Fundaţie. Condiţii de recunoaştere a personalităţii juridice a fundaţiei.
| Comentarii |
|
Actul de constituire al fundaţiei este nul de drept şi nu se poate recunoaşte calitatea de persoană juridică, dacă, printre alte condiţii, nu se creează de la început un patrimoniu corespunzător.
Secţia Civilă, decizia nr. 2654 din 3 iunie 1998.
Prin sentinţa civilă nr. 256 din 15 octombrie 1997 Tribunalul Covasna a admis cererea formulată de F.V. şi a acordat personalitate juridică fundaţiei "Ordinul Cavalerilor Sfântului Valentin" dispunând înscrierea acesteia în registrul persoanelor juridice de ia grefa instanţei.
Prin hotărârea instanţei de fond s-a reţinut că, faţă de conţinutul actului de constituire al fundaţiei şi al statutului modificat prin acte adiţionale ulterioare, sunt îndeplinite prevederile art. 66 şi următoarele din Legea nr. 21/1924.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna a declarat apel împotriva acestei hotărâri, iar prin decizia nr. 19 din 23 ianuarie 1998 Curtea de Apel Braşov - Secţia Civilă a desfiinţat sentinţa şi, pe fond, a respins cererea formulată de F.V.
în motivarea deciziei Curtea de Apel a reţinut că actul de constituire al fundaţiei şi statutul nu îndeplinesc condiţiile de fond cerute de Legea nr. 21/1924 referitor la patrimoniul fundaţiei, atât în raport de scopurile propuse cât şi la modalităţile de constituire ale acestuia, făcându-se eronat o asimilare cu ipoteza în care se înfiinţează o societate.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul F.V., criticând-o pentru lipsa de rol activ de care a dat dovadă curtea de apel, care nu i-a pus în vedere să-şi modifice statutul prin îndepărtarea din conţinutul acestuia a prevederilor care nu corespundeau legii şi nici nu a apreciat în legătură cu valoarea patrimoniului care să corespundă obiectivelor fundaţiei, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 10 şi 11 din Codul de procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 66 din Legea 21/1924, fundaţia este actul prin care o persoană fizică sau juridică constituie un patrimoniu distinct şi autonom de patrimoniul său propriu, pe care îl foloseşte, în genere, în mod permanent realizării unui scop ideal, de interes obştesc.
Faţă de definiţia prevăzută de lege, persoana care solicită recunoaşterea personalităţii juridice a fundaţiei, prin înscrierea acesteia la tribunal, trebuie din momentul constituirii şi stabilirii obiectivelor în statut să constituie un patrimoniu corespunzător pentru realizarea scopurilor fundaţiei.
în cauza de faţă patrimoniul constituit de recurent este de 2.000.000 lei total insuficient pentru satisfacerea scopurilor menţionate în art. 6 din statut.
Nu se poate imputa curţii de apel lipsa de rol activ privind cuantumul patrimoniului sau enumerarea scopurilor fundaţiei aşa cum au fost menţionate în statut (de altfel singura critică adusă hotărârii), pentru că nu instanţa are obligaţia să îndrume partea cu privire la scopurile pe care le urmăreşte prin crearea fundaţiei şi nici de a indica o limită minimă sau maximă a patrimoniului.
Aceste obligaţii sunt impuse persoanelor fizice sau juridice care constituie fundaţii, de Legea 21/1924, iar instanţa este chemată să verifice dacă condiţiile de fond şi de formă impuse de lege sunt îndeplinite.
Aşa se explică prevederile art. 72 din Legea 21/1924 în sensul că actul de constituire al fundaţiei este nul de drept şi nu se poate recunoaşte calitatea de persoană juridică, dacă printre alte condiţii nu se creează de la început un patrimoniu corespunzător.
Faţă de cele arătate, critica adusă deciziei Curţii de Apel este nefondată, iar recursul va fi respins.
| ← Inregistrarea ca persoană juridică a unei fundaţii.... | Partid politic. Cererea de înregistrare sau de modificare a... → |
|---|
