Insolvenţă. Raport de expertiză extrajudiciară. Valoare probatorie
| Comentarii |
|
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 4143 din 19 mai 2015
Prin sentinţa civilă nr.3174 din 19.11.2013 pronunţată în dosarul nr. .../2007/a6 al Tribunalului Specializat Cluj s-a admis contestatia U.S.A.M.V., formulata la tabelul suplimentar de creante al debitoarei SC B. SA si in consecinta s-a dispus înscrierea creditorului U.S.A.M.V. in tabelul suplimentar de creanţe cu o creanţa suplimentara in suma de 23.931.516,6 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că motivele neînscrierii creantei suplimentare in cauza au constat in aceea ca obligatiile izvorate din contractul de asociere ar fi luat nastere anterior deschiderii procedurii de insolventa, respectiv ca acest contract ar avea un caracter aleatoriu.
Judecatorul sindic a analizat aceasta contestatie doar în ceea ce priveste in concret motivele notificate ale refuzului de a inscrie creanta, sens în care retine pertinenta apararea contestatoarei care vizeaza inadmisibilitatea invocarii unor noi motive de catre lichidatorul judiciar, fata de cele din raportul de verificare de creante suplimentare( f. 217-252 vol. VIII si IX).
Judecatorul sindic a retinut ca debitoarea nu si-a dovedit exceptia de neexecutare a contractului referitoare la insuficienta cantitate de balast, respectiv faptul ca nu a existat o executare neculpabila din partea debitoarei in ceea ce priveste obligatiile pe care si le-a asumat contractual, astfel ca judecatorul sindic nu poate decat sa constate ca pactul comisoriu de grad IV a primit eficienta juridica.
S-a retinut in acest sens si faptul ca, din raportul de expertiza extrajudiciara depus de catre contestatoare odata cu declaratia de creanta (vol. Creante suplimentare), pentru care lichidatorul judiciar al debitoarei nu a solicitat prin intampinare, deci pana la inchiderea dezbaterilor pe fond, inlaturarea fortei probante si nu l-a contestat, rezulta ca s-a exploatat deja o cantitate de 330.600 mc de balastru.
Judecatorul sindic a apreciat ca neintemeiata afirmatia debitoarei referitoare la aceea ca ar fi o creanta anterioara deschiderii procedurii, deoarece creanta s-a nascut in urma rezilierii contractului, dupa data deschiderii procedurii si anterior intrarii in faliment.
Judecatorul sindic a mai retinut relevanta faptului ca in fapt cuantumul creantei nu este propriu-zis contestat si apreciaza ca vadit neintemeiate alegatiile care vizeaza faptul ca acest contract ar fi unul aleatoriu. In acest sens judecătorul sindic a observat ca prin contract U.S.A.M.V. si-a asumat obligaţia de a atribui suprafaţa de teren aferentă lacului sălbatic 1,2,3,4 pe care îl avea în proprietate, resursele de balast existente şi subsolul terenului atribuit pentru construcţia obiectivului, iar SC B. SA obligaţia de a atribui personal specializat pentru construcţii civile precum şi toată gama de maşini şi utilaje necesare executării obiectivului ce face obiectul asocierii. Judecatorul sindic retine astfel intemeiata apararea contestatoarei referitoare la aceea ca obligaţiile părţilor au fost clar determinate încă de la momentul încheierii contractului.
In baza considerentelor mentionate, judecatorul sindic a admis contestatia U.S.A.M.V., formulata la tabelul suplimentar de creante al debitoarei SC B. SA si a dispus înscrierea U.S.A.M.V. in tabelul suplimentar de creante cu o creanta suplimentara in suma de 23.931.516,6 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs N. SRL, solicitând admiterea recursului cu consecinţa modificării hotărârii recurată, în sensul respingerii contestaţiei formulată de către contestatoarea U.S.A.M.V. Cluj, precum şi obligarea contestatoarei intimate la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.
În motivele de recurs se arată că prin sentinţa recurată judecătorul sindic a admis contestaţia formulată de către U.S.A.M.V. Cluj şi a dispus înscrierea în tabelul suplimentar a acestei creditoare cu suma de 23.931.516,6 lei, reţinând că judecătorul sindic nu poate decât să constate că pactul comisoriu de grad IV a primit eficienţa juridică, pe de o parte, iar pe de altă parte judecătorul sindic a reţinut că contestatoarea şi-a dovedit prejudicial prin raportul de expertiză extrajudiciară depus odată cu declaraţia de creanţă suplimentară.
Consideră că sentinţa instanţei pronunţată de judecătorul sindic este nelegală şi dată cu încălcarea încălcarea flagrantă atât a realităţii faptice cât şi a prevederilor legale atât în materia insolvenţei cât şi în materia rezoluţiunii contractelor.
Intre contestatoarea intimată şi debitoarea B. SA, s-a încheiat în anul 2005 contractul de asociere în participaţiune înregistrat sub nr. 7552/25.10.2005, având ca obiect asocierea acestora în vederea realizării în comun a obiectivului Ferma Piscicolă Jucu. Durata contractului de asociere a fost stabilitaă de părţi la 5 ani, perioadă în care părţile şi-au asumat obligaţia de a realiza întocmai obligaţiilor ce fac obiectul contractului de asociere.
Contractul a fost modificat prin actul adiţional nr.l încheiat în data de 24.07.2006 numai în ceea ce priveşte termenul de recepîie a obiectivelor lac sălbatec şi lac 1, respectiv că recepţia acestora se va realize în data de 15.07.2007.
In scopul îndeplinirii obiectului contractului de asociere debitoara B. s-a obligat să asigure personal specializat pentru construcţii civile şi toată gama de maşini şi utilaje necesare executării obiectivului asocierii, pe de o parte, iar pe de altă parte să realizeze în contrapartidă cu resursele de balast provizionate a exista în subsolul aferent locaţiei să execute/amenajeze 6 lacuri şi zonele adiacente acestora.
La data de cantitatea de 24 aprilie 2007 împotriva debitoarei s-a deschis procedura insolvenţei, aprobândirse ulterior un plan de reorganizare, iar la data de 20.03.2012 s-a dispus trecerea debitoarei în faliment.
Contestatoare intimată nu a depus declaraţie de creanţă în temeiul art. 64 din Legea 85/2006, chiar dacă potrivit alin.3, cererea de admitere a creanţelor trebuie făcută chiar dacă acestea nu sunt stabilite printr-un titlu.
Prin urmare, în opinia sa, contestatoarea era îndreptăţită să solicite în anul 2007 înscrierea în tabelul de creanţă cu o creanţă sub condiţie izvorâtă din contractul de asociere cu numărul de mai sus, tocmai pentru a preîntâmpina o eventuală neexecutare a obligaţiilor asumate de către debotoarea B..
Contestatoarea intimată nu numai că nu a solicitat să fie înscrisă în tabelul definitiv de creanţă cu toate că avea atât justificare legală dată de dispoziţiile mai sus citate, cât şi justificare contractuală, întrucât obligaţii parţiale ajunse deja la scadenţă, astfel încât oricând pe durata contractului, contestatoarea putea în caz de neîndeplinire a obligaţiilor să notifice denunţarea contractului în temeiul pactului comisoriu de grad IV.
Contestatoarea intimată a stat în pasivitate, iar la data de 25.10.2010 contractul de asociere a încetat de drept prin împlinirea termenului de maxim 5 ani pentru care a fost încheiat, părţile neprelungind durata contractului.
Precizează că la data de 20.03.2012 s-a dispus trecerea debitoarei în faliment în formă generală prin sentinţa 1463/2012, sentinţă a căror efecte au fost suspendate până la soluţionare recursului formulat de către administratorul special. La data de 26.03.2013 s-a respins recursul fiind astfel menţinută sentinţa nr. 1463/2012.
La data de 28.01.2013 contestatoarea intimată a notificat debitoarei prin executor judecătoresc Man şi Asociaţii notificarea înregistrată sub nr. 13, rezilierea de plin drept a contractului de asociere nr.7552/2005, în temeiul pactului comisoriu de grad IV prevăzut în art. 8 alin. 5 din contract.
Ulterior, la data de 04.03.2013 contestatoarea depune o declaraţie de creanţă prin care solicit să fie înscrisă în tabelul de creanţă cu suma de 23.931.516,6 lei, arătând că ne aflăm în prezenţa unei neexecutări totale, întrucât executarea parţială din partea debitoarei, echivalează cu o neexecutare totală, terenul fiind inutilizabil pentru scopul urmărit de către contestatoare.
Declaraţia de creanţă este întemeiată pe notificarea de comunicată debitoarei prin executor judecătoresc M.O. în data de 12.01.2012 şi înregistrată sub nr. 12, prin care contractual de asociere s_a desfiinţat cu efect retoractiv, precum şi pe un raport de expertiză extrajudiciară întocmit de către creditoare.
Lichidatorul judiciar a dispus neînscrierea în tabelul suplimentar de creanţe a creanţei contestatoarei intimate, apreciind că este o creanţă născută înainte de deschidrea procedurii pe de o parte, iar pe de altă pare că raportul obligaţional s-a stins, astfel încât nu mai poate opera rezoluţiunea. U.S.A.M.V. a contestat măsura lichidatorului judiciar, măsură pe care a apreciat-o ca fiind nelegală.
Apreciază că judecătorul sindic în mod greşit a reţinut că, contractul de asociere încheiat de părţi a fost desfiinţat în temeiul pactului comisoriu de grad IV, astfel cum rezultă din notificarea transmisă debitoarei prin intermediul executorului judecătoresc M.O. în data de 28.01.2012 şi înregistrată sub nr.12.
Solicită a se observa aşa cum deja a arătat mai sus, contractul de asociere în participaţiune a fost încheiat în data de 25.10.2005 pe o perioadă de maxim 5 ani, deci acesta a încetat prin împlinirea termenului pentru care s-a încheiat, respectiv la data de 25.01.2010.
Prin urmare din punct de vedere juridic se pune problema dacă un contract care a încetat prin ajungerea la termen mai poate fi el desfiinţat după momentul încetării, în speţa de faţă după mai bine de 2 ani spunem noi, respectiv în anul 2013.
Contestatoarea intimată în mod eronat arată atât în declaraţia de creanţă formulată cât şi prin contestaţie că notificarea a fost făcută în data de 28.01.2012, când înscrisurile dovedesc o stare de fapt contrară celor arătate de către contestatoare şi reţinute de către judecătorul sindic.
Aşa cum a arătat mai sus, notificarea transmisă debitoarei prin intermediul executorului judecătoresc Man şi Asociaţii datează din data de 28.01.2013, fiind înregistrată sub nr. 13 şi nu cu un an înainte astfel cum eronat susţine contestatoarea şi cum reţine şi judecătorul sindic. Susţinerile contestatoarei sunt contrazise de realitatea faptică, susţinerile fiind făcute pro cauza, cu rea credinţă şi cu singurul scop de a induce în eroare gravă judecătorul sindic şi de a fi înscrişi în tabelul suplimentar de creanţă.
Reţinerile judecăorului sindic cu privire la faptul că, pactul comisoriu de grad IV invocat de către contestatoarea intimată a primit eficienţă juridică, nu pot fi primite, întrucât desfiinţarea unui contract în temeiul unui pact comisoriu poate intervenii doar pe perioada dererulare a contractului de asociere, respectiv pe perioada în care acesta este în fiinţă nu şi ulterior încetării acestuia, contestatoarea nu mai putea utliza denunţare/rezilierea decât daca contractul era in fiinţă.
Creditoarea putea foarte bine să solicite la data deschiderii procedurii de insolvenţă, respectiv în anul 2007, înscrierea în tabelul de creanţă cu suma rezultată din contractul de asociere sub condiţie, ca în caz de neîndeplinirire de către debitoare a obligaţiilor rezultate din contract să poată solicita rezilieres, iar ulterior, fie prin denunţare fie prin ajungerea la termen a contractului să solicite înscrierea în tabelul suplimentar cu valoarea creanţei ce urma să fie cuantificată.
Or, în speţa de faţă, contestatoarea a stat în pasivitate şi nu a solicitat înscrierea la masa credală la data deschiderii procedurii de insolvenţă, şi nici nu a denunţat contractul de asociere atâta timp cât acesta era în fiinţă, astfel că, în 25.10.2010 acesta a încetat prin împlinirea termenului.
Contestatoarea intimată susţine că debitoarea nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, astfel încât s-a născut dreptul acesteia de a solicita desfiinţarea retoactivă a contractului de asociere, fiind evident că dreptul la acţiune s-a născut ulterior asumării obligaţiilor contractuale.
Recurenta nu contestă faptul că dreptul la acţiune al creditoarei intimate s-a născut ulterior încheierii contractului de asociere, însă contestă posibilitatea contestatoarei intimate de a mai uza de pactul comisoriu de grad IV, după încetarea contractului. Este de esenţa dreptului civil, că incidenţa pactelor comisorii intervin doar în perioada de valabilitate a contractelor, nu după ce acestea nu mai sunt în fiinţă.
In opinia recurentei, dreptul de a uza de pactul comisoriu de grad IV, s-a născut în favoarea contestatoarei intimată de îndată ce a expirat termenul de executare a obligaţiilor asumate de către debitoare, respectiv chiar din anul 2007 când ar fi trebuit să recepţioneze primele lucrări.
Este mai mult decât evident, că de la acel moment s-a născut şi dreptul creditoarei de a uza de pactul comisoriu, dar nu mai târziu de data la care termenul contractului s-a împlinit. Creditoarea intimată nu a uzat de pactul comisoriu decât în anul 2013, atunci când contractul nu mai era în fiinţă, neexistând până la acel moment nici o altă notificare.
Pe de altă parte, pornind de la dispoziţiile art. 3, pct.18 din Legea 85/2006, în tabelul preliminar sunt cuprinde toate creanţele născute după data deschiderii procedurii generale şi până la data începerii procedurii falimentului, astfel încât apreciază că, creditoarea intimată nu deţine o creanţă aptă de a fi înscrisă în tabelul suplimentar, creanţa sa născându-se anterior deschiderii procedurii de faliment.
Nu pot fi primite reţinerile judecătorului sindic cu privire la împrejurarea că, contractul a fost denunţat înainte de deschiderea procedurii de faliment, tocmai raportat la cele mai sus arătate, respectiv la împrejurarea că la data deschiderii procedurii de faliment, respectiv la data de 20.03.2012 contractul de asociere încetase prin împlinirea termenului, denunţarea fiind invocată ulterior încetării contractului de asociere, respectiv la data de 28.01.2013.
Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs şi lichidatorul judiciar CII P. V. solicitând respingerea contestaţiei formulate de U.S.A.M. V. Cluj-Napoca.
În motivele de recurs se arată că, raportul obligaţional între B. SA şi U.S.A.M.V. s-a stins ca efect al prevederilor art. 1156 cod civil 1865, alin. ultim: „obligaţia se stinge întotdeauna când printr-un eveniment oarecare ce nu se poate imputa debitorului, se face imposibilă îndeplinirea acestei obligaţii." Pentru aceste motive, consideră că, în cauză, nu mai poate opera rezoluţiunea contractului.
Conform art. 3, alin. 4 al contractului încheiat între B. SA şi U.S.A.M.V., resursele financiare care urmau să fie folosite pentru realizarea lucrării au fost stabilite ca fiind în mod exclusiv „resursele create prin exploatarea zăcământului de balast din subsolul terenului atribuit pentru realizarea investiţiei", „părţile convin ca preţul de execuţie a obiectivelor prezentate în aliniatul precedent va fi asigurat din resursele de balast preestimate".
Debitoarea B. SA nu şi-a asumat prin acest contract că va executa lucrarea din alte surse, din resurse proprii, ci exclusiv din balastul exploatat din subsolul terenului atribuit de către contestatoare.
Din cuprinsul contractului de asociere încheiat între părţi, punctul 3, alin.6, reiese că asociatul titular - contestatoarea, urma să participe la realizarea obiectului contractului cu 594.079 mc. balast.
Din cuprinsul expertizei tehnice extrajudiciare realizată de către contestatoare şi din susţinerile reprezentanţilor debitoarei, reiese că B. S.A. a avut posibilitatea de a exploata cantitatea maximă de 330.600 mc. de balast din subsolul terenului pus la dispoziţie (pag. 40, pct. 5.6 al expertizei). Astfel, reiese că U.S.A.M.V. nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, fiind în imposibilitate obiectivă punând B. SA în imposibilitate de a-şi îndeplini obligaţiile corelative.
In opinia sa, U.S.A.M.V. Cluj-Napoca nu a făcut proba pretenţiilor sale. Expertiza tehnică depusă anexat cererii de creanţă şi contestaţiei are caracter extrajudiciar şi nu ne este opozabilă întrucât recurenta nu a fost citată şi nu a avut posibilitatea de a formula obiective la efectuarea acestei expertize.
Recurenta se referă la constatările expertului tehnic deoarece aceasta este unica probă pe care contestatoarea îşi sprijină afirmaţiile.
Solicită a se avea în vedere că expertul tehnic a reţinut că B. S.A. a procedat la „construirea digurilor aferente amenajării piscicole", „înălţarea şi consolidarea digului protector al Someşului", efectuând lucrări în temeiul contractului de asociere şi că aceste lucrări au fost afectate de inundaţii, lucrări finanţate din balastul exploatat conform contractului.
În situaţia în care vor fi respinse apărările formulate, solicită solicită a se avea în vedere că suma solicitată de către contestatoare pentru readucerea terenului în situaţia anterioară de 15.251.765 lei + TVA este mult superioară valorii contractului de asociere nr.7552/25.10.2005 care, conform constatărilor expertului tehnic, este de 4.176.573 lei + TVA (fila 41 a expertizei depuse de contestatoare). De asemenea, solicită a se avea în vedere că B. SA a efectuat lucrări în temeiul contractului de asociere, după cum a reţinut expertul tehnic, motiv pentru care suma acordată contestatoarei cu titlu de despăgubiri ar urma să fie diminuată cu valoarea lucrărilor deja efectuate.
Astfel, în opinia sa, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale întrucât pe parcursul desfăşurării contractului, au intervenit elemente obiective care au făcut ca obligaţile părţilor să fie imposibil de executat, înlăturând astfel culpa debitoarei în neexecutarea contractului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar (f.29-36), intimata U.S.A.M.V. Cluj-Napoca solicită în principal admiterea excepţiei nulităţii recursului, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.
Creditorul B.I. a formulat la data de 20.04.2015 o cerere de intervenţie accesorie în favoarea recurentului CII P.V.-lichidator judiciar al SC B. SA solicitând instanţei admiterea recursului formulat şi pe cale de consecinţă, respingerea contestaţiei formulate de către U.S.A.M.V. împotriva măsurii lichidatorului judiciar de respingere a cererii de înscriere în tabelul suplimentar de creanţe cu o creanţă totală în cuantum de 23.931.516,6 lei.
În justificarea cererii de intervenţie accesorie se arată că acesta deţine calitatea de creditor al debitoarei în faliment cu o creanţă reprezentând 4,548% din totalul creanţelor înscrise în tabelul definitiv consolidat. În aceste condiţii, acesta are un interes direct, actual şi legitim în soluţionarea prezentului dosar având ca şi obiect admiterea unei cereri de înscriere a unei creanţe împotriva debitoarei, întrucât dacă această creanţă va fi înscrisă cu titlu definitiv în tabelul suplimentar de creanţă, şansele celorlalţi creditori şi implicit a acestuia de a-şi valorifica propria creanţă vor fi diminuate semnificativ. În calitate de creditor participant la procedura falimentului debitoarei, interesele acesteia sunt direct influenţate de orice majorare a cuantumului creanţelor înregistrate împotriva debitoarei, creanţe care vor trebui satisfăcute din acelaşi patrimoniu, cu acelaşi rang de prioritate.
În ce priveşte recursul formulat de recurentul lichidator judiciar solicită admiterea acestuia şi modificarea în totalitate a hotărârii recurate ca fiind nelegală, impunându-se în primul rând respingerea ca neîntemeiată a excepţiei nulităţii recursului invocată de către intimata U.S.A.M.V. având în vedere faptul că hotărârea recurată nu poate fi atacată cu apel devenind astfel incidente dispoziţiile art.3041 C.pr.civ. Concluzionând, recursul formulat împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond nu este limitat numai la motivele prevăzute de art.304 C.pr.civ., instanţa urmând să examineze cauza sub toate aspectele realizând o nouă judecată a pricinii.
În cadrul motivelor de recurs formulate, recurentul înţelege să dezvolte critici la adresa hotărârii instanţei de fond, atât sub aspectul neîntrunirii condiţiilor răspunderii civile contractuale în temeiul căreia se invocă de către intimata U.S.A.M.V. naşterea unei pretinse creanţe, cât şi aspectul nedovedirii pretenţiilor intimatei contestatoare în faţa instanţei de fond.
La rândul său, N. SRL a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul recurentului CII P.V., lichidator judiciar, exprimând aceeaşi poziţie procesuală cu intervenientul accesoriu B.I. solicitând în plus şi obligarea contestatoarei intimate la plata cheltuielilor de judecată. Considerentele ce stau la baza justificării acestei cereri de intervenţie accesorii sunt identice cu cele invocate de către creditorul B.I..
Analizând recursurile formulate, cererile de intervenţie accesorie prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză, Curtea reţine următoarele:
Judecătorul sindic a fost investit de către creditoarea U.S.A.M.V. Cluj-Napoca cu o contestaţie împotriva refuzului lichidatorului judiciar de a înscrie creanţa sa în tabelul suplimentar. Această contestaţie s-a judecat în contradictoriu cu lichidatorul judiciar provizoriu CII P.V. al debitoarei în faliment B. SA, iar societatea N. SRL nu a fost parte în contestaţia formulată, aceasta înţelegând să exercite prezenta cale de atac.
Deoarece în primă instanţă contestaţia cu care a fost investit judecătorul sindic s-a soluţionat în contradictoriu cu CII Pop Ioan în calitate de lichidator judiciar al debitoarei, în baza principiului simetriei cadrului procesual se impune ca în calea de atac a recursului, calitatea de recurenţi, respectiv intimaţi să aparţină aceloraşi subiecţi de drept care au stat ca părţi în faţa primei instanţe. Aceasta deoarece o hotărâre judecătorească are putere de lucru judecat numai între părţile litigante. Terţii care nu au fost părţi în proces nu au nici dreptul de a formula o cale de atac sau de a participa în cadrul recursului, formulând apărări şi invocând excepţii.
Deşi în aparenţă s-ar părea că în procedura colectivă a insolvenţei aceasta are calitatea de creditor şi prin urmare, ar justifica un interes în promovarea căii de atac, totuşi Curtea reţine că este investită cu soluţionarea unei contestaţii în care acest creditor nu a figurat ca parte şi prin urmare, îi lipseşte şi calitatea procesuală activă pentru a exercita această cale de atac prin prisma faptului că în faţa primei instanţe aceasta nu a avut calitatea de parte. Cu toate acestea, creditorului nu îi este refuzat dreptul de a formula apărări şi excepţii din perspectiva faptului că a formulat în cadrul aceleiaşi căi de atac, în susţinerea recursului declarat de lichidatorul judiciar împotriva aceleiaşi hotărâri a judecătorului sindic, o cerere de intervenţie accesorie declarată de instanţă ca admisibilă în baza considerentelor mai sus expuse.
Prin urmare, acest creditor faţă de excepţia lipsei calităţii procesuale active a recursului declarat, urmează a dobândi calitatea de intervenient accesoriu cu toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din această calitate, instanţa de recurs urmând a analiza sub acest aspect apărările sale.
Intimata U.S.A.M.V. Cluj-Napoca a invocat ca şi o chestiune prealabilă nulitatea recursului pentru nemotivare susţinând că a formulat o declaraţie de creanţă prin care a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei SC B. cu suma de 23.931.516,6 lei iar în urma analizei efectuate de către lichidatorul judiciar, acesta înştiinţează asupra refuzului înscrierii creanţei în tabelul suplimentar urmare a faptului că această creanţă nu ar avea caracter legitim.
În concret, lichidatorul judiciar îşi justifică refuzul înscrierii creanţei prin următoarele motive: excepţia insuficientei timbrări cu privire la care a renunţat ulterior; „existenţa unui dubiu” în ceea ce priveşte naşterea dreptului la acţiune împotriva debitoarei având în vedere faptul că obligaţiile izvorâte din contractul de asociere în participaţiune încheiat între U.S.A.M.V. şi societatea aflată în faliment ar fi luat naştere anterior deschiderii procedurii insolvenţei şi nu în ultimul rând caracterul aleatoriu al contractului de asociaere, întrucât executarea lucrărilor era condiţionată de cantitatea de balast pe care societatea aflată în insolvenţă o exploata.
Contestaţia formulată de către U.S.A.M.V. a cuprins critici strict cu privire la motivele la care s-a referit lichidatorul judiciar în refuzul înscrierii acestei creanţe, iar verificarea făcută de instanţa de fond în vederea stabilirii caracterului fondat sau nefondat a motivelor ce au stat la baza refuzului de a înscrie creanţa acesteia s-a rezumat la aceste motive.
Aşa fiind, prin prezentul recurs se invocă motive diferite faţă de cele care au stat la baza refuzului înscrierii creanţei ceea ce duce la încălcarea limitelor efectului devolutiv. Aflându-ne în prezenţa unui recurs întemeiat pe dispoz.art.3041 C.pr.civ., acest recurs are efect devolutiv însă este limitat prin două reguli, respectiv nu se devoluează decât ceea ce s-a criticat şi nu se devoluează decât ceea ce s-a judecat, limitări ce rezultă în mod implicit din prev.art.292, 294-298 C.pr.civ.
Având în vedere faptul că hotărârea recurată nu poate fi atacată cu apel, Curtea reţine că devin incidente prev.art.3041 C.pr.civ., potrivit cărora recursul nu este limitat la motivele de casare prev.de art.304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele. Cu alte cuvinte, instanţa de recurs realizează o nouă judecată a pricinii, iar rolul instanţei este de a constata dacă recurenta a respectat condiţiile formale impuse de art.3021 C.pr.civ.
În ceea ce priveşte aspectul indicării motivelor de recurs (art.3021 alin.1 lit.c din C.pr.civ.), această condiţie este întrunită dacă recurentul a formulat chiar şi o singură critică la adresa hotărârii instanţei de fond. Spre deosebire de recursul întemeiat pe disp.art.304 C.pr.civ., instanţei nu îi revine sarcina de a verifica dacă motivele de recurs pot fi încadrate în limitele trasate de prev.art.304 C.pr.civ. Sub aspect procedural, nulitatea reglementată de prev.art.3021 C.pr.civ. poate fi constatată de instanţa de recurs numai în ipoteza recursului întemeiat pe disp.art.304 C.pr.civ. în cuprinsul căruia nu se invocă motive de nelegalitate dintre cele prevăzute de lege.
Prin excepţie, după cum rezultă din formularea clară a art.3041 C.pr.civ., recursul întemeiat pe acest text de lege nu este limitat la motivele de nelegalitate indicate de art.304, cauza urmând a fi analizată sub toate aspectele.
Cu toate acestea, în cadrul motivelor de recurs formulate de către lichidatorul judiciar, recurentul înţelege să dezvolte critici la adresa hotărârii instanţei de fond, atât sub aspectul neîntrunirii condiţiilor răspunderii civile contractuale în temeiul căreia se invocă de către intimata U.S.A.M.V. înscrierea creanţei în tabelul suplimentar, cât şi sub aspectul nedovedirii pretenţiilor acesteia în faţa instanţei de fond.
Aşa fiind, urmează a se analiza legalitatea şi temeinicia hotărârii judecătorului sindic prin prisma declaraţiei de creanţă formulată de către intimata U.S.A.M.V., a refuzului lichidatorului judiciar de a înscrie în tabelul suplimentar această cranţă şi implicit contestaţia formulată de acest creditor împotriva măsurii lichidatorului judiciar de neînscriere a creanţei sale.
Astfel, aşa cum rezultă din actele existente la dosar U.S.A.M.V. a formulat în faţa primei instanţe o contestaţie împotriva refuzului lichidatorului judiciar de a înscrie creanţa sa. Aceasta deoarece în prealabil U.S.A.M.V. a formulat declaraţie de creanţă prin care a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei cu suma de 23.931.516,6 lei. În urma analizei efectuate de către lichidatorul judiciar acesta înştiinţează creditorul de refuzul înscrierii creanţei în tabelul suplimentar, urmare a faptului că această creanţă nu ar avea caracter legitim.
Prima instanţă a arătat că analiza contestaţiei se va face doar în ceea ce priveşte motivele notificate ale refuzului de a înscrie creanţa U.S.A.M.V., sens în care a reţinut ca pertinentă apărarea contestatoarei care vizează inadmisibilitatea invocării unor noi motive de către lichidatorul judiciar faţă de cele din raportul de verificare de creanţe suplimentare.
Contrar celor reţinute de către prima instanţă, Curtea relevă că în prezenta cauză, instanţa avea obligaţia de a analiza dacă măsura luată de lichidatorul judiciar este o măsură legală, având în vedere contestaţia formualtă împotriva acesteia şi nu era nicidecum legată strict de motivele iniţiale avute în vedere de acesta la momentul luării măsurii. De altfel, instanţa a fost investită cu soluţionarea contestaţiei, în cadrul căreia părţile, deci implicit lichidatorul judiciar, a formulat apărări, motiv pentru care obiectul analizei contestaţiei trebuia să aibă în vedere toate aceste apărări şi nu să se limiteze strict la refuzul înscrierii creanţei. Aceasta rezultă cu puterea evidenţei din însuşi conţinutul contestaţiei formulată de U.S.A.M.V. în care se aduc critici cu privire la netemeinicia refuzului lichidatorului judiciar de înscriere a creanţei dezvoltându-se aspecte cu privire la momentul naşterii dreptului la acţiune, la caracterul aleatoriu al contractului încheiat între părţi, aspecte cu privire la care lichidatorul judiciar a formulat apărări, apărări care nu au fost analizate sub niciun aspect de către judecătorul sindic.
Declaraţia de creanţă formulată de U.S.A.M.V. la data de 04.03.2013 avea ca obiect înscrierea în tabelul suplimentar al creditorilor cu suma totală de 23.931.516,6 lei reprezentând: 18.912.188,6 + TVA contravaloarea lucrărilor ce va fi necesar a fi efectuate de către U.S.A.M.V. pentru readucerea terenului în starea în care se găsea anterior încheierii contractului de asociere în participaţiune nr.7552/25.10.2005, 3.967.200 + TVA reprezentând contravaloarea balastrului exploatat de către B. SA şi 100.000 lei reprezentând contravaloarea beneficiului nerealizat de către U.S.A.M.V. ca urmare a neexecutării de către B. SA a lucrărilor la care s-a obbligat în temeiul contractului de asociere. În drept, cererea U.S.A.M.V. se întemeiază pe prev.art.107 alin.4 din Legea nr.85/2006, intimata contestatoare susţinând că dreptul său de creanţă s-a născut în temeiul comunicării declaraţiei de reziliere unilaterală a contractului de asociere, respectiv la data de 25.01.2013. În acest sens, intimata a anexat în probaţiune notificarea de reziliere unilaterală a contractului şi un raport de expertiză extrajudiciară.
Potrivit prev.art.64 alin.3 din Legea nr.85/2006 pentru valorificarea creanţelor în procedura insolvenţei nu este necesar ca, creanţele să fie constatate printr-un titlu executoriu, însă este necesar să se dovedească atât existenţa, cât şi întinderea lor. În vederea dovedirii pretenţiilor creditorilor, art.65 din Legea insolvenţei impune acestora să precizeze temeiul creanţei solicitate şi să anexeze la cerere documentele justificative ale creanţei.
La rândul său lichidatorului judiciar îi revine sarcina ca în procedura de verificare a creanţelor, conform art.66, să aprecieze asupra valabilităţii şi corectitudinii creanţei. Din această perspectivă, odată cu formularea contestaţiei, rezultă cu puterea evidenţei că urmează a fi analizate de către instanţă toate aspectele ce ţin de legalitatea, validitatea cu privire la întinderea şi existenţa creanţei.
Transpunând cele sus arătate la speţa concretă dedusă judecăţii, Curtea constată că intimata U.S.A.M.V. a susţinut prin cererea de admitere a creanţei că deţine o certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitoarei în faliment, iar temeiul dreptului de creanţă apare ca fiind desfiinţarea contractului de asociere cu efect retroactiv în temeiul pactului comisoriu, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară, cât şi răspunderea civilă contractuală a debitoarei, creanţa constând în valoarea prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării de către debitoare a obligaţiilor contractuale. Aceata deoarece contestatoarea a avut iniţiativa rezilierii unilaterale a contractului de asociere, iar urmarea legală a rezilierii constă în încetarea efectelor pentru viitor, prestaţiile succesive deja efectuate rămânând neatinse. Potrivit prev.art.6 din contractul de asociere „asociatul participant devine, pe măsura exploatării, beneficiarul balastrului obţinut prin executarea fermei piscicole”.
Pornind de la aceste premise, Curtea mai relevă că singurul înscris constatator al pretinse creanţe prezentat de contestatoare îl reprezintă un raport de expertiză extrajudiciară, care de altfel a fost contestat de lichidatorul judiciar cu ocazia formulării concluziilor scrise, susţinând pe de o parte că acesta nu este opozabil pentru că nu a fost dispus de instanţă, iar efectuarea sa nu s-a realizat în condiţiile impuse de dispozoziţiile art.201 şi următ.C.pr.civ. De altfel, soluţia instanţei de fond este totodată în vădită contradicţie cu principiul nemijlocirii probelor reglementat de art.169 alin.1 C.pr.civ. potrivit căruia administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată. Efectele acestui principiu sunt recunoscute şi de jurisprudenţă, formulându-se concluzii cu privire la forţa probantă a probelor extrajudiciare care pot fi folosite într-un litigiu ca mijloc de probă însă, pentru respectarea principiului nemijlocirii care este un principiu fundamental al procesului civil, probele trebuie să aibă caracter judiciar.
Mijloacele de probă extrajudiciare, ca o excepţie de la principiul nemijlocirii probelor se pot folosi numai în cazul în care nu pot fi administrate probe judiciare. În speţă, instanţa de fond chiar dacă exista un raport de expertiză tehnică extrajudiciară avea obligaţia de a pune în discuţia părţilor efectuarea unui raport de expertiză în care să stabilească obiectivele în funcţie de cele solicitate de părţi şi care să ducă la dezlegarea pricinii. Raportul de expertiză extrajudiciară contractat de intimată în afara judecăţii nu are caracter judiciar şi nu are valoarea unui mijloc de probă, fiind încălcate aşa cum s-a arătat mai sus disp.art.169 alin.1 C.pr.civ.
În aceste condiţii, pronunţarea hotărârii judecătoreşti fundamentată integral pe constatările probei extrajudiciare este profund nelegală şi nu pot fi reţinute ca pertinente concluziile instanţei de fond privind necontestarea de către lichidatorul judiciar a expertizei extrajudiciare, câtă vreme ea nu a fost însuşită la momentul respingerii cererii de admitere a creanţei.
Sintetizând, Curtea constată pe de o parte că prima instanţă nu a analizat contestaţia formulată din perspectiva raportului de drept fundamental pe care contestatoarea intimată îşi întemeiază dreptul de creanţă, respectiv contractul de asociere în participaţiune şi cu referire directă la toate apărările formulate de lichidatorul judiciar, atât în faza refuzului de a înscrie această creanţă care se subsumează motivelor de nelegalitate, cât şi cu privire la aspectele şi apărările invocate în cadrul contestaţiei formulate. De altfel, din însăşi considerentele hotărârii rezultă cu puterea evidenţei că judecătorul sindic a respins ca inadmisibile apărările lichidatorului judiciar, fără a face o analiză de ansamblu a creanţei invocate aşa cum impun de altfel prev.art.64 şi 65 din Legea nr.65/2006.
Contrar susţinerilor intimatei, analiza contestaţiei nu poate fi rezumată strict la cele sintetizate în refuzul cuprins în notificarea transmisă de lichidatorul judiciar, declaraţia de creanţă urmând a fi analizată sub toate aspectele, acesta constituind însăşi esenţa şi obiectul contestaţiei.
Prin pronunţarea unei astfel de soluţii se ajunge la concluzia că prima instanţă nu a cercetat fondul cauzei, rezumându-se exclusiv la expertiza extrajudiciară agreată ca probă, deşi ea a fost contestată de lichidatorul judiciar şi prin urmare, în raport de prevederile art. 312 alin.5 C.pr.civ. se impune admiterea recursului declarat de lichidatorul judiciar cu consecinţa casării hotărârii primei instanţe şi trimiterii cauzei spre rejudecare care va analiza contestaţia şi va administra în condiţii de legalitate şi contradictorialitate probele, respectiv expertiza judiciară.
Aşa cum s-a arătat mai sus, recurentei N. SRL îi lipseşte calitatea procesuală activă în promovarea prezentei căi de atac pentru considerentele arătate, drept pentru care în temeiul dispoziţiilor art.137 alin.1 C.pr.civ., instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesual active a recurentei.
În temeiul dispoziţiilor art.49 alin.3, art.51 şi 52 C.pr.civ., se vor admite şi cererile de intervenţie accesorie formulate în favoarea recurentului lichidator judiciar CII P.V. de către B.I. şi N. SRL Cluj-Napoca.
| ← Asigurări de sănătate. Efecte produse de art. 23 din Legea... | Insolvenţă. Răspunderea patrimonială conform art. 138 din... → |
|---|
