Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă. Netemeinicie
| Comentarii |
|
Soluţionarea unei acţiuni în constatarea nulităţii absolute a unui contract, prin admiterea excepţiei invocate de instanţă din oficiu, a lipsei de interes a reclamanţilor (al căror contract de vânzare-cumpărare a fost constatat nul irevocabil), după ce a fost pusă în dezbaterea părţilor, a fost dispusă cu respectarea dispoziţiilor art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Din moment ce legiuitorul a stabilit dreptul instanţei, ca de altfel şi al oricărei părţi din proces, să supună dezbaterii motive de ordine publică, este cert că acestea pot fi reţinute ca temei al dezlegării pricinii, fără a se putea opune încălcarea principiului disponibilităţii.
Pe cale de consecinţă, cererea de revizuire prin care se pretinde că prin hotărârea prin care instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei de interes a reclamanţilor s-ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut, este nefondată, fiind respinsă, ca atare.
(Decizia nr. 430 din 4 mai 2004 - Secţia a IV-a civilă)
La data de 16.01.2004, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. 320, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 2376 din 29.10.2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a lll-a civilă, în Dosarul nr. 2041/2003, cerere formulată de revizuenţii F.S. şi F.D. în contradictoriu cu intimaţii B.D., G.M., SC "I." SRL şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti - Administraţia Fondului Imobiliar.
în motivarea cererii, revizuenţii au arătat că, prin decizia atacată, instanţa de recurs a admis excepţia lipsei lor de interes în promovarea acţiunilor principală şi conexă, excepţie invocată din oficiu de instanţă, încălcându-se în acest mod dreptul lor de proprietate asupra apartamentului litigios, drept care a fost recunoscut prin Sentinţa civilă nr. 3939 din 7.05.1997 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă şi irevocabilă, conform căreia s-a respins acţiunea în constatarea nulitătii absolute a Contractului lor de vânzare-cumpărare nr. 3263 din 10.06.1996.
De asemenea, revizuenţii au arătat că, prin soluţia adoptată, instanţa de recurs s-a pronunţat asupra unui lucru necerut de nici una din părţi şi a acordat mai mult decât s-a cerut; aceasta deoarece, prin cererile principală şi conexă, se ceruse constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare nr. 3826 din 6.10.1999 şi nr. 878 din 29.02.2000 şi nici una dintre părţi nu s-a apărat prin invocarea excepţiei lipsei de interes în promovarea respectivelor cereri.
în drept, revizuenţii şi-au întemeiat cererea pe prevederile art. 322 pct. 2 din codul de procedură civilă raportat la art. 282 - 298 din Codul de procedură civilă şi art. 480 şi 481 din Codul civil.
Intimatul B.D. a depus întâmpinare, cerând, în principal, să se constate tardivitatea revizuirii, iar, în subsidiar, să se constate că instanţa de recurs a pronunţat o soluţie legală şi temeinică atunci când a judecat pricina pe excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunilor cu care a fost învestită.
La prezenta cauză a fost ataşat dosarul în care s-a pronunţat hotărârea supusă revizuirii, respectiv Dosarul nr. 2041/2003 al Curţii de Apel Bucureşti -Secţia a lll-a civilă, la care sunt anexate dosarele de fond şi apel nr. 10936/2000, 3918/2001 şi 3793/2002.
în şedinţa publică de la 4 mai 2004, intimatul a renunţat la excepţia ridicată prin întâmpinare, realizând că cererea de revizuire a fost formulată în termenul legal.
în aceeaşi şedinţă, intimatul a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, pe motiv că hotărârea atacată nu evocă fondul.
Această apărare nu va fi primită, întrucât condiţia evocării fondului, cerută de art. 322 din Codul de procedură civilă în privinţa hotărârii supuse revizuirii, atunci când aceasta a fost pronunţată de o instanţă de recurs, este îndeplinită în cauză.
în sensul art. 322 din Codul de procedură civilă, evocarea fondului de către o instanţă de recurs are semnificaţia modificării hotărârii atacate pe chestiuni de fapt stabilite de însăşi instanţa de recurs, fie pe baza unor înscrisuri noi, fie pe baza reaprecierii probelor administrate în fazele procesuale anterioare; evocarea fondului în recurs nu presupune deci neapărat o modificare a soluţiei pe fondul cauzei, ci orice modificare a soluţiei din hotărârea atacată, fie ea şi pe o excepţie privind cererea de chemare în judecată, dacă aceasta s-a întemeiat pe chestiuni de fapt, urmare a administrării în recurs a unor probe noi sau reaprecierii celor deja administrate la fond ori în apel.
în speţă, prin decizia supusă revizuirii s-a modificat hotărârea recurată, în sensul admiterii apelului promovat în cauză, cu consecinţa schimbării în tot a sentinţei primei instanţe, dispunându-se, cu privire la acţiunea principală şi conexă, respingerea acestora ca fiind formulate de persoane ce nu justifică în interes legitim; soluţia a fost argumentată în considerente pe chestiuni de fapt noi, nereţinute de instanţele anterioare, relative la inexistenţa dreptului de proprietate al reclamanţilor (revizuenţii din prezentul litigiu) asupra apartamentului litigios, întrucât, deşi prin Sentinţa civilă nr. 3939/1997 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti s-a respins acţiunea în nulitatea contractului lor de vânzare-cumpărare, promovată de Primăria Municipiului Bucureşti, ulterior acest contract a fost constatat nul în acţiunea promovată de B.D.
Rezultă aşadar că hotărârea atacată pe calea revizuirii îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 322 alin. 1 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care excepţia invocată de intimaţi pe acest aspect nu poate fi primită.
Referitor la cererea de revizuire cu care a fost învestită, Curtea a reţinut că aceasta se întemeiază pe cazul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă.
Art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă prevede posibilitatea revizuirii atunci când instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Ipotezele din text susţinute de revizuenţi sunt acelea că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra unui lucru care nu s-a cerut şi a acordat mai mult decât s-a cerut şi ele au fost justificate de părţi pe faptul că în loc să se pronunţe pe fondul cererii principale şi cererii conexe, având ca obiect constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de intimaţi cu privire la imobilul litigios, a soluţionat aceste cereri pe excepţia lipsei de interes în formularea lor, excepţie care nu a fost invocată de vreuna dintre părţi, ci de instanţă din oficiu.
Soluţia instanţei de recurs nu este însă susceptibilă de a fi reformată pe temeiul cazului de revizuire din art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă, întrucât condiţiile acestuia nu sunt îndeplinite în speţă.
Se vor avea în vedere în acest sens prevederile art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care dau dreptul instanţei de recurs să invoce şi din oficiu motive de ordine publică şi, implicit, să soluţioneze pricina exclusiv pe aceste motive, care pot face de prisos cercetarea fondului pretenţiilor deduse judecăţii.
Prin urmare, dacă legiuitorul a dat în competenţa instanţei de recurs invocarea din oficiu a motivelor de ordine publică, înseamnă că această instanţă poate să soluţioneze pricina fără a se pronunţa asupra fondului pretenţiilor formulate de reclamanţi atunci când reţine un motiv de ordine publică, astfel că în atare situaţie nu se poate vorbi despre o extra petita sau plus petita, în sensul art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă.
Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă este inaplicabil în situaţia prevăzută de art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, adică atunci când instanţa de recurs reţine din oficiu un motiv de casare sau modificare de ordine publică, neinvocat de recurent, deoarece într-o asemenea ipoteză nu se poate vorbi despre o încălcare a principiului disponibilităţii, în care îşi are izvorul revizuirea pentru extra şi ultra petita. Din moment ce legiuitorul a stabilit dreptul instanţei, ca de altfel şi al oricărei părţi din proces, să supună dezbaterii motive de ordine publică, motive care exced cadrului procesual fixat prin cererea dedusă judecăţii, este cert că acestea pot fi reţinute ca temei al dezlegării pricinii fără a se putea opune încălcarea principiului disponibilităţii. Pe cale de consecinţă, hotărârea prin care s-a dezlegat pricina, în condiţiile art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, nu poate face obiect de revizuire pentru extra sau ultra petita, art. 322 pct. 2 nefiindu-i aplicabil.
Or, obiectul revizuirii în prezenta cauză îl constituie tocmai o hotărâre pronunţată de instanţa de recurs în condiţiile art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, hotărâre prin care s-a modificat soluţia instanţelor anterioare, în sensul respingerii cererilor deduse judecăţii pe excepţia de ordine publică a lipsei de interes, motiv pentru care această hotărâre este sustrasă cazului de revizuire invocat în speţă, art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă, în varianta pronunţării extra petita şi ultra petita.
Având în vedere considerentele prezentate, Curtea a respins cererea de revizuire ca nefondată, neputând fi reţinută incidenţa în speţă a cazului de revizuire pe care aceasta a fost întemeiată - art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă.
| ← Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 din... | Revizuire. Hotărâre judecătorească pronunţată pe calea... → |
|---|
