Imobil redobândit pe calea unei acţiuni în revendicare de un singur moştenitor. Petiţie de ereditate. Imprescriptibilitate
| Comentarii |
|
I. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 23 februarie 2007, reclamantul P.N.A. i-a chemat în judecată pe pârâţii S.V., R.M.J. şi R.S.A., solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate că este coproprietar (comoşte-nitor) cu o cotă de 1/2 al imobilului situat în str. J.L.C. nr. 25, sector 2, compus din teren în suprafaţă de 810 mp şi construcţie în suprafaţă de 426 mp.
în motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este moştenitor, în calitate de fiu, cu o cotă de 1/2, al defunctei sale mame, P.J.E., conform certificatului de moştenitor nr. 34/13 martie 2003, cealaltă comoştenitoare fiind sora sa, R.I.S., autoarea pârâţilor. P.J.E. a fost proprietara imobilului situat în str. J.L.C. nr. 25, sector 2, naţionalizat în urma aplicării Decretului nr. 92/1950.
în anul 1998, înainte de dezbaterea succesiunii mamei lor, defuncta sa soră a formulat singură cerere de revendicare a acestui imobil, acţiunea fiind admisă prin sentinţă definitivă şi irevocabilă.
Prin sentinţa civilă nr. 9550/6 noiembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în al doilea ciclu procesual s-a constatat că reclamantul este titular al dreptului de proprietate asupra cotei de 1/2 din imobilul situat în Bucureşti, str. J.L.C. nr. 25, sector 2.
II. Prin decizia civilă nr. 1270/14 decembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, a fost admis apelul formulat de apelantul-pârât S.V., a fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a fost respinsă acţiunea ca prescrisă.
în motivarea deciziei, s-au reţinut următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul se pretinde a fi succesor universal al defunctei sale mame, P.J.E., iar pârâţii se pretind a fi succesori universali ai aceleiaşi defuncte (în calitate de succesorii ai fiicei defunctei, R.I.S.), precizându-şi poziţia în acest sens şi posedând bunurile succesorale, respectiv imobilul situat în Bucureşti, str. J.L.C. nr. 25, sector 2, în această calitate.
Aşadar, natura juridică reală a acţiunii este aceea a unei petiţii de ereditate, acţiune calificată de practică şi de doctrină drept o acţiune prescriptibilă în termenul general de prescripţie, de 3 ani.
Termenul de prescripţie începe să curgă la data la care pârâtul a făcut acte de succesor, care, prin natura lor, contestă drepturile succesorale ale reclamantului.
în prezenta cauză, R.I.S. a contestat drepturile succesorale ale reclamantului prin formularea acţiunii în revendicare a imobilului situat în Bucureşti, str. J.L.C. nr. 25, sector 2, imobilul aflat în patrimoniul succesoral al mamei reclamantului şi surorii sale, acţiune în revendicare ce a format obiectul dosarului nr. 15497/1998.
în cadrul acestui dosar, R.I.S. a dat o declaraţie pe proprie răspundere în care a arătat că este singura moştenitoare de drept asupra imobilului naţionalizat, care a aparţinut defunctei P.N.J., mama sa, în prezent decedată.
Prin urmare, formulând acţiunea în revendicare singură şi dând o declaraţie pe proprie răspundere în care a afirmat că este singura moştenitoare a mamei sale, R.I.S., autoarea pârâţilor din dosar, a contestat drepturile succesorale ale reclamantului, fiu al aceleiaşi defuncte.
Reclamantul a luat cunoştinţă de această contestare cel mai târziu la data de 27 octombrie 2003, data formulării cererii de revizuire ce a format obiectul dosarului nr. 1072/300/2003, cerere în care a menţionat expres despre declaraţia surorii sale, prin care aceasta a arătat că este unica moştenitoare a mamei lor.
III. Curtea a respins cererea de recurs formulată de recurentul-pârât R.M.J. ca lipsită de interes.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-reclamant, s-a constatat că, prin decizia nr. 506 din 20 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a, dispoziţii care sunt obligatorii conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., s-a reţinut că, fără a fi consacrată in terminis în lege, petiţia de ereditate tinde la recunoaşterea calităţii de moştenitor a succesorului şi la obţinerea posesiei patrimoniului succesoral.
Reclamantul, ca şi pârâtul se pretind succesori universali sau cu titlu universal ai moştenirii, acţiunea de faţă fiind o petiţie de ereditate, indiferent de faptul că pârâtul deţine toate bunurile succesorale, o cotă-parte din ele sau bunuri singulare.
Cât priveşte modul de incidenţă a prescripţiei în cauză, acţiunea în petiţie de ereditate nu are o natură juridică de sine stătătoare, ci se aseamănă cu alte acţiuni, cum ar fi acţiunea în revendicare, acţiunea personală prin care se cere plata unei datorii a pârâtului către succesiune, sau cu acţiunea în împărţeală. întrucât nu se confundă cu niciuna dintre acestea, se impune decelarea elementelor specifice fiecăreia pentru a le putea deosebi, în funcţie de petitul efectiv al cererii de chemare în judecată.
Petiţia de ereditate se aseamănă cu acţiunea în revendicare prin finalitatea pe care o urmăresc ambele, adică recunoaşterea dreptului de proprietate asupra unor bunuri litigioase. Dar se deosebeşte de aceasta prin aceea că la petiţia de ereditate se contestă titlul de moştenitor care dă îndreptăţire la detenţia bunurilor.
Contestarea poate fi totală, în sensul că se neagă dreptul în întregime al pârâtului, sau parţială, în sensul că se neagă doar o cotă-parte din bun, pretinzându-se de către reclamant că are şi el un drept asupra bunului într-o anumită cotă.
Ca urmare a acestei calificări, rezultă că acţiunea este una reală, întrucât moştenitorul apare, în sens larg, ca un adevărat proprietar al succesiunii deschise şi, de asemenea, prin scopul ei, care este deposedarea moştenitorului aparent de bunurile succesorale.
Dacă s-ar realiza calificarea în funcţie de natura juridică a lăsă-mântului succesoral, care poate cuprinde drepturi reale, dar şi drepturi de creanţă sau drepturi izvorâte din creaţia intelectuală, obiectul prezentei acţiuni îl reprezintă un imobil, ceea ce duce din nou la caracterul real al acţiunii.
Pentru a se da prevalentă finalităţii acestei acţiuni, care, pe baza recunoaşterii de către instanţă a calităţii de moştenitor a uneia sau alteia dintre părţi, urmăreşte dobândirea bunurilor succesorale de la un aparent moştenitor de către moştenitorul adevărat, Curtea a reţinut că acţiunea în petiţie de ereditate este o acţiune reală.
Cum în materia acţiunilor reale funcţionează principiul imprescriptibilităţii, decurgând din caracterul perpetuu al dreptului de proprietate, Curtea a reţinut caracterul imprescriptibil al petiţiei de ereditate, care are ca obiect un imobil.
C A. Bucureşti, s. a IX-a civ. şi propr. int., decizia nr. 174/R din 1 aprilie 2010
| ← Eliberarea titlului de proprietate în temeiul Legii nr.... | Obiecte din metale preţioase. Restituirea bunurilor potrivit... → |
|---|
