Rezoluţiunea contractului de întreţinere, solicitată numai de către unul dintre creditorii obligaţiei de întreţinere. Regimul Juridic al bunului obiect al convenţiei desfiinţate
| Comentarii |
|
Rezoluţiunea contractului determină restituirea către creditorul obligaţiei de întreţinere a bunului imobil ce a făcut obiectul convenţiei de întreţinere, ca şi cum acesta nu ar fi ieşit niciodată din patrimoniul său, urmând ca şi drepturile dobândite de terţi să fie desfiinţate. ,
împrejurarea că acţiunea în rezoluţiune a contractului a fost exercitată numai de către unul dintre creditorii obligaţiei de întreţinere, în speţă numai de către recurentă, soţul său, de asemenea creditor al creanţei de întreţinere, decedând anterior, nu conduce la transformarea regimului juridic al bunului din bun comun în bun propriu sau invers.
C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şi fam., dec. nr. 1192 din 20 iunie 2007, în M. Paraschiv, Partajul judiciar, p. 179
Prin cererea înregistrată la data de 11 iunie 2004, reclamanţii G.P. şi G.D. au chemat în judecată pe pârâta G.T., pentru a se dispune partajul averii succesorale rămase de pe urma defunctului G.M., respectiv terenurile în suprafaţă de 851 mp şi 872 mp şi construcţia - casă de locuit - în suprafaţă de 85 mp.
Prin cerere reconvenţională, pârâta G.T. a solicitat, în esenţă, să se constate că este unica proprietară a terenului, deoarece, prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat la 20 noiembrie 1996 de B.N.P. O.T., împreună cu defunctul G.M., a transmis proprietatea a 1417 mp teren plus casa bătrânească unor nepoţi, că acest contract a fost desfiinţat, iar imobilul a reintrat numai în patrimoniul său; că din suprafaţa totală de 1417 mp, 400 mp i-a înstrăinat unei alte persoane.
Judecătoria Buftea, prin încheiere pronunţată la data de 4 martie 2005, a constatat, în temeiul art. 6736 C. proc. civ., că masa bunurilor de împărţit se compune din: 1/3 din terenul în suprafaţă de 851 mp, identificat în tarlaua 15, parcela 73, conform titlului de proprietate nr. 62644 din 16 octombrie 2002, 1/3 din terenul în suprafaţă de 872 mp, identificat în tarlaua 15, parcela 72, conform aceluiaşi titlu de proprietate şi 1/2 din construcţia edificată pe terenul în suprafaţă de 872 mp, identificat în tarlaua 15, parcela 72. Totodată, a constatat că au calitate de coindivizari reclamantul G.P., cu o cotă de 1/6 din masa bunurilor de împărţit, având în total o cotă de 7/18 din suprafeţele de teren sus-menţionate şi o cotă de 1/12 din construcţie; reclamantul G.D., cu o cotă de 1/6 din masa bunurilor de împărţit, având în total o cotă de 7/18 din suprafeţele de teren sus-menţionate şi o cotă de 1/12 din construcţie; pârâta G.T., cu o cotă de 1/2 din masa bunurilor de împărţit, având în total o cotă de 1/6 din suprafeţele de teren sus-menţionate şi o cotă de 3/4 din construcţie; intervenientul în interes propriu C.D., cu o cotă de 1/12 din masa bunurilor de împărţit, având în total o cotă de 1/36 din suprafeţele de teren sus-menţionate şi o cotă de 1/24 din construcţie; intervenienta în interes propriu P.N., cu o cotă de 1/12 din masa bunurilor de împărţit, având în total o cotă de 1/36 din suprafeţele de teren sus-menţionate şi o cotă de 1/24 din construcţie. Instanţa a dispus efectuarea unor expertize topografice şi construcţii cu obiectivele stabilite prin încheierea din data de 23 noiembrie 2004, a desemnat experţi şi a stabilit onorariul acestora.
Această încheiere nu a fost atacată cu apel de niciuna dintre părţi.
Prin sentinţa civilă nr. 2724 din 20 septembrie 2005, pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. 4031/2004, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii-pârâţi G.P., G.D., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă G.T. şi cu intervenienţii C.D. şi P.N. S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă G.T. A fost admisă cererea de chemare în judecată a altor persoane. S-a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor şi s-a atribuit pârâtei-reclamante G.T. construcţia alcătuită din trei camere, bucătărie, vestibul, pivniţă, magazie şi atelier, situată în comuna Jilava, judeţul Ilfov, identificată conform raportului de expertiză întocmit de expert C.C. şi având o valoare de 515.401.000 ROL. Pentru egalizarea loturilor a fost obligată pârâta-reclamantă la plata unei sulte de 42.950.083 ROL, către fiecare dintre reclamanţii-pârâţi, G.P. şi G.D., precum şi la plata unei sulte de 21.475.042 ROL, către fiecare dintre intervenienţii C.D. şi P.N. A atribuit pârâtei-reclamante G.T. lotul 1, în suprafaţă totală de 680 mp, identificat conform completării la raportul de expertiză întocmit de expert A.G., în valoare de 240.930.800 ROL. S-a atribuit reclamantului-pârât G.P. lotul nr. 2, în suprafaţă de 551 mp, identificat conform completării la raportul de expertiză întocmit de expert A.G., anexa 1, în valoare de 195.224.810 ROL. S-a atribuit reclamantului-pârât G.D. lotul nr. 3, în suprafaţă de 551 mp, identificat conform completării la raportul de expertiză întocmit de expert A.G., anexa 1, având o valoare de 195.224.810 ROL. Pentru egalizarea loturilor a fost obligată pârâta-reclamantă la plata unei sulte de 50.312.020 ROL, către fiecare dintre reclamanţii-pârâţi G.P. şi G.D., precum şi la plata unei sulte de 17.538.345 ROL către fiecare dintre intervenienţii C.D. şi P.N. S-a respins cererea pârâtei-reclamante G.T. cu privire la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin încheierea interlocutorie din data de 4 martie 2005, în temeiul art. 6736 C. proc. civ., s-a stabilit masa bunurilor de împărţit şi s-a constatat că au calitate de coindivizari: reclamanţii G.P. şi G.D., fiecare cu o cotă de 1/6, având în total o cotă de 7/18 din suprafeţele de teren şi o cotă de 1/12 din construcţie, pârâta G.T., cu o cotă de 1/2 şi, în total, o cotă de 1/6 din suprafeţele de teren şi o cotă de 3/4 din construcţie, inter-venientul C.D., cu o cotă de 1/12 din masa bunurilor şi o cotă de 1/36 din suprafeţele de teren şi o cotă de 1/24 din construcţie, intervenienta P.N., cu o cotă de 1/12 din masă, o cotă de 1/36 din suprafeţele de teren şi o cotă de 1/24 din construcţie.
în urma efectuării raporturilor de expertiză au fost delimitate imobilele şi instanţa de fond a apreciat una din propunerile de lotizare făcute de către expert şi, de asemenea, a ţinut cont de valorile stabilite prin expertiză şi a dispus ieşirea din indiviziune, formând loturile aşa cum sunt trecute în dispozitivul hotărârii.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel G.T., G.D., G.P., C.D. şi P.N.
Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 1612 din 17 noiembrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 6801/3/2006, a anulat, ca netimbrate, apelurile formulate de apelanţii reclamanţi-pârâţi G.D. şi G.P. şi de apelanţii-intervenienţi C.D. şi P.N.
A admis apelul formulat de pârâta G.T. şi a schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul că a atribuit pârâtei-reclamante G.T. construcţiile 1 B locuinţă şi 2 B magazia nr. 1, situate în comuna Jilava, judeţul Ilfov, identificate conform raportului de expertiză efectuat de expert C.C., în valoare de 320.582.000 ROL; a atribuit reclamantului-pârât G.D. construcţiile 3 B - magazia nr. 3 şi 4 B - atelier, identificate conform aceluiaşi raport de expertiză, în valoare de 194.819.000 ROL; a obligat reclamantul-pârât G.D. să plătească pârâtei-reclamante, cu titlu de sultă, suma de 65.968.750 ROL, reclamantului-pârât G.P. 42.950.083 lei şi fiecăruia dintre intervenienţi 21.475.041 ROL şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această decizie, Tribunalul a reţinut că apelanţii-reclamanţi şi apelanţii-intervenienţi nu au achitat taxele judiciare de timbru la care au fost obligaţi.
în ceea ce o priveşte pe apelanta-pârâtă G.T., Tribunalul a reţinut că primele trei motive de apel nu sunt fondate, întrucât titlul de proprietate nr. 62643 din 16 octombrie 2002 nu a fost anulat şi terenul se află în circuitul civil, iar din probele administrate în cauză nu rezultă că terenul ar fi trebuit restituit exclusiv pe numele defunctului.
Conform certificatului de moştenitor nr. 983 din 7 noiembrie 1984, au renunţat la succesiunea lui G.P. moştenitorii G.I., C.M. şi G.P., or,
din titlul de proprietate reiese că terenul a fost restituit moştenitorilor lui
G.N.
Imobilele au fost corect evaluate şi în mod corect s-au atribuit construcţiile 3 B şi 4 B pârâtei-reclamante, iar terenul de sub ele, reclamantului-pârât G.D.
încheierea de admitere în principiu de la data de 4 martie 2005 nu a fost atacată cu apel şi, prin urmare, este valabilă, deoarece, numai începând cu data de 18 iulie 2005, odată cu modificarea Codului de procedură civilă, s-a permis ca încheierile de admitere în principiu să fie atacate odată cu sentinţa; în principiu, apelul împotriva încheierii de admitere este inadmisibil.
în ceea ce priveşte formarea loturilor, Tribunalul a avut în vedere necesitatea efectuării unei partajări cât mai comode pentru părţi, acestea beneficiind de loturile atribuite fără a se deranja unul pe celălalt.
împotriva acestei decizii a formulat recurs apelanta-pârâtă G.T.
Prin motivele de recurs se critică decizia, pe motiv că nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
In dezvoltarea acestor motive de recurs, se arată că:
Deşi instanţa de apel a reţinut că evaluarea instanţei de fond este corectă, nu a motivat, faţă de solicitarea apelantei de a se evalua terenul prin aplicarea preţului minim, criteriul în raport de care a fost preferat preţul maxim.
Articolul 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prevede obligaţia pentru instanţa de judecată de a arăta în cadrul hotărârii motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi motivele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor.
Susţine recurenta că instanţa nu a avut în vedere concluziile celei de-a doua expertize, prin care expertul face o nouă lotizare, raportat la preţul minim de 101.802 lei/mp, evaluare ce se impunea faţă de evaluarea ridicată a construcţiei.
Respingând nemotivat cererea de apel de evaluare a terenului la acest preţ, instanţa de apel nu s-a mai pronunţat nici asupra cererii de recalculare a sultei datorate de apelanta pârâtă-reclamantă G.T., pentru terenul evaluat astfel la suma totală de 181.411.164 ROL.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs se arată că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii, deoarece nu a avut în vedere că soluţia instanţei de fond este netemeinică, sub aspectul respingerii cererii reconvenţionale şi al constatării împrejurării că apelanta-pârâtă reclamantă G.T. este unica proprietară a terenului situat în comuna Jilava, judeţul Ilfov şi, în subsidiar, că acest teren a fost proprietatea în cotă de 100% a autorului părţilor G.M. (nu în cotă de 30%).
Arată recurenta că terenul solicitat a fi partajat include suprafaţa de 1471 mp, pe care, împreună cu soţul său G.M., au înstrăinat-o în anul 1996, prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, autentificat la 20 noiembrie 1996, contract ce a fost desfiinţat numai la cererea sa, prin sentinţa civilă nr. 8089 din 27 noiembrie 2002 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Deşi rezoluţiunea unui contract, în condiţiile art. 1020-1021 C. civ., naşte pentru părţile contractante dreptul de a fi repuse în situaţia anterioară încheierii convenţiei, totuşi instanţa, dispunând rezoluţiunea, nu poate dispune din oficiu restabilirea situaţiei premergătoare încheierii contractului, ci doar dacă aceasta se cere, în condiţiile legii.
Caracterul personal al creanţei de întreţinere şi rezilierea acestui contract, prin hotărâre judecătorească la solicitarea expresă a unui singur creditor al obligaţiei de întreţinere - G.T., conduc la concluzia că imobilul s-a reîntors numai în patrimoniul său.
G.M. nu a formulat cerere de rezoluţiune a acestui contract, nemai-fiind în viaţă la data introducerii acţiunii, iar pretinşii lui moştenitori nu au intervenit în acea cauză, astfel încât hotărârea nu produce efecte decât între părţile în cauză, reclamanta G.T. şi debitorii obligaţiei de întreţinere, obligaţie neexecutată faţă de reclamant.
în acest caz, susţine recurenta, sancţiunea civilă a rezoluţiunii contractului duce la restituirea tuturor bunurilor ce au făcut obiectul contractului în patrimoniul creditorului, faţă de care obligaţia nu s-a executat, indiferent şi în ce proporţie şi cărui creditor au aparţinut.
Pentru aceste motive se solicită, în principal, să se modifice decizia recurată pe aspectul compunerii masei partajabile, în sensul de a se constata că, după rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat la 20 noiembrie 1996, ca efect al hotărârii judecătoreşti, imobilul s-a întors în patrimoniul său.
în subsidiar, se solicită să se constate că terenul ar fi trebuit restituit exclusiv pe numele defunctului G.M., conform procesului-verbal de punere în posesie din data de 7 martie 1996 şi adeverinţei de proprietate nr. 2156 din 10 noiembrie 1996, eliberată de Comisia de aplicare a Legii fondului funciar şi conform certificatului de moştenitor nr. 983 din 7 noiembrie 1984, din care rezultă că singurul moştenitor al defunctei G.P. a fost soţul său.
Consideră recurenta că, prin aplicarea greşită a legii, instanţa de fond a constatat că reclamanţii deţin o cotă de 2/3 din aceste terenuri - deşi nu s-a solicitat acest lucru - şi că defunctul G.M. a deţinut doar o cotă de 1/3 din întreg terenul, iar instanţa de apel, contrar dovezilor cauzei, a reconfirmat, implicit, această hotărâre, în contradicţie cu adevărul material şi principiul disponibilităţii, astfel că, prin hotărârea atacată, au fost grav lezate drepturile soţiei supravieţuitoare - recurenta-pârâtă-reclamantă -, prin greşita calificare a regimului bunurilor dobândite de către părţi.
în recurs s-au depus înscrisuri noi, respectiv o dovadă emisă de B.N.P. V.M. şi un Ghid orientativ privind preţurile proprietăţilor imobiliare în judeţul Ilfov.
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, a constatat caracterul nefondat al acestora, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii".
Rezultă, aşadar, că aceste dispoziţii legale se aplică atunci când instanţa a omis să se pronunţe asupra unei critici formulate de părţi, şi nu atunci când motivarea este succintă.
Or, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs este motivată, Tribunalul arătând că imobilele au fost corect evaluate şi că menţine considerentele instanţei de fond cu privire la evaluarea masei partajabile, deoarece instanţa de fond a motivat amplu de ce a înţeles să reţină valoarea de 354.310 lei/mp, şi nu valoarea de 101.802 lei/mp, a terenului supus partajului. De aceea, instanţa de apel nici nu a refăcut din acest punct de vedere calculul sultelor.
De altfel, cu actele noi depuse în recurs, intimaţii au făcut dovada că această apreciere este corectă, întrucât preţul terenului din intravilanul localităţii Jilava este de 25 euro/mp în zona centrală şi de 10 euro/mp în zona limitrofă cu extravilanul.
Prin această critică, recurenta a vizat şi aspecte ce ţin de netemeinicia hotărârii, respectiv aprecierea greşită a probelor (de exemplu, nu s-a avut în vedere a doua expertiză etc.), motiv pentru care acestea nu au fost analizate.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este întemeiat.
Deşi recurenta arată că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii, nu arată în concret ce dispoziţii legale au fost încălcate.
Este de reţinut că, prin acest motiv de recurs, se solicită modificarea deciziei pronunţate în apel, sub aspectul compunerii masei partajabile şi al cotelor deţinute de părţi, în condiţiile în care nu s-a declarat apel împotriva încheierii de admitere în principiu, iar răspunzând acestei critici, Tribunalul a reţinut că o încheiere pronunţată până la data de 18 august 2005 - în speţă, încheierea de admitere în principiu a fost pronunţată la data de 4 martie 2005 - trebuia atacată cu apel separat, şi nu odată cu fondul. Or, prin motivele de recurs nu se face o critică cu privire la aceste considerente ale instanţei de apel, dar se solicită pe cale indirectă să se modifice masa partajabilă.
Tot cu privire la acest motiv de recurs, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 1020-1021 C. civ., rezilierea contractului are ca efect principal restituirea către creditorul obligaţiei de întreţinere a bunului imobil ce a făcut obiectul contractului de întreţinere, ca şi cum acesta nu ar fi ieşit niciodată din patrimoniul său, urmând ca şi drepturile dobândite de terţi să fie desfiinţate.
Faptul că rezilierea contractului a fost solicitată numai de către unul dintre creditorii obligaţiei de întreţinere, în speţă numai de către recurentă, soţul său decedând anterior, nu conduce la transformarea regimului juridic al bunului din bun comun în bun propriu sau invers.
Or, din copia titlului de proprietate nr. 62643 eliberat la data de 16 octombrie 2002 de Comisia judeţeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor Ilfov, rezultă că proprietari asupra acestor terenuri de 851 mp, situate în tarlaua 15, parcela 53, şi de 872 mp, situate în tarlaua 15, parcela 12 sunt moştenitorii defunctului G.N., respectiv G.M., G.I. şi G.P.
Cum acest titlu de proprietate este valabil, el nefiind anulat pe calea unei hotărâri judecătoreşti, nu se poate reţine că proprietarul exclusiv al terenurilor ar fi fost numai defunctul G.M., chiar dacă adeverinţa de proprietate emisă anterior titlului, în condiţiile Legii nr. 18/1991, a fost eliberată numai pe numele acestuia. De asemenea, din acelaşi titlu de proprietate rezultă că terenul a fost restituit de pe urma defunctului G.N., şi nu de pe urma defunctei G.P.
Pentru aceste motive, nefiind îndeplinite cerinţele art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.
| ← Stare de indiviziune asupra imobilului înstrăinat. Decesul... | Posibilitatea succesorilor întreţinutului de a solicita... → |
|---|
