Decizia comercială nr. 1364/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.1364/2011
Ședința a de 4 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. C.
JUDECĂTOR : M. S.
JUDECĂTOR : M. I. I.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea A. F. P. H. PRIN D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 5702 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., în contradictoriu cu intimații SC W. T. C., B. Ș., B. A. ȘI C. G. M. LICHIDATOR J. AL SC W. T. C. S., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din L. 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care C.ea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art. 8 din L. nr.85/2006 și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința comercială nr. 5702 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Comercial Cluj, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea majoritară a debitoarei S. W. T. C. S. împotriva pârâților B. Ș., B. A., pentru angajarea răspunderii patrimoniale solidare a acestora pentru întreg pasivul debitoarei S. W. T. C. S., în sumă de 394.722,00 lei. S-a dispus conexarea dosarului nr. (...) la dosarul nr. (...). Analizând incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din L. nr. 85/2006 în prezenta cauză, judecătorul sindic a reținut că, potrivit acestor norme, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, dacă au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; Astfel cum rezultă din notificarea adresată de lichidatorul judiciar creditorilor D. a jud. C., AVAS București și ITM al jud. C., depusă la 27 aprilie 2009 (f.236 dosar (...)), notificările privind deschiderea procedurii insolvenței adresate celor doi pârâți și celui de al treilea administrator al debitoarei, cetățean slovac, conținând înștiințările pârâților despre obligațiile ce le revin în baza Legii nr. 85/2006 nu au fost comunicate efectiv pârâților, societatea fiind dizolvată pentru nedepunerea situațiilor financiare începând cu anul 2003. În consecință, judecătorul sindic nu a putut reține o eventuală nepredare voită de către pârâții administratori statutari a documentelor contabile ale debitoarei către lichidatorul judiciar, pentru a putea prezuma o eventuală neconducere a contabilității în conformitate cu legea. Pentru a se putea reține incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din L. nr. 85/2006, tribunalul a apreciat că nu este suficientă o simplă neîntocmire a actelor contabile ale debitoarei, ci se impune demonstrarea unei legături de cauzalitate între neținerea contabilității în conformitate cu legea și ajungerea debitoarei în stare de insolvență. Or, în speță, cauzele ajungerii debitoarei în insolvență nu au putut fi identificate, societatea fiind dizolvată anterior anului 2005, când a fost desemnat lichidatorul debitoarei în temeiul Legii nr. 31/1990. În aceste condiții, nu se poate stabili nicio legătură de cauzalitate între modul în care a fost ținută contabilitatea debitoarei și starea de insolvență a debitoarei. Subsecvent, orice analiză suplimentară a susținerilor creditoarei D. a jud. C. în sensul verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d din L. nr. 85/2006 a fost apreciată ca inutilă, deoarece nu este întrunită condiția existenței unei legături cauzale între pretinsa neconducere corectă a contabilității debitoarei și ajungerea debitoarei în stare de insolvență.. S-a impus, totuși, menționarea faptului că susținerile creditoarei referitoare la prezumarea raportului de cauzalitate sunt, conceptual, eronate, deoarece prezumția este un procedeu logic prin care se ajunge la o concluzie referitoare la un fapt necunoscut pornind de la o situația de fapt cunoscută. R. de cauzalitate dintre o faptă și o urmare - prejudiciu este o legătură logică de tip cauză - efect, care nu poate fi prezumată, deoarece nu este o concluzie referitoare la un fapt necunoscut. Dimpotrivă, în cazul raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, ambele situații de fapt sunt cunoscute, fiind necesară identificarea existenței unei legături necesare și suficiente dintre cele două fapte. În alți termeni, în cazul prezumției ne aflăm în prezența unui fapt cunoscut și a unui procedeu inductiv sau deductiv, deasemenea cunoscut și, respectiv, a unui fapt necunoscut, care trebuie identificat, pe când în cazul raportului de cauzalitate ne aflăm în prezența a două fapte cunoscute și a unui mecanism logic de corelare a celor două fapte, care nu este cunoscut și care trebuie identificat și probat. În același sens, judecătorul sindic a reținut că raportarea creditoarei D. a jud. C. la practica judiciară este lipsită de orice temeinicie, jurisprudența neavând valoare de izvor de drept în sistemul de drept pozitiv român, ci, cel mult, valoare orientativă. În consecință, în temeiul art. 1169 C.civ., coroborat cu art. 129 alin. 1 C.proc.civ., judecătorul sindic a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de creditoarea majoritară a debitoarei SC W. T. C. SA, împotriva pârâților B. Ș. și B. A. pentru angajarea răspunderii patrimoniale solidare a pârâților pentru întreg pasivul debitoarei SC W. T. C. S., în sumă de 394.722,00 lei. Împotriva acestei hotărâri, creditoarea A. F. P. A M. H. prin D. G. A F. P. C. a declarat recurs, solicitând în principal modificarea hotărârii recurate însensul admiterii cererii A.F.P. H. și angajarea răspunderii patrimoniale a administratorilor statutari B. Ș. și B. A.. În subsidiar s-a solicitat casarea sentinței pronunțate de prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare la judecătorul sindic pentru rejudecare. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 pct. 7 C.pr.civ., creditoarea a arătat că deși în legea societăților comerciale este reglementată răspunderea administratorilor statutari pentru organizarea evidențelor contabile a societăților comerciale, iar neținerea acestora cauzează un prejudiciu și determină apariția stării de insolvența, judecătorul sindic a înlăturat prezumțiile invocate, fără a face trimitere la vreun mijloc de proba pertinent. De asemenea, deși a sesizat fapta pârâților descrisă de lichidatorul judiciar în rapoartele de activitate, judecătorul sindic a analizat doar principii privind angajarea răspunderii și nu a ținut seama nici de practica judecătorească constantă de admitere a unor astfel de cereri. Mai mult, nu este lipsit de importanță nici faptul că cei 2 pârâți sunt asociați și administratori la mai multe societăți comerciale, toate aflate în stare de insolvență, cu datorii la bugetul de stat și în nici un dosar aceștia nu răspund la solicitările de predare a documentelor contabile. În concluzie, creditoarea apreciază că instanța nu a motivat în drept hotărârea și nici nu a analizat corect starea de fapt. În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din L. nr. 85/2006, art. 72 din L. nr. 31/1990, art. 11 alin. 4 din L. nr. 82/1991. Analizând recursul promovat în raport de motivele invocate și dedispozițiile legale incidente C.ea reține următoarele: Hotărârea pronunțată de judecătorul sindic a fost criticată de către recurentă sub două aspecte: în primul rând, s-a susținut că aceasta cuprinde motive contradictorii, iar în al doilea rând, că aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Prima critică adusă hotărârii recurate se impune a fi înlăturată întrucât judecătorul sindic a procedat la analizarea succintă a condițiilor răspunderii patrimoniale a administratorilor statutari ai debitoarei, fiind prezentate argumentele de fapt și de drept care l-au condus la soluția pronunțată. Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, C.ea reține că după admiterea cererii de autorizare de către judecătorul sindic, creditoarea A. F. P. H., reprezentată de D. C., a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 138 (1) lit. d din L. nr. 85/2006 modificată, obligarea pârâților B. Ș. și B. A., în calitate de administratori statutari al debitoarei SC W. T. C. S., la plata pasivului societății, în cuantum de 394.722, lei, susținându-se în esență că nepredarea documentelor financiar-contabile ale debitoarei către lichidatorul judiciar creează prezumția că pârâții, în calitate de administratori statutari nu au ținut contabilitatea debitoarei fapt ce a condus la falimentul persoanei juridice și pune creditorii în imposibilitatea de a verifica modul în care a fost gestionată activitatea debitoarei înainte de deschiderea procedurii insolvenței. În tabelul definitiv al creditorilor debitoarei sunt înscrise creanțe în cuantum de 394.722 lei. Judecătorul sindic a respins cererea creditoarei de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâților B. Ș. și B. A. în considerarea faptului că nu s-a făcut dovada nepredării intenționate a documentelor contabile, iar cauzele insolvenței nu au fost identificate, astfel că nu a fost demonstrată legătura de cauzalitate între neținerea contabilității debitoareiîn conformitate cu legea și ajungerea acesteia în insolvență. Pentru a concluziona în acest sens a dat relevanță împrejurării că notificările privind deschiderea procedurii insolvenței nu au ajuns efectiv în posesia pârâților și a celuilalt administrator de naționalitate slovacă. Deși reale susținerile judecătorului sindic referitoare la nerecepționarea faptică a notificărilor expediate de lichidatorul judiciar, C.ea nu achiesează la concluzia nevalabilității notificării de predare a documentelor contabile pentru cel puțin două argumente. În primul rând, potrivit listei de control a debitoarei emisă de ORC C., se constată că domiciliul pârâților B. Ș. și B. A. figurează în continuare la adresa H., str. V., nr. 23, jud. C. adresă care este opozabilă terților, inclusiv lichidatorului judiciar. În al doilea rând, lichidatorul judiciar și-a îndeplinit atribuția de a pune în vedere pârâților B. Ș. și B. A. obligația de a preda documentele contabile și prin expedierea notificării la sediul debitoarei pe care aceștia o administrau, respectiv în H., str. V., nr. 23, jud. C., adresă menționată la ORC C., astfel că nu se poate susține că pârâții nu au fost informați asupra obligațiilor ce le revin după deschiderea procedurii insolvenței. În aceste condiții, omisiunea de a se prezenta la oficiul poștal în vederea ridicării corespondenței expediate de lichidatorul judiciar este imputabilă exclusiv pârâților și nu poate conduce la exonerarea acestora de orice răspundere. Nu în ultimul rând, dacă pârâții ar fi dat dovadă de bună credință aceștia ar fi predat documentele contabile lichidatorului judiciar sau le-ar fi depus la dosarul cauzei în cursul judecății cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale dat fiind că aceștia au fost citați la adresa de domiciliu, iar de la primirea citației și până la soluționarea cererii de chemare în judecată au trecut mai mult de trei luni de zile, citațiile fiind comunicate la 8 iulie 2010, iar sentința recurată a fost pronunțată în 13 octombrie 2010. De altfel, nu numai conduita procesuală a pârâților B. Ș. și B. A. adoptată după data deschiderii procedurii insolvenței conduce la prezumția că aceștia nu a ținut contabilitatea în conformitate cu dispozițiile legale, ci această împrejurare rezultă cu prisosință și din nedepunerea situațiilor financiare anuale la registrul comerțului începând cu anul 2003, aspect de fapt probat de lista de control a debitoarei aflată la dosarul cauzei. C.ea apreciază că judecătorul sindic a reținut în mod greșit starea de fapt, întrucât nu a dat relevanța cuvenită înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, fapt ce a dus la concluzia greșită a nedovedirii faptei prevăzute de art. 138 lit. d in L. nr. 85/2006 Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din L. nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin faptul că au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea. În prezenta cauză, C.ea apreciază că în sarcina pârâților poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care aceștia nu au predat lichidatorului judiciar documentele contabile prevăzute în art. 28 alin.1 din L. nr.85/2006 și nu au înregistrat nici situațiile financiare anuale la registrul comerțului în mai mulți aniconsecutivi. Pârâților, în calitate de administratori, le revenea obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce le-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorii fiind solidar răspunzători pentru modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile lor reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990. Astfel, administratorii sunt răspunzători fașp de societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței. Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din L. nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. R. de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din L. nr. 85/2006. Faptul că pârâții nu au depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar creează prezumția că aceștia nu și-au îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii. Așa fiind, C.ea apreciază că în sarcina pârâților poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit. d din L. nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei. Pentru aceste considerente, reținând incidența motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ, C.ea va admite recursul declarat de creditoarea A. F. P. A O. H. prin D. G. A F. P. C. împotriva sentinței comerciale 5702 din 13 octombrie 2010, pe care o va modifica în tot în sensul admiterii acțiunii creditoarei și obligării pârâților B. Ș. și B. A. la plata sumei de 394.722 lei, reprezentând pasivul neacoperit al debitoarei S. W. T. C. S. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de creditoarea A. F. P. A O. H. prin D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 5702 din 13 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., pe care o modifică în tot în sensul că va admite acțiunea creditoarei A. H. prin D. C. și, în consecință, va obliga pârâții B. Ș., B. A. la plata sumei de 394.722 lei, reprezentând pasivul neacoperit al debitoarei S. W. T. C. S. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 4 aprilie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI A. C. M. S. M. I. I. L. F. GREFIER Red.M.I.I. Dact.H.C./ 2 ex./ (...) Jud.fond.F.I.Moțu
| ← Decizia comercială nr. 163/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 36/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
