Simulaţie. Efecte. Succesor cu titlu particular Buna-credinţă
| Comentarii |
|
Excepţie aparentă de la principiul relativităţii efectelor actelor juridice, simulaţia actului public, aparent, prin actul secret, dar real (contraînscrisul), constatată în justiţie într-o acţiune în declararea simulaţiei, este dominată de regula potrivit căreia actul secret nu produce efecte, conform dispoziţiilor art. 1175 din Codul civil, asupra terţelor persoane, categorie în care se situează şi succesorii cu titlu particular, condiţia cerută acestora fiind buna
lor credinţă.
(Decizia nr. 398 din 8 februarie 2002 - Secţia a IlI-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 808 din 05.02.2001, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în Dosarul nr. 14.444/2000, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta B.M. în contradictoriu cu pârâţii P.D. şi P.M., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de judecată a reţinut că reclamanta a formulat acţiune prin care a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5071 din 13.11.1996 la B.N.P. "M." Bucureşti între pârâta P.M. şi S.C., cu privire la apartamentul din Bucureşti, sectorul 2, să se dispună evacuarea pârâţilor din imobil pentru lipsa de titlu, cu motivarea că s-a obţinut o hotărâre prin care s-a constatat simulaţia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8207/1982 la fostul notariat al Sectorului 2 Bucureşti, ca fiind încheiat prin interpunere de persoane, şi s-a statuat că adevăraţii proprietari ai apartamentului sus-menţionat sunt reclamanta B.M. şi B.A., ulterior decedat, avându-i ca moştenitori pe reclamanta B.M., în calitate de soţie supravieţuitoare, şi pe S.C., în calitate de fiică.
Reclamanta a mai arătat că pârâta P.M. a cunoscut situaţia juridică a imobilului şi totuşi l-a cumpărat de la fiica sa, S.C., invocând nulitatea absolută a contractului astfel încheiat, pentru cauză ilicită şi imorală.
în întâmpinarea depusă la dosar de către pârâţi, s-a arătat că ei au cumpărat apartamentul de la vânzătoarea S.C., care era proprietară conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8207 din 14.07.1982 la fostul Notariat al Sectorului 2 Bucureşti, fără a avea cunoştinţă, astfel cum pretinde reclamanta, de existenţa vreunui act secret, iar Sentinţa civilă nr. 6552/1998, prin care s-a constatat ca fiind simulat contractul sus-menţionat ce a reprezentat titlul de proprietate al vânzătoarei, a fost pronunţată ulterior cumpărării apartamentului, astfel că ei sunt cumpărători de bună-credinţă, cu precizarea că, anterior vânzării, ei erau chiriaşi în acest apartament.
Prima instanţă de judecată a reţinut că probele administrate în cauză nu au demonstrat cunoaşterea de către cumpărătorii pârâţi a situaţiei juridice a apartamentului şi nu au răsturnat buna-credinţă a cumpărătorilor pârâţi, pe care aceştia au avut-o la data încheierii contractului, şi deci nu se poate invoca cauza ilicită şi imorală, în condiţiile în care constatarea simulaţiei titlului vânzătoarei a avut loc la o dată ulterioară încheierii actului de vânzare-cumpărare pentru care se invocă nulitatea.
Potrivit art. 1175 din Codul civil, "actul secret, care modifică actul public, nu poate avea putere decât între părţile contractante şi succesorii cu titlu universal; un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane", iar pârâţii sunt terţi în raport de actul secret, faţă de care produce efecte doar actul aparent.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a 11l-a civilă, prin Decizia civilă nr. 2503/A din 20.09.2001, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta B.M. împotriva sentinţei sus-menţionate, nefiind primite susţinerile acesteia, în sensul că părinţii proprietarei apartamentului au fost procuratorii de fonduri, întrucât această calitate nu le conferă dreptul de a dispune de bun ca şi proprietari, instanţa apreciind corect situaţia de fapt şi de drept.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta R.A., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
în esenţă, recurenta arată că, în realitate, pârâţii chiriaşi şi, ulterior, cumpărători ai apartamentului au participat la discuţiile purtate în familie privitoare la actul secret încheiat şi la clauzele sale, astfel că, în aceste condiţii, soţii pârâţi P.M. şi P.D. nu puteau cumpăra apartamentul în litigiu, decât în frauda proprietarului şi pe riscul lor.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea celor două hotărâri şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
Recursul este nefondat.
Curtea a constatat că probele administrate în cauză nu au dovedit cunoaşterea de către pârâţi a actului secret încheiat, prin care a fost simulat actul aparent, dar public, autentificat la notariat, în care cumpărător şi deci proprietar este menţionată fiica reclamantei, S.C., de la care, la rândul lor, au cumpărat pârâţii.
în condiţiile arătate, pârâţii sunt cumpărători de bună-credinţă şi terţi faţă de actul secret, necunoscut de ei, iar potrivit dispoziţiilor art. 1175 din Codul civil, efecte privitoare la valabilitatea actului de vânzare-cumpărare încheiat de ei are doar actul public, aparent, autentificat sub nr. 8207/1982, care menţionează ca proprietară vânzătoare pe fiica reclamantei, S.C., cu atât mai mult cu cât constatarea simulaţiei Contractului nr. 8207/1982 (sus-menţionat) s-a făcut după dobândirea apartamentului de către pârâţi, potrivit Sentinţei civile nr. 6552/1998 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Având în vedere considerentele reţinute, Curtea a respins, ca nefondat, recursul reclamantei B.A.
| ← Sindicat. Reprezentativitate. Admisibilitatea constatării prin... | Simulaţie. Condiţii → |
|---|
