Litigiu de drept internaţional privat. Suspendarea cauzei până la soluţionarea irevocabilă a unui litigiu într-un alt stat. Cerere de repunere pe rol. Respingere
| Comentarii |
|
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 683 din 21 ianuarie 2015
Prin încheierea civilă din 31.10.2014 pronunţată în dosarul nr. .../2011 al Tribunalului Specializat Cluj s-a respins cererea de repunere pe rol formulată de către reclamantă.
S-a menţinut măsura suspendării prezentului litigiu, în temeiul dispoziţiilor art. 244, alin.1, pct. 1 Cod procedură civilă până la soluţionarea irevocabilă a apelului promovat împotriva hotărârii pronunţate de către Tribunalul Districtual din Varşovia Secţia Economică XX în dosarul nr. XX GC 517/11 şi s-a trimis dosarul spre păstrare arhivei până la o nouă stăruinţă a părţilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În cauză nu sunt incidente prevederile Noului cod civil invocate de către reclamantă în cerea ce priveşte dovedirea dreptului străin întrucât data introducerii acţiunii este anterioară intrării în vigoare a Noului Cod civil, în schimb a reţinut că prevederile art. 7, alin. 1 din Legea nr. 105/1992 care era în vigoare la data introducerii au acelaşi conţinut cu cel invocat de către reclamantă. În ceea ce priveşte dovada conţinutului dreptului polonez, instanţa a apreciat că această dovadă s-a făcut în cauză de către pârâtă prin depunerea extrasului tradus din Codul de procedură civil la termenul de judecată anterior şi faţă de prevederile art. 3985din codul de procedură civilă polonez şi 3981, având în vedere şi poziţia părţilor, a reţinut că la acest moment nu s-a împlinit termenul de introducere a recursului în casaţie prevăzut de dreptul polonez împotriva deciziei pronunţate de către Curtea de Apel din Varşovia Secţia a Vl-a civilă în data de 17 iunie 2014.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta W.P. SP. Z o.o. solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate, admiterea cererii de repunere pe rol şi trimiterea dosarului instanţei de fond în vederea continuării judecăţii.
În mod greşit a apreciat instanţa că subzistă cauza de suspendare a litigiului şi că nu se poate dispune repunerea pe rol şi judecarea cauzei.
Prin respingerea cererii de repunere pe rol în mod nejustificat, instanţa de fond a lipsit procedura arbitrală de caracteristica sa principală: celeritatea obţinerii unei hotărâri executorii. Reclamanta a ajuns în situaţia în care deşi a obţinut o sentinţă arbitrală în urmă cu mai bine de 3 ani să nu poată uza de dispoziţiile acesteia, deşi aceasta este obligatorie şi executorie pentru părţi încă de la data pronunţării sale în 27.05.2011.
Recunoaşterea acestei sentinţe arbitrale pe teritoriul României este de maximă importanţă, având în vedere că dispoziţiile sale sunt esenţiale pentru soluţionarea laturii civile a dosarului penal nr..../271/2010, aflat pe rolul Judecătoriei Oradea, dosar în care reclamanta figurează ca şi parte responsabilă civilmente în baza raportului juridic dintre reclamantă şi pârâtă, raport ce a fost supus deja judecăţii tribunalului arbitral. Efectele acestei hotărâri pronunţate de către Tribunalul Arbitral din Polonia se vor resimţi în mare parte în litigiile derulate între părţi pe teritoriul statului român.
Urgenţa obţinerii unei hotărâri de recunoaştere a sentinţei arbitrale este dată de iminenta finalizare a judecăţii dosarului penal amintit mai sus, iar instanţa penală a amânat cauza tocmai pentru a i se oferi posibilitatea de a obţine această recunoaştere. Reclamanta are convingerea că în momentul de faţă nu subzistă nici o cauză de suspendare, ba mai mult, sunt îndeplinite toate condiţiile impuse de Convenţia de la New York pentru a obţine recunoaşterea şi încuviinţarea executării sentinţei arbitrale.
Pentru a înţelege motivul pentru care reclamanta a solicitat suspendarea cauzei, precum şi nejustificarea soluţiei instanţei de fond de a menţine suspendarea cauzei, prezintă un scurt istoric al acestei cauze.
În data de 26.10.2009, pârâta a sesizat tribunalul arbitral din Polonia cu o acţiune de angajare a răspunderii reclamantei pentru o serie de erori de proiectare a unui centru comercial. Prin sentinţa arbitrală din 27.05.2011, Tribunalul Arbitrai a respins acţiunea pârâtei şi a constatat în mod corect că reclamanta nu este culpabilă pentru acele erori de proiectare. Din cauza acelor erori de proiectare, partea din imobilul la care acestea se refereau s-a prăbuşit, cauzând decesul unei persoane, ceea ce a dus la formarea dosarului penal amintit.
Deşi reclamanta este absolvită de orice răspundere în baza sentinţei arbitrale, a fost totuşi introdusă în cauză ca şi parte responsabilă civilmente, situaţie în care este nevoită să obţină recunoaşterea hotărârii arbitrale pe teritoriul României, pentru a putea uza de dispoziţiile acesteia în faţa instanţei penale.
Ulterior sesizării instanţei cu o cerere pentru a se dispune recunoaşterea şi încuviinţarea executării hotărârii arbitrale, reclamanta a fost informată că pârâta a sesizat Tribunalul Districtual din Varşovia cu o acţiune în anularea hotărârii arbitrale. În această situaţie, având în vedere prevederile art.5 alin.l Iit.e) din Convenţia de Ia New York din 1958, reclamanta a preferat să ajungă la un acord cu pârâta pentru a solicita suspendarea, în temeiul art.242 alin.l pct.l Cod procedură civilă, la cererea părţilor, iar prin încheierea din 18.05,2012 a fost dispusă pentru prima dată suspendarea prezentei cauze prin acordul părţilor.
În momentul respectiv, având în vedere că sentinţa arbitrală a fost atacată cu o acţiune în anulare, a preferat să aştepte confirmarea sentinţei arbitrale de către instanţa poloneză statală pentru a nu risca o soluţie de respingere a cererii de recunoaştere a hotărârii arbitrale, deşi sentinţa arbitrală era obligatorie şi executorie de la momentul pronunţării acesteia.
A repus cauza pe rol ulterior respingerii acţiunii în anulare de către Tribunalul Districtual din Varşovia şi reclamanta a solicitat instanţei să se dispună suspendarea cauzei în temeiul art.244 alin.l pct.l Cod procedură civilă, având în vedere că la data respectivă pârâta înregistrase apelul împotriva sentinţei Tribunalului Districtual din Varşovia.
Pârâta nu s-a opus cererii de suspendare formulată de către reclamantă, iar instanţa a dispus, prin încheierea din 25.10.2013, suspendarea cauzei în temeiul art.244 alin.l pct.l Cod procedură civilă, până la soluţionarea irevocabilă a apelului formulat de către pârâtă.
Pentru a evita perimarea litigiului, neputând să prezică durata soluţionării apelului de către Curtea de Apel din Varşovia, reclamanta a preferat să opteze pentru cazul de suspendare prevăzut de art.244 alin.l pct.l Cod procedură civilă.
În momentul în care a obţinut decizia Curţii de Apel din Varşovia, de respingere a apelului formulat de către pârâtă împotriva sentinţei prin care s-a respins acţiunea în anulare,
reclamanta a formulat o cerere de repunere a cauzei pe rol, considerând că sentinţa arbitrală a fost confirmată în mod definitiv de către instanţa de apel, sens în care nu există vreun impediment la recunoaşterea acesteia şi la încuviinţarea executării sentinţei arbitrale.
Reclamanta a făcut dovada inexistenţei vreunui motiv de respingere a cererii de repunere pe rol, probând, în temeiul art.7 din Legea 105/1992, conţinutului legii poloneze, care confirmă prin prevederile sale caracterul definitiv şi executoriu al deciziei instanţei de apel.
Prof.dr.L.B. a comentat în opinia juridică depusă la dosarul cauzei reglementările poloneze referitoare la efectele deciziei instanţei de apel, precum şi efectul formulării unui recurs în casaţie de către pârâtă asupra procedurii de recunoaştere a hotărârii arbitrale. Conform dreptului procedural civil polonez, decizia instanţei de apel este definitivă si executorie, iar formularea unei căi extraordinare de atac nu împiedică recunoaşterea si încuviinţarea executării sentinţei arbitrale.
Practic, reglementările din dreptul polonez sunt similare cu cele din dreptul intern, hotărârile fiind executorii şi definitive în momentul epuizării căilor ordinare de atac, ceea ce nu exclude punerea în executare a acestora în ciuda faptului că pe rolul instanţelor este înregistrată o cale extraordinară de atac, cum este recursul în casaţie. Mai mult, la data respingerii cererii de repunere pe rol, pârâta nu a făcut dovada înregistrării unui recurs în casaţie, exprimându-şi doar intenţia în acest sens, având în vedere că termenul limită pentru depunerea acestuia este 12.11.2014.
Deşi instanţa putea proceda la judecarea cauzei, aceasta a apreciat că se impune suspendarea cauzei, în ciuda faptului că hotărârea arbitrală a fost confirmată printr-o decizie definitivă şi executorie, iar urgenţa obţinerii unei hotărâri de recunoaştere a sentinţei arbitrale şi de încuviinţare a acesteia era de netăgăduit. Prin această soluţie, instanţa privează reclamanta de dreptul de a beneficia de dispoziţiile unei sentinţe arbitrale obligatorii pentru părţi şi împiedică soluţionarea cu celeritate a cauzei penale.
În apărare pârâta intimată S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare solicitând să se respingă recursul declarat ca nefondat şi, pe cale de consecinţă, să se menţină în întregime încheierea din data de 31.10.2014 a Tribunalului Specializat Cluj şi a se lua act că toate cheltuielile de judecată ocazionate de prezenta procedură vor fi solicitate în cadrul dosarului principal privind cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executării sentinţei arbitrale.
În drept s-au invocat prevederile: art. 244 şi urm. C. pr. Civ., Convenţia de la New
York.
Examinând hotărârea atacată cu luarea în considerare a criticilor din recurs şi a apărărilor din întâmpinare, Curtea reţine următoarele:
Prin încheierea de şedinţă pronunţată în şedinţa din data de 25 octombrie 2013 de Tribunalul Specializat Cluj s-a dispus suspendarea cauzei având ca obiect recunoaştere şi executare hotărâre arbitrală străină până la soluţionarea irevocabilă a apelului promovat împotriva hotărârii pronunţate de către Tribunalul Districtual din Varşovia Secţia Economică XX în dosarul nr. XX GC 517/11.
Tribunalul a apreciat că faţă de existenţa posibilităţii în continuare a exercitării căii de atac a recursului în casaţie, în prezent nu este îndeplinită condiţia soluţionării irevocabile a apelului menţionat astfel că s-a respins cererea de repunere pe rol formulată de către reclamantă şi a menţinut măsura suspendării litigiului.
Prin încheierea pronunţată la data de 31.10.2014 în dosar nr. .../2011 a Tribunalului Specializat Cluj s-a respins cererea de reluare a judecăţii cauzei formulată de către W., fiind menţinută măsura suspendării judecăţii cauzei dispuse în temeiul art 244 C. pr. Civ.
Împotriva încheierii a formulat recurs W., criticând hotărârea recurată pe considerentul că, prin menţinerea stări de suspendare a cauzei, se aduce atingere celerităţii
procedurii de recunoaştere şi încuviinţare a executării sentinţei arbitrale din 27.05.2011, pronunţată de către arbitrul unic Dr. M.T..
Curtea reţine că suspendarea a fost dispusă de instanţa de fond până la soluţionarea de către instanţele de judecată competente din Polonia a litigiului privind cererea în anulare formulată de către C. împotriva Sentinţei arbitrale.
Astfel, suspendarea cauzei a fost dispusă în temeiul art. 244 C. pr. Civ. până la soluţionarea irevocabilă a cererii în anulare de către instanţele de drept comun poloneze. După cum arată chiar W., decizia pronunţată de către Curtea de Apel Varşovia are un caracter definitiv însă nu irevocabil, fiind susceptibilă de reformare de către instanţa superioară -Curtea Supremă a Poloniei în cadrul recursului în casaţie
Recurenta nu contestă faptul că, în cadrul căii de atac a recursului în casaţie, Curtea Supremă a Poloniei poate pronunţa o hotărâre de admitere a recursului cu consecinţa admiterii cererii în anulare formulate împotriva Sentinţei arbitrale.
Atâta vreme cât la data soluţionării cererii de repunere pe rol nu expirase termenul de formulare a recursului în casaţie iar la data judecării prezentului recurs intimata C. formulase recurs în casaţie, această din urmă procedură este pendinte în faţa instanţei de judecată din Polonia şi justifică pe deplin menţinerea măsurii de suspendare a cauzei.
Doar aceste aspecte s-au impus a fi analizate de către instanţa de fond cu prilejul soluţionării cererii de repunere pe rol şi de asemenea doar asupra menţinerii motivelor de suspendare trebuie să se pronunţe instanţa în recurs, fiind fără relevanţă susţinerile legale de celeritatea procedurii sau pronunţarea unei hotărâri date de o instanţă română.
Aşa cum sesizează şi intimata, chiar W. recunoaşte în mod implicit, în cuprinsul cererii de recurs că cele două suspendări ale procedurii în faţa instanţei naţionale - prima prin acord, a doua facultativă - au avut în vedere procedurile privind cererea în anulare a Sentinţei arbitrale derulate în faţa instanţei din Polonia, hotărâtor fiind aşadar, procedura în anulare iar nu etapa procesuală a procedurii în anulare şi caracterele unei anumite etape procesuale.
Soluţia ce urmează a fi pronunţată de către instanţa română învestită cu cererea privind recunoaşterea şi încuviinţarea Sentinţei arbitrale depinde de soluţiile care se vor pronunţa de către instanţele din Polonia în ceea ce priveşte litigiul privind cererea în anulare a Sentinţei arbitrale derulat în faţa instanţelor de drept poloneze.
Această interdependenţă între hotărârea instanţelor poloneze şi cererea de recunoaştere a respectivei hotărâri se menţine pe întreaga durată a procedurilor privind cererea în anulare a sentinţei arbitrale ce sunt pendinte în faţa instanţelor de judecată poloneze.
Faţă de aceste împrejurări, în baza art. 312, 244 şi urm. Cod proced. civilă, Curtea va respinge recursul declarat de W.P. SP. Z o.o. împotriva încheierii civile din 31.10.2014 pronunţată în dosarul nr. .../2011 al Tribunalului Specializat Cluj pe care o va menţine în întregime.
| ← Contract. Rezoluţiune. Antecontract de vânzare-cumpărare.... | Opoziţie la executare. Aspecte procedurale. NCPC → |
|---|
