Revizuire. Condiţia evocării fondului
| Comentarii |
|
E inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă, formulată împotriva unei decizii a instanţei de recurs prin care s-a admis recursul, a fost casată decizia tribunalului, respins apelul şi a fost reţinută cauza pentru rejudecarea apelului, de către curtea de apel, ca instanţă de apel. Decizia de casare dată de curtea de apel, cu reţinerea apelului spre rejudecare, de această dată ca instanţă de apel, este o hotărâre care nu evocă fondul cauzei, deoarece nu se pronunţă ea însăşi asupra cererii de chemare în judecată, prin urmare nu ne aflăm în situaţia în care Curtea s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, aşa cum prevede cazul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă.
(Decizia nr. 656 din 28 septembrie 2004 - Secţia a IV-a civilă)
La 23 februarie 2004, D.S., D.P., D.A., G.E. şi G.C. au solicitat, în contradictoriu cu S.C.D., municipiul Bucureşti, Administraţia Fondului Imobiliar şi S.C. "R." SA, revizuirea Deciziei civile nr. 2296 din 21 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a lll-a civilă, pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă: instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
în motivarea cererii de revizuire, revizuenţii arată că, pentru a soluţiona excepţia lipsei de interes a reclamantei, instanţa de recurs a pornit la analizarea legitimităţii interesului reclamantei de a solicita desfiinţarea actelor juridice încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995.
Deşi instanţa recunoaşte iniţial că nu este învestită cu verificarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului în litigiu, prin modul de soluţionare ajunge să determine în mod indubitabil titlul nevalabil al statului.
în acest mod, instanţa de recurs depăşeşte limitele recursurilor formulate în cauză, tranşând şi soluţia ce urmează a se pronunţa într-un alt eventual proces.
în baza art. 327 alin. 1 din Codul de procedură civilă, revizuenţii au solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate.
Cererea de revizuire este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 322 din Codul de procedură civilă, hotărârea dată de o instanţă de recurs este supusă revizuirii numai atunci când evocă fondul.
Decizia civilă nr. 2296 din 21 octombrie 2003, a cărei revizuire se solicită, a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a lll-a civilă, ca instanţă de recurs.
Prin această decizie s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, a fost admis recursul declarat de reclamantă, a fost casată Decizia civilă nr. 583/A din 20 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, a fost admisă excepţia lipsei de interes a apelanţilor în promovarea apelului declarat, s-a respins apelul acestor pârâţi, s-a reţinut cauza pentru judecarea apelului declarat de reclamantă împotriva aceleiaşi sentinţe, ca instanţă de apel.
Această hotărâre pronunţată în recurs nu evocă fondul cauzei, ci, dând o dezlegare diferită excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei în promovarea acţiunii, casează decizia tribunalului şi dispune rejudecarea apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei judecătoriei, sentinţă prin care acţiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.
Chiar dacă, în soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, instanţa de recurs face referire şi la anumite aspecte de drept substanţial - considerate lămuritoare pentru rezolvarea excepţiei -, prin aceasta nu se soluţionează fondul cauzei, rămânând ca instanţa de apel să se pronunţe cu privire la temeinicia şi legalitatea pretenţiilor reclamantei privind constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între pârâţi şi având ca obiect apartamentele în litigiu.
Numai în situaţia în care, casând decizia tribunalului şi rejudecând apelul reclamantei, Curtea, ca instanţă de recurs, s-ar fi pronunţat şi asupra acţiunii formulate de reclamantă, ar fi avut loc o evocare a fondului cauzei şi ar fi putut fi incident motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă.
Astfel, numai în cazul în care instanţa de recurs se pronunţă ea însăşi asupra cererii de chemare în judecată, se poate afla în situaţia de a se pronunţa asupra a ceea ce nu s-a cerut, de a da mai mult decât s-a cerut sau de a nu se pronunţa asupra unui lucru cerut.
Aşa cum rezultă din dispozitivul hotărârii, în speţă este vorba despre o decizie de casare cu reţinere spre rejudecarea apelului, de data aceasta ca instanţă de apel, hotărâre care nu evocă fondul şi nu se poate revizui în baza art. 322 din Codul de procedură civilă.
De altfel, nemulţumirea revizuenţilor este exprimată faţă de considerentele hotărârii atacate şi de faptul că instanţa de recurs ar fi depăşit limitele motivelor de recurs cu care a fost învestită, ceea ce nu poate face însă obiect de analiză în cadrul acestei căi extraordinare de atac prin prisma motivului prevăzut de art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă, care are în vedere pronunţarea instanţei ultra, extra sau minus petita în raport de pretenţiile deduse judecăţii şi care alcătuiesc fondul cauzei, şi nu în raport de motivele pentru care se exercită o cale de atac.
Pentru aceste considerente, Curtea a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
| ← Revizuire. Hotărâre judecătorească pronunţată pe calea... | Repunere în termen. împrejurare mai presus de voinţa... → |
|---|
