Servitute convenţională. Transmitere prin titlu de proprietate. Efecte. Confuziune. Condiţii
| Comentarii |
|
Dobândindu-se un imobil afectat de servitute convenţională, care a fost trecută şi în titlul de proprietate, dobânditorul este dator să respecte această servitute, fiind obligat să nu facă nimic spre a scădea sau îngreuna întrebuinţarea servitutii.
Stingerea servituţii prin confuziune operează numai atunci când are loc reunirea fondului dominant şi a celui aservit în patrimoniul aceluiaşi proprietar (art. 638 din Codul civil).
în cazul existenţei a doi proprietari şi, implicit, două proprietăţi distincte, nepunându-se nici un moment problema reunirii proprietăţilor litigante în patrimoniul aceluiaşi proprietar, nu poate opera stingerea prin confuziune.
(Decizia nr. 2552 din 4 octombrie 2001 - Secţia a Ill-a civilă)
Prin cererea formulată la data de 21.02.2000 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamanta I.C.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. "A" S.R.L., solicitând obligarea acesteia la respectarea servituţii de trecere prin gangul de intrare până la scara de acces şi la uşa din spatele clădirii, proprietatea reclamantei, pe terenul proprietatea pârâtei, astfel cum aceasta a fost prevăzută în actul autentificat şi recunoscută prin Sentinţa nr. 6474 din 06.04.1996, titlu executoriu, delimitând terenul pe care părţile au dreptul de trecere.
Prin Sentinţa civilă nr. 9619 din 23.05.2000, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-a admis acţiunea reclamantei şi a fost obligată pârâta să respecte servitutea de trecere pe terenul proprietatea sa, spre scara din spatele imobilului reclamantei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa fondului a reţinut, în esenţă, că pârâta în cauză este obligată să respecte servitutea de trecere, deoarece a cumpărat un imobil afectat de servitute convenţională, care a fost trecută şi în titlul său de proprietate, iar părţile nu au ajuns la o înţelegere privind încetarea acesteia. Pe de altă parte, servitutea convenţională nu trebuie să îndeplinească condiţiile de existenţă ale unei servituţi naturale sau legale.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.C. "A" S.R.L.
Prin Decizia civilă nr. 276 din 05.02.2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti -Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, s-a respins apelul declarat ca nefondat.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs pârâta.
Criticile formulate prin motivele de recurs se referă la netemeinicia deciziei atacate, sub următoarele aspecte:
în cauză, servitutea de trecere s-a stins prin confuziune, deoarece fondul dominant a fost reunit cu fondul aservit în patrimoniul aceluiaşi proprietar, intimata-reclamantă I.A.C., conform dispoziţiilor art. 638 din Codul civil.
Pe de altă parte, intimata-reclamantă este proprietara unui imobil care are ieşirea la calea publică, în speţă nefiind îndeplinite condiţiile de existenţă ale unei servituţi, Codul civil nefăcând distincţie între cele legale, naturale sau convenţionale.
în drept, se invocă dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 11 din Codul de procedură civilă.
Examinând recursul în raport de motivele formulate, Curtea a reţinut următoarele:
Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat, intimata-reclamantă I.A.C. a dobândit în proprietate parterul imobilului situat la adresa indicată în acţiune şi, prin acelaşi act, în urma partajului voluntar efectuat între părţile contractante, a dobândit terenul aferent în suprafaţă de 100 mp.
Prin acelaşi act, vânzătorii F.D. şi F.S. au transmis un drept de trecere spre scara din spatele imobilului prin terenul în suprafaţă de 200 mp, atribuit în exclusivă proprietate acestora.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat, soţii F.D. şi F.S. au vândut imobilul proprietatea acestora numitului C.A., care, la rândul său, l-a înstrăinat, prin contractul autentificat, recurentei-pârâte S.C. "A" S.R.L.
Prin acest ultim act de înstrăinare s-a menţinut servitutea de trecere în favoarea intimatei-reclamante, până la o nouă înţelegere între părţi.
Recurenta-pârâtă susţine că servitutea s-a stins prin confuziune, conform dispoziţiilor art. 638 din Codul civil.
Curtea apreciază acest motiv de recurs ca neîntemeiat, întrucât operează acest mod de stingere a servituţii atunci când are loc reunirea fondului dominant şi a celui aservit în patrimoniul aceluiaşi proprietar (art. 638 din Codul civil).
în speţă, la adresa indicată există doi proprietari şi, implicit, două proprietăţi distincte, nepunându-se nici un moment problema reunirii proprietăţilor părţilor litigante în patrimoniul aceluiaşi proprietar, cel al intimatei-reclamante.
Referitor la al doilea motiv de recurs, Curtea apreciază, de asemenea, că este neîntemeiat, deoarece servituţile - ca sarcină impuse asupra unui imobil pentru uzul şi utilitatea unui imobil având un alt stăpân (art. 576 din Codul civil) - se clasifică în naturale, legale şi stabilite prin fapta omului, acestea din urmă putând fi create prin titlu, prin uzucapiune sau stabilite prin destinaţia proprietarului.
în speţă, suntem în prezenţa unei servituţi creată prin convenţia părţilor, care s-a transmis în patrimoniul recurentei-pârâte prin contractul autentificat, menţinându-se până la o nouă înţelegere între părţi.
Dată fiind obligaţia legală a recurentei-pârâte de a respecta contractul astfel încheiat şi obligaţia de a nu face nimic spre a scădea sau îngreuna întrebuinţarea servituţii reglementată de art. 634 din Codul civil, Curtea va respinge şi al doilea motiv de recurs, reţinând că în cauză este vorba de o servitute prin fapta omului, stabilită prin titlu, conform art. 620 din Codul civil, şi nu de o servitute legală de trecere, reglementată de art. 616 din Codul civil.
în consecinţă, apreciind că nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea, în raport de prevederile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat. (Judecator Ioana Surdescu)
| ← Simulaţie. Condiţii | Răspundere civilă delictuală. Răspunderea pentru fapta... → |
|---|
