Obligaţia de întreţinere între soţi. Condiţii
| Comentarii |
|
Instanţa de fond a obligat pe pârât la plata pensiei de întreţinere în favoarea reclamantei, în temeiul art. 41 C. fam.
Tribunalul Argeş, prin decizia civilă nr. 1899 din 14.11.2001, a admis apelul pârâtului şi a schimbat în tot hotărârea primei instanţe, în sensul că a respins acţiunea. S-a reţinut că reclamanta nu se află în stare de nevoie, deoarece are bunuri pe care le-a dobândit prin partajul voluntar încheiat cu soţul său cu ocazia dizolvării comunităţii de bunuri şi acestea pot fi vândute pentru a asigura resursele necesare existenţei reclamantei.
Recursul declarat de reclamantă a fost admis de curtea de apel, care a modificat în tot decizia, în sensul că a respins apelul pârâtului, menţinând hotărârea instanţei de fond.
S-a reţinut că reclamanta are dreptul la o calitate a vieţii echivalentă cu cea din timpul căsătoriei, astfel că bunurile dobândite prin partajul bunurilor comune trebuie să creeze ambientul de trai al fostului soţ, nu surse de venit prin vânzarea lor în scop de supravieţuire.
Starea de nevoie se apreciază prin raportarea la condiţiile de viaţă pe care soţul-reclamant le-a avut în timpul căsătoriei, şi nu la condiţiile minime de supravieţuire.
Simpla deţinere în proprietate a unor bunuri nu poate fi asimilată cu obţinerea unor venituri necesare întreţinerii, întrucât nu se poate pretinde reclamantei să înstrăineze bunuri pentru a-şi asigura întreţinerea.
Deţinerea şi administrarea unor bunuri, în special cele imobile, implică în mod normal şi cu notorietate cheltuieli suplimentare, iar cel puţin moralmente reclamanta are dreptul la o calitate a vieţii echivalentă cu cea din timpul căsătoriei. Aceasta, bineînţeles, raportat şi la posibilităţile materiale şi veniturile pe care le realizează fostul soţ.
Aşa fiind şi cum reclamanta a dovedit incapacitatea sa de muncă, soluţia adoptată în apel a fost considerată nelegală, contravenind dispoziţiilor cuprinse în art. 41 C. fam., cu consecinţa admiterii recursului, modificării în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului pârâtului şi a menţinerii hotărârii primei instanţe.
C.A. Piteşti, decizia civilă nr. 697/R/01.04.2002
