Opoziţie la executare. Aspecte procedurale. NCPC

Decizii comerciale - Curtea de Apel Cluj (2015)

Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 826 din 22 ianuarie 2015

Prin sentinţa civilă nr. 10837/06.11.2012 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosar civil nr. .../2011, s-a respins excepţia prescripţiei dreptului creditoarei de a solicita executarea silită invocată de oponenţi.

S-a respins opoziţia la executare formulată de oponentul S.G., în contradictoriu cu intimata SC C.R.M. SRL.

S-a respins opoziţia la executare formulată de oponentul P.I. în contradictoriu cu intimata SC C.R.M. SRL, obiect al dosarului conexat nr. 13482/190/2012.

Prin decizia civilă nr. 58 din 12.03.2014, pronunţată în dosarul nr. .../2011 al Tribunalului Bistriţa Năsăud, a fost respinsă ca nefondat apelul declarat de apelanţii oponenţi S.G. şi P.I. împotriva sentinţei civile nr.l0837 din 06.ll.20l2 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosar civil nr. .../l90/201l.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

Referitor la competenţa de soluţionare a opoziţiei la executare, instanţa a reţinut că iniţial oponenţii S.G. şi respectiv P.I. s-au adresat Judecătoriei Vişeu de Sus, care prin sentinţele civile nr.3009 din 08.l2.20ll pronunţată în dosar nr. .../20ll şi respectiv sentinţa civilă nr.30l0 din 8.l2.20ll pronunţată în dosar nr. .../20ll, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având obiect opoziţie la executare, în favoarea Judecătoriei Bistriţa.

Au fost avute în vedere prevederile art.l06 alin.l din Legea nr. 38/l934 modificată, potrivit cărora sunt aplicabile biletului la ordin, în măsura în care nu sunt incompatibile, cu natura acestui titlu dispoziţiunile relative la cambie, precum şi prev.art.62 alin.2 , teza I din acelaşi act normativ, conform căruia, opoziţia se introduce la instanţa care a investit respectivul bilet la ordin cu formulă executorie. Cum biletul la ordin a fost investit cu formulă executorie de către Judecătoria Bistriţa, se constată competenţa teritorială ca fiind una exclusivă, potrivit art.l59 alin.3 C.pr.civ, de la care părţile nu pot deroga, procedându-se ca atare . Însuşindu-şi raţionamentul instanţei de fond privitor la competenţă tribunalul constată că în mod corect a fost investită Judecătoria Bistriţa cu soluţionarea opoziţie la executare formulată de oponenţi, în cauză fiind incidente disp.art.62 alin.2 din Legea nr. 58/l934, motiv pentru care acest capăt de cerere s-a dovedit a fi nefondat şi a fost respins ca atare.

În privinţa excepţiilor ce vizează nulitatea biletului la ordin pentru scadenţe succesive, a inadmisibilităţii executării silite cambiale, precum şi cea referitoare la prescripţia dreptului de a cere executarea silită, instanţa de apel a constatat că acest excepţii au făcut obiectul analizei şi a soluţionării în faţa instanţei de fond, care le-a dat o soluţie absolută temeinică şi legală, nefiind dat nici un motiv de anulare sau de schimbare a hotărârii instanţei de fond. Apelanţii nu au făcut altceva prin apelul declarat, decât să reitereze aceleaşi excepţii ridicate în faţa instanţei de fond cu aceeaşi motivare, fără a motiva apelul din punctul de vedere a legalităţii şi a temeiniciei.

Reiterând aceste excepţii s-a constatat că în mod corect instanţa de fond a respins excepţia nulităţii biletului la ordin întemeiată pe dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 58/l934 cu modificările ulterioare, potrivit cărora, o cambie poate fi trasă: la vedere; la un anumit tip de la vedere; la un anumit tip de la data emisiunii; la o dată fixă, iar cambiile cu alte scadenţe sau cu scadenţe succesive sunt nule, invocându-se faptul că biletul la ordin ar avea scadenţe succesive.

Verificând titlul de valoare a cărui executare se cere (f.33 dosar fond), s-a constatat că acesta conţine o singură scadenţă, respectiv data de l7.l2.2008, fiind astfel fără relevanţă faptul că în contractul de credit nr.2l8 din23.08.2007 şi respectiv actul adiţional nr.l/2008, s-a stipulat contractul că biletul la ordin emis pentru garantarea restituirii creditului va avea scadenţă la vedere.

Aşa fiind, excepţia nulităţii biletului la ordin întemeiată pe aceste dispoziţii legale apare ca fiind nefondată şi în mod corect instanţa de fond a respins-o ca atare.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii executării cambiale atâta timp cât creditorul a apelat la o acţiune cauzală născută din raportul fundamental, respectiv din contractul de credit, instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că SC C.R.M. SRL, în calitate de creditor al SC G.W.C. SRL, s-a înscris la masa credală a societăţii falite cu creanţa ce rezultă din contractul de credit bancar nr. 218/23.08.2007 modificat şi completat prin actul adiţional nr. 1/04.09.2008 şi din contractul de cesiune de creanţă din 23.09.2009, iar în cauza de faţă, având în vedere şi caracteristicile titlului de credit constând în biletul la ordin, executarea

silită are ca obiect creanţa rezultata din acesta, pentru care avaliştii P.I. şi S.G. au garantat că va fi achitat de către emitentul biletului la ordin.

Potrivit art. 52 din Legea nr. 58/1934 „trăgătorul, acceptantul, girantul şi avalistul cambiei sunt ţinuţi solidar faţă de posesor. Posesorul are dreptul de urmărire împotriva tuturor acestor persoane, individual sau colectiv, fără a fi ţinut să observe ordinea în care s-au obligat. Acelaşi drept îl are orice semnatar care a plătit cambia. Acţiunea pornită împotriva unuia din obligaţi, nu împiedică urmărirea celorlalţi, chiar dacă sunt posteriori aceluia împotriva căruia s-a procedat mai întâi”.

De vreme ce principiul solidarităţii cambiale constituie una din caracteristicile fundamentale ale dreptului cambial, vor fi înlăturate susţinerile oponenţilor apelanţi cu privire la necesitatea executării silită a bunurilor împrumutatului, apoi a garantului imobiliar şi abia ulterior a avaliştilor. Posesorul cambial are drept de urmărire împotriva tuturor obligaţilor cambiali, individual sau colectiv, fără a fi ţinut să observe ordinea în care s-au obligat (art. 52 alin. 2). Mai mult, conform art. 52 alin. 4 acţiunea cambială pornită împotriva unuia din obligaţii cambiali nu împiedică urmărirea celorlalţi, chiar dacă sunt posteriori aceluia împotriva căruia s-a acţionat mai întâi.

Înscrierea la masa credală a debitoarei SC G.W.C. SRL nu împiedică pe creditor la demararea procedurilor de executare silită împotriva terţilor codebitori în vederea recuperării creanţei sale, motiv pentru care, făcând aplicarea dispoziţiilor legale mai sus arătate, a fost respinsă ca neîntemeiată această excepţie, dispusă de către instanţa de fond, prin hotărârea apelată, motiv pentru care, s-a respins în apel acest capăt de cerere.

În fine, referitor la excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, apelanţii au invocat faptul că în cauză sunt incidente disp. art. 94 alin.2 din Legea nr. 58/l934, potrivit cărora, acţiunile posesorului împotriva giranţilor şi împotriva trăgătorului se prescriu printr-un an socotit de la data protestului, făcut în timp util de la data scadenţei în caz de stipulaţiune fără cheltuieli.

Cu privire la această excepţie, în mod corect instanţa de fond a reţinut că textul invocat de către oponenţi nu este aplicabil în prezenta speţă, fiind incidente disp.art.94 alin. l din acelaşi act normativ, deoarece această prescripţie se referă la acţiunile de regres care sunt îndreptate de către deţinător împotriva trăgătorului şi giranţilor în anumite situaţii şi nu privesc acţiunile directe pe care deţinătorul le face împotriva persoanelor obligate la plată în mod direct, cum sunt avaliştii, respectiv oponenţii apelanţi din prezenta cauză. Aşa cum statuează prev.art.35 din Legea nr. 58/l934, avalistul este ţinut în acelaşi mod cu acela pentru care a garantat, obligaţia sa fiind valabilă chiar dacă obligaţiunea pe care a garantat-o ar fi nulă din orice altă cauză decât un viciu de formă.

Trebuie arătat faptul că oponenţii apelanţi în calitate de avalişti s-au obligat să garanteze obligaţiile asumate de emitentul debitor SC G.W.C. SRL , astfel că în caz de neplată ei pot fi obligaţi în mod direct la plata sumelor pe care debitorul o datorează. Această acţiune directă este supusă prescripţiei de 3 ani , potrivit prev.art.94 alin. l din L.58/l934. In acelaşi sens Normele cadru ale BNR nr.6/l994 statuează la pct. 456 lit. a, un termen de 3 ani de la data scadenţei pentru orice acţiune sau executare cambială directă, dispoziţii ce sunt aplicabile şi biletului la ordin în temeiul prevederilor art.l36 din Legea nr. 58/l934.

Cel puţin pentru considerentele mai sus reţinute, instanţa de apel a apreciat hotărârea pronunţată de către instanţa de fond ca fiind temeinică şi legală, întemeiată pe probatoriul ce s-a administrat şi cu o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în materie, motiv pentru care, analizând prezentul apel l-a găsit ca fiind nefondat şi a fost respins ca atare în toate petitele sale, făcând aplicarea art. 296 C.pr.civ.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs oponenţii S.G. şi P.I., solicitând în principal în temeiul art. 312 alin 5 Cod pr civ, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei instanţei de apel Tribunalul Bistriţa Nasaud pentru rejudecare, iar în subsidiar în temeiul art.

304 pct. 7, pct. 9 Cod pr. civ. casarea hotărâri atacate şi în consecinţa admiterea Opoziţiei la executare formulata de recurenţi aşa cum a fost formulata şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata, taxa judiciara de timbru judiciar şi onorariu avocat.

În motivare a arătat că recurenţii au introdus Opoziţie la executare iar prin sentinţa civila nr. 10837/06.11.2012 Judecătoria Bistriţa Năsăud s-a pronunţat în sensul respingeri acesteia.

Împotriva sentinţei civile nr. 10837/2012 a Judecătoriei Bistriţa au formulat apel, în termen legal, recurenţii şi au solicitat admiterea apelului, în principal, anularea sentinţei civile nr. 10837 din 06.11.2012 pronunţată de Judecătoria Bistriţa şi trimiterea cauzei la Judecătoria Vişeu de Sus pentru soluţionare în primă instanţă a opoziţiei la executare iar, în subsidiar, schimbarea în întregime a sentinţei civile nr. 10837 din 06.11.2012 pronunţată de Judecătoria Bistriţa şi admiterea opoziţiei la executare cu consecinţa anulării titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin emis de G.W.C. SRL la 29.08.2008 şi avalizat de apelanţi, anularea executării silite.

Au motivat apelul şi au arătat că au invocat în faţa instanţei de fond excepţia nulităţii biletului la ordin pentru scadenţe succesive, iar soluţia pe care a pronunţat-o această instanţă este dată cu încălcarea legii.

Au mai arătat că raportul fundamental din care a rezultat emiterea biletului la ordin, respectiv contractul de credit, cuprinde menţiunea la pct.5 liniuţa a doua, faptul că se va emite bilet la ordin cu scadenţa la vedere. Această convenţie a fost încălcată de către beneficiar în condiţiile în care a fost stabilită scadenţa biletului la ordin la 17.12.2008

Referitor la excepţia inadmisibilitatea executării silite cambiale invocată în faţa instanţei de fond au mai arătat că potrivit art.64 alin.3 din Legea nr. 85/2006, posesorul cambiei nu poate exercita acţiunea cauzală decât oferind debitorului restituirea cambiei, depunând-o la grefa instanţei competente .Acest text se coroborează cu prevederile art. 65 alin.3 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia, posesorii de titluri de valoare la ordin sau la purtător pot solicita administratorului judiciar restituirea titlurilor originale şi păstrarea la dosar a unor copii certificate. Cu privire la acestea, susţinem noi primă instanţă a confundat acţiunea cambială cu acţiunea cauzală. Art. 52 alin.4 invocat, permite chiar după pornirea acţiunii urmărirea celorlalţi, iar din moment ce a fost formulată o declaraţie de creanţă s-a opta pentru acţiunea cauzală bazată pe raportul fundamental, adică pe contractul de credit. Prin înscrierea creanţei în tabelul de creanţe al debitoarei, se impune predarea biletului la ordin către avalişti, pentru a nu se mai putea exercita acţiunea cambială.

Referitor la prescripţia dreptului de a cere executarea silită, recurenţii az arătă că instanţa de fond a soluţionat în mod greşit această excepţie, atunci când a reţinut că nu sunt aplicabile prevederile art.94 alin.2 din Legea nr. 58/1934, precum şi prev.art.456 lit.b din Normele cadru a BNR care prevăd că acţiunile posesorului împotriva giranţilor şi împotriva trăgătorului se prescriu în termen de 1 an de ia data protestului sau de la data scadenţei în caz de stipulaţiune, când în cauză sunt incidente prevederile art.35 alin. l din Legea nr. 58/1934, potrivit cărora, avalistul este ţinut în acelaşi mod ca acela pentru care a garantat, respectiv în acelaşi mod ca şi societatea comercială SC G.W.C. SRL, ori, dacă pentru trăgător termenul de prescripţie este de 1 an şi pentru avalist termenul de prescripţie este tot 1 an, termen care curge de la 17.12.2008 , termen îndeplinit la data demarării executării silite.

În finalul motivelor de apel, au apreciat că Judecătoria Bistriţa nu era competentă teritorial să soluţioneze cauze, nefiind incidente prevederile art. 62 alin.2 din Legea nr. 58/1934, opoziţia fiind formulată pe calea incidentală şi înregistrată la Judecătoria Vişeu de Sus de unde s-a disjuns şi s-a decimat competenţa în favoarea Judecătoriei Bistriţa, situaţie în care apreciază că a operat o prorogare de competenţă în favoarea Judecătoriei Vişeu de sus.

Instanţa a apreciat ca nu poate fi primită nici excepţia invocată de către subsemnaţii recurenţi vizând inadmisibilitatea executării silite cambiale, raportat la faptul că

împrumutătorul a promovat o acţiune cauzală întemeiată pe contractul de credit, deoarece în calitate de creditor, s-a înscris în tabelul creanţelor debitoarei SC G.W.C. SRL, iar procedura insolvenţei priveşte exclusiv patrimoniul acestei societăţi, pe când garanţiile reale sau imobiliare constituite de terţe persoane pentru garantarea obligaţiilor societăţii aflată în procedura insolvenţei, nu fac obiectul acestei proceduri.

Arată creditorul SC M.R.B. prin SC C.R.M. SRL intimat că executarea silită pe care a demarat-o vizează urmărirea creanţei înscrisă în biletul la ordin, pentru care avaliştii apelanţi au garantat că o vor achita, aspect ce nu are nimic comun cu creanţa datorată de către societatea debitoare aflată în insolvenţă şi întemeiată pe contractul de credit bancar. Obiectul cauzei prezente îl constituie o opoziţie la executare formulată de către avalist şi nu o contestaţie, având ca obiect contestarea creanţei datorate de către creditorul persoană juridică. Faptul că s-a înscris la masa credală a debitoarei SC G.W.C. SRL nu împiedică demararea procedurilor de executare silită împotriva terţilor codebitori în vederea recuperării creanţei sale, deoarece însăşi legea îi conferă posibilitatea de opta pentru oricare din modalităţile de recuperare a creanţelor.

În ce priveşte competenţa teritorială a instanţei de a soluţiona opoziţia la executare, instanţa a apreciat că în mod corect Judecătoria Bistriţa este competentă, fiind aplicabile disp.art.62 alin.2 din Legea nr. 58/1934.

Pentru termenul de judecată din 15.01.2014 recurenţii au formulat prin apărător ales o cerere în probaţiune, în care au solicitat administrarea în apel a probei verificării de scripete sau o expertiză tehnică de specialitate, în vederea verificării semnăturii aplicate de către apelantul S.G., pe biletul la ordin (f. 33 din dosar nr. ..72011), susţinând că nu au semnat şi nu au avalizat acest bilet la ordin, că semnătura nu-i aparţine nici grafic şi nici din punct de vedere caligrafic, iar la data emiterii lui nu aveam funcţii de exerciţiu în cadru SC G.W.C. SRL.

Pusă în discuţia părţilor, această cerere de probaţiune a fost respinsă de către instanţa de apel în temeiul disp. art. 292 alini din C. pr. civilă, potrivit cărora, părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi, decât de cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Cum aceste probatorii au fost solicitate în instanţa de apel, iar nu prin motivarea apelului declarat, în condiţiile în care, nu au fost invocate în faţa instanţei de fond, tinzând spre formularea unor cereri noi în apel, aspect prohibit de prev.art.294 alin. l C.pr.civ, tribunalul a respins ca neîntemeiat această cerere.

Tribunalul Bistriţa Năsăud pronunţându-se asupra cauzei, reţine referitor la competenţa de soluţionare a opoziţiei la executare, că iniţial oponenţii S.G. şi respectiv P.I. sau adresat Judecătoriei Vişeu de Sus, care prin sentinţele civile nr.3009 din 08.12.2011 pronunţată în dosar nr. .../336/2011 şi respectiv sentinţa civilă nr.3010 din 8.12.2011 pronunţată în dosar nr. .../336/2011, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având obiect opoziţie la executare, în favoarea Judecătoriei Bistriţa.

Au fost avute în vedere prevederile art.106 alin. l din Legea nr. 38/1934 modificată, potrivit cărora sunt aplicabile biletului la ordin, în măsura în care nu sunt incompatibile, cu natura acestui titlu dispoziţiunile relative la cambie, precum şiprev.art.62 alin.2, teza I din acelaşi act normativ, conform căruia, opoziţia se introduce la instanţa care a investit respectivul bilet la ordin cu formulă executorie. Cum biletul la ordin a fost investit cu formulă executorie de către Judecătoria Bistriţa, se constată competenţa teritorială ca fiind una exclusivă, potrivit art.159 alin. 3 C.pr. civ, de la care părţile nu pot deroga, procedându-se ca atare. Însuşindu-şi raţionamentul instanţei de fond privitor la competenţă tribunalul constată că în mod corect a fost investită Judecătoria Bistriţa cu soluţionarea opoziţie la executare

formulată de oponenţi, în cauză fiind incidente disp.art.62 alin.2 din Legea nr. 58/1934, motiv pentru care acest capăt de cerere se dovedeşte a fi nefondat, urmând a fi respins ca atare.

În ce priveşte critica asupra competentei de soluţionarea a opoziţie la executare apreciază că Judecătoria Bistriţa nu era competenta teritorial sa judece cauza în prima instanţa şi ca urmare Tribunalul Bistriţa Nasaud în instanţa de apel.

În cauza nefiind incidente art. 62 alin 2 Legea nr. 58/1934, opoziţia la executare a fost formulata pe cale incidentala în cadrul contestaţiei la executare depusa la Judecătoria Vişeu de Sus, de unde s-a declinat şi s-a judecat la Judecătoria Bistriţa.

Apreciază ca s-a operat o prorogare de competenta în favoarea Jud Viseu de Sus şi prin urmare solicitam anularea sentinţei Judecătorie Bistriţa casarea Deciziei atacate şi trimiterea cauzei ia instanţa competenta

Mai arată că tribunalul se pronunţa în privinţa excepţiilor ce vizează nulitatea biletului la ordin pentru scadenţe succesive, a inadmisibilităţii executării silite cambiale, precum şi cea referitoare la prescripţia dreptului de a cere executarea silită, - „Instanţa de apel şi constată că acest excepţii au făcut obiectul analizei şi a soluţionării în faţa instanţei de fond, care le-a dat o soluţie absolută temeinică şi legală, nefiind dat nici un motiv de anulare sau de schimbare a hotărârii instanţei de fond”.

Apelanţii nu au făcut altceva prin apelul declarat, decât să reitereze aceleaşi excepţii ridicate în faţa instanţei de fond cu aceeaşi motivare, fără a motiva apelul din punctul de vedere a legalităţii şi a temeiniciei

Reiterând aceste excepţii se constata că în mod corect instanţa de fond a respins excepţia nulităţii biletului la ordin întemeiată pe dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 58/1934 cu modificările ulterioare, potrivit cărora, o cambie poate fi trasă: la vedere ; la un anumit tip de la vedere ; la un anumit tip de la data emisiunii; la o dată fixă, iar cambiile cu alte scadenţe sau cu scadenţe succesive sunt nule, invocându-se faptul că biletul la ordin ar avea scadenţe succesive.

Verificând titlul de valoare a cărui executare se cere (f.33 dosar fond), se constată că acesta conţine o singură scadenţă , respectiv data de 17.12.2008, fiind astfel fără relevanţă faptul că în contractul de credit nr.218 din23.08.2007 şi respectiv actul adiţional nr. l/2008, sa stipulat contractul că biletul la ordin emis pentru garantarea restituirii creditului va avea scadenţă la vedere. Aşa fiind, excepţia nulităţii biletului la ordin întemeiată pe aceste dispoziţii legale apare ca fiind nefondată şi în mod corect instanţa de fond a respins-o ca atare.

În ce priveşte critica asupra soluţionării de către tribunal a excepţiilor ce vizează nulitatea biletului la ordin pentru scadenţe succesive, a inadmisibilităţii executării silite cambiale, recurenta arată că biletul la ordin este nul absolut, întrucât are scadenţe succesive. Potrivit art. 106 raportat la art. 36 alin 2 din Legea nr. 58/1934 biletele la ordin care au scadenţe succesive sunt nule absolut. De asemenea potrivit pct. 223 din Norma BNR nr. 6/1994 scadenţa trebuie să fie unică, titlul cu scadenţe succesive fiind nul. Potrivit art. 36 exista patru tipuri de scadenţe:

- la vedere

- la un anumit timp de la vedere

- la un anumit timp de la data emisiunii

- la o zi fixă

Susţine că biletul la ordin are o primă scadenţă la vedere şi o a doua scadenţă la o dată fixă, adică are scadenţe succesive şi în acest fel este nul absolut.

Vă rog să observaţi contractul de credit nr. 218/23.08.2007 (pct. 5 Garanţii Mobiliare a 2 a liniuţă), actul adiţional nr. 1/04.09.1008 (ART 6 GARANŢII MOBILIARE, a 3 a liniuţă) şi contractul de cesiune de creanţă din 23,02.2009 (Art. 1 GARANŢII lit. g, i, j, 1). în

toate aceste contracte rezultă cu claritate că biletele la ordin emise Ia 29.08.2008 au scadenţa „LA VEDERE" - menţiune consemnată expres.

Cea de-a doua scadenţă este date înscrisă la rubrica SCADENŢA adică o dată fixă. În acest fel biletul la ordin este nul absolut.

Recurenţii arată că menţiunea din contractul de credit nr. 218/23.08.2007 (pct. 5 Garanţii Mobiliare a 2 a liniuţă), actul adiţional nr. 1/04.09.1008 (ART 6 GARANŢII MOBILIARE, a 3 a liniuţă) - respectiv menţiunea că emitentul G.W.C. prelungeşte convenţional perioada prezentării la plată a biletelor la ordin la un termen de 3 ani de la data emiterii. Această menţiune asumată doar de emitentul biletului la ordin prin semnarea contractului şi a actului adiţional - confirmă susţinerea noastră că biletul la ordin a fost emis la vedere, adică în termenul de prezentare putea fi prezentat oricând la plată, neavând scadenţă la o dată fixă ci banca în limita termenului de prezentare putea oricând să îl prezinte la plată.

Potrivit art. 106 raportat la art. 36 alin 2 din Legea nr. 58/1934 biletele la ordin care au scadenţe succesive sunt nule absolut. Fiind un bilet cu scadenţa la vedere, posesorul îl putea prezenta oricând la plată. în consecinţă rubrica „data scadenţei" nu trebuia completată anterior prezentării la plată. Prin completarea acestei rubrici cu data de 17.12.2008 s-a conferit o a doua scadenţă. Astfel potrivit art. 105 raportat la art. 36 din Legea nr. 58/1934 biletul la ordin este nul absolut, întrucât are două scadenţe: o scadenţă la vedere şi o scadenţă la data fixă.

Aceeaşi concluzie rezultă şi din practica judiciară depusă (decizia civila nr. 1897/2003 a Curţii de Apel Cluj)- „în speţă biletul la ordin are în mod evident şi fără posibilitate de interpretare două scadenţe: o scadenţă la vedere în rubrica STIPULAT şi o scadenţă la o zi fixă la rubrica SCADENŢĂ. în consecinţă biletul la ordin este în întregime nul ca titlu de credit cambial

Tribunalul se pronunţa referitor la excepţia inadmisibilităţii executării cambiale atâta timp cât creditorul a apelat la o acţiune cauzală născută din raportul fundamental , respectiv din contractul de credit, instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că SC C.R.M. SRL, în calitate de creditor al SC G.W.C. SRL, s-a înscris la masa credală a societăţii falite cu creanţa ce rezultă din contractul de credit bancar nr. 218/23.08.2007 modificat şi completat prin actul adiţional nr. 1/04.09.2008 şi din contractul de cesiune de creanţă din 23.09.2009, iar în cauza de faţă, având în vedere şi caracteristicile titlului de credit constând în biletul la ordin, executarea silită are ca obiect creanţa rezultata din acesta, pentru care avaliştii P.I. şi S.G. au garantat că va fi achitat de către emitentul biletului la ordin.

Înscrierea la masa credală a debitoarei SC G.W.C. SRL nu împiedică pe creditor la demararea procedurilor de executare silită împotriva terţilor codebitori în vederea recuperării

creanţei sale, motiv pentru care, făcând aplicarea dispoziţiilor legale mai sus arătate, va fi respinsă ca neîntemeiată această excepţie, dispusă de către instanţa de fond, prin hotărârea apelată, motiv pentru care, se va respinge în apel acest capăt de cerere.

Criticile asupra soluţionării de către tribunal referitor la excepţia inadmisibilităţii executării cambiale atâta timp cât creditorul a apelat la o acţiune cauzală născută din raportul fundamental, respectiv din contractul de credit:

Biletul la Ordin s-a emis la data de 29.08.2008 după deschiderea procedurii insolvenţei Sc G.W.C. Srl în dos ..7112/2008 a Tribunalului Bistriţa Năsăud. În data de 08.07.2008 s-a înregistrat dosarul ..7112/2008 la Tribunalul Bistriţa Năsăud cu obiect insolvenţa SC G.W.C. SRL.

Art. 34 din L 85/2006 prevede ca „prin sentinţa de deschidere a procedurii generale judecătorul sindic va desemna un lichidator judiciar iar în cazul deschiderii procedurii simplificate va desemna un lichidator provizoriu

Art. 18 din Legea nr. 85/2006 - „După ridicarea dreptului de administrare debitorul este reprezentat de administratorul judiciar./ lichidator care ii conduce activitatea comerciala”;

Art. 36 din Legea nr. 85/2006 - De la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate acţiunile judiciare şi extrajudiciare sau masurile de executare silita pentru realizarea creanţelor.

Art. 46 din Legea nr. 85/2006 - „în afara de cazurile prevăzute la art 49 sau cele autorizate de judecătorul sindic toate actele , operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.

Art. 47 din Legea nr. 85/2006 - „deschiderea procedurii ridica dreptul de administrare constând în dreptul de a-si conduce activitatea , de a dispune de bunurile debitorului.

Prin urmare Biletul la ordin stipulat fără protest emis în data de 29.08.2008 de către SC G.W.C. SRL este nul de drept.

Tribunalul se pronunţa cu privire la excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită astfel:

Cu privire la această excepţie, în mod corect instanţa de fond a reţinut că textul invocat de către oponenţi nu este aplicabil în prezenta speţă, fiind incidente disp.art.94 alin. l din acelaşi act normativ, deoarece această prescripţie se referă la acţiunile de regres care sunt îndreptate de către deţinător împotriva trăgătorului şi giranţilor în anumite situaţii şi nu privesc acţiunile directe pe care deţinătorul le face împotriva persoanelor obligate la plată în mod direct, cum sunt avaliştii, respectiv oponenţii apelanţi din prezenta cauză. Aşa cum statuează prev. art. 35 din Legea nr. 58/1934, avalistul este ţinut în acelaşi mod cu acela pentru care a garantat, obligaţia sa fiind valabilă chiar dacă obligaţiunea pe care a garantat-o ar fi nulă din orice altă cauză decât un viciu de formă.

Criticile asupra soluţionării de către tribunal cu privire la excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită şi a în admisibilităţii acţiunii cambiale, invocă excepţia inadmisibilităţii executării cambiale de vreme ce creditoarea a apelat la acţiunea cauzala -născuta din raportul fundamental, respectiv din contractul de credit.

Susţine ca odată demarata acţiunea cauzala prin înscrierea creditoarei în tabelul creditorilor G.W.C. şi respectiv prin executarea garanţiilor imobiliare nu este posibila concomitent exercitarea executării silite în baza biletului ia ordin.

A fost administrator şi asociat al SC G.W.C. SRL - societate din care a înţeles să se retragă, renunţând la mandatul de administrator şi cesionând părţile sociale. Cu toate acestea

anterior retragerii mele (în perioada în care aveam doar calitatea de asociat) - SC G.W.C. SRL a obţinut o linie de credit potrivit contractului de credit nr. 218/23.08.2007 şi a actelor adiţionale nr 1/04.09.1008 şi 2/2008 (despre actul adiţional nr. 2/2008 nu cunosc când a fost întocmit şi nici conţinutul acestuia). Acest credit a fost garantat de către SC E. SRL cu ipotecă înscrisă pe mai multe imobile, de asemenea cu un gaj asupra disponibilităţilor băneşti din conturile bancare precum şi cu bilete la ordin.

Apreciază că se impune executarea iniţial a împrumutatului, adică a creditorului principal, apoi a garantului imobiliar şi abia ulterior a avalistilor biletului la ordin.

In acest sens cere creditoarei să se îndrepte iniţial împotriva debitorului principal, şi numai în subsidiar în cazul în care nu şi-ar satisface în acest mod creanţa să se îndrepte împotriva recurentului fidejusor. Indică creditorului bunurile ce pot fi mai întâi executate -astfel toate bunurile indicate în contractul de cesiune de creanţă la pct. 1 Garanţii lit. a,b,c,d,e..

Referitor la prescripţia dreptului de a cerere executarea silita

Art. 94 din Legea nr. 58/1934 - „orice acţiuni rezultând din cambii împotriva acceptantului se prescriu în3 ani socotiţi de la data scadentei.

Acţiunile posesorului împotriva giranţilor şi împotriva atrăgătorului se prescriu printr-un an socotit de la data protestului făcut în timp util sau de la data scadentei în caz de stipulaţiune fără cheltuieli.

Acţiunea giranţilor unii împotriva altora şi împotriva trăgătorului se prescriu în 6 luni socotite din ziua în care girantul a plătit cambia sau din ziua în care acţiunea de regres a fost pornita împotriva sa.

Avalistul este ţinut în acelaşi mod ca acela pentru care a garantat adică în acelaşi mod ca şi trăgătorul G.W.C. SRL .

Daca pentru trăgător termenul de prescripţie este de un an şi pentru avalist termenul de prescripţiei este tot de un an, şi curge de la data scadentei 17.12.2008 acest termen fiind îndeplinit la momentul demarării executării silite.

Cu privirea la inadmisibilitatea administrării în apel a altor probe critică soluţia Tribunalului Bistriţa Năsăud din următoarele:

Face cunoscut instanţei ca Biletul la ordin emis în data de 29.08.2008 pentru suma de 171 000 lei nu a fost semnat şi avalizat de către S.G..

În speţa susţin ca nu îi aparţine semnătura, nu corespunde nici grafic sub forma scrisului şi nici din punct de vedere caligrafic.

În data de 29.08.2013 nu a avut funcţii de exerciţiu la Sc W.C. SRL.

Respingerea cererii în probaţiune cu privire la verificarea de scripte şi efectuarea unei expertize grafice a fost făcuta fără temei atâta timp cat art. 292 Cod pr civ permite instanţei sa încuviinţeze probe a căror necesitate reiese din dezbateri.

Nu crede ca este o soluţie legala şi temeinica pentru ca în sarcina unei persoane ( S.G.) sa fie puse plata unei sume de 165 560 euro pentru care aceasta nu si-a asumat nici o obligaţie, nu a semnat un astfel de bilet la ordin şi nu are nici o legătura cu ava liza rea acestuia

Chiar daca justiţiabilul nu a uzat de dreptul de a propune probe pertinente, concludent şi necesare cauzei în aflarea adevărului instanţa este obligata în baza rolului activ sa administreze orice fel de proba în scopul aflării adevărului şi pronunţării unei soluţii temeinice şi legale în cauza.

In speţa Tribunalul Bistriţa Năsăud nu numai ca nu si-a exercitat rolul activ art. 128 alin 5 Cod pr. civ. , art. 292 u,p Cod pr. civ. - judecătorul poate din oficiu sa puna în discuţia pârtilor necesitatea administrări unor probe pe care le poate ordona chiar daca părţile se împotrivesc”, art. 128 alin 5 Cod pr civ..

Mai arată că suma prevăzuta pe Biletul la ordin atacat nu a fost folosita de subsemnaţii , nu a fost folosita în interesul Sc G.W.C. SRL , şi ceea ce ceea ce este grav şi culpabil pentru creditor M.R.B. aceasta a eliberat suma de 150 000 euro ştiind ca Societatea G.W.C. srl se afla în incidenţa de plaţi şi nu a rambursat debite scadente la data când s-a eliberat suma înscrisa pe biletul la ordin .

Consideră ca creditoarea M.R.B. nu-si poate invoca propria culpa în susţinerea intereselor sale.

Nimeni nu poate invoca în susţinerea intereselor sale propria sa culpa, „Nemo auditur propriam turpitudinem aliegans”

Aduce la cunoştinţa instanţei ca potrivit contractului de credit nr 218/23.08.2007 şi a actelor adiţionale nr. 1/04.09.1008 şi 2/2008 , acest credit a fost garantat de către SC E. SRL cu ipotecă imobiliara înscrisă pe mai multe imobile, de asemenea cu un gaj asupra disponibilităţilor băneşti din conturile bancare precum şi cu bilete la ordin.

Apreciază că se impune executarea iniţial a împrumutatului, a ipotecilor imobiliare adică a creditorului principal, apoi a garantului imobiliar şi abia ulterior a avaliştilor biletului la ordin.

În acest sens cerem creditoarei să se îndrepte iniţial împotriva debitorului principal, şi numai în subsidiar în cazul în care nu şi-ar satisface în acest mod creanţa să se îndrepte împotriva recurentului fidejusor. A indicat în fata instanţei de fond şi apel bunurile ce pot fi mai întâi executate - astfel toate bunurile indicate în contractul de cesiune de creanţă la pct. 1 Garanţii lit. a,b,c,d,e.

În drept, a invocat prevederile art. 304 pct. 6. pct. 7, pct. 9 , art. 312 alin 5 Cod pr. civ. de la 1865 art. 274 cod pr. civ. art. 62 raportat la art. 105 şi art. 36 din Legea nr. 58/1934 art. 36, 46,47, din L 85/2006

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 19 ianuarie 2015 (f. 25-30), intimata S.C.

C.R.M. S.A Bucureşti, a solicitat în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală decizia civilă nr. 58/12.03.2014.

În motivare a arătat că prin Decizia Civilă nr. 58/12.03.2014, în mod corect, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a resping apelul promovat de către reclamanţii recurenţi S.G. şi P.I. apreciind ca fiind temeinică şi legală soluţia primei instanţe.

Apreciază că se impune, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin promovarea recursului împotriva Deciziei Civile nr. 58/12.03.2014 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, recurenţii nu fac altceva decât să reitereze toate apărările din primă instanţă şi din apel, fără a critica decizia recurată sub aspectul legalităţii acesteia.

Criticile aduse de către recurenţi, fiind neîntemeiate, nu se încadrează în nici unul din motivele de nelegalitate pentru care se poate solicita modificarea sau casarea hotărârii, motive prevăzute în mod limitativ de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.

Având în vedere că hotărârea primei instanţe a fost analizată prin prisma motivelor de apel, hotărârea dată de către instanţa de apel nu poate fi examinată decât prin prisma motivelor de nelegalitate.

În motivarea recursului nu există precizat niciun motiv de nelegalitate a hotărârii recurate, criticile aduse fiind legate doar de aspectele de fond ale cauzei.

Prin motivele de recurs nu sunt invocate încălcări ale legii sau aplicarea greşită a legii de către instanţa de apel. Toate acestea, pentru că, analizând hotărârea recurată, se poate lesne observa că instanţa de apel a respectat cu stricteţe legea, nici unul din motivele care ar putea duce la modificarea hotărârii (prev. de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.) nu sunt aplicabile.

Or, dispoziţiile art. 302 indice 1 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă sunt exprese şi stabilesc clar că în recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate.

În cazul în care se va trece peste inadmisibilitatea recursului, solicită aprecierea recursului ca fiind nefondat, sub aspectul următoarelor motive:

1. Privitor la excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită. în mod corect instanţa de apel a menţinut ca fiind legală soluţia primei instanţe, motivat de faptul ca în speţa nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 94 alin. 2 din Legea nr. 58/1934, ci dispoziţiile art. 94 alin. 1 din legea mai sus referită.

Consideră ca recurenţii se află intr-o gravă eroare atunci când susţin că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 94 alin. 2 din Legea nr. 58/1934. Acţiunea cambială este directă sau de regres: directă contra acceptantului şi avaliştilor săi şi de regres contra oricărui alt obligat.

Conform prevederii art. 33 din Legea nr. 58/1934, avalul este garanţia înscrisă pe biletul la ordin asumată de emitent sau o terţă persoană (in cazul de fata asociaţii persoane fizice) de a plăti suma pentru care a fost emis biletul la ordin, în aceleaşi condiţii ca şi emitentul. Spre deosebire de girant care îşi asuma o garanţie de plată numai ca efect legal al transmiterii prin gir al biletului la ordin, avalul are ca unic şi direct scop constituirea garanţiei.

În calitate lor de avalişti ai debitorului SC G.W.C. SRL, rambursarea împrumutului contractat de către acest debitor, rezultând astfel în sarcina acestora o obligaţie directă de plată asumată faţă de creditorul împrumutător.

Garanţia dată prin aval are un caracter autonom, producând efecte juridice proprii. Independenta obligaţiei de garanţie prin aval este expres consacrata de art. 35 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 care prevede ca avalistul este ţinut în acelaşi mod ca şi acela pentru care a garantat (n.n. - debitorul SC G.W.C. SRL), obligaţia sa fiind valabila chiar daca obligaţiunea pe care a garantat-o ar fi nula din orice altă cauză decât un viciu de forma, adică din cauze substanţiale care nu ţin de formalismul cambiei/biletului la ordin. Astfel, câtă vreme recurenţii nu au probat nulitatea obligaţiei asumate pentru vreun viciu de formă, rămân obligaţi întocmai ca şi debitorul principal. Tot în acest sens, Normele cadru ale BNR nr. 6/1994 prevăd la pct. 207 şi 208, ca obligaţia avalistului este o obligaţie autonomă, în sensul ca el (avalistul) poate invoca împotriva posesorului cambiei numai excepţiile sale şi nu ale persoanei pe care a avalizat.

Mai arată că sunt în prezenta unei acţiuni directe rezultate din cambie, respectiv din biletul la ordin a cărui nulitate se solicită; fiind vorba de o acţiune directă împotriva persoanelor obligate în mod direct la plată {cum este cazul avalistului care se obligă să garanteze obligaţia asumata de către debitor), termenul de prescripţie este de 3 ani şi nu de 1 an, asa cum în mod greşit susţin recurenţii.

Aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa, dispoziţiile art. 94 alin. 2 din Legea nr. 58/1934 vizează acele acţiuni în regres îndreptate împotriva trăgătorului şi împotriva giranţilor şi care sunt prescriptibile în termen de 1 an.

2. Cât priveşte respingerea probei cu verificarea de scripte şi cu expertiza grafologică, probe ce, în mod corect, au fost respinse de către instanţa de apel, vă rugăm să observaţi că, prin administrarea acestor probe, se tindea la probarea unor aspecte noi care au fost pentru prima dată invocate în faţa instanţei de apel, chestiune ce contravine dispoziţiilor prevăzute de art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă.

În ceea ce priveşte solicitarea avaliştilor de a-si diviza creditorul urmărirea, vă rugăm să aveţi în vedere prevederile art. 52 din Legea nr. 58/1934 potrivit cărora " Trăgătorul, acceptantul, girantul şi avalistul cambiei sunt ţinuţi solidar fata de posesor. Posesorul are dreptul de urmărire împotriva tuturor acestor persoane, individual sau colectiv, fără a fi ţinut sa observe ordinea în care s-au obligat Acelaşi drept II are orice semnatar care a plătit

cambia. Acţiunea pornita împotriva unuia din obligaţi, nu împiedica urmărirea celorlalţi, chiar daca sunt posteriori aceluia 'împotriva căruia s-a procedat mai întâi."

Ca efect al solidarităţii pasive, creditorul are libertate de opţiune în ceea ce-l priveşte pe codebitorul solidar de la care urmează să pretindă plata în întregime a datoriei. Această libertate se analizează, pe de o parte, ca o consecinţă logică a faptului că toţi codebitorii solidari sunt debitori principali, iar pe de altă parte, ca o consecinţă a situaţiei debitorului urmărit, care nu poate opune creditorului beneficiul de diviziune pentru a-l obliga pe acesta să-şi dividă urmărirea.

Atâta vreme cât obligaţia principală, pentru garantarea căreia a fost constituită garanţia, nu a fost executată subscrisa creditoare, în mod legal, am procedat la executarea silită a garanţilor. Prin urmare, orice susţinere contrară rămâne fără suport şi este lipsită de relevanţă.

3. Referitor la critica recurenţilor privitoarea la nulitatea biletului la ordin pentru scadente succesive, aşa cum în mod corect a apreciat şi instanţa de apel şi prima instanţa, nu poate fi reţinuta incidenţa dispoziţiilor art. 106 raportat la art. 36 alin. final din Legea nr. 58/1954 întrucât biletul la ordin a cărui nulitate se invocă conţine o singură scadenta: o dată fixă (17.12.2008).

Omiţând că biletul la ordin este un titlu formal, autonom abstract şi independent de raportul juridic care a generat emiterea acestuia, recurenţii susţin ipoteza scadenţei la vedere invocând aspecte ce decurg din contractul de credit (încheiat între emitentul biletului la ordin şi Banca M.R.B.), şi chiar din contractul de cesiune. Or, potrivit pct. 207 din Normele cadru ale BNR nr. 6/1994: "Obligaţia avalistului este o obligaţie cambiala autonomă, în sensul ca avalistul se poate servi în contra posesorului de excepţiile derivând din raporturile sale personale cu acesta, daca ele exista, dar în niciun caz nu se poate servi de excepţiile personale ale persoanei pentru care a dat avalul faţă de posesorul cambiei". Aşadar, obligaţia avalistului este o obligaţie autonomă, în sensul ca el (avalistul) poate invoca împotriva posesorului cambiei numai excepţiile sale şi nu ale persoanei pe care a avalizat.

Mai mult decât atât, biletul la ordin în discuţie nu are rubrica "scadenta" necompletata pentru a putea fi tratat ca un bilet la ordin cu scadenta la vedere, iar din cuprinsul biletului la ordin nu rezulta nici o menţiune expresa de scadenta la vedere. împrejurarea că în contractul de credit s-a prevăzut că biletul la ordin va avea scadenta la vedere nu este de natură sa confere acestuia o altă scadentă decât cea care apare pe biletul la ordin, câtă vreme în cuprinsul biletului la ordin este menţionată la rubrica "scadenta" o anumită dată şi cât timp în cuprinsul acestuia nu are menţiunea expresă "la vedere".

Prin urmare, biletul la ordin în discuţie avalizat de recurenţă îmbracă forma scrisă şi cuprinde toate menţiunile prevăzute la art. 104 din Legea nr. 58/1934 pentru a produce efecte şi a se putea solicita o plată creanţei conţinute în acesta.

4. Nu în ultimul rând, în ceea ce priveşte critica privitoare la inadmisibilitatea executării silite cambiale raportat la faptul că subscrisa societate am promovat acţiune cauzală în temeiul contractului de credit vă rugăm să o înlăturaţi ca nefondată.

Societatea, în calitate de creditor al SC G.W.C. SRL (urmare a cesiunii de creanţa intervenite intre aceasta şi bancă), s-a înscris la masa credală a societăţii debitoare în insolventa cu creanţa ce rezultă din contractul de credit bancar nr. 218/2007, astfel cum acesta a fost completat prin actul adiţional nr. 1/04.09.2008. Procedura insolvenţei priveşte exclusiv patrimoniul societăţii supuse unei astfel de proceduri, iar garanţiile reale sau imobiliare constituite de terţe persoane pentru garantarea obligaţiilor societăţii falite nu fac obiectul procedurii de insolventa.

Executarea silita demarată în dosarul execuţional nr. 328/ex/2011 vizează urmărirea creanţei înscrisă în biletul la ordin pentru care avalistul a garantat ca va fi achitata de către emitentul biletului la ordin şi nu are ca obiect creanţa datorata de debitoarea în insolventa,

rezultată din contractul de credit bancar şi cu care subscrisa societate s-a înscris la masa credală. Obiectul cauzei de fata îl constituie o opoziţie la executare silită formulata de către avalistul - terţ garant împotriva biletului la ordin, şi nu o contestaţie având ca obiect constatarea creanţei datorate de debitor.

Dispoziţiile art. 36 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei prevăd că "de la data deschiderii procedurii insolvenţei, se suspendă toate acţiunile judiciare şi extrajudiciare ÎMPOTRIVA DEBITORULUI". Rezultă că, împotriva garanţilor, executarea silită nu este suspendată, astfel încât demararea procedurilor execuţionale împotriva garanţilor avalişti este un act în deplin acord cu dispoziţiile legale.

Înscrierea la masa credală a debitoarei SC G.W.C. SRL nu împiedică şi demararea procedurilor de executare silită împotriva terţilor codebitori în vederea recuperării creanţei, aceste operaţiuni fiind desfăşurate în acord cu dispoziţiile legale şi în vederea îndestulării creanţei noastre.

Mai mult, chiar şi în cadrul procedurii de executare silită, legea conferă creditorului posibilitatea de a opta pentru oricare din modalităţile de recuperare a creanţelor prevăzute de lege, simultan sau succesiv, neîngrădind astfel dreptul acestuia de a-si realiza creanţa.

Prin înscrierea la masa credală în cadrul procedurii insovenţei debitoarei SC G.W.C. SRL, precum şi prin demararea procedurii de executare silită asupra avaliştilor, subscrisa creditoare nu am făcut altceva decât de a ne exercita drepturile legitime de a obţine în mod cat mai eficient şi mai repede satisfacerea creanţei sale.

În susţinerea celor de mai sus invocăm prevederile art. 52 din Legea nr. 58/1934 potrivit cărora " Trăgătorul, acceptantul, girantul şi avalistul cambiei sunt ţinuţi solidar fata de posesor. Posesorul are dreptul de urmărire împotriva tuturor acestor persoane, individual sau colectiv, fără a fi ţinut sa observe ordinea în care s-au obligat Acelaşi drept il are orice semnatar care a plătit cambia. Acţiunea pornita împotriva unuia din obligaţi, nu împiedica urmărirea celorlalţi, chiar daca sunt posteriori aceluia 'împotriva căruia s-a procedat mai întâi."

Altfel spus, având în vedere şi caracteristicile titlului de credit reprezentat de biletul la ordin, izvorul obligaţiilor de plată ale debitorului - persoană juridică şi ale avaliştilor -persoane fizice sunt total diferite.

5. În ceea ce priveşte competenta teritorială de soluţionare a opoziţiei la executare ce face obiectul prezentului dosar, apreciază că aceasta aparţine Judecătoriei Bistriţa, în speţa fiind aplicabile dispoziţiile art. 62 alin. 2 Legea 58/1934, întrucât titlul ce stă la baza executării a cărei anulare se solicită este unul cambial, iar dreptul comun în această materie îl constituie Legea nr.58/1934.

Aşadar, fata de motivele invocate şi temeiul de drept arătat, obiectul prezentului dosar îl constituie o opoziţie la executare cambială, reglementată de art.60-62 din Legea nr.58/1994 ca fiind un mijloc procedural prin care se atacă însuşi fondul dreptului de creanţă ce decurge din titlul în litigiu şi nu o contestaţie la executare.

Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind temeinică şi legală.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:

1. Cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului invocată pe calea întâmpinării calificată de Curte ca fiind de fapt excepţia de nulitate a recursului trasă din dispoziţiile art. 303 alin. 1 şi 2 corelativ cu art. 306 alin. 1 şi art. 302¹alin. 1 lit. c) din codul de procedură civilă de la 1865 aplicabil în cauză prin prisma efectelor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, instanţa s-a pronunţat în practicaua prezentei decizii.

2. În ceea ce priveşte motivele de recurs, Curtea reţine că sub aspectul competenţei teritoriale în mod corect a fost rezolvată de instanţa de apel, care a interpretat corect dispoziţiile legale pertinente incidente în materie.

Astfel, prin încheierea pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dos. nr. ... /336/2011 ţinând seama că titlul executoriu în speţă nu este o hotărâre judecătorească şi că contestatorul a invocat apărări de fond împotriva acestuia, a fost calificată cererea ca fiind opoziţie la executare şi astfel s-a disjuns petitul privind opoziţia la executare iar prin sentinţa civilă nr. 3010 din 8 decembrie 2011 a aceleiaşi judecătorii pronunţată în dos. nr. .../336/201 a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a opoziţiei la executare în favoarea Judecătoriei Bistriţa.

Pentru a statua astfel, Judecătoria Vişeu de Sus a reţinut în esenţă că în cauză sunt incidente prevederile art. 60 alin.2 teza I din Legea nr. 58/1934 competenţa fiind una exclusivă conform art. 159 pct. 3 C.pr.civ. de la 1865.

Trebuie notat de la început că în cauza de faţă, ţinând seama de data la care a început executarea silită şi care se plasează înainte de data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă , respectiv Legea nr. 134/2010, normele procesuale aplicabile sunt cele ale Codului de procedură civilă de la 1865 aşa cum rezultă explicit din prevederile art. 3 alin.1 din Legea nr. 76/2012.

Mai mult este de notat că şi dispoziţiile art. 62 alin.2 din Legea nr. 54/1938 au suferit o modificare sub aspectul competenţei materiale. Dacă până la modificarea operată de Legea nr. 76/2012 competenţa materială de soluţionare a opoziţiei la executare era dată în competenţa judecătoriei care a investit cambia (biletul la ordin) cu formulă executorie text şi soluţie în vigoare conform modificărilor operate prin OG nr. 11/1993, după modificarea operată prin Legea nr. 76/2012 contestaţia deci şi opoziţia se va soluţiona de instanţa de executare stabilită de Codul de procedură civilă.

Din cele ce precedă, conform regulilor de aplicare a legii în timp stabilite de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, norma în vigoare care stabileşte competenţa materială şi teritorială este acea prevăzută de art. 62 alin. 2 cu trimitere la art. 106 alin. 1 din Legea nr. 54/1938 înainte de modificarea operată prin Legea nr. 76/2012.

Din această perspectivă, trebuie notat că textul art. 62 alin. 2 din Legea nr. 54/1938 în forma aplicabilă litigiului a stabilit o competenţă teritorială exclusivă care are regimul prevăzut la art. 159 pct. 3 C.pr.civ. de la 1865, respectiv norma de competenţă nu poate fi înlăturată prin voinţa părţilor.

Aşa fiind, corect a fost stabilită competenţa de Judecătoria Vişeu de Sus iar Judecătoria Bistriţa, fiind instanţa care a investit cu formulă executorie biletul la ordin din litigiu, s-a investit corect şi legal cu judecarea acestui litigiu.

Pe cale de consecinţă, în mod corect instanţa de apel a interpretat şi aplicat în cauză dispoziţiile art. 106 alin. 1 rap. la art. 62 alin. 2 din legea nr. 54/1938 coroborat cu prevederile art. 159 pct. 3 C.pr.civ. de la 1865 şi art. 3 alin.1 din Legea nr. 76/2012.

Recurentul invocă un caz de prorogare de competenţă fără însă să indice dacă acesta are izvor legal sau judecătoresc sau convenţional.

Din economia instituţiei prorogării de competenţă rezultă clar că prorogarea legală intervine în cazuri expres prevăzute de lege, or în speţă nu a fost identificat un asemenea caz.

Prorogarea judecătorească de competenţă intervine în temeiul unei hotărâri judecătoreşti în anumite cazuri prevăzute de lege: recuzarea tuturor judecătorilor, strămutare, comisie rogatorie etc. ceea ce în speţă nu e cazul.

În fine prorogarea convenţională, sau voluntară, de competenţă intervine în temeiul unei înţelegeri a părţilor, în cazul în care legea permite părţilor să deroge de la

regulile de competenţă pe care le stabileşte. Cazul clasic de aplicare a acestei instituţii este situaţia competenţei teritoriale reglementate de norme dispozitive.

Trebuie notat că nici această situaţie nu este prezentă în speţă deoarece aşa cum s-a relevat în precedent, competenţa teritorială stabilită de art. 62 alin.2 din Legea nr. 58/1938 în varianta aplicabilă litigiului era stabilită prin norme imperative de la care părţile , prin convenţie, şi instanţa, prin hotărâre, nu pot deroga , competenţa teritorială fiind exclusivă şi deci nu operează prorogarea de competenţă în faţa primei instanţe sesizate cu contestaţia la executare aşa cum incorect încearcă să susţină recurentul.

Din această perspectivă, Curtea urmează să reţină că primul motiv de recurs nu

este întemeiat.

2. Cu referire la critica privind greşita aplicarea a normelor juridice privind calificarea biletului la ordin cu scadenţă unică ori succesivă, trebuie notat că ambele instanţe de fond au făcut corect aplicarea dispoziţiilor art. 106 alin. 1 rap. la art. 36 alin. final din Legea nr. 54/1938, statuând că biletul la ordin din litigiu are o scadenţă fixă, respectiv data de 17.12.2008.

Aşa cum rezultă din textul legal precitat , biletul la ordin cu alte scadenţe decât cele expres prevăzute de norma legală cât şi cele cu scadenţe succesive sunt nule.

Împrejurarea că în contractul de credit ce reflectă raportul juridic fundamental care a generat emiterea biletului la ordin s-a prevăzut că scadenţa biletului este la vedere iar în biletul la ordin este menţionat că scadenţa este la o dată înscrisă în rubrica scadenţă nu conduce la nulitatea biletului respectiv.

Şi este aşa, deoarece biletul la ordin are natura juridică a unui act juridic civil acauzal, formal, autonom şi abstract , independent de raportul juridic care a generat emiterea acestuia.

Aşa cum rezultă din conţinutul biletului la ordin din litigiu , aspect de altfel necontestat în cauză, acesta are înscrisă o dată la rubrica scadenţă, deci nu poate fi interpretat că este emis cu scadenţa la vedere.

Faptul că în contractul ce reprezintă raportul juridic fundamental s-a menţionat că biletul la ordin ce va fi emis va avea scadenţa la vedere nu înseamnă şi nu conduce la nulitatea biletului la ordin emis cu o altă scadenţă, ci mai degrabă se pune problema consecinţelor nerespectării clauzei contractuale dar nu pe terenul valabilităţii biletului la ordin.

Şi este aşa, deoarece biletul la ordin are un regim juridic distinct de raportul juridic fundamental.

Faţă de cele ce precedă, şi acest motiv de recurs va fi privit ca nefundat.

3. Cu privire la critica privind inadmisibilitatea executării silite cambiale raportat la împrejurarea că intimata SC C.R.M. SA Bucureşti a promovat o acţiune cauzală în temeiul contractului de credit înscriindu-se la masa credală a societăţii debitoare în insolvenţă cu creanţa ce rezultă din contractul de credit, Curtea reţine că acest demers nu paralizează executarea garanţiilor debitorului insolvent.

Aşa cum rezultă din prevederile art. 36 din Legea nr. 86/2006 incidentă în materia insolvenţei se suspendă de drept toate acţiunile judiciare şi extrajudiciare ce vizează recuperarea creanţelor împotriva debitorului nu şi asupra garanţiilor personale constituite de acesta.

Avalul este actul juridic prin care avalistul se obligă să garanteze obligaţia asumată de unul dintre debitorii cambiali.

Astfel fiind, creditorului îi este recunoscut dreptul de opţiune în a alege mai multe forme de executare ori realizare a creanţei, simultan sau succesiv, iar dacă dreptul este exercitat cu buna credinţă nu poate fi paralizat de o altă procedura de recuperare eventual demarată simultan ori concomitent.

Mai mult, trebuie notat că izvorul creanţei datorate de debitorul principal este contractul de credit iar izvorul creanţei datorate de avalist este însuşi biletul la ordin titlu diferit faţă de primul.

Faţă de cele ce precedă, Curtea reţine că procedura de insolvenţă este o procedură diferită de procedura de executare cambială. În prima este susceptibilă de valorificare creanţa datorată de debitorul insolvent iar în cea de a doua se poate valorifica creanţa datorată de avalist în contul debitorului insolvent , aceste proceduri neexcluzându-se una pe alta aşa cum corect s-a reţinut de către ambele instanţe de fond şi cum s-a arătat pe larg în precedent.

Aşa fiind, şi acest motiv de recurs va fi respins ca nefondat.

4. În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, Curtea reţine că în mod corect instanţa de apel a statuat că soluţia primei instanţe este corectă în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 94 alin. 2 din legea nr. 58/1934, evidenţiind foarte clar că acţiunea cambială împotriva avalistului este o acţiune directă şi nu de regres.

În acest context, termenul de prescripţie este de 3 ani, ca termen general, termenul de un an prevăzut de art. 94 alin. 2, termen special de prescripţie, vizează acţiuni de regres împotriva trăgătorului şi împotriva giranţilor.

Astfel fiind, şi acest motiv de recurs nu poate fi privit ca fondat.

5. Cu privire la ultima critică, aşa cum corect a statuat instanţa de apel, conform, art. 294 alin. 1 C.pr.civ. de la 1865 nu se pot invoca aspecte noi în faţa instanţei de apel care nu au fost supuse judecăţii la prima instanţă, ori o probă care tinde să dovedească acest aspecte nu poate fi încuviinţată.

Invocarea omisiunii exercitării rolului activ pus pe seama primei instanţe ori a tribunalului, după caz, nu poate face obiectul unui motiv de apel sau de recurs aşa cum rezultă explicit din prevederile art. 129 alin. 5¹C.pr.civ. de la 1865.

Faţă de toate argumentele prezentate în precedent, Curtea reţine că recursul nu este fondat sens în care în temeiul art. 312 C.pr.civ. de la 1865 se va respinge ca atare.

← Litigiu de drept internaţional privat. Suspendarea cauzei...		Insolvenţă. Confirmarea planului de reorganizare →

Opoziţie la executare. Aspecte procedurale. NCPC

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Opoziţie la executare. Aspecte procedurale. NCPC