Răspundere civilă delictuală. Răspunderea comitentului pentru fapta prepusului. Prestaţie periodică. Actualizare. Pierderea calităţii de angajat a autorului faptei cauzatoare de prejudicii după data săvârşirii faptei
| Comentarii |
|
Potrivit dispoziţiilor art. 1000 alin. 3 din Codul civil, răspunderea persoanei juridice, comitent, este actuală chiar dacă autorul faptei cauzatoare de prejudicii nu mai are calitatea de prepus, obligaţia de reparare a prejudiciului născându-se în patrimoniul societăţii la data săvârşirii faptei.
în consecinţă, această persoană juridică are calitatea procesuală pasivă în cadrul acţiunii ce are ca obiect actualizarea prestaţiei periodice şi răspunde în solidar cu fostul angajat.
(Decizia nr. 2589 din 8 octombrie 2001 - Secţia a IlI-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 21438 din 17.11.2000 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Z.S. în contradictoriu cu pârâţii P.M. şi R.A. A.P.P.S. - Bucureştii Noi şi au fost obligaţi pârâţii, în solidar, la 432.816 lei lunar, cu titlu de prestaţie periodică, în favoarea reclamantului, de la data introducerii acţiunii, 30.04.1999, şi până la încetarea stării de nevoie.
S-a reţinut că pârâţii au fost obligaţi în baza Sentinţei civile nr. 3928/1997 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la plata sumei de 22.500 lei despăgubiri pentru perioada 01.09.1984- 01.09.1987 şi în continuare la 625 lei, până la încetarea stării de nevoie, pârâtul P.M. potrivit dispoziţiilor art. 998- 999 din Codul civil şi pârâta R.A. A.P.P.S. potrivit art. 1000 alin. 3 din Codul civil.
în considerente se arată că reclamantul este încadrat în gradul II de invaliditate, aflându-se în continuare în stare de nevoie ca urmare a faptei ilicite a pârâtului P.M., diferenţa dintre pensia de asigurări sociale şi salariul minim pe economia naţională reprezentând echivalentul venitului de care este lipsit reclamantul, ca urmare a diminuării capacităţii sale de muncă.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a lll-a civilă, prin Decizia civilă nr. 1828 din 25.05.2001, a respins ca nefondat apelul declarat de R.A. A.P.P.S.
împotriva deciziei a declarat recurs apelanta-pârâtă, care critică hotărârea pentru faptul că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare, în speţă, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei, motivat de faptul că pârâtul chemat în judecată pentru a răspunde în solidar cu recurenta nu mai are calitatea de angajat (art. 304 pct. 10 din Codul de procedură civilă).
Recursul este nefondat.
Prin Sentinţa penală nr. 222 din 04.05.1979 a Judecătoriei Găeşti, P.M. a fost condamnat în baza art. 184 alin. 2 din Codul penal, reţinându-se culpa sa exclusivă în producerea unui accident de circulaţie ce a avut loc la 10.02.1978, în urma căruia intimatul-reclamant Z.S. şi-a pierdut capacitatea de muncă. Totodată, P.M. şi Î.T.B. au fost obligaţi să plătească reclamantului o sumă globală.
Rezultă că răspunderea civilă a pârâtului P.M., conform art. 998- 999 din Codul civil, şi a Î.T.B., în prezent R.A. A.P.P.S., conform art. 1000 alin. 3 din Codul civil, a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat prin Sentinţa penală nr. 22/1979.
Actele de stare de invaliditate, gradul II, se datorează aceluiaşi accident produs la 10.02.1978, împrejurare necontestată de către recurentă.
Răspunderea persoanei juridice este actuală, câtă vreme prejudiciul produs reclamantului persistă, chiar dacă autorul faptei cauzatoare de prejudicii nu mai are calitatea de angajat.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat. (Judecator Ioana Surdescu)
| ← Răspundere civilă delictuală. Răspunderea pentru fapta... | Răspundere civilă delictuală. Răspunderea comitentului... → |
|---|
