Insolvenţă. Confirmarea planului de reorganizare
| Comentarii |
|
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 18 din 15 ianuarie 2015
Prin sentinţa civilă nr. 2.758 din 19.06.2014, pronunţată în dosarul nr. .../2013 al Tribunalului Maramureş, s-a respins planul de reorganizare propus de către debitoarea SC E.A. SRL, administrator judiciar fiind desemnat C.A.P.I. C.C. şi a fost fixat termen pentru continuarea procedurii la data de 04.12.2014.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în tabelul definitiv al creanţelor împotriva averii debitoarei au fost înscrişi cinci creditori, aparţinând celor trei categorii prevăzute de art. 100/3 din Legea nr. 85/2006, respectiv creanţe garantate (1), bugetare (2) şi chirografari (1). A fost înscrisă şi creanţa subordonată a administratorului statutar/special, constând în aport social (f. 153-157, vol.II).
După depunerea la dosarul cauzei a tabelului definitiv al creanţelor, debitoarea şi-a manifestat intenţia de reorganizare, depunând în acest sens planul de reorganizare, la care a ataşat înscrisuri (f.190-230 -vol.II).
În procesul verbal încheiat la data de 20.03.2014, cu ocazia şedinţei adunării creditorilor debitoarei SC E.A. SRL, convocată de administratorul judiciar, s-au consemnat următoarele : 35,9176 % din creanţele bugetare, 100% din creanţele garantate şi 91,9547% din creanţele chirografare şi-au exprimat votul pozitiv în privinţa planului de reorganizare.
În consecinţă, dintr-un total de trei categorii, planul de reorganizare propus de către debitoare a fost votat favorabil de: categoria de creditori garantaţi - C.E.R.B. SA (100% din categorie) ; 35,9176 % din creanţele bugetare, restul din categorie votând respingerea planului; creditorul chirografar E.E.R. SA a votat pentru respingerea planului ; iar creditorul I.V., înscris în tabelul definitiv ca posesor al unei creanţe subordonate a votat favorabil planului de reorganizare.
Administratorul judiciar l-a inclus pe ultimul în categoria creanţelor chirografare şi a apreciat că o pondere de 91,9547% din creanţele chirografare şi-au exprimat votul pozitiv în privinţa planului de reorganizare.
Potrivit dispoziţiilor art. 101 (1) din Legea nr. 85/2006, Planul va fi confirmat dacă vor fi îndeplinite cumulativ anumite condiţii.
Potrivit alin. 4 al art. 100 din Legea nr. 85/2006, un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creanţe dacă în categoria respectivă planul este acceptat de o majoritate absolută din valoarea creanţelor din acea categorie.
Pentru considerentele sus menţionate, instanţa a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru confirmarea planului, având în vedere că în categoria creanţelor bugetare, planul a fost votat favorabil doar de un creditor ce deţine 35,9176 % din creanţele bugetare, iar creanţa creditorului I.V. este una subordonată, inclusă în prevederile art.123/9 din Legea nr. 85/2006, ce va fi plătită abia după îndestularea tuturor creditorilor chirografari, prin urmare, ponderea votului său favorabil nu e relevantă pentru confirmarea planului de reorganizare.
Împotriva acestei sentinţe C.C. - CABINETE ASOCIATE DE PRACTICIENI ÎN INSOLVENŢĂ a declarat apel prin care a solicitat modificarea sentinţei în sensul confirmării planului de reorganizare propus de către debitoare prin administratorul special.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că soluţia judecătorului sindic de respingere a planul de reorganizare propus de către debitoarea SC E.A. SRL este nelegală şi neîntemeiată întrucât nu trebuie făcută confuzie între categoriile de creanţe prevăzute de art. 123 şi cele prevăzute de art. 100 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 cu modificările şi completările ulterioare. În opinia apelantei, art. 123 prevede clasificarea creanţelor după ordinea de prioritate pe care acestea le au în cazul distribuirilor de sume în cadrul procedurii de faliment neavând nici o
legătură cu categoriile de creanţe care votează pentru aprobarea sau respingerea unui plan de reorganizare. Aceste categorii sunt prevăzute de art. 100 alin. 3 din Legea nr. 85/2006. Din lecturarea celor două articole menţionate se poate observa că nu fiecare creanţă având o anumită ordine de prioritate are corespondent într-o categorie de creanţe care votează planul de reorganizare. Admiţând ad absurdum că nici o creanţă subordonată nu poate participa la votarea planului de reorganizare pentru că nu poate fi inclusă într-una din categoriile de creanţe menţionate la art. 100 alin. 3, ar trebui să eliminăm şi creanţele având ordinea de prioritate 3, 5, 6 şi 7 conform art. 123. Nici creanţele având această ordine de prioritate nu au un corespondent direct în categoriile de creanţe prevăzute de art. 100 alin. 3.
Apelanta mai arată că, în vederea votării planului de reorganizare toate creanţele înscrise în tabelul definitiv trebuie incluse în una din categoriile de creanţe menţionate la art. 100 alin. 3. Astfel, creanţele sunt împărţite în categoriile prevăzute în art. 100 alin. 3 şi strict doar în aceste categorii. În ceea ce priveşte creanţa creditorului I.V. care în conformitate cu prevederile art. 123 într-adevăr are ordinea de prioritate 9, aceasta a fost inclusă în categoria creanţelor chirografare, dar această creanţă nu este una garantată, neavând constituită garanţie de vreun fel asupra bunurilor din patrimoniul debitoarei, nu este nici salarială, aceasta neprovenind din raporturi de muncă, nu este nici bugetară, nefiind vorba de impozite şi taxe şi cu atât mai mult nu este nici una stabilită conform art. 96 alin.l. In aceste condiţii, chiar şi prin eliminarea celorlalte categorii, creanţa creditorului I.V. nu putea fi inclusă decât în categoria creanţelor chirografare.
Apoi, mai arată apelanta, fiecare creanţă acceptată în tabelul definitiv trebuie să participe la votarea planului de reorganizare şi implicit trebuie inclusă în una din cele cinci categorii de creanţe prevăzute la art. 100 alin. 3. Singura excepţie în acest sens este prevăzută de art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 cu modificările şi completările ulterioare, iar această condiţie impusă de art. 100 alin. 5 este îndeplinită. Prin planul de reorganizare şi implicit acceptarea acestuia creditorului I.V. îi sunt distribuite sume mai mici decât în cazul falimentului. Astfel, se poate observa că în varianta reorganizării creditorului I.V. nu îi sunt plătite sume de bani, iar în cazul falimentului acesta ar beneficia de distribuiri în valoare de 37.212,56 lei. Acest fapt se poate observa din lecturarea planului de reorganizare propus şi chiar şi din anexa nr. 8 la planul de reorganizare „Situaţia comparativă a distribuirilor în varianta reorganizării şi a falimentului". Ori, prin art. 100 alin. 5 legiuitorul a prevăzut exact astfel de situaţii şi nu a stabilit vreo limită minimă cu i care trebuie să fie inferioare distribuirile către titularii acestor creanţe între varianta; reorganizării şi cea a falimentului. In cazul de faţă se poate observa că suma de 0 lei (achitată în varianta reorganizării) este mai mică de 37.212,56 lei (distribuită în varianta falimentului.
Creditorul a renunţat la eventualele sume cuvenite în situaţia reorganizării în vederea sprijinirii reorganizării debitoarei, în aceste condiţii fiind evident că avea dreptul să participe la votarea planului de reorganizare. La fel de evident este şi faptul că această creanţă nu putea fi considerată ca făcând parte decât din categoria creanţelor chirografare.
În altă ordine de idei, apelanta arată că măsura respingerii planului de reorganizare, în situaţia în care conform procesului verbal al adunării creditorilor nr. 2 din 20.03.2014 acesta a fost acceptat de către adunarea creditorilor prin votul favorabil a două categorii de creanţe din cele trei existente echivalează cu desfiinţarea hotărârii adunării creditorilor. Ori în conformitate cu art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006 „Hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor", dar în cazul de faţă nici unul dintre creditorii debitoarei nu a contestat procesul verbal al adunării creditorilor prin care a fost
votat planul de reorganizare, astfel că desfiinţarea acestuia de către judecătorul-sindic a fost făcută cu încălcarea prevederilor legale imperative.
În concluzie, apelanta consideră că votul exprimat de creditorul I.V. a fost unul valabil, acesta având dreptul să participe la votarea planului de reorganizare.
Totodată, apelanta menţionează că prin sentinţa apelată judecătorul sindic nu a dispus şi intrarea în faliment a societăţii debitoare, stabilind doar un termen pentru continuarea procedurii la data de 04.12.2014. Ori în situaţia neconfirmării planului de reorganizare conform prevederilor art. 107 alin. 1 pct. A, lit. c judecătorul-sindic trebuia să dispună şi intrarea în faliment a debitoarei.
Situaţia creată este total potrivnică tuturor părţilor implicate în procedură. Atât debitorul cât şi creditorii se regăsesc într-o incertitudine în ceea ce priveşte traseul procedurii. Astfel, în situaţia actuală debitorul nu mai are nici un interes legitim să-şi continue activitatea şi să-şi achite datoriile curente şi dobânzile bancare, iar creditorii din acest motiv sunt foarte reticenţi în a colabora cu debitoarea. Cu atât mai mult cu cât odată cu intrarea în faliment, în temeiul art. 107 din Legea nr. 85/2006, procedura insolvenţei pătrunde pe un culoar cu sens unic, legiuitorul român nereglementând posibilitatea ca din faliment un debitor să mai poată reveni în reorganizare judiciară. Însă în contextul actual societatea debitoare nu se află nici în faliment dar ca efect al sentinţei apelate nu va putea accede nici în procedura, reorganizării.
Având în vedere cele de mai sus, este evident că sentinţa apelată este nelegală. În cadrul procedurii existau două variante de urmat, ori respingerea planului şi dispunerea intrării în faliment a debitoarei, ori confirmarea planului de reorganizare şi reorganizarea societăţii, cea de-a doua variantă fiind, în opinia apelantei, soluţia legală, neexistând motive pentru respingerea planului de reorganizare.
Intimata DIRECŢIA GENERALĂ REGIOANALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ-NAPOCA prin ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE MARAMUREŞ a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei apelate întrucât planul de reorganizare propus nu este viabil datorită faptului că n-au prezentat contracte în vederea realizării resurselor financiare necesare realizării acestuia (f.51).
Analizând apelul formulat, Curtea reţine următoarele:
Planul de reorganizare propus de administratorul special al debitoarei SC E.A. SRL a structurat creditorii înscrişi în tabelul definitiv de creanţe în trei categorii şi anume: creditori garantaţi, creditori bugetari şi creditori chirografari.
Potrivit programului de plăţi ce însoţeşte planul de reorganizare din cele 3 categorii de creanţe urmează să beneficieze de distribuiri în perioada de reorganizare titularii creanţelor garantate şi bugetare şi creditorul chirografar E.E.R. SA, fiind exclus de la distribuiri creditorul chirografar I.V..
Procesul-verbal al Adunării creditorilor din 20 martie 2014 atestă faptul că planul de reorganizare propus de administratorul special al debitoarei a fost votat de două categorii de creditori respectiv de creditorii garantaţi şi de creditorii chirografari, în timp ce creditorii bugetari au respins planul de reorganizare.
Având în vedere că planul de reorganizare a fost votat de două categorii din cele trei prevăzute în planul de reorganizare, administratorul judiciar a conchis că planul a fost votat cu majoritatea cerută de lege şi a solicitat judecătorului sindic confirmarea acestuia.
Prin sentinţa civilă nr. 2758 din 19 iunie 2014 judecătorul sindic a respins planul de reorganizare reţinând nevalabilitatea votului exprimat de creditorul I.V. în categoria creanţelor chirografare ca efect al caracterului subordonat al creanţei recunoscute în favoarea acestuia.
Soluţia de respingere a planului de reorganizare este criticată de administratorul judiciar C.C.-CABINETE ASOCIATE DE PRACTICIENI ÎN INSOLVENŢĂ din mai multe perspective.
În primul rând, administratorul judiciar susţine că dispoziţiile art. 123 alin. 9 din Legea nr. 85/2006 nu prezintă relevanţă în cauză deoarece la momentul exprimării dreptului de vot asupra planului de reorganizare creditorii se împart doar în categoriile de creanţe prevăzute de art. 100 din Legea nr. 85/2006.
Achiesând la argumentele apelantului, Curtea reţine că votul asupra planului de reorganizare se exercită în condiţiile expres prevăzute de art. 100 din Legea nr. 85/2006 care împarte creanţele în cinci categorii distincte (creanţe garantate, salariale, bugetare, chirografare stabilite conform art. 96 alin. 1 şi celelalte creanţe chirografare). Fiecare categorie de creanţă votează separat. Creanţele chirografare sunt împărţite de lege în două categorii, respectiv chirografare stabilite conform art. 96 alin. 1 şi celelalte creanţe chirografare.
În cazul de faţă, planul de reorganizare împarte creditorii în creditori garantaţi, bugetari şi chirografari, fără a exista creanţe chirografare stabilite conform art. 96 alin. 1.
În cadrul categoriei creanţelor chirografare obişnuite, reglementate de art. 100 alin. 3 lit. e) legea nu mai face nicio distincţie în funcţie de izvorul efectiv al creanţei şi nu le mai subclasifică în maniera în care o face art. 123 din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, legea insolvenţei prevede în mod expres la art. 100 alin. 2 că fiecare creanţă beneficiază de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercită in categoria de creanţe din care face parte creanţa respectivă. Singura interdicţie în exercitarea dreptului de vot este prevăzută de art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006. În acord cu această prevedere legală creditorii care, direct sau indirect, controlează, sunt controlaţi sau se află sub control comun cu debitorul, în sensul legislaţiei pieţei de capital, pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acordă mai puţin decât ar primi în cazul falimentului.
În acord cu poziţia exprimată de administratorul judiciar, Curtea apreciază că votul creditorului I.V. poate fi cenzurat doar din perspectiva interdicţiei instituite de art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006. Prevederile art. 123 din Legea nr. 85/2006 sunt absolut irelevante în cauza de faţă cât timp acestea reglementează ordinea de distribuire a fondurilor obţinute în etapa de lichidare, etapă evident subsecventă celei supuse analizei judecătorului sindic şi care a privit în concret solicitarea de confirmare a unui plan de reorganizare.
Conform informaţiilor furnizate de ORC, la momentul deschiderii procedurii insolvenţei 90% din părţile sociale erau deţinute de Ilut Claudiu Adrian, iar 10% din părţile sociale de către I.V., asociat care s-a înscris în tabelul definitiv de creanţe cu suma de 231.186,61 lei.
Pentru a verifica dacă interdicţia impusă de art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 era aplicabilă creditorului I.V., Curtea a apelat la legislaţia pieţei de capital care defineşte noţiunea de control exercitat asupra unei societăţi comerciale.
Potrivit art. 2 pct. 16 lit. b din Legea nr. 297/2004, controlul este definit ca fiind relaţia dintre societatea-mama şi o filiala sau o relaţie similară între orice persoana fizica sau juridică şi o societate comercială; orice filiala a unei filiale va fi considerată o filiala a societăţii-mama, care este în fapt entitatea care controlează aceste filiale; se considera legătura strânsă şi situaţia în care doua sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate permanent de una şi aceeaşi persoana printr-o relaţie de control.
În condiţiile în care creditorul I.V. deţine 10% din părţile sociale ale debitoarei şi participă la procesul deliberativ al debitoarei, dreptul de administrare nefiind încă ridicat, Curtea apreciază că în privinţa creditorului I.V. se poate susţine cu temei că acesta controlează activitatea debitoarei. Prevederile art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 stabilesc că un creditor care controlează debitoarea direct sau indirect poate vota planul de
reorganizare doar în cazul în care în etapa reorganizării ar primi mai puţin decât ar primi în cazul falimentului. Această condiţionare este îndeplinită în cazul creditorul I.V. deoarece programul de plată ce constituie anexă a planului de reorganizare nu prevede nicio plată pe durata reorganizării în favoarea acestuia, în timp ce simularea pentru ipoteza falimentului preconizează distribuiri în valoare de 37.212,56 lei pentru titularul creanţei subordonate.
În concluzie cum prin planul propus creanţa subordonată rămâne neplătită iar în caz de faliment s-ar plăti în proporţie de 37.212,56 lei se poate constata că în mod greşit judecătorul sindic a statuat că acest creditor nu putea vota în categoria creditorilor chirografari.
Susţinerile apelantului conform cărora planul de reorganizare a fost votat de două categorii de creanţe sunt corecte şi se impun a fi validate, fiind întrunită majoritatea cerută de art. 101 alin. 1 lit. A din Legea nr. 85/2006 pentru ca planul de reorganizare să fie considerat votat în adunarea creditorilor.
Fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege atât în privinţa conţinutului cât şi a aprobării cu majoritate în adunarea creditorilor, în mod greşit judecătorul sindic a respins cererea de confirmare a planului de reorganizare.
Cu toate că şi critica referitoare la omisiunea luării măsurii trecerii debitoarei în faliment ca şi consecinţă a respingerii planului de reorganizare este întemeiată, analiza acesteia devine de prisos ca urmare a validării primei critici de nelegalitate.
Faţă de toate aceste considerente, Curtea va admite apelul declarat de C.C.-CABINETE ASOCIATE DE PRACTICIENI ÎN INSOLVENŢĂ, administrator judiciar al debitoarei S.C. E.A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2.758 din 19.06.2014, pronunţată în dosarul nr. .../2013 al Tribunalului Maramureş, pe care o schimbă în tot, în sensul că admite cererea formulată de administratorul judiciar şi confirmă planul de reorganizare propus de către debitoarea S.C. E.A. S.R.L.
| ← Opoziţie la executare. Aspecte procedurale. NCPC | Societate. Radiere din Registrul comerţului. Condiţii → |
|---|
