Decizia comercială nr. 113/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 113/2011
Ședința ta de (...) Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta SC S. SA B., împotriva sentinței comerciale nr. 4055 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., în contradictoriu cu pârâta T. S. S. I. - S. C., având ca obiect - reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta prin avocat T. G., în baza împuternicirii avocațiale nr. 2., aflată la fila 14 din dosar și intimata-pârâtă prin avocat T. Ion, care depune la dosar împuternicire avocațială nr. 30/(...).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
P. de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la al doilea termen de judecată, apel.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), intimata-pârâtă a depus întâmpinare, în două exemplare.
Instanța comunică reprezentantului apelantei un exemplar al întâmpinării depusă de intimat.
Reprezentantul apelantei învederează instanței că solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a studia întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantul intimatei-pârâte lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de amânare a cauzei.
C.ea, în urma deliberării asupra cererii de acordare a unui nou termen de judecată formulată de reprezentantul apelantei o respinge, având în vedere și data depunerii întâmpinării - (...)-, motiv pentru care apreciază că prezenta cerere nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 156 C.pr.civ., dar pentru respectarea dreptului la apărare acordă posibilitatea studierii întâmpinării lăsând cauza la a doua strigare.
După studiul întâmpinării, la cea de a doua strigare, se prezintă apelanta prin avocat T. G. și intimata-pârâtă prin avocat T. I.
La interpelarea instanței, reprezentanții părților prezente arată că nu au de formulat obiecțiuni cu privire la competența instanței în soluționarea prezentului litigiu.
C.ea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 7208 C.pr.civ. și art. 282 al. 1 teza II C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Reprezentantul apelantei solicită instanței încuviințarea probei cu interogatoriul intimatei și a probei cu înscrisuri, în dovedirea relației dintre beneficiar și consorțiu la care se referă contractul de asistență tehnică. Totodată precizează că nu mai susține solicitarea de efectuare a expertizei contabile. Cu privire la proba cu înscrisuri solicitată, reprezentantul intimatei arată că toate înscrisurile se aflau în posesia reclamantei, dar având în vedere că acestea nu au fost depuse la judecata în fond, nu le poate depune pentru prima dată în apel, iar pentru acest motiv solicită respingerea probei cu înscrisuri. Față de interogatoriul propus, se opune încuviințării acestei probe întrucât nu se precizează ce fapte personale urmărește a fi dovedite. În replică reprezentantul apelantei precizează că au fost emise mai multe facturi, care nu fac referire la obiectul contractului ci la alte servicii, fiind neclar de ce au fost emise după expirarea contractului. Față de apărările din întâmpinare apreciază că se impune să depună aceste înscrisuri la acest moment al judecății. C.ea, în urma deliberării, respinge apelantei-reclamante proba cu înscrisuri, apreciind că acestea nu sunt utile cauzei. C.ea solicită lămuriri cu privire la temeiul juridic al căii de atac promovate, având în vedere diferența de natură juridică dintre plata nedatorată și îmbogățirea fără justă cauză. Prin raportare la dispozițiile art. 294 C.pr.civ., reprezentantul apelantului precizează că nu a schimbat natura cauzei, deși inițial a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1020 și art. 1021 Cod civil, ulterior precizată pe plata nedatorată. Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului. Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului așa cum acesta a fost formulat, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii introductive, așa cum a fost precizată, cu consecința obligării pârâtei la plata sumei de 575.792,25 lei, reprezentând plata nedatorată și plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. C. că instanța de fond a apreciat greșit că nu trebuie să se țină cont de contractul de asistență, pe care intimatul trebuia să o acorde, prin punerea la dispoziție, pe durata contractului, a utilajelor, materialelor și a personalului necesar, pentru o perioadă de 150 de zile, începând cu (...). Având în vedere că părțile nu au prelungit contractul la data expirării acestuia - (...), intimata a emis facturi la aproape o jumătate de an de la expirarea contractului. Această împrejurare nu poate fi reținută ca fiind o plată efectuată în executarea contractului cum sugerează instanța de fond, ci plățile făcute de apelantă, după ajungerea la termen a contractului, sunt plăți nedatorate, fiind supuse repetițiunii. De asemene depune la dosar concluzii scrise. Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului, arătând că cea mai mare parte a pretenției de restituire formulată de reclamantă - 60 % - reprezintă o încasare de la o terță persoană juridică, iar nu o plată efectuată de reclamantă către pârâtă. Cu privire la susținerile conform cărora nu a folosit utilajele puse la dispoziție, acest fapt nu se datorează intimatei, fiind vina exclusivă a reclamantei, astfel încât nu se poate prevala de propria culpă pentru a cere restituirea plăților. Se precizează de către reprezentantul intimatei că o situație atipică o reprezintă modul de redactare a extrasului de cont, poziționarea rubricațiilor fiind pe linii, diferită față de rubricațiile obișnuite. Apreciază și susține că apelul este inadmisibil, având în vedere că în apel s-a schimbat cauza cererii de chemare în judecată - plata nedatorată - pe care reclamanta o susține ca temei al acțiunii. Pentru aceste motive solicită respingerea apelului ca nefondat și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, așa cum rezultă din extrasul de cont pe care-l depune la dosar. C.ea reține cauza în pronunțare asupra apelului declarat. C.EA Prin Sentința comercială nr. 4055 din (...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea formulată de către reclamanta SC S. SA B. în contradictoriu cu pârâta SC T. S. S. I., S. C., ca neîntemeiată. A fost obligată reclamantă să plătească, în favoarea pârâtei, suma de 3.421,25 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Este evident că între părți a fost încheiat, în data de 20 iulie 2006, contractul de asistență tehnică nr. 154, prin care pârâta s-a obligat să pună la dispoziția reclamantei utilajele și personalul necesar, în vederea realizării unor lucrări de relocare și protejare a telecomunicațiilor feroviare afectate de reabilitarea DN 6, pe diferite porțiuni și să-i acorde asistența tehnică necesară. Părțile urmau să stabilească un program în baza căruia să fie puse la dispoziția reclamantei utilajele. Prețul negociat de către părți a fost stabilit la 25 % din valoarea contractelor menționate, încheiate de către reclamantă cu beneficiarii săi. Valoarea estimativă a contractului a fost stabilită la suma de 220.287 euro, la care se va adăuga și TVA-ul, plus suma de 44.057,4 lei pe lună, fără TVA (filele 6-8). Printr-un act adițional încheiat în data de 15 ianuarie 2008, s-a negociat și acordarea, în anumite condiții, a unui discount de 85.000 lei. La dosar, la filele 18-27, se află copiile facturilor emise de către pârâtă, prima datând din 31 mai 2007 iar ultima din 14 noiembrie 2008. La fel, la filele 28-30 se află, în copie, dovada plăților efectuate de către reclamantă, pârâtei. Este indiscutabil că plățile făcute de către reclamantă nu s-au efectuat din eroare, ci în baza unor relații contractuale existente între părți. În chiar acțiunea inițială, modificată ulterior, reclamanta a recunoscut existența unui contract încheiat între părți, susținând că nu trebuia să plătească nimic pârâtei, în baza acestui contract, întrucât nu a folosit utilajele acesteia din urmă, ea neprestând nici un serviciu, pentru a putea pretinde vreo sumă de bani. A., acțiunea reclamantei, bazată pe prevederile art. 992-997 și art. 1092, va fi respinsă ca neîntemeiată. Pârâta nu s-a îmbogățit fără justă cauză iar reclamanta nu a făcut o plată din eroare, fără ca ea să aibă la bază vreo convenție dintre părți. Î. părți se derulau raporturi juridice contractuale care însă, la insistențele reclamantei, ce nu a dorit ca temeiul juridic al acțiunii să fie acela al răspunderii civile contractuale, nu fac obiectul litigiului și nu pot fi analizate de către instanță. Instanța nu poate decât să constate că articolele de lege invocate nu pot sta ca temei al admiterii pretențiilor și să respingă astfel acțiunea. Instanța nu poate să facă abstracție, așa cum dorește reclamanta, de existența unui contract încheiat între părți. C. dacă acel contract nu este invocat de către reclamantă, a fost susținut ca existând de către pârâtă, în analizarea raportului juridic dintre părți, judecătorul trebuind să se pronunțe asupra susținerilor ambelor părți. A accepta opinia contrară, arînsemna ca de fiecare dată când un debitor face o plată în baza unui raport contractual și se răzgândește, dorind să-și recupereze banii plătiți, să poată introduce o acțiune în instanță, motivată pe dispozițiile legale ce guvernează plata nedatorată sau îmbogățirea fără justă cauză și să ceară judecătorului să facă abstracție de existența acelui contract, fapt, evident, inadmisibil. Este limpede că dacă nu există contractul, acțiunea nu poate fi decât admisă și per a contrario, dacă totuși plata s-a făcut ca urmare a existenței unei convenții existente între părți, acțiunea nu poate fi decât respinsă, ca neîntemeiată, având în vedere cauza litigiului. Urmând să cadă în pretenții, în temeiul art. 274 C.pr.civ., reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei, cheltuielile de judecată dovedite ca fiind făcute, constând în suma de 3.421,25 lei, onorariu avocațial (fila 63). Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC S. SA B.solicitând admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii atacate, in sensul admiterea cererii asa cum a fost precizata, cu consecinta obligarii paratei la plata sumei de 575.792,25 lei, reprezentând plata nedatorata si la plata cheltuielilor de judecata. În motivare s-a arătat că: A. Instanta, a retinut gresit situatia de fapt, respectiv ca "platile facute de catre reclamanta nu s-au facut din eroare, ci in baza unor relatii contractuale existente intre parti. Asa cum a aratat si in cererea introductiva, in data de (...), reclamanta in calitate de beneficiar, a incheiat cu T. S. S. I. S. C., in calitate de prestator, C. de A. T. nr. 154, prin care aceasta din urma s-a obligat sa acorde asistenta tehnica reclamantei la executarea unor lucrări - conform contractelor pe care le avea încheiate cu societatea aparținând aceluiași Grup, J. V. CONSORZIO G. CONICOS S.-T. S. S. ROM.IA S. C.. Prețul pentru serviciile mai sus menționate a fost stabilit la suma reprezentând 20,5% din valoarea contractelor de executare lucrări pe care reclamanta le avea încheiate cu societatea J. V. CONSORZIO G. CONICOS S.- T. S. S. ROM.IA S. C. S.A. A. tehnica pe care trebuia sa o acorde intimata, consta in punerea la dispoziție, pe toata durata contractului, a utilajelor, materialelor si a personalului necesar, respectiv: 3 excavatoare, 5 camioane, 2 compactoare - fiecare cu personal de deservire, precum si material pentru umplutura, pentru o perioada de 150 de zile incepand cu data de (...). Valabilitatea contractului a expirat la data de (...). Potrivit alin. 3 din Capitlul II din Contract" Termenul de valabilitate a contractului se poate prelungi in baza unui act aditional. " Partile nu au inteles sa prelungeasca C., prin acte aditionale, prin urmare acesta era expirat la data cand intimata a emis facturile (filele 18-27 din dosarul de fond), prima datând din (...), după aproape o jumătate de an de la expirarea contractului. Deși contractul a ajuns la termen, parata a continuat sa emită facturi in baza unui contract expirat, iar reclamanta a achitat sumele de bani nedatorate. Ori, acest fapt nu poate fi retinut ca fiind o plata efectuata în executarea contractului cum sugereaza instanta ci asa cum a aratat, plățile făcute de reclamantă, după ajungerea la termen a contractului, sunt plăți nedatorate, care nu se jusitifică in nici un fel si prin urmare sunt supuse repetitiunii. A. Instanta in motivarea solutiei date, total neintemeiat arata ca "nu poate sa faca abstractie de existenta unui contract incheiat intre parti. (...) Este limpede ca daca nu exista contractul, actiunea nu poate fi decat admisa si per a contrario, daca totusi plata s-a facut ca urmare a existentei unei conventii existente intre parti, actiunea nu poate fi decat respinsa, ca neintemeiata. " In doctrina de specialitate s-a statuat ca plata nedatorata poate avea un caracter absolut sau un caracter relativ. Caracterul absolut consta in absenta oricarei obligatii, iar caracterul relativ se retine cand ceea ce s-a platit nu forma obiectul obligatiei dintre solvens si acceipiens sau cand obligatia concreta a carei stingere s-a urmarit prin executarea acelei prestatii nu exista intre parti, fara a fi exclusa existenta unei alte obligatii de alta natura. Prin urmare pentru nasterea obligatiei de restituire a platii nedatorate, judecatorul nu "trebuie sa faca abstractie de existenta acelui contract" ci dimpotriva analizand situatia de fapt sa constate daca plata efectuata forma obiectul unei obligatii, sau daca exista intre parti, obligatia de plata a carei stingere s-a urmarit prin executarea acesteia. Instanta interpretand gresit sustinerile reclamantei a retinut ca reclamanta intelege sa "nu platească nimic pârâtei, in baza acestui contract, intrucat nu a folosit utilajele acesteia din urma, ea neprestand nici un serviciu, pentru a putea pretinde vreo suma de bani. " In ceea ce priveste lipsa prestatiei efective a intimatei, potrivit Capitolului II alin. 1, societatea parata se obliga sa pună la dispoziție reclamantei mijloacele sus-menționate, pe baza unui program stabilit de comun acord. Ori, in realitate nu a existat si nu au stabilit niciodată un program de lucru. Mai mult de cat atât societatea reclamanta nu a folosit niciodată utilaje sau personalul descris in Contract. Din analiza textului clauzei din contract in discutie (Cap. II alin. 1 ""Prestatorul se obliga sa puna la dispozitia beneficiarului mijloacele susmentionate, pe baza unui program stabilit de comun acord de catre parti, care face parte din prezentul contract ... "), observa ca programul trebuia stabilit de comun acord. Plata sumelor reprezentand asa-zisele prestatii ale intimatei sunt nejustificate, aceasta nu si-a îndeplinit niciodată obligația de a acorda asistenta tehnica, iar sumele plătite reprezintă o plată nedatorată. Cele mai sus aratate fac dovada relei-credinte manifestata de intimata care a continuat sa factureze servicii in baza unui contract expirat, fara a justifica o prestație efectiva, iar reclamanta a făcut o plata în credința că este debitoarea intimatei. Art. 992 cod civil prevede că acela ce, din eroare sau cu știintă. primește ceea ce nu îi este debit, este obligat a restitui aceluia de la care l-a primit, iar prevederile art. lO92 cod civil stabilesc că orice plată presupune o datorie, ceea ce s-a plătit fără a fi debit fiind supus repetițiunii. Platile facute de reclamantă reprezinta o plată nedatorată, fiind lipsite de cauză și, în consecință, intimata trebuie obligată să le restituie sumele încasate pe nedrept, respective 575.792.25 lei. precum si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata. In drept au fost invocate prevederile art. 282 si urm. din Codul de P. C. In probatiune, acte, interogatoriu, expertiza contabila. Pârâta intimată SC T. S. S. I., S. C. a formulat întâmpinare solicitând săse respingă ca nefondat apelul declarat de reclamanta se S. SA, cu obligarea acesteia la cheltuielile de judecată, reprezentând onorariul avocațial și T. Prima instanță a stabilit corect starea de fapt și a calificat corect raportul juridic dintre părți. Reclamanta afirmă că a plătit o suma necuvenită acesteia și că pârâta trebuie să fie obligată să îi restituie plata nedatorată. Suma pretinsă este de 575.792,25 lei și se compune din următoarele plăți: 1) 348.985,37 lei - plată efectuată de reclamantă pârâtei la (...), conform extrasului de cont nr. 198, depus la dosar de reclamantă În copie certificată de dl. avocat T. G. 2) 96.413 lei - sumă plătită de reclamantă pârâtei la aceeași dată de (...), conform aceluiași extras de cont nr. 1. 3) 130.392,90 lei - sumă plătită de reclamantă pârâtei la (...), conform extrasului de cont nr. 148, depus tot de reclamantă. În realitate, suma de 348.985,37 lei nu a fost plătită niciodată de reclamantă pârâtei, contrar afirmației reclamantei, ci această sumă a fost primită de reclamantă de la C. G. prin virament de la B. T., la data menționată. Dovada certă a acestei încasări rezultă cu evidență din simpla contemplare a extrasului de cont pe care însăși reclamanta l-a depus la dosar ca probă scrisa. Toate sumele plătite de reclamantă prin virament, care figurează în debitul contului, poartă în extrasul de cont semnul minus (-) înaintea cifrei și nu depășesc niciodată cuantumul de 100.000 la una și aceeași poziție, pentru că așa a fost impus regulamentul băncii (mai mult ca probabil deoarece la fiecare poziție banca își percepe comisionul și în felul acesta debitează contul și obține un câștig). În concluzie, cea mai mare parte a pretenției de restituire formulată de reclamantă (cca. 60%) este, în realitate, o încasare de la o terță persoană juridică și nicidecum o plată efectuată de reclamantă către pârâtă. Obligația contractuală a pârâtei a fost să pună la dispoziția reclamantei acele mijloace tehnice, iar obligația reclamantei a fost să plătească un cuantum procentual din sumele pe care le-a încasat sau le va încasa de la beneficiarii lucrărilor enumerate la pct. 1-4 din capitolul "Obiectul contractului". Din formularea textului, se poate deduce că dreptul pârâtei de a primi sumele din partea reclamantei depindea de sumele încasate ca urmare a executării lucrărilor pentru beneficiari. Niciuna dintre clauzele contractului nu confirmă susținerea nesinceră a reclamantei că plata ar fi fost condiționată de întrebuințarea de reclamantă a utilajelor. Reclamanta nu a sesizat că dacă o astfel de clauză ar fi fost inserată în contract și plata ar fi fost condiționată numai de utilizarea acelor mijloace materiale, contractul ar fi conținut o condiție pur potestativă în privința plăților reclamantei către pârâtă, iar realizarea condiției potestative ar fi depins exclusiv de voința discreționară a reclamantei. A., contractul ar fi fost nul din cauza condiției potestative. Simultan, pârâta ar fi suportat pierderi materiale prin amortizarea utilajelor fără încasări și plata salariilor fără beneficii, întrucât mijloacele tehnice erau imobilizate pentru nevoile reclamantei. Pe lângă paguba efectivă, prejudiciul cauzat reclamantei ar fi fost sporit cu profitul nerealizat. În opinia pârâtei, este relevant și faptul că reclamanta și-a asumat prin clauza contractului obligația de a folosi toate mijloacele puse la dispoziție de pârâtă, ca și obligația de a plăti acea cotă procentuală dinpropriile încasări, justificată cu faptul că la obținerea veniturilor sale s-a considerat și asistența tehnică oferită de pârâtă. Din clauzele contractului rezultă cu certitudine că plata la care s-a obligat reclamanta nu a fost în nici un fel condiționată de întrebuințarea efectivă a utilajelor. De altfel, reclamanta și-a recunoscut obligațiile asumate și a plătit toate facturile emise de pârâtă, cu excepția ultimei facturi. Reclamanta și-a modificat cererea, în sensul că-a renunțat la desființarea contractului și, totodată a modificat temeiul de drept invocând plata nedatorată. a) renunțând la desființarea contractului, părțile au rămas legate de obligațiile stipulate în contract; b) datoria reclamantei fiind izvorâtă din contract, plățile nu mai pot fi calificate ca nedatorate. În prezența contractului, partea care l-a semnat nu se poate prevala de un temei delictual pentru restituirea plății cât timp plata rămâne datorată În temeiul contractului. Temeiul delictual nu poate exista nici concomitent cu contractul, prin cumul, nici în locul temeiului contractual. Deși culpa contractuală are aceeași natură ca și cea delictuală, reglementarea celor două răspunderi are trăsături distincte. Numai ceea ce nu poate fi calificat drept răspundere izvorâtă din contract poate fi analizat ca răspundere delictuală. Acțiunea bazată pe plata nedatorată, ca varietate a interdicției îmbogățirii fără justă cauză are, evident, caracter subsidiar, și nu poate fi promovată cât timp reclamantul posedă o acțiune bazată pe contract. Pentru prima oară, în apel, reclamanta își întemeiază acțiunea pe argumentul că plățile efectuate după expirarea duratei contractului sunt nedatorate și "supuse repetițiunii". Pârâta confirmă că toate plățile s-au efectuat după expirarea duratei contractului pentru că aceasta a fost logica întregului contract. Numai după ce au fost terminate lucrările enumerate la punctele 1-4 din obiectul contractului, în cursul celor 150 de zile, și apoi plătite de beneficiari, se putea calcula cifra cuvenită pârâtei aplicându-se cota procentuală la suma primită de reclamantă de la beneficiar. Apelul este inadmisibil pentru că, în conformitate cu dispozițiile art. 294 alin. (1) din C.pr.civ., se interzice schimbarea cauzei cererii de chemare în judecată În apel. Această schimbare, în cazul prezent, nu este o excepție de procedură, pentru că nu trimite la nici un text din C. pr.civ. și nu este o apărare pentru ca reclamanta este cea care pretinde și numai pârâta este cea care se apără. Afirmația reclamantei apelante în sensul că o plată efectuată după expirarea contractului nu ar mai avea ca temei contractul este lipsită de argument legal și, În cazul concret, este total contrazisă de clauzele contractului. Rezultă din cele expuse anterior că asistența tehnică, obligația pârâtei, a constat în oferirea sprijinului logistic pentru lucrări contractate ce urmau să fie executa te, cel puțin parțial, de ambele părți contractante. Totodată, plata asistenței s-a stipulat sub forma unui procent din încasările reclamantei. În mod logic, rezultă că pârâta putea să emită facturi numai după ce reclamanta Îi comunica ce Î. a efectuat, urmând ca factura să conțină o sumă corespunzătoare procentului din acele Î.. Obligația de a le plăti subzista până la plată sau executarea silită a plății putea fi cerută de pârâtă până la Î. termenului de prescripție extinctivă al dreptului la acțiune al pârâtei. Nu a fost cazul, pentru că reclamanta a plătit benevol aproape toate sumele facturate de pârâtă. În concluzie solicită să se respingă ca nefondat apelul reclamantei apelante și să fie obligată aceasta la restituirea cheltuielilor de judecată ocazionate pârâtei În cuantum de 6.200 lei. Deliberând asupra apelului , C.ea reține următoarele: Î. părți s-a încheiat, la data de (...), contractul de asistență tehnică nr. 154 în baza căruia SC T. S. S. I., în calitate de prestator, se obliga să acorde asistență tehnică beneficiarului SC S. SA. A. tehnică prevăzută în contractul încheiat între părți consta în punerea la dispoziție, pe durata contractului, a unor utilaje, materiale și personalul aferent utilajelor. În ceea ce privește utilajele, acestea au fost precizate după cum urmează: trei excavatoare, cinci camioane și două compactoare. Pentru această prestație, reclamanta s-a obligat, prin contract, să plătească prețul negociat de 20,5 % din valoarea contractelor menționate în capitolul „obiectul contractului,, Prin urmare, obligația prestatorului a fost aceea de a pune la dispoziția beneficiarului utilajele, materialele și personalul și nu aceea de a asigura întrebuințarea efectivă a acestora, cum în mod eronat susține apelanta. Plata prețului prestației pentru serviciile prevăzute la cap.I a fost corelată cu acordarea asistenței tehnice constând în ,, punerea la dispoziția beneficiarului,, a utilajelor, materialelor și personalului ,,în vederea executării de lucrări,, Eventuala utilizare a utilajelor depindea exclusiv de voin ța reclamantei apelante, neputând condiționa plata prețului de utilizarea efectivă deoarece, ne-am afla, în acest caz, așa cum în mod corect sesizează pârâta, în prezența unei condiții pur potestative din partea celui care se obligă. În privința prețului, acesta a fost negociat de părți și reprezintă valoarea corespunzătoare a serviciului de punere la dispoziție a utilajelor, independent de folosirea lor de către beneficiar, fiind cuantificat la un procent fix, de 20,5% din valoarea contractelor menționate la cap.I. În sprijinul acestei abordări poate fi adus ca argument și faptul că nu a fost avut în vedere un tarif orar care să corespundă unei utilizări efective a utilajelor. Este normal ca prestatorul să fie retribuit pentru lipsirea de ,, bunurile,, sale pe durate derulării contractului încheiat cu reclamanta - 150 zile, începând cu (...) deoarece, indiferent daca beneficiarul a utilizat sau nu mijloacele materiale și resursele umane prevăzute în contract, ele au fost la dispoziția sa, neputând fi folosite de către prestator în interes propriu. Interpretarea contractului, văzută ca operația de determinare si clarificare a conținutului contractului, a clauzelor sale, in scopul stabilirii drepturilor si obligațiilor născute din acesta, așa cum este ea reglementată în dispozițiile art.977-985 din Codul Civil, impune stabilirea voinței reale a părților, după intenția comună a acestora. În cazul de față, chiar și din punct de vedere semantic, se poate stabili fără dubiu faptul că părțile au convenit asupra punerii la dispoziție și nu asupra utilizării efective a utilajelor. Faptul că intenția reală a părților au fost aceea ca prestatorul să pună la dispoziție cele prevăzute în contract rezultă și di faptul că facturile emise de către pârâta intimată au fost integral acceptate la plată de către reclamantă. Apelanta afirmă că nu a existat o prestație efectivă a intimatei, invocând faptul că nu a fost încheiat, în formă scrisă, un program de punere la dispoziție a utilajelor. Fără a mai relua argumentele care au condus C.ea la concluzia că obiectul contractului l-a constituit ,, punerea la dispoziție,, și nu ,, utilizarea efectivă ,,a utilajelor , se impune a se preciza că forma scrisă a programului de utilizare a utilajelor nu a fost prevăzută în mod expres în contract, nefiind deci obligatorie. Valoarea prestației a fost determinată anticipat prin cuantificare, pentru că această valoare era certă, cunoscută de către ambele părți și nu depindea nici de utilizarea efectivă de către reclamantă a mijloacelor de producție ținute la dispoziția sa de către pârâtă, nici de valoarea efectiv încasată de reclamantă de la beneficiarii lucrărilor; valoare ce depindea numai de factori în puterea reclamantei, succesele în executarea contractelor, reușitele în încasarea creanțelor sale de la beneficiari. Modalitatea de redactare a acțiunii este ambiguă, reclamanta invocând atât răspunderea contractuală pentru neexecutare culpabilă - art. 1020, 1021 Cod civil cât și plata nedatorată - 992-997 Cod civil și îmbogățirea fără justă cauză, deci răspunderea delictuală deși cele două forme ale răspunderii civile nu pot coexista într-unul și același raport juridic. Acesta este motivul pentru care C.ea apreciază că, prin renunțarea la petitul de reziliere a contractului nu a operat o schimbare a cauzei acțiunii, subzistând în continuare, ca temei al pretențiilor reclamantei, plata nedatorată, invocată în mod lapidat prin demersul inițial. Faptul că au fost emise facturi și după ajungerea la termen a contractului nu semnifică că sumele cuprinse în acele facturi sunt nedatorate, ele putând fi pretinde oricând, în termenul de prescripție prevăzut de art. 3 alin 1 din D.-L. nr. 167/1958. De altfel, toate plățile s-au efectuat după expirarea duratei contractului deoarece numai după ce au fost terminate lucrările enumerate la punctele 1-4 din obiectul contractului, în cursul celor 150 de zile, și apoi plătite de beneficiari, se putea calcula cifra cuvenită pârâtei aplicându-se cota procentuală la suma primită de reclamantă de la beneficiar Reclamanta afirmă că a plătit pârâtei suma de 575.792,25 lei, necuvenită, compusă din: 348.985,37 lei, plată efectuată de reclamantă pârâtei la (...), conform extrasului de cont nr. 198, 96.413 lei - sumă plătită de reclamantă pârâtei la aceeași dată de (...), conform aceluiași extras de cont nr. 198 și 130.392,90 lei - sumă plătită de reclamantă pârâtei la (...), conform extrasului de cont nr. 148. În privința sumei de 348.985,37 lei, aceasta nu a fost plătită pârâtei, contrar afirmației reclamantei, ci această sumă a fost primită de reclamantă de la J. V. C. G. prin virament de la B. T., la data menționată, așa cum rezultă din extrasul de cont -. dosar fond. În concluzie, așa cum de altfel a subliniat și intimata prin întâmpinarea depusă, cea mai mare parte a pretenției de restituire formulată de reclamantă (cca. 60%) este, în realitate, o încasare de la o terță persoană juridică și nicidecum o plată efectuată de reclamantă către pârâtă. Concluzionând, plățile făcute de către reclamanta apelantă au la bază temeiuri contractuale, sunt pe deplin valabile și nu pot fi supuse restituirii. Față de aceste considerente, C.ea va respinge apelul declarat de SC S. SA împotriva Sentinței comerciale nr. 4055/(...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr. (...) pe care o va păstra în întregime. În baza art. 274 Cod proced. civilă, C.ea va obliga apelanta la plata în favoarea intimatei, a sumei de 6.200 lei, cheltuieli de judecată, onorariu avocațial conform extrasului de cont din (...) eliberat de B. T. SA -f.34,35. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge apelul declarat de SC S. SA împotriva Sentinței comerciale nr. 4055/(...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr. (...) pe care o păstrează în întregime. Obligă apelanta la plata în favoarea intimatei, a sumei de 6.200 lei, cheltuieli de judecată. Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi, (...). Red.M.H./dact.L.C.C. 4 ex./(...) Jud.fond: I. Păcurar
| ← Sentința comercială nr. 735/2011, Curtea de Apel Cluj -... | Decizia comercială nr. 65/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
