încuviinţare executare silită. Dispoziţiile legale care reglementează prescripţia dreptului de a cere executarea silită

Comentarii

0

C. proc. civ., art. 372, art. 405

Procedura de încuviinţare a executării silite are caracter necontencios, instanţa având obligaţia doar de a verifica existenţa titlului executoriu şi dacă acesta îndeplineşte condiţiile de formă, dacă se încadrează în prevederile art. 372 C. proc. civ., potrivit cărora executarea silită se poate porni numai în temeiul unui alt înscris, care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

Cu privire la prescrierea sau nu a dreptului de a cere executarea silită, invocarea art. 18 din Decretul nr. 167/1958, care este norma generală în materia prescripţiei, este criticabilă deoarece, de la norma generală, derogă norma specială, care la art. 405 C. proc. civ., reglementează prescripţia dreptului de a cere executarea silită şi care nu conţine nicio dispoziţie de genul celei prevăzute de art. 18 din Decretul mentionat.

i

Decizia civilă nr. 22/R din 13 ianuarie 2006 - C.J.

Prin încheierea de şedinţă pronunţată de Judecătoria B., în dosarul civil nr. 1865/2004 a fost respinsă cererea de încuviinţare a executării silite privind titlul executoriu, constând în contractul de împrumut nr. 278 din 28 aprilie 2000 la cererea creditoarei B.P. „M”, prin lichidator SC „C.” SA, împotriva debitorilor S.E., M.S.Ş. şi A.E., având ca obiect,recuperare creanţă în baza titlului executoriu”.

Prin Decizia nr. 935 din 30 septembrie 2004 s-a respins apelul formulat de creditoarea B.P. „M ” - C.C. „M.” - prin lichidator SC „C.” SA, împotriva încheierii de şedinţă pronunţată la 19 august 2004 de către Judecătoria B., în dosarul civil nr. 1865/2004.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că termenul final de rambursare a împrumutului este la 20 mai 2001, dată de la care creditoarea putea cere încuviinţarea executării silite.

Cererea creditoarei a fost înregistrată la 10 august 2004, adică după împlinirea termenului de prescripţie de trei ani, după a cărui scurgere, titlul îşi pierde puterea executorie.

Aşa fiind, instanţa de apel a apreciat că în mod legal instanţa de fond a respins cererea de încuviinţare a începerii executării silite, constatând incidenţa dispoziţiilor art. 405 C. proc. civ.

Argumentaţia apelantei privind caracterul normelor ce reglementează prescripţia extinctivă a fost considerată greşită, deoarece Decretul nr. 167/1958 reprezintă legea generală ce reglementează instituţia şi mecanismul prescripţiei extinctive, iar C. proc. civ. prin art. 405, este legea specială cu privire la prescripţia dreptului de a cere executarea silită. Cum însă normele speciale nu derogă de la general, în cazul de faţă, dispoziţiile Decretului nr. 167/1958 au fost considerate ca fiind pe deplin aplicabile în ceea ce priveşte mecanismul prescripţiei extinctive.

Cu alte cuvinte, termenul de prescripţie este cel prevăzut de art. 405 C. proc. civ., dar modul de invocare, calcul, întrerupere sau suspendare a prescripţiei sunt cele prevăzute de Decretul nr. 167/1958.

Judecând în recurs se constată că instanţele, în procedura necontencioasă a încuviinţării executării silite, astfel cum este ea prevăzută de art. 3731 C. proc. civ., au invocat din oficiu excepţia prescripţiei executării silite a titlului şi au respins cererea creditoarei formulată prin executorul judecătoresc.

O atare judecată este nelegală, făcută cu încălcarea principiului fundamental al contradictorialităţii procesului civil, în procedura prevăzută de art. 3731 C. proc. civ., instanţa putând verifica doar existenţa titlului executor.

Procedura de încuviinţare a executării silite are caracter neconten-cios, instanţa având obligaţia doar de a verifica existenţa titlului executoriu şi dacă acesta îndeplineşte condiţiile de formă, dacă se încadrează în prevederile art. 372 C. proc. civ., potrivit cărora executarea silită se poate pomi numai în temeiul unui alt înscris, care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

în speţă, s-au invocat aspecte ce ţin de faza executării silite, atât viciile titlului, cât şi prescripţia dreptului de a cere executarea silită, pot fi invocate doar pe calea contestaţiei la executare, ori a unei opoziţii la executare, astfel cum este cea reglementată de art. 399

C. proc. civ.

Cu privire la prescrierea sau nu a dreptului de a cere executarea silită, invocarea art. 18 din Decretul nr. 167/1958, care este norma generală în materia prescripţiei, este criticabilă deoarece, de la norma generală, derogă norma specială, care la art. 405 C. proc. civ., reglementează prescripţia dreptului de a cere executarea silită şi care nu conţine nici o dispoziţie de genul celei prevăzute de art. 18 din Decretul menţionat.

Pentru aceste considerente, recursul a fost respins.

<

Vezi şi alte speţe de drept civil: