Legea nr. 18/1991 - art. 13. Cerere formulată de renunţătorii la succesiune

Comentarii

0

Recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 2321 din 27.11.2001 a Tribunalului Constanţa a fost considerat întemeiat şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea reclamantei pentru următoarele considerente.

în fapt, s-a reţinut că în urma decesului autorului părţilor, survenit la 1.01.1982, s-a eliberat certificatul de moştenitor nr. 101/3.02.1982 emis de notariatul de Stat Judeţean Constanţa, din care rezultă că întreaga masă succesorală, compusă din construcţie cu 4 camere şi dependinţe şi terenul aferent în suprafaţă de 250 mp, a fost acceptată de T.U., tatăl pârâţilor, care a fost singurul succesor acceptat în calitate de descendent, ceilalţi descendenţi - T.A., M.C., S.G., A.R şi B.S. renunţând la moştenire în baza declaraţiilor înregistrate sub nr. 59-62/1982.

Renunţarea expresă la succesiune se referă atât la bunurile existente în masa succesorală la data deschiderii succesiunii, cât şi la cele ce ar intra în viitor în masa succesorală respectivă.

Pe de altă parte, repunerea în termen a moştenitorilor care au renunţat expres la moştenire ar putea constitui o încălcare a dispoziţiilor art. 696 C. civ., potrivit cărora, „eredele ce renunţă este considerat că nu a fost niciodată erede", precum şi o încălcare a principiului unităţii şi indivizibilităţii moştenirii. Potrivit acestui principiu, patrimoniul fiind privit ca un tot unitar, în consecinţă şi moştenirea este, în principiu, unitară, ceea ce înseamnă că succesiunea în întregul ei este condusă după aceleaşi norme, fară a se face vreo diferenţiere între bunurile succesorale după natura sau originea lor.

Aşadar, moştenirea poate fi acceptată sau repudiată în întregul ei; în caz contrar s-ar ajunge la situaţia ca succesiunea să fie deschisă ori de câte ori apar modificări patrimoniale în activul sau pasivul moştenirii, situaţie contrară normelor imperative de drept civil.

Interpretarea Legii nr. 18/1991 nu poate fi făcută în afara dispoziţiilor Codului civil, potrivit căruia renunţarea, în principiu, este expresă, iar numai pe cale de excepţie este tacită, astfel că situaţia juridică a succesibilului ce a renunţat expres la succesiune nu poate fi pusă pe acelaşi plan cu situaţia incertă a succesibilului care, neoptând în termenul de 6 luni de la deschiderea succesiunii şi în condiţiile prevăzute de art. 700 C. civ., este prezumat de lege doar renunţător.

în consecinţă, a apreciat instanţa de recurs, prin art. 13 din Legea nr. 18/1991 sunt repuşi în termenul de acceptare a succesiunii doar moştenitorii care nu au acceptat moştenirea în termenul şi condiţiile prevăzute de art. 700 C. civ., iar nu şi cei care au renunţat expres la moştenirea respectivă conform art. 696 C. civ.

C.A. Constanţa, decizia civilă nr. 375/C/8.04.2002