Partid politic. Cererea de înregistrare sau de modificare a statutului sau programului politic. Caracter. Căi de atac.
| Comentarii |
|
Procedura de modificare a statutului şi programului unui partid politic, conform art. 22 din Legea nr. 27/1996 este aceeaşi ca şi pentru examinarea şi soluţionarea cererii de înregistrare prevăzută de art. 17, 18 şi 19 din lege, aşa încât şi hotărârea definitivă a instanţei are acelaşi efect, închizând posibilitatea exercitării vreunei căi de atac ordinare împotriva ei.
Secţia Civilă, decizia nr. 3141 din 3 august 1998.
Partidul Liberal, cu sediul în Bucureşti, Calea Victoriei nr. 176, sectorul 1 a solicitat a se lua act de comasarea, prin absorbţie, a Partidului Liberal cu Partidul Naţional Liberal, ca urmare a hotărârii luată în acest sens de Comitetul Executiv al Partidului Liberal la data de 21 martie 1998.
Ulterior, Partidul Liberal şi-a precizat acţiunea solicitând "înregistrarea" la tribunal a modificărilor statutului partidului adoptate de Consiliul Naţional prin hotărârea din 4 aprilie 1998, urmând ca actul de comasare cu Partidul Naţional Liberal să aibă loc ulterior.
Pe parcursul procesului au intervenit în interes propriu N.O., I.I., Partidul Solidarităţii Democratice şi Asociaţia pentru Cinstirea Memoriei Eroilor.
Prin sentinţa civilă nr. 12 P din 19 mai 1998 Tribunalul Bucureşti - Secţia a III a civilă a respins acţiunea principală astfel cum a fost precizată şi, pe cale de consecinţă, a admis cererile de intervenţie în interes propriu.
împotriva acestei hotărâri a introdus contestaţie reclamantul Partidul Liberal, conform art. 19 alin. 2 din Legea nr. 27/1996 a partidelor politice, astfel cum a fost modificată.
Prin decizia nr. 151 A din 26 iunie 1998 Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III a civilă a admis contestaţia şi a schimbat în totalitate sentinţa instanţei de fond în sensul că a admis acţiunea principală şi a dispus "înregistrarea modificărilor statutului adoptate prin hotărârea din 4 aprilie 1998" cu privire la mai multe aspecte înscrise în această hotărâre.
Totodată, Curtea de Apel Bucureşti a dispus înregistrarea modificărilor menţionate în registrul special al tribunalului şi a respins ca nefondate cele două cereri de intervenţie în interes propriu.
împotriva acestei decizii a declarat recurs intervenientul N.C. "în nume personal şi al Partidului Liberal" formulând mai multe motive de casare şi atacând pentru neconstituţionalitate, pe cale de excepţie, dispoziţiile art. 19 alin. 2 din Legea partidelor politice nr. 27/1996, pe considerentul că, prevăzând în această materie numai calea de atac a contestaţiei, au fost încălcate dispoziţiile art. 21 din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie, precum şi prevederile art. 128 potrivit cărora împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate pot exercita căile de atac în conformitate cu legea, şi anume, atât apelul cât şi recursul.
Recursul declarat de intervenient este inadmisibil.
Prin Legea partidelor politice nr. 27/1996, s-a instituit o procedură specială pentru înregistrarea acestora în justiţie ca şi a modificărilor statutului şi programului.
Potrivit art. 17 alin. I din Lege, cererea de înregistrare pentru înscrierea în Registrul partidelor politice se introduce la Tribunalul Bucureşti care, în conformitate cu art. 18 alin. I, o examinează în şedinţă publică, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, şi, potrivit art. 19 alin. I, se pronunţă printr-o hotărâre ce poate fi atacată, în raport de prevederile art. 19 alin. 2 numai cu contestaţie la Curtea de Apel Bucureşti, decizia acesteia fiind, conform art. 19 alin. 4, definitivă.
Prin art. 20 din Lege s-a prevăzut că "Partidul politic dobândeşte personalitate juridică de la data pronunţării hotărârii definitive a instanţei privind admiterea cererii de înregistrare".
Prin urmare, pe baza hotărârii definitive de admitere a cererii de înregistrare, partidul politic, dobândind personalitate juridică, devine subiect de drept şi intră în circuitul civil.
Prin epuizarea căii de atac a contestaţiei în această materie, s-a încheiat ciclul procesual de soluţionare a cererilor de competenţa Tribunalului Bucureşti, ca primă instanţă.
Procedura de modificare a statutului şi programului unui partid politic, conform art. 22 din lege, este aceeaşi ca şi pentru examin£-ea şi soluţionarea cererii de înregistrare prevăzută de art. 17, 18 şi 19, astfel că şi hotărârea definitivă a instanţei are acelaşi efect, închizând posibilitatea exercitării vreunei alte căi de atac ordinare împotriva ei.
Este de reţinut că, în principiu, procedura soluţionării cererii de înregistrare a unui partid politic ca şi aceea de înregistrare a modificării statutului şi programului acestuia are un caracter necontencios, adică, conform art. 331 din Codul de procedură civilă, în astfel de pricini nu se urmăreşte "stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană".
Dacă, însă, pe parcursul procesului intervin alte persoane care solicită "stabilirea unui drept potrivnic" faţă de cea care a formulat cererea introductivă de instanţă, caracterul litigiului se transformă dintr-unul necontencios în unul contencios.
în atare situaţie, hotărârea definitivă pronunţată devine şi irevocabilă şi intră în puterea lucrului judecat, ceea ce face ca valabilitatea ei să nu mai poată fi pusă în discuţie prin exercitarea vreunei căi de atac ordinare împotriva ei.
Cum, în speţă, recurentul a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând respingerea cererii de înregistrare a modificărilor statutului partidului formulată de acesta, litigiul s-a transformat dintr-unul necontencios în unul contencios.
Aceasta a făcut să consolideze autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive pronunţată în cauză care, oricum,
nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Aşa fiind, recursul declarat împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în cauză, urmează a se respinge ca inadmisibil, examinarea motivelor de casare invocate nemaifiind posibilă.
Faţă de cele arătate, nu mai poate fi primită nici cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. 2 din Legea partidelor politice nr. 27/1996 referitoare la căile de atac de urmat împotriva hotărârilor pronunţate în această materie.
Sub acest aspect, se are în vedere că instanţa supremă neavând competenţa să soluţioneze recursul declarat împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti nu este competentă să săvârşească nici actul procedural al sesizării Curţii Constituţionale.
Excepţia de neconstituţionalitate menţionată putea fi ridicată în faza soluţionării în ultimă instanţă a cauzei, respectiv în faţa Curţii de Apel Bucureşti care, prin soluţionarea contestaţiei în contra sentinţei Tribunalului Bucureşti, a închis orice cale de punere în discuţie a oricărui aspect privind soluţionarea pricinii.
Pentru aceste considerente, recursul intervenientului va fi respins.
| ← Fundaţie. Condiţii de recunoaştere a personalităţii... | Fundaţie. Condiţia existenţei unui patrimoniu corespunzător. → |
|---|
