Simulaţie. Condiţii
| Comentarii |
|
Caracteristic pentru simulaţie este că ea presupune existenţa unei singure operaţiuni, în cadrul căreia părţile perfectează un act public, ce nu corespunde realităţii, şi un altul secret, ce reprezintă voinţa lor.
în speţă, s-au încheiat succesiv două convenţii, prima, potrivit căreia pârâţii s-au obligat să presteze întreţinere reclamantei, fără nici o obligaţie din partea beneficiarei prestaţiei, cea de-a doua, privind vânzarea-cumpărarea unui imobil, nedovedindu-se că la încheierea convenţiei de întreţinere s-ar fi avut în vedere şi vânzarea-cumpărarea imobilului.
Rezultă că nu poate fi vorba de operaţiunea simulaţiei, ci de două convenţii distincte, ambele corespunzând voinţei părţilor.
(Decizia nr. 2604 din 5 octombrie 2001 - Secţia a IV-a civilă)
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1106/2000 pe rolul Judecătoriei Sectorului 6, reclamanta D.M. a chemat în judecată pe pârâtul G.V., solicitând constatarea simulaţiei contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1167/1997, rezoluţiunea contractului de întreţinere pentru neexecutare, obligarea pârâtului la plata de daune interese, iar, în subsidiar, în cazul respingerii celui de-al doilea capăt de cerere, transformarea obligaţiei de întreţinere în bani sub forma unor prestaţii periodice. Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtului la predarea bunurilor mobile proprietatea acesteia (enumerate în cuprinsul acţiunii).
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 7171/2000, a admis acţiunea, a constatat simulaţia contractului de vânzare-cumpărare, a dispus rezoluţiunea contractului de întreţinere cu plata de daune-interese în cuantum de 94.036.995 lei în sarcina pârâtului, care a fost obligat şi la predarea către reclamantă a bunurilor indicate în dispozitivul hotărârii.
Instanţa a reţinut, din interpretarea probei cu interogatoriul pârâtului şi declaraţia dată de acesta în cursul urmăririi penale, că între părţi existau raporturi juridice specifice unui contract de întreţinere din luna august 1997, iar din concluziile raportului de expertiză tehnică, faptul că suma plătită de pârât drept preţ reprezintă mai puţin decât jumătate din valoarea apartamentului, apreciind că în cauză se aplică regulile contractului de întreţinere şi că, prin probele administrate, s-a făcut dovada neexecutării culpabile a obligaţiei de întreţinere.
Deoarece greşit a fost dobândit între timp de o terţă persoană, faţă de care declararea simulaţiei este inopozabilă, s-au stabilit daunele-interese la valoarea menţionată, avându-se în vedere diferenţa dintre preţul din contract şi valoarea reală a imobilului şi reţinându-se în acelaşi timp, cu privire la ultimul capăt de cerere, faptul că pârâtul a recunoscut la interogatoriu că deţine bunurile pretinse de reclamantă prin acţiune.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 559 din 6.03.2001, a admis apelul declarat de pârât, schimbând sentinţa, în sensul respingerii acţiunii, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada existenţei actului secret, că în cauză art. 1198 din Codul civil nu îşi are aplicaţiunea, întrucât relaţiile dintre părţi (mătuşă şi nepot) nu sunt "de natură să acorde acesteia o încredere nestăvilită".
Tribunalul a apreciat că vânzarea s-a făcut "pur şi simplu", fapt ce rezultă din aceea că reclamanta nu şi-a rezervat dreptul de abitaţie viageră, cum se practică de regulă, că rămânerea acesteia în apartament s-a datorat bunăvoinţei pârâtului, care a înţeles să-şi ajute mătuşa, precum şi faptul că reclamanta are partea sa de vină în degradarea relaţiilor dintre părţi.
împotriva deciziei a declarat recurs intimata-reclamantă D.M., formulând următoarele critici:
Instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art. 1198 din Codul civil ca fiind inaplicabile în cauză, întrucât sintagma "act secret" din dispoziţiile art. 1175 din Codul civil se referă la operaţiunea juridică, şi nu la înscrisul probator, dispoziţiile art. 1198 din Codul civil fiind, din acest motiv, aplicabile şi în cazul simulaţiei, atunci când se constată imposibilitatea preconstituirii unei probe scrise, imposibilitate de ordin moral, în speţă, părţile fiind rude (art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă).
Instanţa nu s-a pronunţat asupra declaraţiilor date de către pârât în faţa organelor de urmărire penală, care au valoare de început de dovadă scrisă, şi asupra expertizei imobiliare ce stabileşte că preţul plătit de pârât reprezintă mai puţin de jumătate din valoarea acestuia, probă ce poate da naştere unei prezumţii în favoarea existenţei unei înţelegeri ascunse (art. 304 pct. 10 din Codul de procedură civilă).
Recursul este nefondat.
Caracteristic pentru simulaţie este faptul că ea presupune existenţa unei singure operaţiuni juridice corespunzătoare voinţei reale a părţilor care, urmărind însă un anumit scop, perfectează un act public aparent, denumit şi contract simulat, ce nu corespunde realităţii, şi un altul secret, denumit contraînscris.
Nu există simulaţie atunci când între părţi s-au încheiat două convenţii succesive, independente una faţă de cealaltă.
în speţă, recurenta-reclamantă susţine existenţa simulaţiei în forma deghizării parţiale, fără să precizeze existenţa vreunui motiv pentru care părţile nu au înscris clauza întreţinerii în contractul de vânzare-cumpărare, şi arată, în acţiunea introductivă, că a convenit cu pârâtul încheierea contractului de întreţinere "odată" cu înstrăinarea apartamentului.
Contrar acestei afirmaţii, la interogatoriu, reclamanta a recunoscut că pârâtul i-a acordat întreţinere cu mult timp înainte de vânzarea apartamentului, confirmând susţinerile acestuia din întâmpinare şi chiar din declaraţia extrajudiciară invocată în recurs, în sensul că, la o perioadă de timp după ce pârâtul şi soţia sa au început să-i acorde întreţinere, părţile s-au înţeles să încheie contractul de vânzare-cumpărare, stabilind preţul de 30.000.000 lei.
Rezultă că, în cauză, nu este vorba de simulaţie, ci de două convenţii succesive, diferite.
Prima convenţie, recunoscută de intimatul-pârât pe parcursul procesului, este un contract cu titlu gratuit, prin care acesta s-a obligat să-i presteze întreţinere recurentei, fără nici o obligaţie din partea beneficiarei prestaţiei, iar cel de-al doilea este un contract de vânzare-cumpărare "pur şi simplu", astfel cum corect a reţinut şi instanţa de apel, în cauză nedovedindu-se faptul că, în perioada prestării întreţinerii, părţile ar fi avut în vedere şi vânzarea-cumpărarea imobilului în litigiu.
Constatând că în cauză nu sunt incidente cazurile de modificare invocate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat. (Judecator Adina Nicolae)
| ← Simulaţie. Efecte. Succesor cu titlu particular Buna-credinţă | Servitute convenţională. Transmitere prin titlu de... → |
|---|
