Acceptare tacită. Preluarea unor bunuri din patrimoniul succesoral: un scaun, o veioză, o faţă de masă. Acceptare forţată. Condiţia clandestinităţii. Sustragerea unor bunuri despre care celălalt comoştenitor avea cunoştinţă
| Comentarii |
|
Potrivit art. 689 C. civ., acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau un fapt pe care nu-1 putea săvârşi decât în calitatea sa de erede şi din care rezultă indirect, dar neîndoielnic, intenţia sa de acceptare a moştenirii.
în speţă, ambele părţi se aflau în indiviziune cu defuncta în ceea ce priveşte dreptul de proprietate asupra imobilului care formează obiectul litigiului, acestea dobândind prin transmitere pe cale succesorală de la defunctul T.A. câte o cotă de 3/16, potrivit certificatului de moştenitor eliberat de pe urma acestuia.
în aceste condiţii, actele săvârşite de părţi în legătură cu imobilul puteau fi efectuate în calitate de coproprietari, iar nu în aceea de ac-ceptanţi ai moştenirii. în această categorie se includ atât plata impozitelor legale, cât şi a cheltuielilor de întreţinere, precum şi faptul locuirii în imobilul aflat în cotă de 5/8 în patrimoniul defunctei la data decesului. întrucât în aceste cazuri actele pot primi şi o altă interpretare, ele nu mai au în mod neechivoc valoarea unei acceptări tacite, fiind necesar să se dovedească faptul că succesibilul coindivizar a săvârşit actele numai în temeiul dreptului său de proprietate sau a înţeles să exercite actele respective şi în calitate de succesor. în cauza de faţă niciuna dintre persoanele cu vocaţie succesorală nu a făcut o asemenea dovadă cu privire la actele de această natură.
în schimb, reclamantul-pârât, potrivit declaraţiei martorului N.G., a zugrăvit apartamentul, ceea ce l-a costat 10 milioane lei, iar potrivit declaraţiei martorei D.R.M. a făcut mai multe reparaţii la imobil, întrucât acesta nu se afla într-o stare prea bună. Asemenea acte de administrare nu au un caracter provizoriu şi urgent, ci unul definitiv, şi fiind efectuate abia după deschiderea succesiunii, când nu mai avea nevoie de acordul defunctei care deţinea cea mai mare cotă din bun, demonstrează intenţia sa de a se comporta ca titular exclusiv al dreptului de proprietate şi de a-şi însuşi calitatea de moştenitor.
Preluarea unor bunuri din patrimoniul succesoral are valoarea unui act de acceptare tacită numai dacă prin natura, numărul şi valoarea lor obiectele exclud ideea unor amintiri de familie. Or, un scaun, o veioză şi o faţă de masă nu îndeplinesc această condiţie, astfel cum în mod corect a apreciat prima instanţă, care a reţinut ca fiind dovedită luarea lor, astfel că motivele de apel în legătură cu acest aspect sunt lipsite de fundament.
Astfel cum în mod constant s-a statuat în practica judecătorească şi în literatura de specialitate, nu semnifică acceptare tacită nici plata cheltuielilor de înmormântare, tot datorită caracterului echivoc al unui asemenea act, care se îndeplineşte în principiu pe considerente de morală, de respect faţă de memoria defunctului.
Referitor la acceptarea forţată impusă de art. 703 şi art. 712 C. civ. în cazul în care succesibilul a dat la o parte (a sustras) sau a ascuns (tăinuit) bunuri ale moştenirii, cu intenţia frauduloasă de a le însuşi în exclusivitate şi de a păgubi pe comoştenitori, se reţine în primul rând că, din chiar modul în care reclamantul pârât a formulat întrebarea nr. 4 la interogatoriu, acesta recunoaşte că pârâta a intrat în absenţa sa în imobil şi a sustras anumite bunuri care au aparţinut părinţilor lor.
Din dispoziţiile legale citate reiese însă că, în toate cazurile, darea la o parte sau ascunderea presupun clandestinitatea. în situaţia în care com oşteni torul a avut cunoştinţă despre existenţa bunurilor, cum s-a întâmplat în speţă, deoarece reclamantul ştia că aceste bunuri au fost lăsate de defunctă, sancţiunile prevăzute de art. 703 şi art. 712 C. civ., a căror raţiune nu se mai regăseşte în această ipoteză, pârâta-reclaman-tă neintenţionând să-şi procure în mod ilicit un avantaj necuvenit, nu mai sunt aplicabile.
Trib. Bucureşti, s, a V-a civ., decizia nr 1654 din 24 noiembrie 2006
| ← Ascunderea sau sustragerea de bunuri succesorale de către... | Achitarea impozitelor. Primirea unor bunuri succesorale aduse de... → |
|---|
