Tăgada paternităţii din căsătorie. Acţiune în contestarea filiaţiei din căsătorie. Distincţii. Termen de prescripţie
| Comentarii |
|
Acţiunea în tăgada paternităţii are ca obiect răsturnarea prezumţiei de paternitate şi este admisibilă dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului.
Acţiunea în contestarea filiaţiei din căsătorie tinde la dovedirea faptului că nu-şi găseşte aplicarea prezumţia de paternitate, în sensul că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 53 din Codul familiei.
Distincţia dintre cele două acţiuni are consecinţe şi în ceea ce priveşte termenul de prescripţie, deoarece, în timp ce acţiunea în tăgăduirea paternităţii este prescriptibilă într-un termen de 6 luni, acţiunea în contestarea filiaţiei din căsătorie poate fi promovată oricând.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 520/15.04.1997)
Prin acţiunea înregistrată în Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, reclamantul P. A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta P. G., să se constate că nu este tatăl minorei A. M., născută la 18.07.1993.
Judecătoria sectorului 5 a respins acţiunea reclamantului, prin sentinţa civilă nr. 1.433 din 29.02.1996, ca fiind tardiv formulată, iar Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă a respins apelul reclamantei, prin decizia nr. 1.938/22.10.1996. Ambele instanţe au reţinut în motivarea hotărârilor că, în baza art. 55 din Codul familiei, acţiunea în tăgăduirea paternităţii se prescrie în termen de 6 luni, de la data când reclamantul a luat cunoştinţă de naşterea copilului.
împotriva deciziei tribunalului, reclamantul-apelant a formulat recurs, susţinând că este nelegală, întrucât acţiunea în contestarea filiaţiei din căsătorie poate fi formulată de orice persoană interesată şi este imprescriptibilă.
Recursul este fondat.
Prin cererea formulată, reclamantul a contestat filiaţia faţă de minora A. M., acţiune prin care tinde să dovedească inaplicabilitatea prezumţiei de paternitate, deoarece copilul a fost născut anterior căsătoriei. Instanţa de apel a calificat greşit cererea reclamantului ca fiind o acţiune în tăgada paternităţii şi a aplicat eronat dispoziţiile legale privitoare la termenul de prescripţie.
Constatând că prezenta acţiune este în contestarea filiaţiei din căsătorie şi este imprescriptibilă, iar instanţele au soluţionat procesul în baza unei excepţii, reţinută fără justificare legală, recursul va fi admis şi, în baza art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, vor fi casate ambele hotărâri, dosarul urmând a fi trimis, spre rejudecare, la Judecătoria sectorului 5 Bucureşti.
III. DREPTUL MUNCII
1. Contract de muncă. Elemente esenţiale. Schimbarea lor, unilateral, de către unitate. Inadmisibilitate
Schimbarea din funcţie, cu consecinţa micşorării salariului, nu poate fi făcută decât cu consimţământul salariatului, ambele fiind elemente esenţiale ale contractului de muncă.
O asemenea măsură, luată fără acordul persoanei încadrate în muncă, echivalează cu o retrogradare pe timp nelimitat, ceea ce nu este cu putinţă.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 273/17.12.1993)
Prin sentinţa civilă nr. 2.710/12.03.1993, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis contestaţia formulată de M.C., în contradictoriu cu intimata I.P.S.M.P.B., dispunând anularea deciziei nr. 788/12.06.1992, reintegrarea contestatorului în funcţia avută anterior şi obligarea intimatei la despăgubiri, reprezentând diferenţa de salariu dintre funcţia de medic primar III şi cea de şef Laborator Microbiologie şi Virusologie, de la data desfacerii contractului de muncă, până la reintegrarea efectivă.
Tribunalul Municipiului Bucureşti - secţia a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 76 din 9.09.1993, a respins cererea de apel formulată de intimată.
în conformitate cu dispoziţiile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993, împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs intimata, susţinând că, în mod greşit, instanţele au reţinut modificarea unilaterală a contractului de muncă şi că schimbarea din funcţie, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, s-a făcut în condiţiile în care contestatorul nu mai putea face faţă, atât profesional, cât şi organizatoric, funcţiei de şef de laborator.
Recursul este nefondat.
Prin decizia nr. 36 din 12.06.1992, emisă de recurentă, s-a dispus "eliberarea" contestatorului din funcţia de şef laborator.
în mod corect au reţinut instanţele că, prin decizia ce formează obiectul litigiului, unitatea a modificat unilateral contractul de muncă al contestatorului, căruia i s-a schimbat funcţia şi i s-a micşorat salariul, ceea ce nu era posibil fără acordul său, deoarece ambele elemente sunt esenţiale şi au fost avute în vedere de părţi la încheierea contractului. Dacă recurenta ar fi constatat lipsuri în activitatea intimatului, avea
| ← Tăgada paternităţii. Cerere de repunere în termen.... | Act administrativ. Constatarea nelegalităţii pe cale de... → |
|---|
