Imobil restituit unui singur moştenitor în temeiul Legii nr. 112/1995. Acţiune în revendicare formulată ulterior de ceilalţi moştenitori. Caracterul fondat al acesteia
| Comentarii |
|
C. civ., art. 948, art. 968 Legea nr. 112/1995, art. 15 alin. (3)
I. Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sector 2 la 14 iulie 2005, reclamanţii S.E. şi B.T. au chemat în judecată pârâta Ş.O., solicitând obligarea pârâtei de a restitui reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie cota indiviză de jumătate din apartamentul nr. 2 situat la etajul 1 al imobilului din Bucureşti, sector 2, şos. M.B. nr. 25-27.
Pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procedurii active, deoarece atât defuncta N.D., cât şi moştenitorii acesteia, reclamanţii, nu deţin în proprietate cota de apartament revendicată, aceasta fiind naţionalizată în baza Decretului nr. 92/1950. Reclamanţii nu au formulat cerere în vederea restituirii nici în baza Legii nr. 112/1995, nici a Legii nr. 10/2001.
Pârâta a mai invocat şi excepţia lipsei de interes, deoarece imobilul a fost restituit celei care a solicitat în mod expres restituirea şi nu mai pot solicita restituirea nici de la organele abilitate ale statului şi cu atât mai puţin de la proprietarul actual al apartamentului.
Pe fond, solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată. In condiţiile în care reclamanţii nu au făcut cerere de restituire, dreptul de a solicita restituirea i-a revenit pârâtei.
La 24 octombrie 2005, reclamanţii au solicitat introducerea în cauză a lui Ş.G. şi Ş.P., dobânditorii apartamentului prin actul de donaţie, act de care reclamanţii au luat cunoştinţă odată cu depunerea întâmpinării.
In urma depunerii acestui act, reclamanţii solicită să se constate nulitatea absolută a acestei donaţii, deoarece are la bază un act obţinut prin frauda la lege şi obligarea acestora şi a pârâtei să le restituie în deplină proprietate şi posesie cota indiviză de jumătate din apartament.
Intr-un prim ciclu procesual, Tribunalul a apreciat că, potrivit art. 15 alin. (3) din Legea nr. 112/1995, în cazul în care, după adoptarea hotărârii comisiei judeţene, apar alte persoane cu vocaţie succesorală, litigiul se soluţionează potrivit dreptului comun. Acţiunea specifică de drept comun pentru apărarea dreptului de proprietate este acţiunea în revendicare, la care au recurs apelanţii-reclamanţi. Din actele depuse Ia dosar, respectiv certificatele de moştenitor nr. 689/1983 şi nr. 1981/1992, aceştia au dovedit calitatea de moştenitori de pe urma defunctei N.D., coproprietară a imobilului alături de Ş.O., conform actului de vânzare-cumpărare nr. 1508/1949 şi, implicit, calitatea procesuală activă pe cererea privind revendicarea şi interesul pe cererea de constatare a nulităţii actului de donaţie.
II. în fond după casare, instanţa a reţinut că apartamentul nr. 2 de la etajul 1 al imobilului situat în Bucureşti, şos. M.B. nr. 25-27, sector 2 a fost dobândit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1508/9 februarie 1949, de către Ş.O. şi N.D. în indiviziune şi în părţi egale.
Acest apartament a fost naţionalizat în baza Decretului nr. 92/1950 şi trecut în proprietatea statului abuziv şi ilegal prin încălcarea Constituţiei şi a dispoziţiilor Codului civil.
în temeiul Legii nr. 112/1995, Ş.O. a formulat cerere de restituire în natură a întregului apartament, aceasta locuind în apartament. Pe cererea de restituire aceasta a menţionat că sora sa, N.D., a decedat în anul 1982, Iară alţi succesori, aceasta fiind singura moştenitoare. Astfel, prin hotărârea nr. 1085/2 martie 1998 şi nr. 1326/6 aprilie 1998, i s-a restituit acesteia întregul apartament.
Ş.O. a omis să depună certificatul de moştenitor nr. 689/10 mai 1983, din care rezultă că de pe urma defunctei N.D. a rămas ca moştenitoare N.V. în calitate de soră, fiind renunţătoare D.A., soră conform declaraţiei autentificate sub nr. 5513/1983 şi Ş.O., soră, conform declaraţiei autentificate sub nr. 5512/1983.
N.V. a decedat la 29 decembrie 1991 şi, conform certificatului de moştenitor nr. 1981/20 octombrie 1992, moştenitori sunt reclamanţii, în calitate de copii ai defunctei.
Având în vedere că apartamentul a fost naţionalizat fară titlu valabil, statul a dobândit doar posesia, nu şi proprietatea, astfel că partea din apartament ce constituie cota de 1/2 nu a ieşit niciodată din patrimoniul proprietarei N.D.
Prin decizia penală nr. 43R/14 ianuarie 2008, s-a reţinut că Ş.O., cu bună-ştiinţă, a declarat în fals în faţa notarului public că este unica moştenitoare a defunctei N.D. şi l-a împuternicit pe fiul său să o reprezinte în vederea obţinerii retrocedării în natură a apartamentului nr. 2, punându-i la dispoziţie declaraţia dată în fals la notar.
în sarcina lui Ş.O. s-ar fi putut reţine săvârşirea infracţiunilor de fals în declaraţii şi uz de fals prevăzute de art. 292 şi art. 291 C. pen., însă în cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Astfel, restituirea întregului apartament nr. 2 către Ş.O. s-a făcut prin frauda la lege, acesteia neputându-i-se restitui decât cota sa de proprietate de 1/2.
Ş.O. a donat apartamentul nr. 2 prin actul de donaţie autentificat sub nr. 456/20 martie 2003 către Ş.G., fiu şi Ş.P., fiică.
Cum acest act de donaţie are la bază un act obţinut prin frauda la lege, instanţa a constatat nulitatea absolută parţială a acestui act de donaţie, numai în ceea ce priveşte cota de 1/2 dobândită fraudulos de Ş.O., cotă a cărei proprietară era N.D., fiind încălcate dispoziţiile art. 948 C. civ., în sensul că o condiţie esenţială pentru validitatea unei convenţii este existenţa unei cauze licite.
Conform art. 968 C. civ., cauza este nelicită când este prohibită de lege, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice.
Astfel, instanţa a obligat pârâţii să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie cota de 1/2 din apartamentul în cauză, având în vedere dispoziţiile art. 480 C. civ., în sensul că proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut în limitele determinate de lege.
în recurs, a fost modificată decizia pronunţată de Tribunal (prin care fusese schimbată soluţia primei instanţe) şi a fost respins apelul ca nefondat.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, s. civ., sentinţa civilă nr. 11002 din 18 decembrie 2008
| ← Imobil restituit unui singur moştenitor în temeiul Legii nr.... | Legea nr. 10/2001. Imobil preluat de stat. Măsuri reparatorii.... → |
|---|
