Transmisiunea calităţii procesuale pasive. Inoperabilitatea chemării în judecată a altor persoane
Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 297
Dreptul de superficie este un dezmembrământ al dreptului de proprietate fiind un drept real, ceea ce îl face opozabil erga om nes, judecata fiind obligatoriu a se realiza în contradictoriu cu toţi proprietarii terenului.
Susţinerile intimaţilor că ar fi cumpărători de bună-credinţă şi nu le-ar fi opozabil dreptul de superficie, care nu era înscris în cartea funciară la data cumpărării, este o apărare pe care aceştia o pot valorifica numai în cursul judecăţii procesului şi în contradictoriu cu reclamanţii care pretind existenţa unui drept real, altul decât cel de proprietate, asupra aceluiaşi imobil, iar buna-credinţă la cumpărare nu are nicio legătură cu existenţa transmisiunii calităţii procesuale pasive, transmisiune care s-’a realizat la momentul vânzării-cumpărării, chiar dacă nu s-a specificat în respectivele acte de înstrăinare existenţa procesului.
Decizia civilă nr. 349/R din 20 iunie 2006 - A.P.
Recurenţii reclamanţi au criticat decizia prin prisma faptului că, urmare a cererii lor de aderare la apel, în cauză au fost introduşi cumpărătorii unei părţi din terenul aflat în litigiu, respectiv intimaţii A.L.F., A.L., M.N. şi M.M., dar instanţa de apel nu s-a pronunţat şi în contradictoriu cu aceştia deşi a operat transmisiunea calităţii procesuale.
Recursul pârâţilor se îndreaptă şi împotriva încheierilor de şedinţă din data de 10 octombrie 2005, 24 octombrie 2005 şi 21 noiembrie 2005, pronunţate de instanţa de apel, criticând introducerea în cauză a cumpărătorilor A. şi M., introducere care s-a realizat fără să existe o cerere de chemare în judecată a altor persoane şi în condiţiile în care cumpărarea s-a făcut pentru imobile ce erau libere de sarcini, nefiind notat nimic în cartea funciară. în ceea ce priveşte decizia recurată se arată că sentinţa civilă nr. 1202/2000 a Judecătoriei B., pe care s-a bazat motivarea instanţelor, nu le este opozabilă nefiind părţi în acea cauză, motiv pentru care dreptul de superficie acolo instituit nu produce efecte faţă de ei. De asemenea acest drept de superficie este greşit instituit pentru tot terenul, el trebuind să afecteze numai suprafaţa de teren ocupată de construcţii.
Recursurile intimaţilor sunt identice, prin ele invocându-se pe cale de excepţie introducerea lor în cauză fară a exista o cerere de chemare în judecată a altor persoane, terenul transmis fiind liber de sarcini sau procese ei fiind cumpărători de bună credinţă. Pe fondul cauzei se arată că la data cumpărării terenurilor extrasul de carte funciară nu evidenţia existenţa nici unui proces, iar imediat după cumpărare au intrat în posesia terenului, construcţiile reclamanţilor neaflându-se pe terenul lor ci pe un alt teren alăturat astfel încât nu se poate vorbi de un drept de superficie, motiv pentru care nici nu figurează ca părţi în decizia pronunţată în apel.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs instanţa constată că recursurile sunt întemeiate.
Imobilul în litigiu înscris în CF, asupra căruia a fost instituit dreptul de superficie în integralitatea lui prin sentinţa civilă nr. 1202/2000 a Judecătoriei B., a suferit pe parcursul derulării procesului în faţa instanţei de fond o dezmembrare în ceea ce priveşte nr. top. 1874/4, ulterior nr. top. 1874/4/4/2 fiind înstrăinat de pârâţii B. către M.N. şi M.M., iar la data de 20.02.2005 nr. top. 1874/3 a fost vândut de pârâţii B. către A.L.F. şi A.L.
Ca urmare a acestor dezmembrări şi vânzări, ce au fost aduse la cunoştinţa instanţei numai pe parcursul judecării apelului, au fost introduşi în cauză cumpărătorii A. şi M., prin încheierea din 24 octombrie 2005, dar instanţa de apel a omis să se pronunţe şi cu privire la aceştia.
Faţă de această stare de fapt şi de drept apar fondate o parte din criticile formulate în recursurile de faţă.
Astfel, în baza actelor depuse la dosar, instanţa de apel a constatat că a existat o transmisiune convenţională, pentru anumite numere topografice ale imobilului în litigiu, a calităţii procesuale pasive şi a dispus citarea noilor proprietari, având în vedere că obiectul cauzei îl constituie înscrierea în cartea funciară a unui drept de superficie care afectează, conform sentinţei civile nr. 1202/2000 a Judecătoriei B., pe care o invocă reclamanţii, întregul imobil. Dreptul de superficie este un dezmembrământ al dreptului de proprietate fiind un drept real ceea ce îl face opozabil erga omnes, judecata fiind obligatoriu a se realiza în contradictoriu cu toţi proprietarii terenului.
Susţinerile intimaţilor că ar fi cumpărători de bună-credinţă şi nu le-ar fi opozabil dreptul de superficie, care nu era înscris în cartea funciară la data cumpărării, este o apărare pe care aceştia o pot valorifica numai în cursul judecăţii procesului şi în contradictoriu cu reclamanţii care pretind existenţa unui drept real, altul decât cel de proprietate, asupra aceluiaşi imobil, iar buna-credinţă la cumpărare nu are nici o legătură cu existenţa transmisiunii calităţii procesuale pasive, transmisiune care s-a realizat la momentul vânzării-cumpărării, chiar dacă nu s-a specificat în respectivele acte de înstrăinare existenţa procesului.
în ceea ce priveşte nelegalitatea introducerii în cauză a intimaţilor cumpărători de către instanţă din oficiu, în lipsa unei cereri de chemare în judecată a altor persoane, susţinere făcută de pârâţii recurenţi, această critică nu poate fi primită având în vedere că nu ne aflăm pe tărâmul participării terţilor în procesul civil ci, aşa cum am arătat mai sus, pe cel al transmisiunii calităţii procesuale pasive.
Aşa fiind, pentru aceste motive, urmează ca recursurile să fie admise, iar în temeiul art. 312 C. proc. civ. decizia urmează a fi casată întrucât hotărârea nu s-a pronunţat în contradictoriu cu toate părţile aflate în cauză, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Ca o consecinţă a existenţei transmisiunii calităţii procesuale pasive către intimaţii A. prin înstrăinarea unei porţiuni din imobil la data de 21 noiembrie 2005, anterior pronunţării sentinţei de fond, urmează a admite şi apelul declarat de pârâţi precum şi aderarea la apel a reclamanţilor, iar în temeiul art. 297 C. proc. civ. a desfiinţa cauza şi a o trimite spre rejudecare primei instanţe întrucât cercetarea fondului şi judecata s-au făcut în lipsa cumpărătorilor care nu au fost legal citaţi pentru a-şi formula apărările.
Celelalte motive de recurs nu vor putea fi analizate de către Curte, urmând ca ele să fie avute în vedere de către prima instanţă la soluţionarea cauzei.
← Lipsa calităţii procesuale active a Parchetului, în... | Cerere de suspendare a executării formulată în recurs.... → |
---|