Rămânerea în imobilul succesoral a fiicelor minore ale defunctei. Acceptare tacită. Pasivitatea reprezentantului legal în legătură cu acceptarea expresă
| Comentarii |
|
I. Prima instanţă a avut în vedere că părţile nu au efectuat acte de acceptare expresă sau tacită în termenul de 6 luni de la data decesului, 18 iunie 1942, astfel că a fost admisă excepţia tardivităţii, iar cererea având ca obiect dezbaterea succesiunii defunctei S.(G.)L. a fost respinsă ca tardivă. De asemenea, a respins şi capătul de cerere privind constatarea nulităţii certificatului de moştenitor nr. 953/1983, eliberat pe numele lui S.Ş., apreciind că în cauză nu au fost dovedite motivele de nulitate absolută a certificatului de moştenitor, conform art. 1169 C. civ.
II. Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că atât timp cât apelanta-reclamantă nu a lăcut dovada acceptării succesiunii de pe urma defunctei S.(G.)L., decedată la data de 18 iunie 1942, conform celor arătate, respectiv prin acceptarea făcută de tatăl acesteia cu autorizarea consiliului de familie şi sub beneficiu de inventar, dreptul de opţiune succesorală al acesteia s-a prescris, cu consecinţa pierderii calităţii de moştenitor, devenind prin aceasta străină de succesiune.
III. împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat recurs în termen legal reclamanta S.R.
Interpretarea dată de către instanţa de apel dispoziţiilor legale în vigoare la data deschiderii succesiunii mamei reclamantei, relative la acceptarea succesiunii de către persoanele fizice minore, creează o discriminare negativă pentru persoanele fizice minore faţă de persoanele fizice majore, susţine recurenta.
Curtea a reţinut că recursul este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Astfel, hotărârea judecătorească pronunţată în cauză în ceea ce priveşte soluţionarea capătului de cerere dedus judecăţii, respectiv dezbaterea succesiunii numitei S.L., este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 344 C. civ., în vigoare Ia data decesului.
S.L. a decedat la data de 18 iunie 1942 în comuna Popeşti-Leordeni, judeţ Ilfov.
După decesul acesteia cele trei fiice minore au locuit în continuare cu tatăl lor, respectiv soţul defunctei în casa şi anexele gospodăreşti ce compuneau masa succesorală.
La data deschiderii succesiunii, soţul supravieţuitor nu avea drepturi succesorale proprii, acestea fiind edictate prin Legea nr. 319/1944, singurii moştenitori ai defunctei fiind copiii săi minori: G.R., T.E. şi S.R.
Potrivit dispoziţiilor art. 344 C. civ., în vigoare la data decesului autoarei, după decesul unuia din soţi, tutela asupra copiilor minori revenea de drept soţului rămas în viaţă. Acesta nu putea primi sau refuza o moştenire cuvenită minorului, fără a avea mai întâi autorizarea consiliului de familie, acceptarea urmând a fi făcută numai sub beneficiu de inventar.
Aceste dispoziţii legale au fost edictate pentru a conferi o protecţie succesibililor minori, însă nu puteau înlătura acceptarea tacită a moştenirii, aşa cum au interpretat instanţele de judecată.
în cauză, rezultă din probatoriul administrat că cele trei fiice minore ale defunctei au rămas în casa părintească împreună cu tatăl lor şi, ca urmare, nu se poate susţine că acestea nu au acceptat tacit succesiunea, de vreme ce singurele bunuri ale succesiunii erau casa şi anexele gospodăreşti.
C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., decizia nr. 756/R din 17 mai 2010
| ← Edificarea unei construcţii pe terenul aflat în coproprietate... | Mutarea în imobil pentru a acorda îngrijire proprietarului.... → |
|---|
