Reprezentare convenţională. Act de dispoziţie efectuat de mandatar. Lipsa unei procuri speciale. Consecinţe
| Comentarii |
|
Dacă mandatarul renunţă la judecata recursului fără să fi avut o procură specială în acest sens, este admisibilă contestaţia în anulare prin care se invocă lipsa de procedură cu mandantul la termenul la care s-a renunţat la judecată.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1.347/6.11.1996)
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - secţia a IV-a civilă, contestatoarea S.I., prin mandatar S.M., a solicitat în contradictoriu cu intimaţii S.C. "D." - SA. şi Societatea Agricolă "î." Călugăreni anularea deciziei civile nr. 965/1996 a acestei instanţe.
în motivarea contestaţiei în anulare, calificată ca atare de către instanţă, se arată că prin decizia susmenţionată s-a luat act de retragerea recursului declarat de S. I., declaraţie făcută de mandatarul S.M., care nu avea mandat în acest sens. Ca atare, decizia a cărei anulare o solicită a fost pronunţată cu lipsă de procedură cu recurenta.
Contestaţia este întemeiată şi va fi admisă pentru următoarele considerente:
într-adevăr, prin decizia nr. 965/1996 a Curţii de Apel Bucureşti -secţia a IV-a civilă s-a luat act de declaraţia mandatarului S.M., în sensul că retrage recursul intentat de mama sa S.I.
Verificând procura de reprezentare, rezultă că procuratorul a fost mandatat, printre altele, să introducă orice cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate în cauza în care este parte mama sa, dar nu a fost abilitat să retragă cererile depuse. Pentru retragerea cererii de recurs S.M. avea nevoie de o procură specială.
în aceste condiţii, faţă de declaraţia de renunţare la calea de atac, Curtea trebuia să o citeze pe recurentă, pentru ca aceasta să declare personal că îşi retrage cererea de recurs. Neprocedând astfel, procesul a fost judecat cu lipsă de procedură în ce o priveşte pe S.I., motiv pentru care, în raport de dispoziţiile art. 317 pct. 1 Cod procedură civilă, contestaţia va fi admisă, cu consecinţa anulării deciziei atacate şi a fixării unui termen pentru soluţionarea recursului.
Notă: în raport de dispoziţiile art. 153 Cod procedură civilă, prezenţa mandatarului la înfăţişare are drept consecinţă presupunerea că partea cunoaşte termenele următoare şi deci ea nu va mai fi citată în tot cursul instanţei.
Având în vedere caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 69 alin. 1 Cod proc. civ., înseamnă că mandantul nu poate fi presupus că are termen în cunoştinţă atunci când mandatarul cu procură generală săvârşeşte un act de dispoziţie; în acest caz este necesară citarea mandantului.
| ← Recurs. Sancţiunea nemotivării opiniei minoritare | Revizuire. Admisibilitate. Obiect → |
|---|
