Uzucapiune. Joncţiunea posesiilor
| Comentarii |
|
Reclamanţii au revendicat o suprafaţă de teren de 24.000 mp., teren dobândit în baza Legii nr.18/1991, pe care pârâţii îl deţin fară drept, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art.480 Cod civil.
Prin cerere reconvenţională, pârâţii au solicitat să se constate nulitatea parţială a titlului de proprietate invocat de reclamanţi şi că sunt proprietarii terenului în litigiu, dobândit prin uzucapiune, iar în subsidiar să li se acorde un drept de retenţie asupra terenului până la restituirea contravalorii îmbunătăţirilor efectuate.
Judecătoria Curtea de Argeş a admis acţiunea principală şi i-a obligat pe pârâţi să le respecte reclamanţilor deplina proprietate asupra terenului în suprafaţă de 21.463 mp. Totodată a fost admisă în parte şi cererea reconvenţională şi reclamanţii au fost obligaţi să plătească pârâţilor suma de 1.109.750 lei, reprezentând contravaloarea unui gard de sârmă fiind instituit în favoarea acestora un drept de retenţie asupra terenului în cauză până la plata sumei. Cererea privind desfiinţarea titlului de proprietate al reclamanţilor a fost respinsă ca neîntemeiată.
Tribunalul Argeş a admis apelul declarat de pârâţi şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul că aceştia au fost obligaţi să respecte reclamanţilor proprietatea terenului în suprafaţă de 21.418 mp., menţinând în rest sentinţa. Investită cu soluţionarea recursului declarat de pârâţi, Curtea de apel a admis recursul, a modificat decizia, iar pe fond a respins acţiunea reclamanţilor, în urma analizării şi aprecierii probelor de la dosar, instanţa de recurs a reţinut că pârâţii au dobândit terenul în litigiu de la autorul lor, că îl posedă şi în prezent şi prin joncţiunea posesiilor au fost depăşiţi cei 30 de ani necesari pentru dobândirea proprietăţii prin uzucapiune, timp în care reclamanţii nu au stăpânit niciodată terenul, pierzând în acest fel dreptul de proprietate. Au fost aplicate în cauză prevederile art.1846 şi 1847 din Codul civil, întrucât localitatea nu a fost cooperativizată iar reconstituirea dreptului de proprietate pentru reclamanţi s-a făcut prin hotărâre judecătorească, deşi la data de 1 ianuarie 1990 terenul revendicat se afla în posesia pârâţilor, iar actele de reconstituire nu le erau opozabile.
Curtea de apel a procedat la compararea titlurilor invocate de părţile litigante şi în consecinţă, stabilind că pârâţii sunt proprietari prin uzucapiune, a modificat decizia, iar pe fond a respins acţiunea reclamanţilor, în temeiul art.312 Cod procedură civilă.
Decizia civilă nr.304/R/l3.02.2002 a Curţii de Apel Piteşti
| ← Constatare uzucapiune. Inadmisibilitate | Uzucapiune. Joncţiunea posesiilor → |
|---|
