Fundaţie. Condiţia existenţei unui patrimoniu corespunzător.
| Comentarii |
|
Patrimoniul constituit în vederea încuviinţării personalităţii juridice a unei fundaţii trebuie să fie apt, prin valoarea şi structura lui, pentru satisfacerea scopului propus.
Secţia Civilă, decizia nr. 3543 din 7 octombrie 1998.
Prin cererea introdusă la Tribunalul Covasna, petiţionarul H.I., cetăţean olandez, prin mandatarul său M.Z., a solicitat înscrierea ca persoană juridică a Fundaţiei "Prieteni din Hetea" cu sediul în comuna Vâlcele din judeţul Covasna.
Prin sentinţa civilă nr. 9 din 4 februarie 1998 Tribunalul Covasna a admis acţiunea şi a acordat personalitate juridică fundaţiei "Prieteni din Hetea", dispunând înscrierea acesteia în registrul^ persoanelor juridice de la grefa instanţei.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna susţinând, în esenţă, că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 72 din Legea nr. 21/1924 prin aceea că patrimoniul fundaţiei este neîndestulător pentru satisfacerea scopului propus.
Pe de altă parte, s-a mai susţinut că modul în care a fost concepută constituirea patrimoniului, prin donaţii viitoare, este inadmisibil, precum şi faptul că există contradicţii între specialitatea fundaţiei şi o parte din activităţile propuse.
Prin decizia nr. 124 din 7 mai 1998 Curtea de Apel Braşov - Secţia Civilă a admis apelul şi a schimbat în totul sentinţa, în sensul respingerii cererii de înregistrare a fundaţiei ca persoană juridică.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că patrimoniul iniţial al fundaţiei, în sumă de 5 milioane lei, afectat îndeplinirii activităţii propuse pentru funcţionarea fundaţiei cate modic, iar prevederile statutare potrivit cărora patrimoniul viitor se va constitui din donaţii, sunt contrare legii.
Totodată, s-a reţinut că fondatorul H.l. nu a cerut personal înscrierea fundaţiei, cererea formulată în numele său de avocat neacoperind dispoziţia legală imperativă în acest sens.
Mandatara fondatorului, M.Z. a declarat recurs împotriva deciziei curţii de apel susţinând că instanţa a dat o greşită interpretare a legii şi o apreciere necorespunzătoare dovezilor cauzei, atunci când a stabilit că patrimoniul iniţial afectat funcţionării fundaţiei, în sumă de 5 milioane lei, majorat înăuntrul termenului de recurs la 12.119.250 lei, este insuficient pentru îndeplinirea scopului persoanei juridice.
De asemenea, s-a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit legea şi atunci când nu a luat în considerare procura specială în baza căreia a exercitat dreptul la acţiune în numele fondatorului.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 66 din Legea nr. 21/1924, fundaţia este actul prin care o persoană fizică sau juridică constituie un patrimoniu distinct şi autonom de cel propriu şi pe care îl afectează, în genere, în mod permanent, realizării unui scop ideal, de interes obştesc.
Patrimoniul constituit trebuie ca urmare să fie apt, prin valoarea şi structura lui, pentru satisfacerea scopului propus.
Or, prin statut, fondatorul şi-a propus o largă activitate de ajutorare materială a unor etnii din România, scop care, în mod vădit, nu poate fi realizat din fondul constituit, chiar după majorare la suma de 12 milioane lei.
Pe de altă parte, realizarea scopului propus de fondator, în principal, prin colectarea de donaţii numite "ajutoare" din străinătate sau din ţară, contravine spiritului legii române cum se desprinde din art. 10 al Legii nr. 21/1924, aşa încât urmează a fi menţinută decizia instanţei de apel prin care s-a respins cererea fundaţiei pentru acordarea personalităţii juridice.
în consecinţă, recursul va fi respins, ca nefondat.
| ← Partid politic. Cererea de înregistrare sau de modificare a... | Fundaţie. Scopul propus. → |
|---|
