Act administrativ. Constatarea nelegalităţii pe cale de excepţie. Consecinţe în procesul civil
| Comentarii |
|
Apărarea dreptului subiectiv civil se poate realiza atât prin acţiune, cât şi pe cale de excepţie.
Prin urmare, controlul legalităţii actelor administrative, prin emiterea cărora au fost lezate drepturi subiective civile, poate fi realizat nu numai pe cale principială - prin cererea adresată instanţei de contencios administrativ - ci şi pe cale de excepţie, de către instanţa civilă.
In acest caz, admiterea mijlocului de apărare constând în excepţia de nelegalitate a actului administrativ va avea consecinţe restrânse, numai cu privire la părţile din proces, deoarece hotărârea pronunţată într-un litigiu civil nu are efecte "erga omnes".
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 613 din 5.05.1997)
Prin cererea înregistrată la Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, contestatoarea S.C. "C.L.B." - SA. a formulat contestaţie Ia executarea sentinţei civile nr. 1552/1993, prin care s-a dispus evacuarea subunităţii ei, Librăria nr. 112, din spaţiul situat în Bucureşti, sectorul 6, în contradictoriu cu intimata S.C. "M." S.A. în motivarea cererii, contestatoarea a solicitat să se constate stingerea obligaţiei de evacuare din spaţiul în litigiu, deoarece, prin H.G. nr. 78/1995, spaţiul comercial a fost trecut în patrimoniul ei, fără plată.
Judecătoria sectorului 6, prin sentinţa civilă nr. 7.688/2.11.1995, a respins contestaţia, cu motivarea că hotărârea Guvernului nu a fost emisă pe baza şi în vederea executării legii şi de aceea este ilegală.
Apelul formulat de contestatoare împotriva acestei sentinţe a fost respins de Tribunalul Bucureşti - secţia a IH-a civilă, prin decizia civilă nr. 182/27.01.1997. Instanţa de apel a reţinut că hotărârea pe care apelanta îşi bazează contestaţia la executare a fost dată cu depăşirea atribuţiilor Guvernului, deoarece acesta nu se poate substitui societăţilor comerciale, proprietare ale bunurilor din patrimoniul lor (art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990), astfel că, în mod corect instanţa a constatat că este ilegală.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs apelanta, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, iar în dezvoltarea motivului de recurs a susţinut că, în mod eronat, instanţele civile au declarat ilegală H.G. nr. 78/1995, deoarece numai instanţa de contencios administrativ avea competenţa de a exercita controlul asupra legalităţii ei, în baza Legii nr. 29/1990.
Recursul nu este fondat.
Hotărârea Guvernului nr. 78/1995, prin care se aprobă transmiterea fără plată a unor spaţii comerciale, este un act administrativ, de autoritate. Controlul legalităţii unui asemenea act se poate exercita pe cale directă, potrivit Legii nr. 29/1990, dar şi pe cale incidenţă, în cadrul excepţiei de ilegalitate; de această dată, efectul hotărârii judecătoreşti pronunţate limitându-se numai la părţile aflate în litigiu, iar dacă actul administrativ este considerat ilegal, nu este anulat, ci doar înlăturat din soluţionarea pricinii. în mod corect au apreciat instanţele de fond că Guvernul nu putea emite în mod legal o hotărâre prin care să aprobe transmiterea fără plată a unor spaţii comerciale din patrimoniul unor societăţi comerciale în acela al altor persoane juridice, deoarece aceasta reprezintă o imixtiune în organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale, care sunt proprietare ale bunurilor din patrimoniul lor. Procedând în modul arătat, Guvernul şi-a depăşit atribuţiile, ştiut fiind că hotărârea de Guvern se emite numai pentru organizarea executării legilor (art. 107 din Constituţie).
Aşa fiind, obligaţia de evacuare a recurentei, stabilită printr-o hotărâre judecătorească învestită cu formulă executorie, nu s-a putut stinge în baza hotărârii de Guvern menţionate, a cărei nelegalitate a fost stabilită pe cale de excepţie, astfel că recursul va fi respins, ca nefondat.
| ← Tăgada paternităţii din căsătorie. Acţiune în contestarea... | Act de procedură. Comunicare. Dovada. Principiul echipolenţei... → |
|---|
