Necompetenţa materială. Natura juridică comercială a acţiunii

Comentarii

0

»

C. proc. civ., art. 2 pct. 1

Atât sub aspectul de comerciant prevăzut de art. 56 C. corn., cât şi sub aspectul faptelor de comerţ în sensul art. 3 pct. 1, art. 2 şi art. 4 C. corn., acţiunile în constatarea dreptului de proprietate vizând active comerciale ce desfăşoară acte şi fapte de comerţ, raportul juridic dintre părţi trebuie calificat ca fiind unul comercial şi nu de natură civilă, competenţa în primă instanţă revenind în conformitate cu art. 2 pct. 1 C. proc. civ., tribunalului.

Decizia civilă nr. 554/R din 13 decembrie 2006 - C.J.

Prin sentinţa civilă nr. 6297 din 1 iulie 2005 a Judecătoriei B., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul P.A. în contradictoriu cu pârâţii SC „I.” SA, SC ,A.” SRL şi V.I.

S-a admis cererea de intervenţie formulată în interesul reclamantului de către intervenienta SC „T.B.” SRL şi în consecinţă:

S-a constatat că reclamantul P.A. are un drept de proprietate asupra cotei de 1% din construcţia înscrisă în CF, compus din spaţii de producţie şi alimentaţie publică, fermentaţie, fierbere, îmbuteliere, două depozite de spălare, coridor, vestiar, WC, sala consum, bucătărie, vestiar, WC, birou.

S-a instituit în favoarea reclamantului un drept de superficie, corespunzător acestui drept de proprietate asupra terenului pe care se află edificată construcţia, proprietatea pârâtelor SC „I.” SA şi SC ,A ” SRL.

S-a dispus înscrierea în favoarea reclamantului în CF asupra construcţiei, a dreptului de proprietate în cota 1%, cu titlu de cumpărare, iar asupra terenului a dreptului de superficie corespunzător dreptului de proprietate al acestuia asupra construcţiei.

S-au respins restul pretenţiilor reclamantului.

S-a respins cererea de intervenţie formulată în interes propriu de intervenienta SC „T.B.” SRL.

Tribunalul B., prin decizia civilă nr. 157/17.04.2006 a respins apelul formulat de apelanta intervenientă SC „T.B.” SRL împotriva sentinţei civile nr. 6297 din 1 iulie 2005 a Judecătoriei B. pe care a păstrat-o.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că în cauză, apelanta intervenientă nu şi-a dovedit dreptul de proprietate asupra instalaţiei obiectivului berărie şi asupra construcţiei restaurant, având în vedere că potrivit art. 1169 C. civ. „cel ce face o propunere în faţa judecăţii trebuie să o dovedească”.

Astfel, faţă de această situaţie prima instanţă în mod temeinic şi legal a respins acţiunea formulată.

Judecând în recurs, instanţa constată că acţiunile în constatarea dreptului de proprietate formulate de intimatul reclamant P.A. şi recurenta intervenientă vizează active comerciale reprezentând -instalaţie berărie, restaurant, spaţii de producţie şi alimentaţie publică

- ce desfăşoară acte şi fapte de comerţ, în sensul art. 3 pct. 1, art. 2 şi art. 4 C. com.

Obiectul vânzării îl constituie cota parte dintr-o instalaţie de bere achiziţionată de intimata pârâtă SC „I.” SA şi revândută intimatului reclamant în cotă de 1% şi recurentei interveniente în cotă de 10%.

Conform art. 56 C. com., dacă un act este comercial numai pentru una din părţi, toţi contractanţii sunt supuşi, în ceea ce priveşte acest act, legii comerciale, respectiv regulilor comerciale, chiar dacă numai una dintre părţi este subiect de drept comercial.

Astfel, cum rezultă din contractul cadru încheiat la data de 25 martie 2006, toate părţile aflate în litigiu fiind asociaţi au hotărât ca în calitate de acţionari să constituie două societăţi comerciale, una cu activitate de producţie bere iar cealaltă cu activitate de comercializare, în condiţiile în care valoarea imobilului construcţie a fost inclusă în capitalul social.

în sensul textului de lege menţionat, atât sub aspectul de comerciant, cât şi sub aspectul faptelor de comerţ, raportul juridic dintre părţi trebuia calificat ca fiind unul comercial şi nu de natură civilă cum au considerat cele două instanţe.

Procedând în acest mod, soluţiile pronunţate sunt nelegale, fiind date cu încălcarea competenţei altei instanţe, întrucât conform art. 2 pct. 1 C. proc. civ., cererile în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani se judecă în primă instanţă de tribunale.

Ca urmare, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., curtea a admis recursul declarat de intervenientă, a casat decizia Tribunalului, a desfiinţat sentinţa judecătoriei şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului B., secţia comercială, ca instanţă de fond.

Capitolul III. Participanţii la procesul civil

<

Vezi şi alte speţe de drept civil: