Litigiu între profesionişti. Poziţia cocontractantului care are în acelaşi timp şi calitatea de terţ poprit
| Comentarii |
|
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 776 din 21 mai 2015
Prin sentinţa civilă nr. 2525, pronunţată la data de 03.10.2014 în dosarul nr. .../211/2014 al Tribunalului Specializat Cluj, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA în contradictoriu cu pârâta S.C. Banca T. S.A. Cluj-Napoca. S-a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Între reclamantul MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA, în calitate de beneficiar, şi pârâta S.C. Banca T. S.A., în calitate de bancă, a fost încheiat contractul nr. 144160/29.04.2013, având ca obiect furnizarea de către pârâtă a serviciilor de acceptare de plăti electronice prin intermediul sistemului naţional electronic de plată online a taxelor şi impozitelor utilizând cardul bancar, în schimbul plătii de către reclamant a unui pret. Potrivit art. 4.2.2 din Contractul nr. 144160/29.04.2013, pârâtei îi revine obligaţia ”să crediteze contul beneficiarului, deschis la Trezoreria Statului, cu sumele aferente tranzacţiilor autorizate, în ziua lucrătoare următoare zilei tranzacţiei” (filele 8-13, dosar Judecătoria Cluj-Napoca).
Între aceleaşi părţi şi în aceleasi calităti contractuale, a fost încheiat contractul pentru acceptarea cardurilor la plată prin intermediul e-commerce nr. 145167/29.04.2013, în baza căruia pârâtei îi revenea obligatia, potrivit art. 3.2 pct. 3, ”sa vireze în contul curent al beneficiarului contravaloarea tranzacţiilor cu carduri după finalizarea decontării şi încasării acestora de către banca”, părtile convenind în mod expres că ”perioada de decontare a tranzacţiilor nu va depăşi 3 zile lucrătoare” şi că ”acest termen se poate prelungi în cazuri excepţionale, ca urmare a unor disfuncţionalităţi apărute în relaţia dintre băncile implicate în tranzacţii şi/sau relaţia dintre Bancă şi organizaţiile Internaţionale Visa şi MasterCard” (filele 15-19, dosar Judecătoria Cluj-Napoca).
Între reclamantul MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA, în calitate de beneficiar, şi pârâta S.C. Banca T. S.A., în calitate de bancă, a fost încheiat şi contractul de servicii nr.
121637/10.04.2013, având ca obiect prestarea de către pârâtă a serviciului de plată cu cardul prin intermediul pos-urilor în ghiseele proprii ale institutiei, în schimbul plătii de către reclamant a unui pret. La art. 10.1 pct. 7 din contractul nr. 121637/10.04.2013, s-a stipula că pârâtei îi revine obligaţia ”să vireze în contul curent al achizitorului din Trezorerie în maxim de 3 zile lucrătoare soldul contului pentru operaţiuni cu cârduri bancare acceptate din proprie iniţiativă numai după efectuare operaţiunii de settlement, dacă această operaţiune s-a derulat într-o perioadă de maxim 25 de zile calendaristice de la efectuarea tranzacţiei de plată” (filele 20-27, dosar Judecătoria Cluj-Napoca).
Prin adresa înregistrată de pârâtă sub nr. 36183/17.02.2014, emisă la 11.02.2014 în dosarul de executare nr. 85/2014 al Biroului executorului judecătoresc M.M., s-a dispus executarea silită prin înfiintarea popririi asupra tuturor conturilor pe care debitorul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA le avea deschise la pârâtă, în calitate de tert poprit, până la încasarea sumei totale de 6.186.246,06 lei (fila 49, dosar Judecătoria Cluj-Napoca).
Prin încheierea civilă nr. 2045/21.02.2014 pronuntată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. .../211/2014, a fost suspendată executarea silită în dosarul nr. 85/2014 al BEJ M.M. până la solutionarea cererii de suspendare în dosarul nr. .../211/2014 (filele 36-37, dosar Judecătoria Cluj-Napoca), copia minutei acestei încheieri fiind primită de către pârâtă şi înregistrată de aceasta sub nr. 45352/25.02.2014 (fila 51, dosar Judecătoria Cluj-Napoca).
Prin adresa nr. 60406/53/303 din 24.02.2014 emisă de către reclamant şi având mentiunea acestuia privind expedierea în 25.02.2014, acesta a adus la cunostinta pârâtei măsura suspendării executării silite mai sus mentionată, solicitând acesteia să ia act de dispozitiile instantei şi să procedeze în consecintă (fila 34, dosar Judecătoria Cluj-Napoca).
Prin adresa nr. 53439/05.03.2014 emisă de pârâtă şi înregistrată de reclamant sub nr. 80118/303/06.03.2014, pârâta i-a comunicat reclamantului că va realiza deblocarea sumelor după receptionarea unei adrese din partea reclamantului, semnată de persoanele competente să angajeze patrimonial institutia, prin care reclamantul să se oblige ca, în cazul în care instanta de executare competentă va admite o eventuală cerere de validare a popririi formulată împotriva pârâtei ca urmare a deblocării de către aceasta a sumelor încasate în conturile reclamantului începând cu data receptionării de către pârât a copiei minutei sentintei civile nr. 2045/2014, să plătească pârâtei contravaloarea oricăror sume pe care pârâta va fi obligată să le plătească în baza hotărârii de validare, precum şi orice cheltuieli de judecată născute în urma admiterii cererii de validare (fila 33, dosar Judecătoria Cluj-Napoca).
Prin acţiunea ce face obiectul dosarului de fată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la executarea obligaţiilor asumate de către aceasta prin contractele nr. 144160/29.04.2013, nr. 145167/29.04.2013 şi nr. 121637/10.04.2013 încheiate între părţi, în sensul creditării conturilor reclamantului cu sumele rezultând din plata taxelor şi impozitelor prin mijloacele specifice de plată ce fac obiectul contractelor, precum şi obligarea pârâtei la plata dobânzii penalizatoare calculate asupra sumei totale de 2.157.229,68 lei în perioada 24.02.2014 - 12.03.2014, precum şi în continuare, până la data îndeplinirii obligaţiei de creditare a conturilor reclamantului.
Potrivit dispoziţiilor art. 1350 Cod civ., privind răspunderea contractuală, „orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii. Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părţi nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile”.
Fată de situaţia de fapt mai sus arătată, tribunalul a constatat că nu poate fi apreciată ca fiind nejustificată neîndeplinirea de către pârâtă a obligaţiei de creditare a conturilor reclamantului ce revenea acesteia în baza contractelor nr. 144160/29.04.2013, nr.
145167/29.04.2013 şi nr. 121637/10.04.2013 încheiate între părti. Astfel, fată de înfiinţarea popririi asupra conturilor reclamantului deschise la pârâtă, pârâtei îi reveneau obligaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 786 alin. 1 Cod proc.civ., fără ca aceasta să aibă posibilitatea de a formula contestaţie împotriva popririi, după cum rezultă din alin. 5 al aceluiaşi articol de lege.
Suspendarea de către instanţă a executării în dosarul execuţional în care a fost dispusă măsura popririi nu era de natură să îndreptăţească pe pârâtă la îndeplinirea obligaţiilor fată de reclamantul debitor, o astfel de conduită fiind oprită de dispoziţiile exprese şi imperative în sens contrar ale art. 700 alin. 3 şi art. 783 alin. 1 Cod proc.civ.
Astfel, potrivit art. 700 alin. 3 Cod proc.civ., „pe perioada suspendării executării. măsurile de executare dispuse de instanţa de executare sau de executor, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor şi conturilor bancare, rămân în flintă, în afară de cazul în care prin lege sau prin hotărâre judecătorească se dispune altfel”. Deci măsura de indisponibilizare a sumelor de bani aflate în conturile reclamantului deschise la pârâtă, realizată prin poprirea sumelor de bani aflate în aceste conturi dispusă în dosarul executional nr. 85/2014 al BEJ M.M., a rămas în fiintă şi după ce s-a luat măsura suspendării executării în acel dosar executional, prin încheierea civilă nr. 2045/21.02.2014 pronuntată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. .../211/2014.
În ce priveşte referirea textului legal menţionat la posibilitatea ca prin hotărâre judecătorească să se dispună ca măsurile de executare dispuse de executor să nu rămână în fiinţă pe perioada suspendării, tribunalul retine că o astfel de măsură ar putea fi dispusă doar de către instanţa de executare, neputând fi prezumată în lipsa inserării unei dispoziţii exprese în acest sens în încheierea prin care s-a dispus suspendarea executării silite. Astfel, potrivit art. 650 alin. 2 Cod proc.civ., instanţa de executare este cea care „soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu exceptia celor date de lege în competenta altor instante sau organe”.
Totodată, potrivit art. 783 alin. 1 Cod proc.civ., „din momentul comunicării adresei de înfiinţare a popririi către tertul poprit sunt indisponibilizate toate sumele şi bunurile poprite. De la indisponibilizare şi până la achitarea integrală a obligatiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, tertul poprit nu va face nici o altă plată sau altă operatiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate, dacă legea nu prevede altfel”.
Dispoziţiile art. 783 alin. 1 Cod proc.civ. justifică asadar conduita pârâtei de a nu credita conturile reclamantului nici după suspendarea executării silite şi împiedică şi instanta să dispună obligarea pârâtei la creditarea conturilor reclamantului câtă vreme măsura popririi nu a fost desfiintată, dată fiind şi împrejurarea că pe perioada suspendării executării silite măsura popririi dispusă anterior a rămas în fiintă conform prevederilor art. 700 alin. 3 Cod proc.civ.
Nu poate fi antrenată aşadar nici răspunderea contractuală a pârâtului, acesta neputând fi obligat nici la plata de despăgubiri către reclamant, constând în dobânda penalizatoare, pentru neîndeplinirea obligaţiilor sale contractuale de creditare a conturilor bancare ale reclamantului, nefiind îndeplinită conditia caracterului nejustificat al neexecutării de către pârâtă a obligatiilor contractuale.
În ce priveşte nelegalitatea măsurii de înfiinţare a popririi dispusă în dosarul execuţional nr. 85/2014 al BEJ M.M., invocată de către reclamant, tribunalul retine că aceasta ar putea justifica desfiinţarea actelor de executare nelegale într-o eventuală contestaţie la executare, iar nu obligarea pârâtei la încălcarea prevederilor legale exprese ale art. 700 alin. 3 şi art. 783 alin. 1 Cod proc.civ. Astfel, dispoziţiile legale menţionate nu disting în functie de legalitatea sau nelegalitatea măsurilor de indisponibilizare afectate de suspendarea executării silite, şi în consecinţă o atare distincţie nu prezintă relevantă în speţa de fată, fată de caracterul imperativ al normelor procesual civile în cauză.
Pentru considerentele arătate, fată de dispoziţiile art. 700 alin. 3 coroborat cu art. 783 alin. 1 Cod proc.civ., tribunalul a respins, neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA, în contradictoriu cu pârâta S.C. Banca T. S.A.
În baza principiului disponibilităţii, tribunalul a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA,
solicitând admiterea apelului formulat şi schimbarea în tot a hotărârii instanţei de fond în sensul admiterii actinii introductive.
În motivare s-a arătat că prin sentinţa civilă atacată a fost respinsă acţiunea subscrisului având ca obiect Pretenţii. Reţine în esenţă instanţa de fond faptul că în mod legal pârâta a refuzat şi onoreze contractele încheiate cu subscrisul având în vedere dispoziţiile legale ce reglementează executarea silită, precum şi adresele de înfiinţare a popririi emise de BEJ M.M. în dosarul execuţional nr. 85/2014.
Apreciază sentinţa instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică.
Instanţa de fond nu a analizat toate motivele şi argumentele invocate de subscrisul cu ocazia acţiunii principale.
1. Din lectura motivării hotărârii instanţei de fond rezultă faptul că instanţa nu s-a oprit deloc asupra problematicii imposibilităţii urmăririi silite a sumelor ce fac obiectul celor trei contracte.
Astfel, nelegalitatea refuzului de a mai credita conturile de Trezorerie ale Municipiului Cluj-Napoca cu sumele provenite din taxe şi impozite locale cu motivaţia existenţei dosarului execuţional nr. 85/2014 al BEJ M.M. rezidă şi din dispoziţii legale în materie fiscală incidente în cauză.
Potrivit dispoziţiilor art. 139 Cod proc. fiscală:
"Executarea silită împotriva veniturilor bugetului general consolidat
Impozitele, taxele, contribuţiile şi orice alte venituri ale bugetului general consolidat nu vot fi urmărite de niciun creditor pentru nicio categorie de creanţe în cadrul procedurii de executare silită."
Mai departe, potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 2 din Legea nr. 69/2010 a responsabilităţii fiscal-bugetare:
"bugetul general consolidat - ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar, incluzând bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul general centralizat al unităţilor administrativ-teritoriale, bugetul Trezoreriei Statului, bugetele instituţiilor publice autonome, bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat şi din bugetele fondurilor speciale, după caz, bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice, bugetul fondurilor externe nerambursabile, precum şi al altor entităţi clasificate în administraţia publică, agregate, consolidate şi ajustate conform Regulamentului (UE) nr. 549/2013 pentru a forma un întreg;"
Potrivit art. 4 pct. 2 din acelaşi act normativ: "Principiile prevăzute la alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător şi autorităţilor administraţiei publice locale si, respectiv, altor entităţi ale căror bueete fac parte din buşetul seneral consolidat."
Potrivit art. 6 alin. 1 lit. c: "Politica fiscal-bugetară va fi derulată în conformitate cu următoarele reguli fiscale:
c) cheltuielile totale ale bugetului general consolidat, excluzând asistenţa financiară din partea Uniunii Europene şi a altor donatori şi cheltuielile de personal, luând în considerare bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, busetele locale, bugetele instituţiilor autofinanţate, bugetele fondurilor speciale şi alte bugete componente, nu vor depăşi plafonul specificat în cadrul fiscal-bugetar din strategia fiscal-bugetară pentru anul bugetar următor;"
Din interpretarea textelor legale mai sus enunţate este evident faptul că bugetul local care acumulează taxele şi impozitele locale este o componentă a bugetului general consolidat, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 139 Cod procedură fiscală.
Raportat la aceste aspecte, este evident că pârâta în mod nelegal a dat curs chiar adresei de înfiinţare a popririi provenite de la executorul judecătoresc, câtă vreme veniturile reprezentând taxe şi impozite locale nu pot fi urmărite în cadrul procedurii de executare silită.
Astfel, sumele în cauză fac obiectul a trei contracte între subscrisul şi intimată:
• Contractul nr. 144160/29.04.2013, având ca obiect utilizare de card bancar prin Sistemul Naţional electronic de plată online a taxelor şi impozitelor locale;
• Contractul nr. 145167/29.04.2013, având ca obiect acceptare cârduri Ia plată în vederea plăţii taxelor şi impozitelor prin sistemul E-Commerce;
• Contractul nr. 121637/10.04.2013, având ca obiect plata cu cârdul prin intermediul POS-urilor în ghişeele proprii ale instituţiei
Toate aceste contracte vizează încasarea sumelor reprezentând taxe şi impozite locale prin diferite metode electronice de plată, a căror suport şi platformă este asigurat de către pârâtă, în schimbul unor comisioane evidenţiate în prevederile contractuale.
Aceste sume sunt utilizate ulterior creditării pe capitole de cheltuieli, fiind utilizate pentru atât pentru plata investiţiilor municipalităţii precum şi pentru alte cheltuieli de funcţionare a instituţiei, inclusiv plata salariilor către angajaţii instituţiei.
Legalizarea refuzului de creditare a conturilor cu aceste sume aduce grave prejudicii instituţiei noastre, fiind practic în imposibilitatea de a achita cheltuielile efectuate de instituţia noastră, ceea ce conduce la prejudicii considerabile pentru instituţia noastră, fiind în pericol de a achita daune şi penalităţi de întârziere pentru neachitarea obligaţiilor.
Practic, validarea refuzului pârâtei de a-şi executa obligaţiile contractuale a condus la blocarea activităţii instituţiei noastre şi la generarea de imense cheltuieli suplimentare pe care vom fi obligaţi să le achităm din venituri publice, fără a avea vreo culpă în generarea acestei situaţii.
2. A mai arătat pe de altă parte şi faptul că subscrisul beneficiază de o hotărâre judecătorească prin care se dispune suspendarea provizorie a executării silite ce face obiectul dosarului execuţional nr. 85/2014 al BEJ M.M. în urma căruia s-au poprit sumele din conturi, hotărâre pe care a fost comunicată şi intimatei în scopul îndeplinirii obligaţiilor asumate prin contractele mai sus evidenţiate, aceasta refuzând în continuare să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale asumate, refuz exprimat în mod cu totul nejustificat şi fără nici un corespondent în legislaţia aplicabilă sau în vreo clauză contractuală.
Potrivit art. 4.2.2 din Contractul nr. 144160/29.04.2013, Banca în calitate de parte a contractului are următoarele obligaţii: "Să crediteze contul BENEFICIARULUI, deschis la Trezoreria Statului, cu sumele aferente tranzacţiilor autorizate, în ziua lucrătoare următoare zilei tranzacţiei."
Potrivit art. 3.2 pct. 3 din Contractul nr. 145167/29.04.2013, Banca în calitate de parte a contractului are următoarele obligaţii:
"Să vireze în contul curent la BENEFICIARULUI contravaloare tranzacţiilor cu cârduri după finalizarea decontării şi încasării acestora de către BANCA, perioada de decontare a tranzacţiilor nu va depăşi 3 zile lucrătoare. Acest termen se poate prelungi în cazuri excepţionale, ca urmare a unor disfuncţionalităţi apărute în relaţia dintre băncile implicate în tranzacţii şi/sau relaţia dintre Bancă şi organizaţiile Internaţionale Visa şi MasterCard."
Potrivit art. 10.1 pct. 7 din Contractul nr. 121637/10.04.2013, prestatorul are următoarele obligaţii:
"Să vireze în contul curent al achizitorului din Trezorerie în maxim de 3 zile lucrătoare soldul contului pentru operaţiuni cu cârduri bancare acceptate din proprie iniţiativă numai după efectuare operaţiunii de settlement, dacă această operaţiune s-a derutat într-o perioadă de maxim 25 de zile calendaristice de la efectuarea tranzacţiei de plată."
Din prevederile contractuale mai sus evidenţiate rezultă obligaţiile asumate de pârâtă raportat la obiectul acestor contracte, obligaţii pe care pârâta nu şi le mai îndeplineşte în acest moment, fără a avea un suport legal sau contractual pe care să îl invoce în sprijinul refuzului de executare.
Potrivit art. 1350 Cod civil: "Răspunderea contractuală:
(1) Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat;
(2) Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii;
(3) Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părţi nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile."
Refuzul intimatei de a-şi îndeplini obligaţiile contractuale este unul profund nelegal şi nu este determinat de o imposibilitate obiectivă de executare, cum de altfel recunoaşte chiar aceasta în cuprinsul adresei nr. 53439/05.03.2014, ci de faptul că aceasta doreşte unele garanţii ce exced atât relaţia contractuală cu apelanta cât şi legislaţia aplicabilă în materie.
Toate aceste argumente nu au sensibilizat instanţa de fond care a preferat să analizeze problematica supusă judecăţii doar din punctul de vedere al normelor ce guvernează activitatea de executare silită, fără să ia în calcul particularitatea naturii sumelor poprite şi incidenţa unor norme speciale care prevalează în faţa normelor generale prevăzute de Codul de procedură civilă.
În concluzia celor menţionate mai sus, solicită admiterea apelului formulat şi schimbarea în tot a hotărârii instanţei de fond în sensul admiterii actinii introductive.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 14 aprilie 2015 (f.9-15) intimata Banca T. S.A., a solicitat respingerea apelului formulat de către Municipiul Cluj-Napoca împotriva Hotărârii Civile nr. 2525/03.10.2014, pronunţată de către Tribunalul Comercial Cluj, ca nefondat.
În motivare s-a arătat că intimata a primit în data de 17.02.2014 de la Biroul Executorului Judecătoresc M.M. Adresa nr. 36183 din data de 17.02.2014, prin care se dispune înfiinţarea popririi asupra tuturor conturilor pe care Municipiul Cluj-Napoca, cu sediul în Cluj-Napoca, str. Moţilor, nr. 1-3, judeţul Cluj le are deschise la Banca T. pana la încasarea sumei totale de 6,186,246.06 lei.
Prin urmare, în baza actului menţionat mai sus, Banca T. a înfiinţat în data de 17.02.2014 poprirea solicitata asupra tuturor conturilor deschise la Banca de către Municipiul Cluj-Napoca.
În data de 25.02.2014, Banca T. S.A. a recepţionat copia minutei încheierii nr. 2045/2014, pronunţate în Dosarul nr. .../211/2014, prin care s-a dispus suspendarea executării silite în dosarul nr. 85/2014 al BEJ M.M. pana la soluţionarea cererii de suspendare în Dosarul nr. .../211/2014.
Municipiul Cluj-Napoca a solicitat Tribunalului Comercial Cluj, prin cererea sa de chemare în judecată, eliberarea sumelor menţionate mai sus. Prin Hotărârea Civilă nr. 2525/03.10.2014 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către apelant, hotărâre civilă pe care o apreciază ca fiind întemeiată.
Municipiul Cluj-Napoca a formulat apel împotriva Hotărârii Civile nr. 2525/03.10.2014, pronunţată de către Tribunalul Comercial Cluj, apel pe care Banca T. S.A. îl consideră ca fiind nefondat având în vedere următoarele:
Deşi s-a dispus suspendarea executării silite prin încheierea nr. 2045/2014, am apreciat ca sunt în continuare incidente prevederile art. 783 alin. 1 din NCPC conform căruia din momentul comunicării adresei de înfiinţare a popririi către terţul poprit sunt indisponibilizate toate sumele şi bunurile poprite. De la indisponibilizate şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terţul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operaţiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate, dacă legea nu prevede altfel.
Executarea silita prin poprire presupune parcurgerea a cel puţin doua etape: indisponibilizarea şi plata/consemnarea sumelor de bani de către terţul poprit. în speţa de fata, Municipiul Cluj-Napoca afirma faptul ca, prin suspendarea executării silite, toate sumele indisponibilizate ce se aflau în conturile sale deschise la Banca T. trebuie sa fie liberate acestuia. Aceasta afirmaţie este eronata având în vedere incidenţa art. 783 alin. 1 NCPC. Astfel, inclusiv pe perioada de suspendare a urmării silite prin poprire, Banca T. nu poate face nicio plata sau operaţiune care ar putea diminua suma indisponibilizata, suspendarea executării silite afectând de fapt doar obligaţia Băncii de a plăţi/consemna sumele de bani către terţul poprit.
Mai mult, atât art. 700 alin. 3 NCPC, cat şi jurisprudenţa şi doctrina arata ca suspendarea executării silite nu anulează actele de executare silite realizate anterior dispunerii acesteia.
Corelând aceasta realitate juridica cu prevederile art. 783 alin 1 NCPC, este evidenta obligaţia terţului poprit de a indisponibiliza sumele care tranzitează în conturile debitorului poprit şi după momentul suspendării executării silite în baza actelor de executare silita realizate anterior momentului suspendării, pentru a se asigura ca sumele indisponibilizate nu sunt diminuate. Terţul poprit este insa obligat, ca efect al suspendării silite, sa nu opereze plata/consemnarea sumelor.
În acest sens s-a pronunţat Tribunalul Sibiu, prin Decizia Civila nr. 321/08.11.2011, privind apelul la sentinţa primei instanţei în care judecătoria a reţinut faptul ca, pe durata executării silite, terţul poprit nu si-ar fi executat obligaţiile legale în condiţiile în care debitoarea a efectuat mai multe plaţi, prin ordin de plata, transferând mai multe sume de bani. Respingând apelul terţului poprit ca nefondat, Tribunalul Sibiu a afirmat ca, pe de o parte, indisponibilizarea sumelor prin poprire vizează atât sumele existente tn contul debitorului la momentul înfiinţării popririi cat şi sumele de bani viitoare, iar, pe de alta parte, ca indisponibilizarea este extinsa şi pe durata suspendării executării silite prin poprire cu scopul de a nu afecta recuperarea sumelor aferente titlului executoriu. Precizam ca recursul declarat de către terţul poprit în cauza a fost respins de Curtea de Apel Alba Iulia ca nefondat.
În plus, Curtea Constituţionala s-a pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 457 alin. 2 Vechiul C. proc. civ. (al cărui conţinut este preluat aproape integral de art. 783 alin. 1 NCPC) prin Decizia nr. 266/2012, considerând ca textul precizează în terminis ca indisponibilizarea sumelor existente la data sesizării băncii şi pana la achitarea integrala a obligaţiilor este extinsa şi pe perioada suspendării executării silite prin poprire, tocmai pentru a nu zadarnici recuperarea sumelor aferente titlului executoriu. Acestea vor fi indisponibilizate pe perioada suspendării executării silite.
Având în vedere cele menţionate mai sus, Banca T. a continuat sa indisponibilizeze sume de bani care tranzitau în conturile Municipiului Cluj-Napoca fără însă a realiza plata sau consemnarea lor, respectându-si astfel obligaţiile legale.
Daca Banca T. ar libera sumele de bani indisponibilizate, aşa cum solicita Municipiul Cluj-Napoca, si-ar încalcă în mod direct obligaţia legala trasata în sarcina sa prin art. 783 alin. 1 NCPC.
Banca T. S.A. - Departamentul Procesare Electronica - Birou Popriri a comunicat Municipiului Cluj-Napoca Adresa nr. 53439/05.03.2014, prin care si-a reafirmat decizia de a-si respecta obligaţiile legale pe perioada suspendării executării silite, în sensul celor menţionate mai sus. Din considerente de buna-credinţa, Banca T. S.A. a încercat remedierea situaţiei create (având în vedere relaţia contractuala de durata existenta intre parti) prin propunerea unei deblocări a sumelor de bani, sub condiţia receptionarii unei adrese din partea persoanelor competente sa angajeze patrimonial reclamanta, prin care aceasta se obliga ca, în cazul în care instanţa de executare competenta va admite o eventuala cerere de validare a popririi formulata impotriva Băncii T. S.A., ca urmare a deblocării de către Banca a sumelor în discuţie, sa plătească băncii sumele pe care aceasta pot fi obligata sa le plătească ca urmare a admiterii cererii de validare.
Contrar celor afirmate de către Municipiul Cluj-Napoca, admiterea unei cererii de validare a popririi în contra Băncii T. este o posibilitate reala în contextul în care, prin liberarea sumelor de bani către Municipiul Cluj-Napoca (debitorul urmăritor), banca si-ar încalcă obligaţia de menţinere a indisponibilizării sumelor de bani în sensul art. 783 alin 1 NCPC, intrând astfel sub incidenţa art. 789 alin. 1 NCPC (cu posibilitatea de aplicare de amenzii în conformitate cu art. 789 alin. 9 NCPC). Precizam ca prin cererea ce face obiectul Dosarului nr. 2410/190/2014 al Judecătoriei Bistriţa creditoarea urmăritoare a Municipiului Cluj-Napoca a solicitat instanţei validarea popririi împotriva Băncii T., motivat de pretinsa încălcare a obligaţiilor ce ne reveneau în calitate de terţ poprit.
Municipiul Cluj-Napoca afirma însă ca nu exista riscul admiterii unei cereri de validare a popririi şi astfel comportamentul Băncii T. este unul abuziv. După cum am arătat mai sus, exista posibilitatea reala de admitere a unei astfel de cereri.
Mai mult, Municipiul Cluj-Napoca îşi manifesta reaua-credinţa fata de Banca T. în contextul în care, deşi îşi exprima siguranţa cu privire la imposibilitatea admiterii unei cereri de validare a unei popriri în contra Băncii T., refuza sa ofere o garanţie Băncii, garanţie care în baza argumentelor prezente în cererea de chemare în judecata de către instituţie, nu va fi executata niciodată, reprezentând astfel un risc minim pentru aceasta.
În ceea ce priveşte afirmaţia Municipiului Cluj-Napoca privind nerespectarea de către Banca a prevederilor contractelor nr. 144160/29.04.2013, nr. 145167/29.04.2013 şi nr. 121637/10.04.2013, menţionam faptul ca poprirea executorie reprezintă de fapt un transfer al datoriei pe care o are un terţ fata de creditorul sau în favoarea unui creditor urmăritor al aceluiaşi debitor. După cum am menţionat mai sus, suspendarea executării silite nu afectează poziţia de terţ poprit a Băncii T. S.A. şi nici obligaţiile sale legale în privinţa imobilizării sumelor aflate în conturile BT deschise de Municipiul Cluj-Napoca.
Mai mult, aşa cum a menţionat şi instanţa de fond, nu poate fi antrenată răspunderea contractuală a Băncii T. S.A., nefiind îndeplinită condiţia caracterului nejustificat al executării de către intimată a obligaţiilor contractuale. Astfel, contrar celor afirmate de Municipiul Cluj-Napoca în cererea de chemare în judecata, art. 1350 NCC nu este incident în speţa în contextul în care, în baza obligaţiilor sale legale în calitate de terţ poprit, Banca T. S.A. are o justificare legitima pentru care nu poate sa îşi îndeplinească obligaţiile contractuale. Admiterea cererii instituţiei de angajare a răspunderii contractuale ar presupune astfel forţarea Băncii T. la încălcarea obligaţiei sale legale, impuse prin prevederile art. 783 alin. 1 NCPC.
În subsidiar, în cazul admiterii apelului formulat de către Municipiului Cluj-Napoca, solicitam recalcularea dobânzii penalizatoare, pentru perioada 25.02.2014-12.03.2014. Municipiul Cluj-Napoca a calculat presupusa dobânda penalizatoare începând cu data de 24.02.2013, insa data recepţionării copiei minutei sentinţei civile de către Banca T., după cum a afirmat şi Municipiul Cluj-Napoca, este 25.02.2014, moment în care aceasta a luat la cunoştinţa despre presupusa sa obligaţie de liberare a banilor.
În drept, a invocat prevederile art. 1350 NCC, art. 783 alin. 1, art. 786, art. 789
NCPC.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
1. Sub aspectul primei critici din apel referitoare la împrejurarea că prima instanţă nu s-a oprit deloc asupra problematicii imposibilităţii urmăririi silite a sumelor ce fac obiectul celor trei contracte este de reţinut că deşi nu a antamat în mod explicit această chestiune se degaja din economia considerentelor că o atare problemă nu ar putea fi rezolvată decât pe calea contestaţiei la executare faţă de starea de fapt dedusă judecăţii.
Astfel, faţă de poziţia de terţ poprit a intimatei pârâte în cadrul executării silite demarate în dosarul execuţional nr. 85/2014 al BEJ M.M. prin poprire bancară, aceasta era împiedicată de regulile în materia popririi să mai dea curs obligaţiilor asumate în cele trei contracte ce fac obiectul acţiunii.
Astfel, din economia dispoziţiilor legale pertinente incidente în materia executării silite prin poprire bancară, terţul poprit , banca, are obligaţia să indisponibilizeze/consemneze şi apoi să efectueze plata sumelor de bani către terţul poprit (art. 786 C.pr.civ.).
Aşa cum rezultă din alineatul ultim al art. 786alin. 5 din Codul de procedură civilă, terţul poprit nu va putea face contestaţie la executare împotriva popririi, apărările sale faţă de executare vor putea fi formulate doar în faţa instanţei de validare a popririi.
Din această perspectivă, terţul poprit nu poate paraliza executarea obligaţiilor sale pe considerentul că sunt incidente alte dispoziţii legale care fac imposibil de urmărit sumele de bani cu care este alimentat contul debitorului poprit. Din această perspectivă pârâta poate fi exonerată de răspundere contractuală pe considerentul că o dispoziţie legală imperativă înlătură şi face imposibilă executarea obligaţiei contractuale asumată faţă de cocontractant.
În speţă, aşadar, intimata în calitate de terţ poprit dobândită în dosarul execuţional nr. 85/2014 al BEJ M.M., faţă de dispoziţia imperativă şi perfect opozabilă a art. 786 alin. 5 din codul de procedură civilă nu ar fi avut prerogativa de a se opune executării obligaţiilor impuse de alineatele precedente ale aceluiaşi text legal pe considerentul că prin efectul dispoziţiilor art. 139 din Codul de procedură fiscală indisponibilizarea sumelor de bani cu titlu de impozite, taxe, contribuţiile şi orice alte venituri ale bugetului general consolidat în vederea executării popririi nu este posibilă deoarece norma legală precitate exclude posibilitatea de a fi urmărite de niciun creditor pentru nicio categorie de creanţe în cadrul procedurii de executare silită.
O atare chestiune se poate deduce exclusiv pe calea contestaţiei la executare unde poate fi invocată ilegalitatea urmăririi silite şi desfiinţarea actului de executare silită prin poprire şi nu pe calea unei acţiuni de drept comun deoarece prin această din urmă procedură, nici măcar pe cale incidentală, instanţa nu ar putea să analizeze legalitatea actului de urmărire silită.
Astfel fiind, Curtea reţine că primul motiv de apel nu este fondat sens în care se va respinge ca atare.
2. Sub aspectul celei de-a doua critici, Curtea reţine că prima instanţă a făcut o analiză corectă, completă şi exhaustivă a efectelor pe care le produce suspendarea provizorie a executării silite faţă de terţul poprit.
Astfel, aşa cum corect s-a reţinut în starea de fapt, ulterior înfiinţării popririi executarea silită a fost suspendată provizoriu despre această hotărâre judecătorească luând cunoştinţă şi intimata.
Aşa cum s-a arătat în considerentele sentinţei atacate, suspendarea executării silite prin poprire nu afectează poziţia de terţ poprit a intimatei, dobândită ca urmare a actului de înfiinţare a popririi şi nici obligaţiile acesteia care rămân în fiinţă.
Mai mult, din economia dispoziţiilor art. 783 alin. 1 din Codul de procedură civilă rezultă fără echivoc că inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terţul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operaţiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate, dacă legea nu prevede altfel. Această soluţie este întărită şi de dispoziţia cu caracter general adoptată ca efect al suspendării din economia prevederilor art. 700 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Pe cale de consecinţă, prima instanţă a reţinut corect că pârâta a continuat să păstreze indisponibile sumele asupra conturilor poprite acesta fiind un temei justificat pentru a nu proceda la executarea obligaţiilor contractuale asumate faţă de apelant constituindu-se astfel într-o împrejurare care o exonerează de răspundere contractuală.
În fine, nici acest motiv nu apare a fi întemeiat, mai mult, concluzia primei instanţe că nu poate fi antrenată răspunderea contractuală a pârâtei fiind justă şi corectă şi judicios argumentată atât în fapt cât şi în drept.
Astfel fiind, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă va respinge ca nefondat apelul cu consecinţa păstrării în întregime a sentinţei apelate.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
| ← Insolvenţă. Răspunderea patrimonială conform art. 138 din... | Deschiderea procedurii insolvenţei. Debitor persoană fizică.... → |
|---|
