Participarea la litigiul prin care o persoană a solicitat dezbaterea succesiunii după împlinirea termenului de prescripţie.
| Comentarii |
|
Participarea la litigiul prin care o persoană a solicitat dezbaterea succesiunii după împlinirea termenului de prescripţie. Ridicarea indemnizaţiei aferente ajutorului pentru deces. Deţinerea unei chei de la un imobil din masa succesorală. Luarea din imobil a titlului de proprietate al acestuia
C. civ., art. 653, art. 685-686, art. 689, art. 700
I. Referitor la faptul că, la câteva zile de la deces, pârâtul G.C. a ridicat de la Spitalul Clinic de Urgenţă B.A. indemnizaţia aferentă ajutorului de deces şi la deţinerea de către acesta a unui rând de chei de la garsonieră ori luarea din garsonieră a titlului de proprietate pentru imobil, s-a apreciat că aceste fapte nu pot fi considerate acte de acceptare tacită a moştenirii, întrucât niciunul dintre acestea nu acreditează ideea de acceptare a moştenirii.
Cât priveşte bunurile mobile, faţă de natura acestora şi dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 319/1944, potrivit cărora în cazurile în care vine la succesiune în concurs cu tatăl şi mama defunctului ori numai cu unul dintre aceştia, soţul supravieţuitor moşteneşte, în afară de partea sa succesorală, mobilele şi obiectele aparţinând gospodăriei casnice, precum şi darurile de nuntă, instanţa a reţinut că reclamanta, ca ascendent privilegiat, nu are niciun drept asupra acestora, astfel că nu au fost incluse în masa partajabilă.
II. Curtea a reţinut că singura cerere având ca obiect dezbaterea succesiunii defunctei G.C. a fost formulată exclusiv de reclamantă şi numai după împlinirea termenului de prescripţie de 6 luni, de la data decesului defunctei, mai exact la data de 3 iulie 2007, în condiţiile în care termenul de prescripţie de 6 luni se împlinise la data de 16 februarie 2007.
Prin urmare, deşi formularea unei astfel de cereri este apreciată în practică şi în doctrină ca reprezentând un act de acceptare tacită a succesiunii, câtă vreme, pe de o parte, cererea de chemare în judecată a fost formulată după împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală, iar, pe de altă parte, cei doi recurenţi-pârâţi nu au înţeles să învestească nici notarul public şi nici instanţa de judecată cu o cerere de dezbatere a succesiunii defunctei înăuntrul termenului de prescripţie de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, este temeinică şi legală aprecierea instanţelor de fond în sensul că simpla participare a acestora în litigiul prin care reclamanta a solicitat dezbaterea succesiunii defunctei, în calitate de pârâţi, nu are valoarea unui act de acceptare a succesiunii.
Recurentul G.C. a arătat că nu a locuit în imobilul care face parte din masa succesorală şi că nu a luat (în sensul de a-şi însuşi) bunuri mobile care să îi fi aparţinut defunctei, precizând că a plătit întreţinerea pentru acest apartament în perioada în care defuncta trăia, din fondurile depuse de aceasta din urmă la bancă, că deţinea încă din această perioadă un rând de chei de la acest apartament şi că singurele acte efectuate, după deschiderea succesiunii, au fost: luarea, cu prilejul decesului fiicei, din apartamentul aflat în masa succesorală, a actului de proprietate al bunului imobil şi a certificatului de naştere al defiinctei.
Or, aceste ultime fapte, în mod singular, deşi au fost săvârşite, potrivit susţinerilor recurenţilor, ulterior deschiderii succesiunii, nu îndeplinesc cerinţele mai sus-menţionate şi nu sunt de natură să conducă, neechivoc, indubitabil, la concluzia că cei doi recurenţi ar fi acceptat tacit succesiunea.
De altminteri, deşi în recurs se susţine că cei doi recurenţi s-au ocupat de apartament şi au păstrat legătura cu ceilalţi moştenitori, pe de o parte, aceştia nu au detaliat aceste susţineri, iar, pe de altă parte, ar fi putut prezenta relevanţă în analiza calităţii acestora de moştenitori acceptanţi ai succesiunii, în mod tacit, doar actele de administrare importante sau actele de dispoziţie, cum ar fi: luarea în stăpânire a acestui bun, efectuarea unor lucrări în legătură cu acesta, care să nu aibă un caracter urgent, înstrăinarea bunului, constituirea unor drepturi reale asupra acestuia sau renunţarea la un drept în legătură cu acesta, efectuarea unor acte de administrare sau chiar de conservare asupra bunului imobil sau asupra altor bunuri succesorale (cum ar fi, efectuarea formelor de publicitate imobiliară în cauză, cartea funciară a imobilului fiind însă deja deschisă la data deschiderii succesiunii, mai exact din 25 septembrie 2001), efectuarea de cheltuieli utile în legătură cu aceste bunuri, ulterior deschiderii succesiunii (recurentul G.C. făcând referire la efectuarea unor lucrări în legătură cu imobilul, care însă, potrivit propriilor susţineri, au fost efectuate în data de 27 ianuarie 2006, deci anterior decesului sau plata unor datorii ale defunctei).
Curtea a mai reţinut că, în raport de prevederile înscrise în art. 653 C. civ., sezina este un beneficiu al legii care conferă moştenitorului în cauză posibilitatea juridică de a intra în stăpânirea bunurilor succesorale şi de a exercita drepturile şi acţiunile dobândite de la defunct sau intrate în moştenire ulterior, Iară a fi necesară atestarea prealabilă a calităţii de moştenitor pe cale notarială sau judecătorească.
Curtea a reţinut însă că art. 685 - 686 C. civ., cât şi art. 700 C. civ., care consacră dreptul de opţiune succesorală, vizează orice transmisiune succesorală, inclusiv în ceea ce priveşte moştenitorii rezervatari şi sezinari şi aceasta având în vedere interpretarea coroborată a prevederilor care reglementează transmisiunea succesorală, dar şi topografia acestor texte de lege. De altfel, aceasta este opinia exprimată în mod constant în practică şi doctrină.
Aşa fiind, întrucât Codul civil nu face nicio deosebire între moştenitorul sezinar şi cel nesezinar, rezultă că ascendentul se bucură de sezină, numai dacă a acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 C. civ. şi în modalităţile prevăzute de art. 689 C. civ., sezina nefiind susceptibilă de a avea înrâurire asupra modalităţilor de acceptare sau renunţare la succesiune.
C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şi fam., decizia nr. 738 din 30 aprilie 2009
| ← Participarea la litigiul prin care o persoană a solicitat... | Prezenţa la înmormântare. Plata taxelor şi impozitelor cu... → |
|---|
