Plata ratelor la apartament în calitate de garant
| Comentarii |
|
I. Reclamantul D.P.A. a solicitat anularea certificatului de moştenitor emis în urma decesului tatălui său D.I. şi a soţiei acestuia D.Z., în favoarea legatarei C.F.
în esenţă, instanţa de fond a reţinut că reclamantul, având calitatea de fiu al defunctului D.I., a făcut acte de acceptare tacită a succesiunii, prin aceea că a locuit o perioadă de timp în apartamentul defunctului, dobândit împreună cu soţia acestuia D.Z., s-a interesat pentru vânzarea acestuia, a achitat atât înainte, cât şi după decesul tatălui său o parte din ratele pentru apartament. Prin urmare, instanţa de fond a apreciat că împotriva reclamantului nu s-a împlinit termenul de opţiune succesorală şi, prin urmare, a fost greşit considerat de către notarul public în faţa căruia s-a dezbătut succesiunea tatălui său ca fiind străin de succesiunea acestuia, conform art. 700 C. civ.
II. în apel, din probele administrate, Tribunalul a reţinut poziţia intimatului-reclamant care a declarat că a locuit în apartamentul în litigiu după decesul tatălui aproximativ 6-7 luni împreună cu concubina sa, după care şi-a vizitat în mod regulat mama vitregă. Acesta a recunoscut că a locuit la mai multe adrese, a declarat că nu a primit nicio citaţie de la BNP M.R., pentru a se prezenta la dezbaterea succesiunii, că nu a cunoscut despre existenţa testamentului şi eliberarea certificatului de moştenitor decât la aproximativ trei ani după deces, când şi-a revendicat partea sa din bunurile ce aparţinuseră tatălui său.
Din contră, din depoziţia martorului E.V. care locuieşte într-un apartament învecinat cu apartamentul ce s-a găsit în patrimoniul defuncţilor, Tribunalul a reţinut că înainte de decesul tatălui D.I., reclamantul nu a locuit efectiv în apartament, ci venea uneori pentru a-şi vizita tatăl, iar după decesul acestuia vizitele au încetat. Martorul a mai declarat că după decesul tatălui, reclamantul a luat o parte din bunurile mobile ce se găseau în apartament, respectiv piese de mobilier, despre care nu a putut să afirme dacă aparţineau defunctului sau reclamantului. De asemenea, a mai declarat că, după decesul tatălui, în apartament a continuat să locuiască soţia defunctului, adică mama vitregă a reclamantului, persoană bolnavă şi imobilizată în pat, care a fost îngrijită de legatara C.F.
Coroborând aceste probe cu susţinerile părţilor şi probele administrate de Judecătorie, Tribunalul a apreciat că reclamantul nu a acceptat succesiunea tatălui său în termenul legal de opţiune succesorală.
Se constată astfel că autorul intimatului-reclamant a decedat în data de 9 octombrie 1996, dată la care reclamantul locuia împreună cu concubina şi fiica sa în imobilul din str. B. nr. 28, sectorul 4, fără forme legale.
Este cunoscut că un succesibil exercită acte de acceptare tacită a succesiunii atunci când săvârşeşte un act sau un fapt pe care nu îl poate săvârşi decât în calitatea sa de erede şi din care rezultă indirect, dar neîndoielnic, intenţia sa de acceptare a moştenirii. Aceasta este norma cuprinsă în art. 689 C. civ. Prin urmare, în cauză se impun a fi verificate două condiţii, şi anume: voinţa succesibilului de a accepta succesiunea şi respectiv conduita lui, din care să rezulte implicit intenţia de a accepta pur şi simplu moştenirea.
Din cuprinsul probelor administrate în cauză, Tribunalul a constatat că actele exercitate de intimatul-reclamant în interiorul termenului de acceptare a succesiunii de şase luni de la data decesului autorului sunt echivoce şi, prin urmare, nu au semnificaţia unei acceptări tacite a succesiunii.
Astfel, faptul că după decesul tatălui şi-a însuşit o parte din bunurile ce se găseau în apartamentul acestuia, despre care reclamantul a afirmat că sunt bunuri de uz casnic şi bunuri personale în amintirea defunctului, iar martorii audiaţi au declarat că nu cunosc dacă piesele de mobilier luate de parte erau bunurile proprii ale acestuia sau ale defunctului, nu pot fi considerate o manifestare neechivocă în a accepta succesiunea.
însuşirea unor bunuri din apartamentul defunctului, intitulate generic bunuri mobile şi fără o precizare detaliată a acestora, coroborate cu împrejurarea că nu s-a mai interesat de soarta bunului principal, bunul imobil cuprins în masa succesorală timp de trei ani nu pot fi considerate decât o lipsă de interes a reclamantului pentru soarta succesiunii.
în ceea ce priveşte faptul că intimatul-reclamant a achitat integral preţul apartamentului inclus în masa succesorală, Tribunalul a reţinut că plata ratelor nu a fost făcută de intimatul-reclamant în calitate de succesor, prin urmare, cu manifestarea expresă şi neechivocă de a continua plata datoriilor defunctului, ci în calitate de garant, conform contractului pentru plata în rate a locuinţei cumpărate în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC C. SA şi D.I. Conform adresei nr. 3111/7 aprilie 2005 eliberate de C.G.M.B. - Administraţia Străzilor, intimatului-reclamant i-au fost reţinute prin statele de plată rate pentru plata locuinţei ce formează obiectul contractului arătat anterior, începând cu anul 1992 şi până la mijlocul anului 1996.
în ceea ce priveşte intenţia de vânzare a apartamentului, aceasta nu are nicio relevanţă sub aspectul analizat, întrucât a fost făcută cu mult timp după împlinirea termenului de opţiune succesorală.
S-a constatat astfel că termenul de opţiune succesorală în care succesorii defunctului D.I. puteau să îşi exercite dreptul de a accepta sau nu succesiunea s-a împlinit fără ca fiul D.P.A. să fi făcut acte neechivoce de acceptare, motiv pentru care în mod corect a fost constatat străin de succesiunea defunctului, prin certificatul de moştenitor emis de BNP M.R., act temeinic şi legal ce a fost menţinut.
Trib. Bucureşti, s. a V-a civ., decizia nr. 131 /A din 5 februarie 2007
| ← Efectuarea unei plăţi a impozitului pe terenul agricol... | Acte echivoce. Participarea fizică şi materială la... → |
|---|
