Sentința comercială nr. 735/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii

Decizii comerciale (litigii cu profesioniști) - Curtea de Apel Cluj (2011)

Dosar nr. (...)*

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 735/2011

Ședința 09 D. 2011

Completul compus din:

PREȘEDINTE G.-A. N.

Grefier A. B.

S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S. O. & CO S. B. în contradictoriu cu pârâta S. B. 2000 S. S. B., având ca obiect acțiune în anularea hotărârilor arbitrale în rejudecare.

Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 25 noiembrie 2011, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.

CURTEA

Prin cererea înregistrată la 26 august 2010 pârâta SC O. & CO SA B. a formulat acțiune în anulare prin care a solicitat admiterea acesteia, desființarea Hotărârii arbitrale nr. 2/A/2010 și judecând pe fond litigiul comercial, respingerea cererii introductive.

In opinia pârâtei hotărârea arbitrală este anulabilă pentru următoarele motive:

Hotărârea este nemotivată - motiv de desființare reglementat de art. 66 lit. g din Regulile procedurii arbitrale, considerentele hotărârii nu cuprind motivele de fapt și de drept pe care se bazează soluția T.ui arbitral iar, prin nemotivarea soluției, tribunalul nu a intrat practic în cercetarea fondului.

Arată că hotărârea încalcă dispoziții imperative ale unor legii - motiv de desființare reglementat de arte 66 lit. i din Regulile procedurii arbitrale. Hotărârea încalcă dispozițiile imperative ale art. 139 C. proc. civ., respectiv T. arbitral a acordat relevanța juridică unei copii a unui contract comercial contestat, deși reclamanta nu a putut depune originalul acestuia. In acest fel, T. arbitral a hotărât acordarea de penalități de întârziere la plata prețului în absența unei clauze penale reglementate într-un contract valid.

In lipsa originalului, copia înscrisului prezentat ca fiind "contractul nr.

1..oct.2008" nu avea valoare probantă și, prin urmare, T. arbitral nu putea

ține cont de acest înscris în soluționarea cauzei, deoarece în temeiul art. 1169 C. civ., "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească", deci, obligația de a-și dovedi acțiunea revine reclamantei.

Conform art. 139 C. proc. civ. "partea care a depus un înscris în copie certificată este datoare să aibă asupra sa la ședința originalul înscrisului sau să-l depună mai înainte în păstrarea grefei". In lipsa originalelor, sancțiunea procedurală este lipsa de valoare probatorie a copiei.

Chiar dacă recunoașterea datoriei reprezentând penalități în sumă de

12.653,05 lei din cuprinsul răspunsului din data de (...) la confirmarea de cont a reclamantei, făcută de un administrator al pârâtei ar fi valabilă,recunoașterea nu are valoare juridică în lipsa unei clauze penale reglementate de un contract comercial valid și necontestat.

Mai arată că hotărârea încalcă dispozițiile imperative ale art. 143 indice 2 din L. nr. 3111990, în sensul că se acordă relevanță juridică unui act semnat de un administrator neexecutiv, membru al C. de administrație al societății pârâte (societate pe acțiuni), în condițiile în care administratorii nu au competențe individuale.

T. arbitral a acordat semnificație juridică recunoașterii făcute de către administratorul neexecutiv Dl. N. R. din cuprinsul răspunsului din data de (...) la confirmarea de cont a reclamantei, privind o datorie a pârâtei constând din preț restant în sumă de 90.378,95 lei și penalități de întârziere la plata prețului în sumă de 12.653,05 lei. Nefiind un director executiv răspunzător de compartimentul financiar - contabil, semnătura administratorului N. R. este lipsită de semnificație juridică, căci el nu putea reprezenta societatea pârâtă în raporturile cu terții. In calitate de membru al C. de administrație, el lua parte la ședințele acestui organ și vota în chestiunile supuse spre dezbatere, dar în mod individual el era lipsit de competențe executive, astfel că nu putea angaja societatea în raporturile cu terții.

Prin cererea înregistrată la data de 7 septembrie 2010 reclamanta SC B.

2000 S. SRL B. a formulat acțiune în anularea hotărârii arbitrale nr.2/2010 a Curții de A. de pe lângă C. de C. și I. B.-N. în contradictoriu cu pârâta SC O. & CO SA B. solicitând anularea Hotărârii nr.2/2010 și rejudecând cauza admiterea acțiunii cu obligarea pârâtei la plata următoarelor sume:

30.378,95 lei contravaloarea mărfii livrate și neachitate de către pârâtă și

153.557,57 lei penalități contractuale de întârziere.

În motivarea cererii arată că, Curtea de A. a admis în parte cererea de arbitrare formulată de reclamanta S. B. 2000 S. S. împotriva pârâtei S. O. & ca S. în sensul că a obligat pârâta la plata penalităților de întârziere în cuantum de doar 12.653,05 lei fără a prezenta motivele respingerii cererii pentru diferența penalităților solicitate, totalul penalităților solicitate fiind de

153.557,57 lei, motiv de nulitate a hotărârii arbitrale prevăzut de art.364 lit.g C.

Întrucât acțiunea arbitrală a fost admisă în parte, disputa litigiului rezidă asupra cuantumului penalităților de 0,5 % pe zi de întârziere, clauză penală stabilită în contractul dintre părți la art.6.4.

Deși contractul de vânzare-cumpărare nr.121/(...) este contestat de pârâtă, sub aspectul inadvertențelor privind datele diferite consemnate pe prima pagina a contractului și pe ultima fila a acestuia, toată atitudinea ulterioară a pârâtei confirmă faptul că aceste inadvertențe sunt simple greșeli de redactare, neobservate de părți la momentul redactării contractului și nu schimbă cu nimic voința părților consemnată în cuprinsul clauzelor contractuale.

Astfel, marfa livrată cu factura fiscală nr.BN VEY03003184102 din

(...), în valoare de 90.378,95 lei, a fost semnată și acceptată la plată fără nici un refuz sau fără vreo obiecțiune cantitativă sau calitativă. Mai mult, potrivit N.i de recepție și constatare de diferențe nr. 1614/(...) toate mărfurile din factura de livrare au fost recepționate și au intrat în gestiunea pârâtei.

Prin confirmarea de sold din (...), pârâta a confirmat expres soldul de

103.032,0 lei la (...), sold în care era cuprinsă valoarea facturii de 90.378,95 lei și penalitățile aferente perioadei de întârziere, potrivit pct.6,4 din contract, penalități care la (...) se ridicau la 12.653,05 lei.

La data de (...), prin fax, pârâta a fost notificată din nou cu privire la încălcarea contractului 121/(...) prin nerespectarea termenelor de plată dar în urma acestei notificări pârâta nu contestat nici creanța și nici contractul indicat în cuprinsul notificării, nici cuantumul penalităților contractuale de

0,5 %.

Arată că din moment ce se solicită constatarea nulității absolute a unei clauze precum și modificarea pe cale judecătorească a acesteia, aceasta înseamnă că pârâta acceptă existenta contractuală a acestei clauze, situație în care tribunalul arbitral a încălcat voința contractuală a părților, admițând penalități numai în parte.

Consideră că limitarea despăgubirilor la care a procedat Curtea de A. nu se justifică nici prin faptul că doar respectiva sumă a fost acceptată prin confirmarea soldului de către pârâtă, întrucât respectiva confirmare a avut loc în data de (...) fără a se fi efectuat și plata, așadar se impune calcularea în continuare a penalităților până la data de (...), așa cum a solicitat prin precizarea de acțiune depusă la dosar, penalități care se ridică la cuantumul de 153.557,57 lei.

Al doilea motiv de anulare a hotărârii arbitrale este prevăzut de art. 364 lit.i C. în sensul că această hotărâre încalcă dispoziții imperative ale legii.

Astfel, încălcând în parte clauza penală stabilită de părți, tribunalul arbitral a încălcat dispozițiile art. 969 C.civ. coroborat cu art.1066 și urm. C.civ. referitoare la clauza penală. Astfel, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar părțile au convenit cu privire la penalități în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere, această înțelegere are forță obligatorie iar intruziunea arbitrului prin limitarea acestor penalități apare ca nejustificată și nelegală.

Prin Încheierea ședinței publice din 2 noiembrie 2010 instanța a dispus conexarea dosarului (...) a Curții de A. C. - Secția comercial de contencios administrativ și fiscal la dosar nr. (...) constatând că sunt întrunite condițiile conexării prevăzute de art. 164 C. respectiv ambele pricini se află pe rolul acestei instanțe având aceleași părți, obiect și cauză.

Reclamanta SC B. 2000 S. SRL a depus note de ședință privind motivele cuprinse în decizia de casare.

I. Astfel, cu privire la contradictia Î. considerentele si dispozitivul deciziei casate, motivul de casare este acela că instanța de fond ar fi respins acțiunea În anulare formulată de S. O. & ca S., În loc să o admită În parte. Observăm că, chiar dacă ar fi procedat astfel, soluția instanței de fond ar fi fost aceeași, de admiterea În totalitate a acțiunii reclamantei În anulare și admiterea În parte a acțiunii În anulare a pârâtei S. O. & ca S., astfel că, practic, situația nu se schimbă cu nimic. Curtea de apel a considerat oricum, În decizia casată, că restul criticilor formulate de S. O. & ca S., sunt neîntemeiate.

II. Cât privește motivele de nulitate a hotărârii arbitrale si Încadrarea lor În art.364 C., reclamanta reiterează textele de lege invocate În acțiunea

În anulare inițială - art.364 lit.g) și i) din C.

Astfel hotărârea arbitrală a admis În parte cererea de arbitrare formulată de reclamanta S. B. 2000 S. S. Î. pâtâtei S. O. & ca S. În sensul că a obligat pârâta la plata penalitătilor de Î. În cuantum de doar 12.653,05 lei fără a prezenta motivele respingerii cererii pentru diferenta penalitătilor solicitate, totalul penalităților solicitate fiind de 153.557,57 lei. Nu există nicăieri În considerentele hotărârii arbitrale vreo referire la motivele pentrucare ar fi fost Înlăturate penalitățile solicitate și ca urmare, motivul pentru care clauza penală ar fi fost Înlăturată sau admisă doar În parte.

Întrucât acțiunea arbitrală a fost admisă În parte, În ce o privește pe reclamantă disputa litigiului rezidă asupra cuantumului penalitătilor de 0,5

% pe zi de Î., clauză penală stabilită În contractul dintre părti la art.6.4.

Al doilea motiv de nulitate a hotărârii arbitrale se Încadrează În dispozițiile art.364 lit.i) C., În sensul că această hotărâre Încalcă dispozitii imperative ale legii.

Astfel, Înlăturând clauza penală stabilită de părți, tribunalul arbitral a Încălcat dispozițiile art.969 C.civ. coroborat cu art.1066 și urm.C.civ., referitoare la clauza penală. Astfel, "Convențiile legal făcute au putere de lege Î. părțile contractante; iar părțile au convenit cu privire la penalități În cuantum de 0,5% pe zi de Î., această Înțelegere are forță obligatorie iar intruziunea arbitrului prin limitarea acestor penalități apare ca nejustificată și nelegală.

Referitor la Î. art.139 C., respectiv că "T. arbitral a acordat relevanță juridică unei copii a unui contract comercial contestat, deși reclamanta nu a putut depune originalul acestuia"

Afirmația este total eronată: deși nu a motivat, este evident că tribunalul arbitral nu a acordat relevanță contractului, admițând practic pretențiile reclamantei În parte. Aceeași soluție se putea pronunța cu siguranță doar În prezența facturii fiscale nr.BN VEY03003184102 din (...) și a CONFIRMĂRII DE SOLD din (...), prin care pârâta a răspuns cererii reclamantei. Se poate lesne observa că restul neachitat din factura indicată și suma cuprinsă În confirmarea de sold totalizează exact pretențiile admise de tribunalul arbitral, ceea ce Înseamnă că T. arbitral nu a acordat nici o relevanță juridică contractului, deși nu a motivat acest lucru.

Cât privește motivul referitor la Î. art.143 indice 2 din L. 31/1990, observăm că acest text de lege nu există.

Chiar dacă acest Înscris nu ar fi acceptat ca și probă, raporturile juridice dintre părți, care au calitatea de comercianți, respectiv clauzele contractuale, pot fi probate cu orice mijloace de probă, În lumina dispozițiilor art. 46 C.com.

Mai mult, există suficiente probe la dosar (chiar Înscrisuri confirmative emanând de la S. O. & CO S.), ce constituie Început de dovadă scrisă pentru ca proba cu martori să fie admisibilă, motiv pentru care o solicita mai jos, tocmai pentru a dovedi clauzele contractuale contestate.

Astfel, marfa livrată cu factura fiscală nr.BN VEY03003184102 din

(...), În valoare de 90.378,95 lei, a fost semnată si acceptată la plată fără nici un refuz sau fără vreo obiecțiune cantitativă sau calitativă (care oricum trebuia reclamată În termen de 5 zile, potrivit art.9.1 din contract).

Mai mult, potrivit N.i de recepție și constatare de diferențe nr.

1614/(...) (document intern al pârâtei, deci pe deplin opozabil acesteia) toate mărfurile din factura de livrare au fost recepționate și au intrat În gestiunea pârâtei.

De asemenea, după livrarea mărfurilor pârâta a plătit, fracționat și cu mari Întârzieri, o mare parte din valoarea facturii, fără a contesta vreunmoment existenta contractului, nelivrarea mărfii sau orice alte date legate de raportul juridic dintre părți.

Dar cea mai importantă dovadă (dacă mai era nevoie) a existenței și validității raporturilor juridice (În special a clauzei penale) este CONFIRMAREA DE SOLD din (...), prin care pârâta a răspuns cererii noastre din (...). Pârâta confirmă expres soldul de 103.032,0 lei la (...), sold În care era cuprinsă valoarea facturii de 90.378,95 lei si penalitătile aferente perioadei de Î., potrivit pct.6.4 din contract, penalităti care la (...) se ridicau la 12.653,05 lei. Mai mult, ulterior acestei confirmări de sold, s-au efectuat plăți către reclamantă, fără a se ridica de către S. O. & CO S. nici un moment vreo problemă privind cuantumul datoriei către reclamantă.

În sfârșit, la data de (...), prin fax, pârâta a fost notificată din nou cu privire la Î. contractului 121/(...) prin nerespectarea termenelor de plată (există la dosar atât notificarea cât și raportul de fax). În urma acestei notificări pârâta nu a avut nici o reactie si nu a contestat nici creanta si nici contractul indicat În cuprinsul notificării. Precizează că notificarea a indicat cuantumul penalităților contractuale de 0,5 %, iar pârâta nu l-a contestat.

Astfel, contestarea existenței contractului nu este decât o apărare de circumstanță a pârâtei care profită de o greșeală de redactare. E. clar că Î. părți a existat un contract, necontestat de peste 1 an și jumătate, contract În baza căruia s-au derulat raporturile comerciale dintre părți.

De altfel, pe prima fila a contractului există nr. de Î. al pârâtei,

1561/(...), iar pârâta nu a prezentat registrul de intrări corespondență pentru a oferi o contraprobă credibilă În ce privește inexistența contractului, motiv pentru care se impune aplicarea art.53 cod comercial privind refuzul prezentării registrelor comerciantului.

În sfârșit, existenta si realitatea contractului (mai precis a clauzei penale de 0,5% pe zi de Î.) este confirmată (indirect) de cererea pârâtei din completarea la Î., depusă la termenul din (...),prin care solicită a se constata nulitatea absolută parțială a clauzei penale de 0,5 % penalități pe zi de Î. precum și reducerea acesteia, sens În care cităm din scriptul pârâtei:

"Așa fiind, clauza penală este lovită de nulitate absolută partială și ca atare solicităm tribunalului arbitral să reducă penalitatea de 0,5 % pe zi de

Î. la o penalitate de O: 11 % pe zi de Î. ... "

Din moment ce se solicită constatarea nulității absolute a unei clauze precum și modificarea pe cale judecătorească a acesteia, aceasta Înseamnă că pârâta acceptă existenta contractuală a acestei clauze, situație În care tribunalul arbitral a Încălcat voința contractuală a părților, admițând penalități numai În parte. De altfel, așa cum am arătat tribunalul arbitral nici nu a expus motivele pentru care a ales această soluție.

III. Cu privire la dispoziția deciziei de casare, referitoare la analiza clauzei penale prin prisma dispozitiilor si limitelor impuse de L. 4. (art.4 alin.3).

Analizând aplicabilitatea În timp a Legii 4., care prin art.4 alin.3 limitează cuantumul penalităților (În lipsa unei dispoziții contractuale contrarii) la cuantumul creanței asupra căreia de calculează, observăm că,

Într-adevăr acest text de lege era În vigoare la data Î. contractului nr.121 din

20 octombrie 2008.

Ca urmare, cuantumul penalitătilor trebuie Într-adevăr limitat la cuantumul creantei asupra căreia poartă, adică la suma de 90.378,95 lei.

Astfel, la data de (...), soldul datoriei era de 103.032,0 lei, confirmat de pârâta S. O. & CO S. prin adresa din (...), sold format din:

- 90.378,95 lei, contravaloare marfă neachitată și

- 12.653,05 lei, penalități contractuale.

Ulterior s-au emis de către pârâtă 7 cecuri a câte 5.000 lei fiecare, cecuri care s-au compensat, respectiv au fost plătite de către S. O. & CO S., potrivit extrasului de cont al B., existent la dosar, astfel:

- În (...) - 5.000 lei,

- În (...) - 5.000 lei.

Penalitățile s-au calculat după formula:

Soldul datoriei (colA) x Zile de intârziere (coI.5) x 0,5% = Penalități

(coI.6).

Penalitățile au fost calculate pe perioade, de fiecare dată la soldul datoriei și nu depășesc niciodată acest sold, la momentul la data la care au fost calculate. Totalul penalităților Însă, depășește, Într-adevăr creanța asupra căreia au fost calculate, adică suma de 90.378,95 lei, motiv pentru care formulează prezenta PRECIZARE DE ACȚIUNE prin care își reduce pretențiile formulate prin acțiunea arbitrală inițială și solicită: să se admită În parte cererea de anulare formulată de către S. O. &

CO S., să se admită În totalitate cererea noastră de anulare a hotărârii arbitrale și să se anuleze Hotărârea nr. 2/2010 a Curții de A. de pe lângă C. de C. și I. B.-N., iar rejudecând cauza, să se admită acțiunea În anulare a reclamantei astfel cum a fost formulată și precizată și pe cale de consecință să obligați pârâta la plata sumelor de:

30.378,95 lei reprezentând contravaloare mărfă livrată și neachitată de către S. O. & CO S. și

90.378,95 lei, reprezentând penalităti contractuale de Î., reduse conform art.4 alin.3 din L. 4., În vigoare la data nașterii raportului juridic dintre părți.

De asemenea, solicită obligarea S. O. & ca S. Ia plata cheltuielilor de judecată integral, la Curtea de arbitraj și În fața Curții de A.

În drept, invocă dispozițiile art. 364 lit. g și i Cod proc. civ., ale art. 969, art.1066 și urm. C. civ., art. 46 C.com., L. 246/2002, modificată.

Reclamanta S. O. & CO SA a depus concluzii scrise prin care:

1. Solicită sa se admită actiunea reclamantei in anulare, sa se desființeze hotararea arbitrala nr. 2/A/2010 si, rejudecand pe fond litigiul arbitral In principal, sa se respingă cererea introductiva precizata.

In subsidiar 1, sa se admită in parte cererea introductiva precizata pentru petitul de pret restant in suma de 30.378,95 lei.

In subsidiar 2, sa se admită in parte cererea introductiva precizata pentru petitul de pret restant in suma de 30.378,95 lei si penalitati de intarziere aferente tot in suma de 30.378,95 lei.

Cu cheltuieli de judecata in suma de 10.274 lei in toate instantele, reprezentand onorarii de avocat in suma de 5.600 lei si taxe judiciare de timbru in suma de 4.674 lei, dupa cum urmeaza (conform chitantelor existente la dosare):

- onorarii de avocat: 1.200 lei in fata T.ui arbitral; 3.200 lei in fata

Curtii de A. C. 1.200 lei in fata Curtii de A. C. in rejudecare;

- taxe judiciare de timbru: 2.333 lei pentru actiunea in anulare; 2.341 lei pentru recurs.

In situatia admiterii cererii introductive precizate intr-una din variantele mentionate in subsidiar, solicita compensarea totala sau partiala a cheltuielilor de judecata, dupa caz.

1. Sustine motivele de anulare a hotararii arbitrale nr. 2/A/20I0 astfel cum acestea au fost enuntate si dezvoltate prin actiunea in anulare.

In opinia reclamantei hotararea arbitrala este anulabila cel putin ca o consecinta a primului motiv de anulare, respectiv hotararea este nemotivata

- motiv de desfiintare reglementat de art. 3. g din C. proc. civ.

Asa cum se poate observa cu usurinta, considerentele hotararii nu cuprind motivele de fapt si de drept pe care se bazeaza solutia T.ui arbitral iar, prin nemotivarea solutiei, tribunalul nu a intrat practic in cercetarea fondului.

T. arbitral nu a facut decat sa mentioneze foarte exact si repetat sustinerile partilor din timpul solutionarii litigiului si doar la p. 12, in finalul considerentelor, pe 5 randuri, se face referire la confirmarea de sold din data de (...), act care pare sa fi constituit argumentul decisiv, dar totusi nemotivat, in solutionarea litigiului comercial.

De altfel si I. Curte de C. si J. arata in considerentele Deciziei de casare nr. 1871/(...) ca prin nemotivarea sentintei arbitrale solutia corecta a

Curtii de A. C. ar fi trebuit sa fie de admitere a actiunii in anulare.

2. In rejudecarea litigiului arbitral invederează instantei urmatoarele: a. Cu privire la petitul privind pretul restant de 30.378,95 lei:

In absenta unor probe indubitabile, actiunea precizata de catre reclamanta cu privire la diferenta de pret in suma de 30.378,95 lei este nefondata.

In concret, societatea reclamantă a primit marfuri in baza facturii cu terminatia nr. 3184/02/(...) si a achitat pretul de 60.000 lei pentru produse livrate in mod efectiv.

In concluzie, platile partiale de 60.000 lei facute de catre reclamantă reprezinta o acceptare tacita a facturii comerciale, dar acceptarea tacita are valoare probanta numai pentru executarea partiala a platii.

Factura cu terminatia 3184/02/(...) apare ca fiind semnata de numitul

N. R. atat la rubrica "D. privind receptia" cat si la rubrica "S. de primire". Lipseste insa stampila SC O. & CO SA.

Factura neaccceptata la plata cu semnatura si stampila, contestata de beneficiar si necoroborata cu alte mijloace de proba, este lipsita de forta probanta.

Mai mult, factura fiscala nu este un act efectiv de livrare. O. marfa trebuie insotita si de un aviz de expeditie si un certificat de calitate a marfii.

Factura nu poate avea nici valoare de receptie a marfurilor intrucat in speta, in afara motivelor invocate mai sus, marfurile cuprind 29 de sortimente-repere, cantitati mari si diferite, precum si preturi unitare diferite, aspecte care toate trebuiau sa fie verificate de o comisie de receptie legala si calificata.

Nota de receptie nr. 1614/(...)" (depusa in copie de reclamanta) nu este semnata de comisia de receptie formata din persoanele N. R., Silas Grigore si Pupeza V. si, deci, nu are valoare probanta si, prin urmare, nu se poate tine seama de acest inscris in solutionarea cauzei.

Nici adresa de raspuns a SC O. & CO SA B. din data de (...) la adresa reclamantei de confirmare de sold din (...) nu are valoare probanta in cauza intrucat actul poarta o alta semnatura decat a contabilului Pop I., din cadrul Biroului contabilitate, caruia i se solicita confirmarea extrasului la data de (...). Fiind o chestiune de evidenta contabila, numai contabilul Pop I. eracompetent sa ofere relatiile cerute si sa confirme o presupusa creanta. De aceea el a si fost nominalizat in adresa reclamantei ca fiind destinatarul adresei. Numitul N. R., care a semnat in locul contabilului Pop I. este desemnat ca fiind doar "persoana de contact".

Confirmarea facuta de catre numitul N. R., administrator ne executiv al societatii reclamante, din cuprinsul raspunsului din data de (...), privitor la o datorie a paratei constand din pret restant in suma de 90.378,95 lei si penalitati de intarziere la plata pretului in suma de 12.653,05 lei, nu are relevanta juridica.

Nefiind un director executiv raspunzator de compartimentul financiar- contabil, semnatura administratorului N. R. este lipsita de semnificatie juridica, caci el nu putea reprezenta societatea parata in raporturile cu tertii. In calitate de membru al C. de administratie, el lua parte la sedintele acestui organ si vota in chestiunile supuse spre dezbatere. Cu alte cuvinte, in mod individual el era lipsit de competente executi ve, astfel ca nu putea angaja societatea in raporturile cu tertii.

De asemenea, notificarea nr. 51/(...) (despre care reclamanta afirma ca reprezinta o recunoastere tacita a obligatiei de plata prin faptul necomunicarii unui raspuns in termen) nu are nicio relevanta juridica in cauza.

Teoria generala a obligatiilor contractuale impune ca acceptarea sa fie o declaratie de vointa expresa, neindoielnica, cu intentia de a se obliga. Acceptarea tacita nu este admisa. Simpla tacere nu poate avea valoare de acceptare. b. Cu privire la petitul privind penalitatile de intarziere in suma de

90.378,95 lei:

Penalitatile pretinse sunt nelegale pentru urmatoarele motive: b1. Penalitatile de intarziere sunt accesorii in raport cu obligatia de plata a diferentei de pret, obligatie de plata care in opinia reclamantei nu exista. b2. Chiar daca ar exista obligatii de plata restante, in lipsa unei clauze penale reglementata in scris si acceptata de catre parti, nu se poate pretinde si acorda penalitati.

Inscrisul numit "contract nr. 121" nu are valoare juridica probanta in cauza pentru motivele urmatoare:

Asa cum a sustinut in fata T.ui arbitral, copia pretinsului contract nr.

121/(...), invocat si depus de catre reclamanta la dosar, parea a fi un colaj din alte doua contracte intrucat, pe de o parte, exista o redactare si o asezare diferita in pagini a continutului, iar, pe de alta parte, pe ultima pagina, la art. 18.5 era consemnata data incheierii " astazi 14 DEC.2006, data semnarii lui ". O oarecare siguranta o prezenta doar pag. 1, cea care cuprindea parafa de inregistrarea nr. 1561 din registrul de corespondenta, numai ca partea de jos a paginii nu era tiparita, lipsind in mod curios.

Pentru aceste motive a solicitat reclamantei sa depuna originalul inscrisului pentru a efectua procedura de verificare de scripte, astfel cum aceasta este reglementata de arte 177 si urm. C. T. arbitral i-a pus in vedere reclamantei sa depuna originalul inscrisului. Reclamanta nu a depus originalul, declarand ca nu il mai are, declaratie pe care - de altfel - a facuta- o si in fata Curtii de A.

In concluzie, in lipsa originalului, copia inscrisului prezentat ca fiind

"contractul nr. 1..0CT.2008" nu are valoare probanta si, prin urmare, instanta nu poate tine cont de acest inscris in solutionarea cauzei.

In temeiul art. 1169 C. civ., "cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca", deci, obligatia de a-si dovedi actiunea revine reclamantei (faptul ca parata, la randul sau, nu poate sau refuza sa produca dovezi nu-i este imputabila ).

Conform art. 139 C. proc. civ. "partea care a depus un inscris in copie certificata este datoare sa aiba asupra sa la sedinta originalul inscrisului sau sa-l depuna mai inainte in pastrarea grefei". In lipsa originalelor, sanctiunea procedurala este lipsa de valoare probatorie a copiei ("sub pedeapsa de a nu se tine seama de inscris"). b3. Reclamanta nu a depus la dosar vreun alt act care sa cuprinda o clauza penala.

Adresa reclamantei de confirmare de sold din data de (...), nu reglementeaza o clauza penala in mod expres si indubitabil si nici nu cuprinde o recunoastere unilaterala din partea sa a obligatiei de a achita o penalitate de 0,5 %. de intarziere in caz de neplata a pretului.

Nici factura nu cuprinde vreo clauza penala.

Pentru reclamanta, in lipsa vreunei clauze penale, alternativa ar fi pretinderea de dobanzi comerciale, conform art. 4 din O.U.G. nr. 119/2007, la nivelul ratei dobanzii de referinta stabilita de B. N. a R. b4. In legatura cu pozitia sa procesuala privind existenta unui contract scris intre parti care sa reglementeze o clauza penala:

E. adevarat ca initial pozitia sa procesuala a fost de acceptare a existentei acestui contract.

La termenul din (...), prin "N. de sedinta" a sesizat T.ui arbitral anumite inadvertente legate de forma si continutul actului depus in copie si a solicitat depunerea originalului de catre societatea reclamanta pentru efectuarea verificarilor impuse de art. 177 si urm. C. proc. civ. Face precizarea ca aceasta operatiune comerciala s-a realizat in mandatul fostului Consiliu de administratie si a fostului director general iar acestia nu au predat actualelor organe ale societatii nici raportul de gestiune si al operatiunilor comerciale si nici arhiva cu acte primare.

In aceasta situatie, a adoptat aceasta noua pozitie procesuala in termen, nefiind expirata faza de administrare a probatoriului. Mai mult, urmare acestei imprejurari, partile au solicitat judecarea cauzei in echitate.

Reclamanta a invocat si sustinut, in lipsa originalului, inexistenta acestui act juridic si nu anumite "inadvertente".

Reclamanta nu a contestat existenta unor raporturi juridice comerciale intre parti, respectiv existenta unor operatiuni de vanzare- cumparare comerciale intre parti, dar aceste raporturi juridice nu s-au consemnat in scris sub forma unui contract valabil incheiat. b5. Daca instanta ar stabili ca exista intre parti o clauza penala legal incheiat, astfel cum pretinde reclamanta, atunci in speta sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 4., in vigoare la data nasterii raportului juridic de vanzare-cumparare (factura nr. 3184/02 este din data de (...)).

Conform art. 4 alin. 3 din L. nr. 4., in vigoare pana la data de (...) cand actul normativ citat a fost abrogat prin L. nr. 2., totalul penalitatilor pentru intarziere in decontare nu poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate.

Clauza penala astfel cum este reglementata de art. 6.4 din contractul nr. 12112008 depus in copie stipuleaza plata de penalitati de intarziere de

0,5. de intarziere "in caz de neplata in termen."

In opinia sa, in conditiile de mai sus, totalul penalitatilor nu poate depasi pretul restant in suma de de 30.378,95 lei.

II. Solicita admiterea actiunii in anulare a reclamantei si, pe fond, dupa rejudecarea cauzei, pune aceleasi concluzii ca in petitele precizate la pct. 1, pag. 1 (cu varianta in principal si doua variante in subsidiar)

In drept s-au invocat prevederile art. 146 C. proc. civ.

Reclamanta S. B. 2000 S. S. a formulat concluzii prin care solicităm admiterea cererii sale În anularea Hotărârii arbitrale, astfel cum a fost precizată prin notele de ședință depuse la dosar la data de (...) și În consecință: să se admită În parte cererea de anulare formulată de către S. O. &.

CO S., să se admită În totalitate cererea reclamantei de anulare a hotărârii arbitrale și să se anuleze Hotărârea nr. 2/2010 a Curții de A. de pe lângă C. de C. și I. B.-N., iar rejudecând cauza, să se admită acțiunea În anulare a reclamantei astfel cum a fost formulată și precizată și pe cale de consecință să fie obligată pârâta la plata sumelor de:

30.378,95 lei reprezentând contravaloare mărfă livrată și neachitată de către S. O. & CO S. și

90.378,95 lei, reprezentând penalităti contractuale de Î., reduse conform art.4 alin.3 din L. 4., În vigoare la data nașterii raportului juridic dintre părți.

Solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată În cuantum de 7.934,73 lei, reprezentând taxe arbitrale, taxe judiciare de timbru, timbru judiciar, onorarii avocat.

Pentru a nu se repeta, face trimitere la toate argumentele arătate prin același script denumit N. de ședință depus la (...).

Mai jos, face referire doar la cuantumul penalitătilor contractuale raportat la art. 4 al.3 din L. 4., În vigoare la data nașterii raportului juridic dintre părți.

Astfel, reclamanta a limitat cuantumul penalităților la suma de

90.378,95 lei, acesta reprezentând cuantumul sumei asupra căruia s-au calculat penalitățile. E. de observat intârzierile cu care s-au efectuat plățile facturii În cauză, precum și faptul că aceste plăți au fost foarte fracționate.

Nu s-ar putea admite teza pârâtei prin care s-a solicitat acordarea de penalități limitat la nivelul actual al creanței - 30.378,95 lei, deoarece s-ar Înfrânge Însăși rațiunea și scopul penalităților contractuale (clauzel penale) dar și textul de lege, art. 4 al.3 care prevede expres că "totalul penalităților pentru Î. În decontare, prevăzute la alin. (1) și (2), nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate",

Ori, solicită instanței să observe faptul că penalitățile sunt stabilite pentru fiecare zi de Î. și au fost calculate pe perioade, de fiecare dată la soldul datoriei (tabelul din notele de ședință) și nu depășesc niciodată acest sold, la data la care au fost calculate.

Dacă am limita aceste penalități la soldul actual al datoriei (cu o scadență veche de 3 ani), ar Însemna să acceptăm că orice plată parțială a unei creanțe scadente ar Î.rupe curgerea penalităților pentru Î.aga creanță. Ori este binecunoscut faptul că plata parțială Î.rupe curgerea penalităților doar pentru partea stinsă din datoria totală, iar penalitățile curg În continuare până la stingerea integrală a creanței. Ce s-ar Întâmpla, spre exemplu, dacă datoria principală ar fi În prezentă stinsă integral, dar fracționat, prin plăți mici Întinse pe o perioadă de 3 ani. Ar Însemna că pârâta nu mai datorează penalităti? Consideră că o asemenea soluție nu ar putea fi acceptată, deoarece voința părților și scopul clauzei penale esteacela de a sancționa Î.a la plată și repararea (convențională) a prejudiciului creat prin Î.

Astfel, pragul stabilit de art.4 alin.3 din L. 4., modificată este practic cuantumul creanței, adică 90.378,95 lei, sumă care a și solicitat-o cu titlu de penalități.

Asupra cauzei de față, Curtea constată următoarele:

1. prin cererea de arbitrare SC B. 2000 S. solicita obligarea SC O. &CO SA obligarea la plata sumei de 65.378,95 lei contravaloare marfa livrată și neachitată și laplata sumei de 174.926,11 lei penalități contractuale (potrivit art 6.4. din contractul de vanzare cumparare nr 121 din (...))

2. potrivit incheierii T.ui A. din (...) pârâta arată că suma pretinsă de reclamantă în baza contractului nu este corectă deoarece pârâtasa efectuat

7 plăți pe bază de filă CEC în valoare de 5.000 ron fiecare (total 35.000 ron)

și aceste plăți nu au fost luate în calcul de reclamantă deși aceasta a „gajat"; aceste file CEC în favoarea SC REHAU. Pârâta depune fișa de cont furnizor, fișă care se comunică cu reclamanta. T. arbitral amâna cauza pentru (...), termen la care pârâta depune întâmpinare.

3. Prin întâmpinare pârâta recunoaște că între părți s-aîncheiat contractul nr 1. (acest contract fiind depus în copie de către reclamantă la dosar) - dar că acel contract cuprindea doar clauze generale,urmând ca în cazul fiecărei vânzări să se încheie acte adiționale. De asemenea pârâta arată că a achitat suma de 60.000 lei cu factura nr 03003184/02/(...) asfel că din totalul sumei totale de 90.378,95 lei ce ar fi datorată a rămas de achitat doar suma de 30.378,95 lei. Referitor la penalitățile de întârziere solicitate se susține de către pârâtă că acestea nu pot depăși debitul principal - potrivit art 4 al 3 din L. nr 4..

4. La același termen reclamanta își restrânge cererea solicitând suma de 30.378,95lei contravaloare marfă și 153.557,57 lei penalități. Se arată că la (...) soldul datoriei SC O. &CO era de 103.032 lei,sold confirmat prin adresa din (...) de către pârâtă. Acest sold era format din suma de

90.378,95 lei contravaloare marfă și suma de 12.653,05 penalități. Reclamanta recunoaște că ulterior pârâtă a efectuat plăți care au diminuat creanța principală la 30.378,95 lei.

5. ulterior pârâta prin completarea la întâmpinare susține nulitatea absolută a clauzei prev deart 6.4. din contractul nr 1. prin raportare la cuantumul pe care clauza permite reclamantei să îl valorifice. De asemenea pârâta la termenul din (...) contestă conținutul contractului nr 1. și arată că acestanu poartă ștampila și semnătura pe fiecare filă, că anumite paragrafe sunt redactate cu alte tipuri de caractere, iar la final data incheierii contractului este (...) și nu (...). pentru acest motiv pârâta solicita ca reclamanta să depună originalul contractului contestând însăși valabilitatea acestuia.

6. Reclamanta la următorul termen arată că este în imposibilitate să prezinte originalul contractului nr 1.. la acest termen părțile solicită soluționarea litigiului în echitate. Primul criteriu dupa care se face clasificarea arbitrajului sunt regulile urmate in solutionarea litigiilor. Dupa acest criteriu deosebim arbitrajul de drept strict sau de jure si arbitrajul in echitate sau amiable composition.

7. A. de drept strict este acela in care litigiile se solutioneaza curespectarea normelor de drept procesual si de drept material aplicabile. A. in echitate este acela in cadrul caruia arbitrii nu sunt tinuti sa observe cu rigurozitate orice norma procedurala si nici sa aplice in mod strict toate normele de drept material competente, calauzindu-se in rezolvarea litgiuluidupa exigentele echitatii, dar cu respectarea principiilor fundamentale de drept. C. 2 feluri de arbitraj comercial se deosebesc intre ele, dar nu se opun unul altuia, arbitrajul de jure situandu-se singur in cadrul dreptului iar arbitrajul in echitate plasandu-se in afara ordinei juridice. A. de drept strict este prevazut cu norme procedurale mai suple si mai elastice decat procedura formala a jurisdictiilor de drept comun si aplica dreptul contractului tinand seama de clauzele stipulate de catre parti in contractul de comert exterior, de uzantele comerciale internationale si de consideratii de echitate comerciala internationala. A. in echitate infatiseaza un caracter mai flexibil si mai putin formal decat arbitrajul de drept strict si nu inceteaza sa ramana subordonat ordinei de drept.

8. pârâta arată că nu mai recunoaște contractul nr 1. susținînd că s- au derulat relațiile comerciale. Solicită să nu se țină seama de această probă la soluționarea cauzei. La termenul din (...) se recunoaște de către pârâtă semnarea la (...) a confirmării de sold la (...), împrejurarea față de care reclamanta arată că nu mai este de acord cu soluționarea litigiului în echitate.

9. Prin hotărârea arbitrală nr 2 din (...) T. A. a admis în parte cererea de arbitrare formulată de SC B. 2000 S. SRL și a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 30.378,95 lei reprezentând contravaloare marfă (din factura BNVEY 030031841022/(...)) și 12.653,05 lei reprezentând penalități de întârziere acceptate de către pârâtă prin confirmarea de sold din data de (...) precum și la plata sumei de 2703 lei cheltuieli de arbitraj parțiale.

10. Curtea observă că la termenul din (...) tribunalul arbitral a înțeles să soluționeze litigiul în echitate raportat la solicitarea ambelor părți și că acerlași tribunal arbitral a lăsat fără efecte solicitarea ulterioară a reclamantei de la termenul din (...). - de a nu se mai soluționa litigiul în echitate raportat la probațiunea administrată ulterior și la recunoașterile pârâtei. Curtea apreciază că în mod corect instanța arbitrală nu a revenit asupra modalității de soluționare a cererii arbitrale (în drept sau în echitate)

- pentru că nu a existat un nou acord al părților cu privire la această nouă modalitate de soluționare, acord ce putea fi încuviințat de arbitru și pe de altă parte odată stabilită modalitatea de soluționare (în echitate), modalitate care nu mai presupune aceleași exigențe procedurale ca și arbitrajul de drept strict, nu s-ar putea reveni asupra acesteia întrucât s-ar pune în discuție în acest fel însăși valabilitatea probațiunii administrate pe durata arbitrajului în echitate, probațiune care a și condus la noua solicitare a reclamantei. Prin urmare deși nu rezultă expresis verbis, curtea reține că părțile au investit instanța arbitrală cu soluționarea în echitate a litigiului, potrivit încheierii din (...), solicitare justificată tocmai de dificultatea administrării probelor în condițiile procedurale stricte ale arbitrajului în drept.

11. Plecând de la această constatare curtea observă că însăși exigențele formale cerute unei hotărâri pronunțate în echitate trebuie examinate din această perspectivă. Curtea observă că hotărârea atacată nu respectă canoane tipice (formale) ale unei hotărâri judecătorești - în ce privește redactarea motivării. Hotărârea cuprinde exigențele formale cerute de art 360 și următoarele - care prin lipsa lor ar putea duce la admiterea acțiunii în anulare. Ceea ce este oarecum atipic - este motivarea în sensul că arbitrul relatează în motivare tot ceea ce s-a petrecut de-a lungul judecății arbitrale conducând motivarea spre concluzia admiterii în parte a cererii arbitrale - având în vedere în mod decisiv confirmarea de sold la (...), confirmare de sold acceptată de către pârâtă prin semnătură la (...). Ori fațăde acest reper probator indubitabil, instanța arbitrală a înțeles să facă abstracție de contractul nr 1. și să oblige pârâta strict la ceea ce reclamanta a probat că aceasta s-a obligat - adică la plata sumelor înscrise în confirmarea de cont la (...).

12. Față de concluzia corectă la care a ajuns instanța arbitrală curtea urmează a respinge acțiunea în anulare formulată de către SC O. & Co SA.

Nu se poate reține că hotărârea arbitrală nu este motivată, întrucât pe de o parte există argumente ale instanței arbitrale expuse prin indicarea parcursului cererii arbitrale și pe de altă parte din maniera în care a fost administrat probatoriul,manieră care se regăsește expusă și în încheierea de amânare a pronunțării fin (...) - când tribunalul arbitral constată în mod expres că soldul la (...) a fost confirmat de către pârâtă și în raport de această constatare înțelege să soluționeze litigiul. Pe de altă parte curtea reiterează împrejurarea că litigiul a fost soluționat în echitate - în raport de dificultățile probatorii învederate de către părți, și că formalismul unei hotătâri (inclusiv sub aspectul acurateții motivării) este mai puțin pregnant decât în ipoteza arbitrajului de drept strict. Altfel spus, curtea a înțeles de ce tribunalul arbitral a admis în parte cererea și mai mult reține că în mod corect a dezlegat litigiul.

13. Referitor la acțiunea în anulare de SC B. 2000 S. SRL si aceasta va fi respinsă. Corect a înlăturat instanța arbitrală contractulnr 1. ca și probă - întrucât nu s-a depus în instanță originalul acelui contract. Numai în situația în care reclamanta proba existența valabilă a contractului putea solicita penalitzăți rezultând din acel contract. Practic reclamanta își învocă propria culpă atunci când critică neacordarea penalităților. Numai dacă proba prin depunerea originalului existența valabilă a obligației de plată a penalităților se puteau face critici în acest sens. Ori tribunalul arbitral în mod corect nu a luat în seamă copia contractului în lipsa originalului, soluționând cauză fără a ține cont de copia depusă. T. arbitral nu a înlăturat în parte clauza penală stabilită de către părți, ci nu a avut-o în vedere de vreme ce contractul nr 1. nu constituie o probă legal administrată. Hotărârea are în vedere ca și motivare confirmarea de sold la (...), confirmare acceptată de către pârâtă la (...). Suma de 12.653,05 lei reprezentând penalități de întârziere acceptate de către pârâtă prin confirmarea de sold din data de (...) - nu are în vedere contractul nr 1..

14. Curtea nu a identificat niciuna din ipotezele prevăzute de art 364 cod pr civ care ar putea duce la admiterea acțiunilor în anulare.

PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

Respinge acțiunea în anulare formulată de către SC O. & Co SA cu sediul ales la C. V. M. din B., str. C.R.Vivu, nr. 16, jud. B.-N. împotriva Hotărârii nr. 2/(...) pronunțată de T. A. din cadrul Curții de A. C. - C. de C. și I. B.-N. în dosar nr. 2/A/2010.

Respinge acțiunea în anulare formulată de SC B. 2000 S. SRL cu sediul ales la SCA F. și A. din B., str. Al.Odobescu, nr. 20, jud. B.-N., împotriva aceleiași hotărâri.

Compensează integral cheltuielile de judecată ale părților, cheltuieli ocazionate de soluționarea acțiunii în anulare.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE, GREFIER, G.-A. N. A. B.

Red.G.A.N./dact.L.C.C.

4 ex./(...)

← Decizia comercială nr. 1759/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii...		Decizia comercială nr. 113/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... →

Sentința comercială nr. 735/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Sentința comercială nr. 735/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii