Reîncredinţare minor. Condiţii
| Comentarii |
|
Potrivit art. 44 Codul familiei, instanţa judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile şi obligaţiile personale sau patrimoniale între părinţii divorţaţi şi copii, în situaţia în care s-au schimbat împrejurările care au fost avute în vedere la încredinţarea minorilor.
Părintele care se opune executării sentinţei judecătoreşti prin care copilul minor a fost încredinţat celuilalt părinte, nu poate să se prevaleze de propria atitudine culpabilă pentru a obţine reîncredinţarea minorului, sub pretextul că acesta s-a aflat în permanenţă în îngrijirea sa şi a părinţilor săi, fără ca mama să se intereseze de creşterea şi educarea lui.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 261/9.03.1995)
Prin acţiunea înregistrată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, reclamantul I.G.L. a chemat în judecată pe pârâta I. P. solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună reîncredinţarea minorului L. spre creştere şi educare.
Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 5.052/10.05.1994, a respins cererea reclamantului I.G.L., ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 1.631/21.10.1994 a Tribunalului Bucureşti - secţia a IV-a civilă s-a respins apelul formulat de I.G.L., ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 42 Codul familiei, că, faţă de vârsta fragedă a minorului, afecţiunea de care suferă, este în interesul acestuia de a rămâne la mama sa.
împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 4 şi 5 Cod procedură civilă, susţinând că este nelegală şi netemeinică, întrucât, contrar probelor administrate în cauză, din care a rezultat că minorul s-a aflat în permanenta îngrijire a lui şi a părinţilor săi, instanţele au dispus încredinţarea minorului mamei sale spre creştere şi educare; că nu s-a avut în vedere împrejurarea că minorul s-a aflat numai timp de 2 luni în îngrijirea mamei sale şi faptul că el are toate condiţiile materiale, fiind ajutat de părinţii săi la creşterea şi îngrijirea minorului.
Criticile formulate nu sunt întemeiate.
în mod corect, instanţa de apel a reţinut că nu s-au schimbat împrejurările ce au fost avute în vedere la data pronunţării hotărârii prin care minorul L., născut la data de 25.03.1991, a fost încredinţat mamei spre creştere şi educare, că aceasta poate asigura minorului condiţii sub aspect material, moral şi afectiv.
Că, faţă de vârsta fragedă a minorului şi afecţiunea de care suferă (ce necesită tratament medical de specialitate în unităţile medicale din Bucureşti), se impune să fie încredinţat mamei pârâte spre creştere şi educare.
Susţinerea recurentului că intimata-pârâtă nu s-a ocupat de minor, care se află în îngrijirea sa de la data pronunţării sentinţei de divorţ, va fi înlăturată, întrucât nu are suport probator.
Astfel, intimata-pârâtă a depus la dosar 7 procese verbale întocmite de executorii judecătoreşti ai sectorului 3 şi 2, sesizări la Ministerul Justiţiei, din care rezultă că, deşi a avut termene fixate pentru punerea în executare a sentinţei civile nr. 3.705/1993 a Judecătoriei sectorului 3 privind încredinţarea minorului mamei intimate, recurentul nu s-a prezentat.
Faţă de cele mai sus reţinute, Curtea, potrivit prevederilor art. 296 şi 316 Cod procedură civilă, va respinge recursul reclamantului, ca nefondat.
| ← Reîncredinţare minor. Condiţii | Stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei.... → |
|---|
