Decizia comercială nr. 192/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FIS.L
Nr. 192/2011
Ședința de la 14 O. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător G.-A. N.
G. A. B.
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - apelurile declarate de către reclamantul M. S. M. - PRIN P. și de către intervenienta SC A. SA împotriva sentinței civile nr. 5. a T. M., în contradictoriu cu intimata SC A. I.
R. S., având ca obiect constatare nulitate act bilet la ordin.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 7 octombrie 2011, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.5496 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T. M. s-a respins acțiunea formulată de reclamantul M. S. M. - prin P., și cererea de intervenție accesorie formulată de S. A. S. în contradictoriu cu pârâta S. A. P. R. S. și a fost obligat reclamantul M. S. M. - prin P., să plătească pârâtei S. A. P. R. S. cheltuieli de judecată în suma de 26.577, 44 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.646 din (...) pronunțată în dosar nr.4709/2002, J. S. M., a admis acțiunea formulată de reclamantul M. S. M. și cererea de intervenție formulată de reclamantul S. A. S. S. M. împotriva pârâtei SC. A. P. R. S. B., constatându-se nul biletul la ordin emis la (...) de intervenienta S. A. S. S. M. și avalizat de P. S. M., pentru suma de 2.033.712 dolari, cu scadență la (...).
În motivarea sentinței s-a reținut că prin biletul la ordin menționat emis de T. T., în calitate de director al SC A. SA și avalizat de ing.B. I., în calitate de primar al municipiului S. M. s-a dispus plata sumei de 2.033.712
USD în favoarea SC A. P. R. S. B..
Instanța a reținut că biletul la ordin a fost emis cu depășirea atribuțiilor de serviciu de către directorul SC A. SA, motiv pentru care, înainte de scadență, prin H. nr.25/2000, a fost denunțat contractul semnat cu pârâta, iar această măsură nu a fost atacată pe calea contenciosului administrativ.
Înainte de emiterea biletului la ordin nu s-a întocmit nici un proiect tehnic, iar directorul nu a consultat consiliul de administrație, respectiv adunarea generală, depășindu-și obligațiile de serviciu.
De asemenea, avalizarea s-a realizat de primar fără existența unei hotărâri de consiliu local, fără existența controlului prevenit și fără să fi fost cuprinsă suma în bugetul local.
În acest context, instanța de fond a tras concluzia că biletul la ordin a fost emis de o persoană neabilitată, cu depășirea atribuțiilor de serviciu și deci cu încălcarea normelor imperative.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâta, apelul fiind înregistrat la Curtea de A. C. sub dosar nr.4503/2005.
Curtea de A. C. prin încheierea civilă nr.321 din (...) a pus în discuția părților aplicarea dispozițiilor art.II alin.2 și 4 din L. nr.219/2005 cu referire la art.2 pct.2 Cod pr.civilă, dispoziții potrivit cărora apelul era de competența T. M., astfel că a fost scoasă cauza de pe rol și trimisă la această instanță.
Tribunalul Maramureș prin decizia civilă nr.3 din (...) pronunțată în dosarul nr.560/2006 a admis apelul declarat de pârâtă, schimbând sentința instanței de fond în sensul că a respins acțiunea formulată de M. S. M. și cererea de intervenție accesorie formulată de SC A. SA.
Analizând apelul, tribunalul a apreciat ca nefondată excepția invocată privind inadmisibilitatea acțiunii și tardivitatea acesteia în raport cu conținutul biletului la ordin și în considerarea dispozițiilor art.104 și art.109 din L. nr.58/1934.
S-a apreciat însă ca fiind fondat apelul în raport cu persoana care a reprezentată în mod legal prin administrator și reținând că în temeiul art.10 din L. nr.58/1934 creditorului nu îi trebuie un mandat special, iar primarul era împuternicit să avalizeze biletul la ordin, conform H. nr.1., tribunalul a considerat că nu poate fi reținută depășirea atribuțiilor de serviciu, astfel că hotărârea instanței de fond a fost apreciată ca nelegală.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs M. S. M. și intervenienta
SC A. SA S. M.
Curtea de A. C., prin decizia civilă nr.1569 din (...), a admis recursurile declarate de reclamantul M. S. M. și de intervenienta SC A. SA S. M. împotriva deciziei civile nr.3 din 26 mai 2006 pronunțată în dosarul nr.560/2006 al T. M. pe care a casat-o și rejudecând apelul declarat de pârâta SC A. P. R. S. B. a dispus admiterea acestuia, anularea sentinței civile nr.646 din (...) pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, în dosarul nr.4709/2002 și a trimis cauza pentru competentă soluționare în primă instanță T. M..
În considerentele deciziei s-au reținut următoarele:
Reclamanta a sesizat Judecătoria Sighetu Marmației la data de (...), cu o cerere având ca obiect „. nulității absolute a biletului la ordin emis la data de (...)9, de către SC A. SA și avalizat de P. M. S. M. J. s-a pronunțat asupra cererii așa cum a fost investită.
La termenul din (...), la solicitarea instanței de recurs, reprezentantul reclamantei a susținut că cererea înregistrată la Judecătoria Sighetu Marmației este o acțiune directă în constatarea nulității absolute a biletului la ordin, iar nu o opoziție la executare în sensul dispozițiilor art.62 din L. nr.58/1934.
La data soluționării cauzei la instanța de fond, competența în primă instanță pentru soluționarea proceselor și cererilor în materie comercialăneevaluabile în bani revenea tribunalului conform art.2 pct.1 lit.a Cod pr.civilă.
Prin urmare, Judecătoria Sighetu Marmației a soluționat cauza în primă instanță cu încălcarea normelor de competență, împrejurare ce a determinat și judecarea apelului de către tribunal, instanță necorespunzătoare în raport cu dispozițiile art.3 pct.2 Cod pr.civilă.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Maramureș, sub dosarul nr.(...).
Prin Încheierea din 22 mai 2007, Tribunalul Maramureș a dispus în temeiul art.244 pct.1 Cod pr.civilă suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului nr.(...) al T. M., având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului nr.DH/1 încheiat la data de (...) între S. A. S. S. M. și A.B.B. E. S., antecesoarea S. A. P. R. S. B..
Prin sentința nr.3883/(...), Tribunalul Maramureș a admis acțiunea reclamantei S. A. S. S. M. și cererea de intervenție în interes propriu formulată de M. S. M. în contradictoriu cu pârâta SC. A. P. R. S. și a constatat nulitatea absolută a contractului DH/1 din (...).
Curtea de A. C., prin decizia civilă nr.85/(...) a admis apelul pârâtei
SC. A. P. R. S. și a schimbat sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii, reținând în considerentele deciziei, că pârâta și-a executat obligațiile contractuale asumate, că acel contract nu are o cauză ilicită și că la data semnării contractului precum și la data emiterii Biletului la ordin, dl. T. T. - semnatarul convenției - deținerea calitatea de președinte al C. de administrație, director cu puteri depline.
S-a mai reținut și faptul că și în situația în care această convenție ar fi fost semnată de către reprezentantul său legal, cu nerespectarea limitelor mandatului încredințat sau cu încălcarea acesteia, sancțiunea nulității contractului nu poate interveni, mandatarul urmând a răspunde în fața mandantului pentru activitatea desfășurată prin încălcarea mandatului încredințat.
D. de mai sus, a rămas irevocabilă, prin decizia civilă nr.1754/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a respins recursurile declarate de SC A. SA și de intervenientul M. S.-M., statuând că eventuala culpă a administratorului în exercitarea atribuțiilor conferite de mandatul acordat nu este opozabilă intimatei, aceasta nu a cunoscut și nici nu ar fi putut cunoaște o eventuală culpă a semnatarului contractului, chiar dacă ipotetic s-ar considera că ea există.
A., în absența unui temei al suspendării, cauza a fost repusă pe rol, ulterior tribunalul dispunând suspendarea sa, în temeiul dispozițiilor art.244 pct.2 Cod pr.civilă, până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr.6.(...) al Curții de A. C. privind pe inculpatul B. Ion, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.248/1 Cod penal și care a avalizat Biletul la ordin, ce constituie obiectul prezentului litigiu.
Împotriva Încheierii de suspendare din (...), pârâta SC. A. P. R. S., a declarat recurs care a fost admis prin decizia civilă nr.1866 din (...) a Curții de A. C., dispunându-se casarea acesteia și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății aceleiași instanțe.
S-a reținut în esență că există un raport de dependență între constatarea infracțiunii și soluția ce urmează a fi pronunțată de instanța civilă.
Examinând acțiunea, în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că este neîntemeiată.
Circumstanțele în care a luat naștere și s-a desfășurat raportul juridic fondamentat, preexistent emiterii biletului la ordin în discuție, sunt nerelevante într-o acțiune care izvorăște din acest titlu.
Din această perspectivă, toate argumentele invocate prin acțiune referitoare la persoanele semnatare, limitele împuternicirilor acordare, existența sau inexistența unor fonduri disponibile în momentul emiterii biletului la ordin și executarea contractului sunt nerelevante întrucât nu privesc obligațiile născute din raportul juridic preexistent acestuia.
Aspectele invocate de către reclamant au fost analizate și confirmate în cuprinsul deciziei irevocabile pronunțate de Înalta Curte de Casație și
Justiție, nr.1754/(...).
Constatând că motivele invocate de către reclamant, în susținerea nulității biletului la ordin, sunt neîntemeiate, tribunalul a respins acțiunea și cererea de intervenție.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul M. S. M.
și intervenienta SC A. SA.
Reclamantul M. S. M. prin apelul său, solicită în principal admiterea apelului, anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, în temeiul art.296 C.proc.civ., admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive.
În motivele de apel, învederează faptul că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 261 pct. 5 Cod proc. civ. întrucât nu a indicat motivele de fapt și de drept care au dus la formarea convingerii instanței
A.anta a susținut că nu este în măsură să exercite un veritabil drept la apărare , să construiască o critică solidă în condițiile lipsei unei exprimări juridice convingătoare bazată pe elemente de fapt și de drept aplicabile.
Sub aspectul petitului subsidiar, invocă în fața instanței de apel faptul că avalul asumat în numele unității administrativ teritoriale este lovit de nulitate absolută, fiind incidente dispozițiile art. 966 si art. 968 Cod civ. care reglementează cauza ca și condiție de fond esențială și generală a oricărui act juridic. C. art. 33 din L 58/1934 și pct. 187 din Normele cadru ale BNR nr. 6/1994, avalul este descris ca o garanție personală prin care o persoană denumită avalist garantează obligația unuia dintre obligații cambiali. Pentru valabilitatea avalului este necesar conform pct. 94 din Norme, ca avalistul să aibă capacitate juridică deplină. Mai mult decât atât, plecând de la definiția dată de pct. 490 din Norme, prin care biletul la ordin este definit ca un titlu de credit care pune în legătură două persoane, emitentul și beneficiarul, constând în obligația emitentului de a plăti o sumă de bani fixă la un anumit termen, constată că pentru a fi valabil avalul, ca mijloc de garantare a plății asumate printr-un ordin de plată, trebuie ca acesta să fie emis de către o persoană capabilă sau împuternicită de către o persoană competentă conform dispozițiilor legale.
Potrivit Legii 6. republicată în vigoare la data emiterii avalului , consiliul local al unei unități administrative are o competență delimitată prin dispozițiile art. 20 lit e și h de cuprindere în cadrul bugetului a unor împrumuturi precum și a plăților efectuate în interesul unităților administrative, fiindu-i acordate acestei instituții o competență generală de administrare a patrimoniului. De asemenea, în baza dispozițiilor art. 44 din aceeași lege, primarului îi este conferit un rol executiv în comparație cu deliberativul consiliului local, situație în care asumarea avalului în speță trebuia să fie realizată prin emiterea unei hotărâri de consiliu local și respectiv delegarea primarului în reprezentarea unității administrativ-teritoriale să semneze biletul la ordin la poziția, de avalist. În speță se poate constata faptul că dispozițiile legale invocate anterior nu au fost îndeplinite, neexistând o hotărâre de consiliu local privind bugetarea sau provizionarea sumei trecută în biletul la ordin avalizat în mod discreționar de către primar, situație în care avalul ca atare a fost emis fără respectarea minimelor condiții legale incidente. În condițiile date se poate susține că avalul nu se fundamentează pe o cauză licită.
De altfel consideră că pentru existența unui acord de voință, fie el administrativ, trebuie să fie preexistentă o cauză a actului juridic iar în speță M. S. M. ca persoană juridică de drept public, nu avea vreun interes legal sau contractual de avalizare a unui bilet la ordin, instrument de plată și garantare emis între două societăți comerciale între care erau perfectate contracte neopozabile apelantei.
Prin concluziile scrise depuse la dosar M. S. M., solicită în principal: în temeiul art. 297 cod proc. civ., admiterea apelului anularea sentinței civile nr. 5496/(...) pronunțată în dos. (...) al T. M. și trimiterea cauzei în rejudecare instanței de fond; iar în subsidiar, în temeiul art. 296 cod proc. civ., admiterea apelului schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță.
A.anta a relevat că în aplicabilitatea dispozițiilor de drept formal, art. 132-134 și 137 cod proc. civ., precum și a principiului de drept non reformatio in pejus, excepția inadmisibilității acțiunii precum și a tardivității acesteia, invocate în baza dispozițiilor art. 104 și art.109 din L. 58/1934, nu mai poat fi reluate în fața instanței de apel, această excepție a fost respinsă de tribunalul iar intimata nu a înțeles să promoveze un apel propriu împotriva sentinței sau să adere la apelul declarat de către apelanta- reclamantă.
În ceea ce privește aparența mandatului, subliniază faptul că, raportul juridic dedus analizei instanței este unul mixt, întrucât implică o secvență comercială între intimată și intervenientă, dar implică în același timp și o secvență administrativă, întrucât avalul reprezintă în speță o imixtiune a adminiitrației publice locale aferente municipiului S. M. într-o relație comercial-cambială, Nu există niciun document ratificat, confirmat sau emis de către C. Local prin care să fie aprobat instituirea unui aval asupra bugetului municipiului S. M., situație în care nu se poate invoca aparența dreptului sau aparența unui mandat în condițiile în care primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială, dar numai în executarea atribuțiilor de serviciu, rectificarea bugetului sau aprobarea unor acte de administrare publică a resurselor finaicare neintrând în apanajul de competențe limitativ stabilite de leguitor în patrimoniul primarului.
Se raliază opiniei exprimată de către apelanta-intervenientă în maniera pragamatică în care realizează un proces de comparație între modul de constituire a voinței interne a unei societăți comerciale, respectiv limita între competențele Adunării Generale a Acționarilor/Asociaților și limita decizională a administratorului în oglindă fiind structura deliberativă a M. S., C. Local și P..
Este evident că, necunoașterea legii nu poate să reprezinte un motiv care să înlăture aspecte de legalitate invocate de către noi și ne referim aici la faptul că, intimata nu ar fi avut obligația să cunoască limitele decizionale de cometență a ale primarului precum și potențialul de aplicabilitate a dispozițiilor art. 44 din L. nr. 6..
De asemenea raporturile juridice sunt fundamentate pe noțiunea de bună-credință precum și pe noțiunea de diligență aferente conceptului depater familias, pe care în speță, intimata ar fi trebuit să le onoreze în sens ul identificării adevărului juridic precum și a modalității de respectare a dispozițiilor legale incidente.
În concluzie, arată că susține teza conform căreia asumarea avalului de către persoana primarului M. S. și antrenarea responsabilității bugetare a municipiului S. nu are acoperire legală, în schimb dacă acest lucru a determinat intimata în a consimți la nașterea unui raport juridic, există posibilitatea asumării în mod personal de către numitul B. I. a avalului manifestat, acesta din urmă rămânând a fi obligat față de creditorul instrumentului de plată și nu în condițiile expuse mai sus.
Intervenienta SC A. SA prin apelul declarat solicită în principal,admiterea acestuia, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei în rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantului așa cum a fost precizată, precum și a cererii de intervenție accesorie formulate de apelanta.
În motivele de apel, intervenienta arată că deși aparent instanța de fond, a motivat hotărârea pronunțată în cauză, aceasta se limitează în a arăta fazele procesuale prin care a trecut dosarul până la pronunțarea hotărârii, fără a preciza în mod clar și concret care au fost temeiurile de fapt și de drept care au format convingerea instanței pentru a pronunța o soluție de respingere a acțiunii .
Reținerea deciziei civile nr. 1754/0(...) a Înaltei Curți de C.
și Justiție, pronunțate în dosar nr. (...) ca și autoritate de lucru judecat este eronată. Î. Curte s-a pronunțat într-un dosar care avea ca obiect constatarea nulității absolute a contractului încheiat între intervenienta din prezenta cauza și antecesoarea pârâtei. Prin acea decizie Î. Curte a apreciat că motivele invocate, și care într-adevăr în mare parte au fost reiterate în prezenta cauză nu sunt de natură a dovedi nulitatea absolută a contractului atacat în acea cauză, însă pot constitui motiv de constatare a nulității absolute a biletului la ordin și în mod special a convenției de aval asumată de către P. municipiului S.-M.
A., apreciază că hotărâre a instanței de fond s-a dat cu nerespectarea disp. art. 261 punctul 5 C. proc. civ., consecința fiind anularea sentinței civile nr. 5496/(...), pronunțate de către Tribunalul Maramureș în dosar nr.(...) și trimiterea cauzei în rejudecare la instanța de fond.
În măsura în care se va aprecia că sentința atacată îndeplinește cumulativ toate condițiile prevăzute de disp. art. 261. C. proc. Civ., solicită a se verifica stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, și astfel să se dispună admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii și a cererii de intervenție.
Arată că instanța de fond nu a analizat în mod judicios îndeplinirea condițiilor de fond și de formă pentru valabilitatea biletului la ordin și nici cele care țin de raportul obligațional de tip aval.
A., potrivit art. 104 din L. nr. 5811934. Biletul la ordin va cuprinde
(sub sancțiunea nulității absolute n.n.) promisiunea necondiționată de a plăti o sumă determinată" Biletul la ordin atacat cuprinde suma determinată, însă problema se pune dacă acea promisiune putea fi făcută În mod legal. A., semnatarul biletului la ordin este directorul S. A. S., care, la acel moment nu putea promite plata sumei înscrisă pe biletul la ordin.
Chiar dacă în înscrierile de la R. comerțului directorul figura cu
"puteri depline" acestea erau îngrădite de lege și actul constitutiv al societății. Nu se poate aprecia o bună credință din partea creditorului,deoarece acesta putea și trebuia să prevadă și implicit avea posibilitatea legală să verifice dacă directorul putea angaja societatea la o asemenea plată.
Promisiunea de plată trebuie să îndeplinească condițiile legale prevăzute pentru obligația de a face. În consecință instanța de fond trebuia să verifice dacă au fost respectate disp. art. 966 și 968 C. civ., respectiv dacă există o cauză sau obligația este fondată sau nu pe o cauză falsă sau nelicită.
În cazul societăților comerciale pe acțiuni, lipsa calității de reprezentant (sau a puterilor conferite de organul societar competent)antrenează, în anumite cazuri însăși nulitatea absolută actelor juridice încheiate cu terții. Un exemplu în acest sens îl constituie însuși art. 143 din L. nr. 3111990 (în forma avută la data emiterii biletului la ordin) text ce prevede ca: "administratorii vor putea să încheie acte juridice ... să constituie în garanție bunuri aflate în patrimoniul societății a căror valoare depășește jumătate din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea Adunării generale extraordinare a acționarilor" .
Sancțiunea în cazul lipsei aprobării Adunării generale extraordinare este nulitatea absolută a actului indiferent dacă beneficiarul biletului la ordin a avut sau nu cunoștință de lipsa aprobării, pentru că fiind vorba de o dispoziție legală (imperativă), terțul trebuia să pretindă dovada aprobării.
Conferirea puterilor administratorului este o prerogativă a asociaților care se realizează prin intermediul actului constitutiv sau a Hotărârii
Adunării asociaților în condițiile legii.
În toate cazurile puterea de reprezentare a administratorului trebuie exprimată expres. Or, nici prin actul constitutiv și nici prin lege președintele consiliului de administrație al societății sau directorul general nu putea angaja răspunderea juridică peste limitele conferite de lege și dispozițiile statutare și societare.
În concluzie, plecând de la definiția biletului la ordin care este un titlu de credit care pune în legătură două persoane, emitentul și beneficiarul, și constă în obligația emitentului de a plăti o sumă de bani fixă la un anumit termen, constată că pentru a fi valabil biletul la ordin și în mod expres avalul, ca mijloc de garantare a plății asumate printr-un act de plată, trebuie ca acesta să fie emis de o persoană capabilă sau împuternicită de către o persoană competentă conform dispozițiilor legale.
Intervenienta-apelantă precizează că potrivit art. 20 din L. nr. 6. C. local este cel care aprobă bugetul local, formarea, administrarea și executarea acestuia. Potrivit art. 44 din aceeași lege, primarul are doar un rol executiv, spre deosebire de C. local care este un for deliberativ.
Raportat la prevederile legale invocate beneficiarul biletului la ordin trebuia să verifice îndeplinirea condițiilor legale pentru emiterea și respectiv avalizarea biletului la ordin. D. nu există nici o împuternicire a adunării generale a acționari lor pentru ca directorul să emită biletul la ordin pentru suma cuprinsă în acesta și nici o hotărâre a C. local pentru a împuternici primarul să avalizeze acest bilet la ordin, apreciază că se impune constatarea nulității absolute a acestuia.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, S. A. I. R. S. ("A." sau II
Societatea "), solicită ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să serespingă apelurile formulate de către reclamanta M. S. M. și intervenienta
A. S., cu obligarea apelantelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu. În esență s-a susținut că prima instanță arealizat o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în material analizată.
1.Este nesusținută pretenția apelantului conform căreia ar fi pus în imposibilitatea de a exercita "un veritabil drept la apărare", neputându-se reține vreo încălcare a art. 261 alin. (1) pct. 5 C. pr. civ .
2.Potrivit teoriei titlurilor de credit, obligațiile decurgând din titlu sunt obligații abstracte, autonome și literale, conținutul obligației fiind strict determinat de cuprinsul titlului. A., în materia cambiei (ale cărei trăsături sunt caracteristice și biletului la ordin) se arată că obligațiile cambiale sunt "obligații abstracte și literele raportului juridic fundamental, preexistent, care a determinat emiterea cambiei, nefiind menționat în titlu. Cauza nu este aparentă în conținutul titlului și nu are eficiență în raporturile cambiale. Mai mult decât atât, obligațiile cambiale (ca și cele din biletul la ordin) "sunt autonome unele față de altele, în sensul că viciile sau lipsurile unora din obligații nu se transmit altora. "
Prin urmare, instanța de fond a decis în mod corect că "circumstanțele în care a luat naștere și s-a desfășurat raportul juridic fundamental, preexistent emiterii titlului de credit, sunt nerelevante într-o acțiune care izvorăște din acest titlu". Obligațiile ce decurg din titlul de credit se analizează în mod separat, ca și cum raportul juridic fundamental nu ar exista.
Învestită cu o acțiune în nulitatea biletului la ordin. instanta poate doar verifica îndeplinirea condițiilor formale cerute de art. 104. coroborat cu art. 105 din L. nr. 5811934:
"Art. 104. - Biletul la ordin cuprinde:
1) denumirea de bilet la ordin trecută în însuși textul titlului și exprimată în limba întrebuințată pentru redactarea acestui titlu;
2) promisiunea necondiționată de a plăti o sumă determinată;
3) arătarea scedenței:
4) arătarea locului unde plata trebue făcută;
5) numele aceluia căruia sau la ordinul căruia plata trebue făcută;
6) arătarea datei și a locului emiterii:
7) Semnătura emitentului, respectiv semnătura olografă a persoanei fizice având calitatea de emitent sau, după caz, a reprezentantului legal ori a împuternicitului emitentului, persoană fizică, persoană juridică sau entitate care utilizează astfel de instrumente;
8) numele emitentului, respectiv numele și prenumele, în clar, ale persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entității care se obligă. În cazul în care numele emitentului depășește spațiul alocat pe titlu, se vor înscrie pe biletule ordin primele caractere din numele și prenumele, respectiv din denumirea emitentului, în limita spațiului special alocat, fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea biletului la ordin;
9) codul emitentului, respectiv un număr unic de identificare preluat din documentele de identificare sau de înregistrare ale emitentului.
Art. 105. - Titlul căruia îi lipsește vreuna din condițiunile arătate la articolul precedent nu va fi socotit bilet la ordin, afară de cazurile arătate În alineatele ce urmează. "
A.a vreme cât aceste condiții sunt îndeplinite (după cum este cazul în speță), este evident că argumentele invocate prin apel referitor la persoanele semnatare și pretinsele limite ale împuternicirilor acordate sunt lipsite de relevanță.
Ele nu privesc obligațiile născute din biletul la ordin, ci raportul juridic preexistent acestuia, pe care instanța învestită cu acțiunea în anularea biletului la ordin nu îl poate analiza.
Arată că apelantul este, de fapt, nemulțumit de semnarea de către M. S. M. a A. nr. 1 la C., prin care M. S. M. a acceptat ca plățile către subscrisa să fi garantate prin bilet la ordin avalizat de apelant. A. de nemulțumiri însă nu pot face obiectul unei acțiuni în nulitatea unui titlu de valoare.
3.Chiar dacă s-ar considera ad absurdum că argumentele ce țin de substanța mandatului reprezentantului legal al avalistului pot fi analizate într-o acțiune de nulitate a titlului de credit, asupra acestor aspecte comportă autoritatea de lucru judecat a Deciziei (ÎCCJ nr. 1754/(...), pronunțată în dosarul nr. (...).
În cadrul acestei decizii, cu privire la argumentele invocate de către M.
S. M. și A. S. privind depășirea mandatului de către reprezentanții lor legali, s-a arătat: "Chiar dacă, ipotetic, instanța ar aprecia că încheierea contractului depășește limitele mandatului acordat semnatarului, contractele încheiate cu terții de bună credință sunt valabile și deci opozabile mandantului deoarece singur acesta este vinovat de a fi încredințat puterile sale unei persoane care a abuzat de ele, pe când terții, de vreme ce n-au cunoscut cauza încetării mandatului, n-au nici o culpă și nu pot fi prejudiciați în interesele lor pentru culpa altora.
Din această perspectivă, soarta actelor îndeplinite cu depășirea puterilor primite se încadrează în teoria mandatului aparent, aplicație a teoriei aparenței în drept, care se bazează pe ideea că, dacă un terț, în baza unei credințe eronate, îndeplinește un act cu o persoană care nu avea dreptul sau puterea să-l îndeplinească, aparența astfel creată permite recunoașterea validității și opozabilității actului respectiv" .
Cum criticile apelantei au fost deja respinse în mod irevocabil de către instanța supremă, ele nu mai pot fi analizate pe fond în prezenta cauză, dată fiind autoritatea de lucru judecat a hotărârii amintite.
4.Apărările evocate de reclamantă și intervenientă în acest cadru procesual sunt inadmisibile.
În conformitate cu dispozițiile art. 62 din L. nr. 58/1934 privind cambia și biletul la ordin, în cazul în care biletul la ordin a fost investit cu formulă executorie, debitorul și avalistul au la dispoziție calea opoziției la executare cambială, mijloc prin care pot invoca toate excepțiile cu privire la valabilitatea titlului cambial.
Întrucât dispozițiile art. 62 au caracter imperativ, în virtutea principiului specialia generalibus derogant, acestea restrâng posibilitatea debitorului și/sau avalistului de a invoca excepții de nevaliditate a tiltului cambial. În acest sens, în doctrină s-a apreciat în mod expres că "existența căii de ataca a opoziției exclude posibilitatea utilizării de către debitorul somat a acțiunii în anulare de drept comun.
În consecință, motivele invocate de apelant pentru schimbarea sentinței atacate nu pot fi analizate ân acest cadru procesual.
5.În conformitate cu dispozițiile art. 10 din L. nr. 58/1934, "orice persoană se poate obliga cambialmente prin mandatar, chiar dacă mandatul este conceput în termeni generali în ce privește dreptul mandatarului de a emite sau cambii". Prin urmare, pentru a emite sau avaliza un bilet la ordin nu este necesar un mandat special în acest sens.
Or, chiar dispozițiile actului normativ citat de apelant, L. nr. 6., arată că primarul M. S. M. avea un mandat general de a se obliga în numeleapelantei: "P. reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu persoanele fizice sau juridice din țară și din străinătate, precum și în justiție.
Așa fiind, este eronat a se pretinde că primarul nu ar fi avut competența legală de a avaliza biletul la ordin analizat în cauză, în lipsa unei hotărâri de consiliu local care să privească în mod expres această împuternicire.
Mai mult prin H. nr. 1. a C. Local al M. S. M., primarul fusese deja împuternicit cu reprezentarea În relațiile comerciale cu A..
Oricum, în condițiile date, față de informațiile disponibile și reglementările legale aplicabile, A. nu a cunoscut și nici nu ar fi putut cunoaște o eventuală culpă a semnatarului biletului la ordin, chiar dacă ipotetic a considera că ea există.
În acest sens, și dacă, ipotetic, instanța ar aprecia că emiterea biletului la ordin depășește limitele mandatului acordat semnatarului, în doctrina juridică și în jurisprudență s-a apreciat aproape unanim că "contractele încheiete cu terții de bună credință sunt valabile și deci opozabile mandantului deoarece singur acesta este vinovat de a fi încredințat puterile sale unei persoane care a abuzat de ele, pe când terții, de vreme ce n-au cunoscut cauza încetării mandatului, n-au nici o culpă și nu pot fi prejudiciați în interesele lor pentru culpa altora.
Din această perspectivă, actele îndeplinite cu depășirea puterilor primite sunt circumscrise de teoria mandatului aparent, aplicație a teoriei aparenței în drept.
Condițiile pentru a funcționa o astfel de teorie sunt îndeplinite în speța dedusă judecății întrucât: aparenta de mandat există, funcția deținută de către semnatar fiind edificatoare în acest sens;
Credinta legitimă a societătii cu privire la calitatea de reprezentant a semnatarului rezultă tot din autoritatea publică pe care acesta o deținea;
Prejudiciul iminent care ar fi suferit de către subscrisa, în eventualitatea în care nu s-ar da efecte aparenței, rezultă din imposibilitatea de încasare a biletului la ordin;
Imputabilitatea aparentei create revine mandantului, care a făcut să fie credibilă existența mandatului și a contribuit la crearea și menținerea acestei aparente.
Pentru toate aceste motive apreciază că se impune respingerea apelurilor formulate în cauză ca nefondate.
Prin concluziile scrise depuse la dosar în data de 14 octombrie
2011 intimata SC A. P. R. S. solicită respingerea apelurilor formulate de către redamanta M. S. M. și intervenienta A. S., invederând faptul că primul motiv de apel al apelantelor M. S. M. și A. S., își menține argumentele exprimate în intâmpinare cu privire la faptul că hotărârea instanței de fond este motivată atât în fapt, cât și in drept.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel al apelantelor, își menține argumentele exprimate în întâmpinare cu privire la faptul că: sunt invocate aspecte care nu au legătură obiectul cauzei, circumstanțele care caracterizează raportul juridic fundamental neputând influența o acțiune în nulitatea unui titlu cambial.
Învestită cu o acțiune în nulitatea biletului la ordin, instanța poate doar verifica îndeplinirea condițiilor formale cerute de art. 104, coroborat cu art. 105 din L. nr. 58/1934; Chiar dacă s-ar considera ad absurdum că argumentele ce țin de substanța mandatului reprezentantului legal al avalistului pot fi analizate într-o acțiune de nulitate a titlului de credit,asuma acestor aspecte comportă puterea de lucru judecat a Deciziei ICCJ nr. 1754/(...), pronunțată in dosarul nr. (...).
În același sens, analizând noțiunea de putere de lucru judecat, instanța supremă a arătat că principiul puterii lucrului judecat impiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces" .
Or, atâta vreme cât circumstanțele legalității raportului juridic fundamental (nedepășirea mandatului de către primarul M. S. M., incidența subsidiară a teoriei aparenței în drept) au fost deja analizate, și confirmate printr-o decizie irevocabilă a instanței supreme, consideră că instanța din prezenta cauză urmează să constate că ele nu mai pot fi puse în discuție in speță.
Aspectele invocate de către apelante sunt nefondate întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din L. nr. 58/1934, "orice persoană se peste obliga cambialmente prin mandatar ; chiar dacă mandatul este conceput în termeni generali în ce privește dreptul mandatarului de a emite sau cambii ". Prin urmare, pentru a emite sau avaliza un bilet la ordin nu este necesar un mandat special în acest sens.
Or, chiar dispozițiile actului normativ citat de apelant, L. nr. 6., arată că primarul M. S. M. avea un mandat general de a se obliga in numele apelantei: "P. reprezintă comuna sau orșul în relațiile cu persoanele fizice sau juridice din țară și din străinătate, precum și în justiție. II Cart. 42 alin. (2).
Mai mult prin H. nr. 1. a C. Local al M. S. M., primarul fusese deja imputernicit cu reprezentarea în relațiile comerciale cu A.".
Așa fiind, arată că este eronat a se pretinde că primarul nu ar fi avut competența legală de a avaliza biletul la ordin analizat în cauză, în lipsa unei hotărâri de consiliu local care să ofere o nouă împuternicire.
În ceea ce privește argumentele similare invocate de către A. S.A, instanța supremă în D. nr. 1754/(...), nici directorul general al apelantei interveniente accesorii nu și-a depășit mandatul în formarea raportului juridic fundamental care a dus la emiterea biletului la ordin. SC A. SA a fost reprezentată la semnarea contractului prin directorul general administrator cu puteri depline. [. . .] Nu există nici o dispoziție legală sau statutară care să timiteze prerogativele acordate administratorului cu puteri depline și/sau directorului general, acesta fiind mandatat să reprezinte societatea în raporturile cu terții și să încheie, în numele și pe seama societății, acte juridice" .
Pe cale de consecință, pentru aceleași argumente, arată că nu poate fi vorba despre o depășire a mandatului nici în situația subsecventă a semnării biletului la ordin.
Oricum, potrivit art. 35 alin. (2) - (3) din Decretul nr. 31/1954:
"Actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sint actele persoanei juridice însăși.
Faptele ilicite săvârșite de organele sale obliga însăși persoana juridica, daca au fost indeplinite cu prilejul exercitarii functiei lor.
In plus, și dacă, ipotetic, instanța ar aprecia că emiterea biletului la ordin depășește limitele mandatului acordat semnatarului, actele îndeplinite cu depășirea puterilor primite sunt circumscrise de teoria mandatului aparent, aplicație a teoriei aparenței în drept.
In acest sens, credinta legitimă a A. cu privire la calitatea de reprezentant a semnatarului biletului la ordin rezultă din: autoritatea publică pe care acesta o deținea, primarul fiind reprezentantul legal al M. S. M., conform art. 42 alin. (2) din L. nr. 6..
Prevederile Hotărârii de C. Local al M. S. M. nr. 1., care statuau că "cu ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentelor hotărâri se încredințează P. municipiului S. M. și S.C A. A. nr. 1 la C. D., semnată de apelantul M. S. M., prin primar, și de A. S., prin care se arăta că "plățile vor fi garantate de SC A. SA prin bilet la ordin, avalizat de P. municipiului S. M..
Deliberând asupra cererilor de apel Curte reține următoarele:
La data de (...) C. Local al M. S. M. a adoptat H. nr. 1., prin care s-a aprobat inițiativa executivului (primarului) de a negocia și accepta oferta de reabilitare a sistemului primar ori secundar de termoficare a municipiului, transmisă de către S. ABB E. S. H. prevedea că S. A. S. să încheie contractul comercial cu S. ABB E. S., devenită ulterior A. I. R. S. Totodată, cu aducerea la îndeplinire a dispozițiilor hotărârii au fost desemnați P. municipiului S. M. și reprezentantul legal al S. A. S.
În data de (...) a fost încheiat contractul prin care antecesoarea intimatei în calitate de vânzător, s-a obligat să furnizeze către S. A. S., în calitate de cumpărător, un sistem de termoficare R. compus din conducte preizolate inteligente și substații de bloc. valoarea contractului fiind de 7.307.863 USD.
Prin A. nr. 1la C., încheiată la data de (...), au fost identificate obiectivele a căror reabilitare urma a se realiza într-o primă etapă, precum și valoarea acestor lucrări, respectiv suma de 2.033.712 USD. Prin același document s-a stabilit ca plățile ce urmau a fi efectuate de către S. A. S. să fie garantate prin bilet la ordin avalizat de către M. S. M. A. A. S., prin reprezentant legal, cât și M. S. M., prin primar, au semnat A. nr.1 la contract. -
La data de 0(...) S. A. S., prin directorul T. T., a emis un bilet la ordin în favoarea Societății, pentru suma de 2.°33.712 USD, acesta fiind avalizat de M. S. M., prin primar.
În luna decembrie 2001, furnizorul a prezentat la plată biletul la ordin, acesta fiind refuzat pentru lipsa sumei necesară plății în conturile debitoarei.
S-a solicitat instanței investirea cu formulă executorie a biletului la ordin și s-a încuviințat executarea silită a acestuia. Încheierea de încuviintare a executării silite a fost contestată de A. și M. S. M., însă recursul acestora a fost respins prin hotărâre irevocabilă.
După declanșarea executării silite a biletului la ordin au fost promovate de către S. A. S. și M. S. M. o serie de litigii, scopul acestora fiind acela de a invalida efectele biletului la ordin și ale contractului.
Litigiul având ca obiect constatarea nulității absolute a C.ui, având numărul 2., a fost soluționat irevocabil în sensul respingerii acțiunii.
Acțiunea având ca obiect anularea biletului la ordin a fost promovată de către M. S. M., S. A. S. formulând o cerere de intervenție.
În vederea anulării biletului la ordin, reclamanta și intervenienta au susținut în fața instanței de fond următoarele argumente:
-biletul la ordin ar fi fost semnat în numele și pentru S. A. S.A de către administratorul T. T., fără ca obligația cambială să fi fost asumată în prealabil de organul deliberative; prin această conduită administratorul a depășit limitele mandatului ce i-a fost încredințat;
-contractul nu ar fi fost executat de către societate, termenele de predare fiind depășite.
- avalul asumat în numele unității administrativ teritoriale este lovit de nulitate absolută, fiind incidente dispozițiile art. 966 si art. 968 Cod civ. care reglementează cauza ca și condiție de fond esențială și generală a oricărui act juridic.
Prin decizia civilă nr. 15691(...), Curtea de A. C. a calificat în mod irevocabil acțiunea ca fiind una în anulare de drept comun, iar nu o opoziție la executare fundamentată pe dispozițiile art. 62 din L. nr. 58/1934
Instanța a respins ca nefondată acțiunea introductivă a M. S. M., evidențiind două aspecte esențiale:
Pe de o parte, potrivit teoriei titlurilor de credit, aspectele invocate de către reclamantă nu au relevanță în ceea ce privește obiectul cauzei: "
Circumstanțele în care a luat naștere și s-a desfășurat raportul juridic fundamental, preexistent emiterii titlului de credit, sunt nerelevante într-o acțiune care izvorăște din acest titlu.
Din această perspectivă, toate argumentele invocate prin acțiune referitor la persoanele semnatare, limitele împuternicirilor acordate, existența sau inexistența unor fonduri disponibile în momentul emiterii biletului la ordin și executarea contractului sunt nerelevante".
Pe de altă parte, și dacă aspectele invocate de către reclamantă ar fi relevante pentru obiectul cauzei, ele au fost constatate deja a fi nefondate prin D. irevocabilă pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. (...): "Aspectele invocate de către reclamante au fost analizate și confirmate în cuprinsul deciziei irevocabile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 1754/0(...)".
Prin apelul formulat în cauză, M. S.- M. critică hotărârea instanței de fond sub două aspecte principale:
În principal, se susține că hotărârea instanței de fond încalcă prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. pr. civ.;
În subsidiar, se susține că hotărârea instanței de fond este netemeinică, reluându-se argumentația din cererea introductivă privind lipsa mandatului primarului B. I. de avalizare a biletului la ordin.
Cea dintâi critică este nefondată.
H. instanței de fond este motivată atât în fapt cât și în drept.
Motivarea instanței de fond este clar exprimată în scris. Fiind învestită cu soluționarea unei acțiuni privind nulitatea unui titlu comercial de valoare, instanța a realizat o distincție între: împrejurările care caracterizează respectivul titlu, și împrejurările care caracterizează actul juridic din care acesta decurge (raportul juridic fundamental).
Instanța a reținut că toate argumentele invocate prin acțiune de către reclamantă privesc circumstanțele în care a luat naștere și s-a desfășurat raportul juridic fundamental, preexistent emiterii titlului de credit apreciind că ele nu pot fi reținute drept motive pentru admiterea unei acțiunii în constatarea nulității biletului la ordin.
În subsidiar a învederat că, și dacă s-ar considera că motivele invocate de reclamant ar fi relevante pentru obiectul litigiului, asupra lor ar comporta oricum autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 1754/0(...), pronunțate de
Înalta Curte de Casație și Justiție. A. motivare răspunde considerentelor invocate de către reclamant în sprijinul cererii sale. H. face referire atât la instituțiile juridice aplicabile, cât și la faptele relevante pentru formarea convingerii instanței.
Așa cum s-a relevat în doctrină pentru ca hotărârea să fie considerată motivată, judecătorul nu trebuie să răspundă în mod special tuturorargumentelor invocate de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns acestor argumente în mod implicit.
D. urmare, este nesusținută pretenția apelantului conform căreia ar fi pus în imposibilitatea de a exercita "un veritabil drept la apărare", neputându-se reține vreo încălcare a art. 261 alin. (1) pct. 5 C. pr. civ .
Cu privire la criticile referitoare la nulitatea avalului și biletului la ordin Curtea reține următoarele:
L. cambială nu se ocupă decât de condițiile formale extrinseci ale titlului. În ea nu găsim nicio dispoziție cu privire la condițiile materiale intrinseci sau de fond ale valabilității obligațiilor asumate prin cambie. Se știe că pentru valabilitatea unei obligații de drept comun se impune conform
Codului civil existența capacității, consimțământului, a unui obiect precum și a unei cauze ilicite. Aceleași cerințe sunt necesare și pentru valabilitatea obligațiilor cambiale, ținându-se bineînțeles seama de adaptarea lor naturii titlului și dispozițiilor legale speciale. Capacitatea cambială poate fi activă și pasivă. Capacitatea cambială pasivă este aceea de a se obliga prin crearea sau asumarea de obligații cambiale, iar activă aceea de a dobândi drepturi cambiale. Așadar, printre domeniile în care dreptul cambial interferează cu dreptul civil figurează și capacitatea cambială care este strâns legată de dreptul persoanelor. Așa fiind, pentru determinarea capacității cambiale trebuie să ne referim la dispozițiile de drept comun, relative la capacitatea subiectelor de drept de a se obliga, în vigoare la data asumării obligației cambiale contestate în prezenta procedură. Pentru completarea lor se va ține seama în al doilea plan de regulile generale privitoare la asumarea de obligații. R.-ne la normele de drept comun, în ceea ce privește capacitatea activă este de observat că persoanele fizice sau juridice de drept public sau privat pot dobândi drepturi cambiale cu respectarea pentru unele dintre ele a modalităților de dobândire de drepturi.
În ce privește capacitatea pasivă se va avea în vedere faptul că art.3 C.
(în vigoare la data emiterii titlului), cambiile și operațiunile relative la ele, sunt enumerate printre actele obiective de comerț. În consecință, capacitatea ce se cere pentru ele, este aceea necesară pentru facerea unei operațiuni comerciale și cum cambia este socotită un act de dispoziție, se impune existența capacității pentru efectuarea unor asemenea acte. Regula generală cu privire la capacitatea de a face acte juridice este stabilită de legiuitor în materie de contracte. C. art.949 C.civ., (forma în vigoare la data asumării obligației cambiale din speță) orice persoană se poate obliga prin contract dacă nu e declarată incapabilă prin lege. A. dispoziții cu caracter general își vor găsi aplicarea în materie cambială, indiferent dacă obligațiile cambiale vor fi considerate contractuale, unilaterale sau simple acte juridice. I. cambială nu putea fi reglementată altfel decât aceea contractuală. Identitatea lor e pretutindeni aproape opera legiuitorului. Aplicarea dispozițiilor legale se va face însă prin adaptare ținându-se seama de natura titlului, caracterul său comercial și principiile fundamentale ale dreptului cambial.
Având în vedere aceste prescripții, se poate proceda la cercetarea aspectului capacității pasive în materie cambială. Același principiu dominant în materie de obligațiuni se aplică și persoanelor juridice. A. sunt în principiu capabile de a contracta, de a dobândi dreptul și obligațiuni de orice natură și prin urmare și de natură cambială.
Capacitatea acestora este guvernată de dispozițiile legale ale actului constitutiv statutelor după natura lor, ori lege și se manifestă în exterior prin voința reprezentanților lor legali, adică ale organelor lor de reprezentarenecesară, căci ele nu au voință proprie. La acestea trebuie să ne raportăm pentru a determina capacitatea lor și a stabili formele ce urmează a fi respectate. Între ele, fără îndoială, că din punct de vedere al capacității pasive grupul cel mai important îl constituie societățile comerciale, căci și pentru acestea, ca și pentru orice alt profesionist, asumarea de obligații cambiale se împletește în mod normal cu activitatea desfășurată de ele oricare ar fi obiectul acesteia.
Articolul 10 din L. cambiei stabilește în principiu că orice persoană se poate obliga cambial prin mandatar căruia i s-a acordat puterea juridică de a-l reprezenta semnând în numele și pe contul său, deci mai precis, conform concepției juridice actuale, printr-un reprezentant.
Prin această dispoziție s-a menținut facultatea recunoscută indirect prin art.270 C., în baza căruia se cerea semnătura mandatarului special în cazul în care cambia era subscrisă de un reprezentant al trăgătorului.
Deci, se poate da prin reprezentant o semnătură cambială și asuma o obligație cambială, fie din partea trăgătorului, a acceptantului sau a oricărui alt obligat cambial, deoarece nu se face nicio restricție prin art.10 din legea cambiei și biletului la ordin.
Reprezentarea joacă un rol deosebit în materie cambială deoarece unele persoane nu se pot obliga decât prin reprezentant cum sunt persoanele juridice.
Reprezentarea poate fi voluntară, necesară când este vorba de persoane care nu-și pot manifesta voința decât printr-un organ format din persoane fizice și legală în ceea ce privește pe incapabili ori, persoanele juridice create în baza unei legi.
Din această cauză, izvorul său poate fi într-un act juridic ca o procură emanând de la reprezentant, o decizie luată în conformitate cu statutele sau actul constitutiv al persoanelor morale, ori, într-o dispoziție legală când aceasta este chemată să instituie mecanismul reprezentării conform prescripțiilor legale.
A. bază a împuternicirii trebuie arătată, dovedită pentru ca reprezentantul să poată să-l oblige pe reprezentat .Întotdeauna cei interesați trebuie să se refere la izvorul reprezentării pentru a se convinge dacă aceasta există realmente și dacă a fost utilizată în cadrul și în limitele întinderii sale. Dispoziția cuprinsă în art.10 nu este altceva decât aplicarea în materie cambială a principiului de drept comun, în baza căruia nimeni nu poate contracta în numele altei persoane, obligația de a plăti sau a garanta plata unei sume de bani decât în baza unui mandat prin care se prevede aceasta.
D.ul de a semna cambii trebuie să rezulte în mod expres, cert din cuprinsul mandatului, din termenii întrebuințați, dar nu este nevoie ca împuternicirea să fie dată în mod formal prin utilizarea unei expresii tehnice precise.
Dacă în cazul societăților comerciale reprezentanții acestora se bucură de dreptul de a semna cambii deoarece aceste operații intră în mod normal și natural în atribuțiile lor, în cazul reprezentării legale,lucrurile stau altfel.
Reprezentanții persoanelor juridice constituite în baza unor legispeciale( cum este cazul persoanelor juridice de drept public) nu pot asuma obligații cambiale valabile în numele acestora decât dacă acest drept le-a fost acordat prin dispozițiile legale.D.ul reprezentanților lor de a le obliga cambial trebuie să derive din lege nefiind admisibilă în cazul acestora doar existența unei împuterniciri verbale și nici tacită dedusă din diferitele împrejurări de fapt cum ar fi repetarea de actecambiale. A. situație specială în ce privește persoanele juridice, altele decât societățile comerciale, are o explicație așa cum s-a relevat constant în doctrină. (a se vedea D.Găleșescu-Pik cambia și biletul la ordin, vol.I, Edit.B., Tiparul Universitar 1939, pag.554). Și anume, aceea că trebuie să se acorde o mai mare protecție celorlalte persoane juridice și în special celor de drept public și să se țină seama de structura lor organică.
S-a spus în doctrină( a se vedea D.Găleșescu-Pik cambia și biletul la ordin, vol.I, Edit.B., Tiparul Universitar 1939, pag.554) și Curtea achiesează la această orientare că, în privința persoanelor juridice de drept public , spre deosebire de cazul societăților comerciale, nu poate fi primită apărarea referitoare la existența unei credințe a publicului în caracterul general al împuternicirii reprezentanților lor. Așa este și în cazul de față. Intimata nu se putea prevala de apărarea că se putea încrede în mod legitim în caracterul general al împuternicirii celui care a asumat obligația cambială în numele unității administrativ teritoriale.
Și este așa pentru că avalul semnat de P. în numele unității administrativ teritoriale, trebuia să aibă la bază o hotărâre a organului deliberativ al acestei entități și anume o hotărâre a C. local.
Avalul este garanția personală înscrisă în textul cambiei prin care o persoană, care poate fi un terț sau chiar un semnatar al cambiei, își asumă obligația de a plăti integral sau parțial suma din cambie (art.33 din legea cambiei). Garanția dată prin aval are caracter autonom, producând efecte juridice și este suplimentară față de garanția obișnuită pe care și-o asumă girantul odată cu transmiterea cambiei.
Avalul se dă pe cambie sau pe adaos (art.34). Caracterul formal și solemn al cambiei, care nu permite completarea cambiei cu înscrisuri separate, impune înscrierea avalului pe însuși titlul cambial sau pe adaos, avalul se exprimă prin cuvintele pentru aval sau alte formule echivalente și este semnat de avalist.
Mandatarul care semnează fără a avea mandat sau depășind mandatul avut, se obligă personal.
Lipsa mandatului sau depășirea lui constituie o excepție cambială obiectivă derivând din inexistența raportului cambial. Depășirea cu rea- credință a mandatului dat, fiind împotriva însăși a rațiunii mandatului, justifică incidența sancțiunii constând în nulitatea obligației cambiale față de cele reprezentate în acest mod păgubitor. (A se vedea în acest sens
R.Economu, Manual Practic de D. C., L. Lex, B. 1996, pag.41-42).
Curtea apreciază că primarul ca autoritate executivă, nu avea abilitarea legală de a asuma prin reprezentare obligații cambiale în numele unității administrativ teritoriale.
Unul din principiile care stau la baza administrației publice locale este principiul autonomiei locale. A. locală este definită de art.3 alin.1 din Carta Europeană a Autonomiei Locale ca fiind dreptul și capacitatea efectivă a autorităților publice locale de a soluționa și de a gestiona în cadrul legii, în nume propriu și în interesul populației locale o parte a treburilor publice. Doctrina de specialitate a arătat că autonomia locală are trei valențe: autonomia de organizare care se manifestă prin alegerea autorităților administrației publice locale, autonomia funcțională - reflectată în competența autorităților locale de a rezolva probleme de interes local și autonomia de gestiune manifestată prin gestionarea bunurilor care fac parte din domeniul public sau privat al unității administrativ teritoriale (a se vedea în acest sens M.Ș.Minea - C.F.Costaș, D.ul Finanțelor P.e, vol.I, B., Wolter Kluwer R.-2008, pag.205).
A. locală, administrativă și financiară se exercită pe baza și în limitele prevăzute de lege. A. locală privește organizarea, funcționarea, competențele și atribuțiile precum și gestionarea resurselor care potrivit legii aparțin orașului, județului, după caz. Finanțele publice locale reprezintă fonduri bănești de interes public local limitate teritorial la nivelul unității administrativ teritoriale care se întrebuințează prin intermediul unor procedee și mijloace specifice financiare. Bugetele locale sunt în accepțiunea legii, documentele prin care sunt aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile unităților administrativ teritoriale (comunele, orașele, municipiile și județele-persoane juridice de drept public). În materia principiilor care guvernează existența bugetelor locale, regăsim principiile enunțate de L. 5. universalitatea, publicitatea, unicitatea, unitatea monetară, anualitatea și specialitatea bugetară. Pentru bugetele locale este prevăzut și principiul echilibrului potrivit căruia cheltuielile unui buget se acoperă integral din veniturile bugetului respectiv. I. echilibrării bugetelor locale se impune autorităților locale care trebuie să își dimensioneze cheltuielile în funcție de veniturile pe care le pot colecta în mod real. P. în calitatea sa de ordonator principal de credite a bugetului local, are doar abilitarea legală de a definitiva proiectul de buget, aprobarea proiectului bugetului local anual fiind atributul autorității publice deliberative - C. local al municipiului. O. asumată în baza raportului fundamental privea o cheltuială pentru investiția publică locală. Dar, cheltuielile pentru investiții publice locale pot fi angajate numai în baza unui program de investiții publice actualizat anual la nivelul unității administrative teritoriale și cuprins într-o anexă la bugetul local. Aprobarea acestor programe de investiții (care de regulă se întinde pe mai mulți ani) se face de consiliile locale urmând ca în fiecare an să fie cuprinse în bugetele locale cheltuielile necesare potrivit graficului de execuție și graficului de finanțare pentru fiecare proiect în parte. Investiția din speță viza reabilitarea sistemului termic al municipiului. F. îndoială că acest proiect și cheltuiala aferentă intra în categoria celor privitoare la investițiile publice locale.
Prin urmare, prescripțiile legale erau extrem de clare în această materie, iar intimata în calitatea sa de profesionist nu le putea ignora deși nu se putea încrede în mod legitim în faptul că autoritatea publică executivă ar fi avut calitatea și împuternicirea de a reprezenta persoana juridică de drept public pentru asumarea obligației cambiale care avea menirea de a garanta acoperirea unor cheltuieli pentru investiții publice locale. O atare cheltuială trebuia cuprinsă în mod obligatoriu într-o anexă la bugetul local pentru ca aprobarea acestor programe de investiții se face de C. local și trebuie cuprinsă în bugetul local potrivit graficului de execuție și graficului de finanțare.
Or, în mandatul de care se prevalează intimata în apărarea sa și anume H. nr.14/2009 se face vorbire de aprobarea inițiativei executivului de a accepta și negocia oferta de finanțare pentru reabilitarea sistemului de termoficare. A. acord era un acord de principiu pentru programul de investiții ce urma să fie realizat. Se poate observa prevederea inserată în art.5 al acestei hotărâri în care se stipulează că rambursarea investiției se va face prin grija compartimentului financiar al Primăriei și Comisiei de buget- finanțe, în limita posibilității prevederilor din bugetul local.
În consecință, cheltuiala pentru rambursarea acestei investiții publice putea fi angajată în mod legitim numai dacă era cuprinsă în anexa la bugetul local care reglementa graficul de execuție și graficul de finanțare.
Ț. seama de structura organică a unității administrativ teritorială careeste o persoană juridică de drept public, se poate admite că P. nu avea dreptul de a o obliga cambial.
Intimata nu putea invoca aparența dreptului sau aparenta unui mandat în condițiile în care primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială numai în executarea atribuțiilor de serviciu, rectificarea bugetului sau aprobarea unor acte de administrare publică a resurselor financiare, neintrând în apanajul de competențe limitativ stabilite de legiuitor în portofoliul primarului ( a se vedea în acest sens L. administrației publice legale forma în vigoare la data asumării garanției cambiale -L. nr. 6. și L. privind finanțele publice locale în ființă la aceeași dată -L. nr. 189/1998 art. 16 ).
Orice obligație asumată contractual de municipalitate privind garantarea plății investiției printr-un bilet la ordin avalizat de unitatea administrativ teritorială nu excludea obligația legală de a prevedea în mod expres aceste cheltuieli și acest program investițional în anexa la bugetul local.
Garantarea plății acestor sume prin instrumente financiare nu putea fi decât una subsecventă includerii acestor cheltuieli în bugetul local.
Alta însă este situația obligației cambiale asumate de reprezentantul legal al SC A. SA în numele acestei entități.
În cazul acesteia, fiind vorba de o persoană juridică de drept privat, reprezentantul acesteia se bucura de dreptul de a obliga cambial societatea pe care o reprezenta.(a se vedea în acest sens D.Găleșescu Pik cambia și biletul la ordin, vol.I, Edit.B., Tiparul Universitar 1939, pag.550, art. 35- 36 din Decretul nr. 31/1954 în vigoare la data emiterii B.O., art. 9,10 din legea cambiei); biletului la ordin emis la 0(...) pentru suma de 2.033.712 USD de către SC A. SA întrunește exigințele de formă impuse de art. 104 din L .nr.
58/1934.
În privința acestei chestiuni de altfel a și operat o verificare jurisdicțională ce se bucură de virtutea imutabilității și care s-a pronunțat în sensul validității obligației emitentului biletului la ordin (pentru care s-a dat avalul) rezultată din raportul fundamental - convenția încheiată între antecesoarea SC A. P. R. S. și SC A. SA. (decizia 1754/2009 pronunțată de Î.C.C.J. - Secția comercială în dosar (...)). Asupra acestor aspecte comportă autoritatea de lucru judecat .În cadrul acestei decizii, cu privire la argumentele invocate de către SC A. S. privind depășirea mandatului de către reprezentantul său legal s-a arătat: "Chiar dacă, ipotetic, instanța ar aprecia că încheierea contractului depășește limitele mandatului acordat semnatarului, contractele încheiate cu terții de bună credință sunt valabile și deci opozabile mandantului deoarece singur acesta este vinovat de a fi încredințat puterile sale unei persoane care a abuzat de ele, pe când terții, de vreme ce n-au cunoscut cauza încetării mandatului, n-au nici o culpă și nu pot fi prejudiciați în interesele lor pentru culpa altora. Din această perspectivă, soarta actelor îndeplinite cu depășirea puterilor primite se încadrează în teoria mandatului aparent, aplicație a teoriei aparenței în drept, care se bazează pe ideea că, dacă un terț, în baza unei credințe eronate, îndeplinește un act cu o persoană care nu avea dreptul sau puterea să-l îndeplinească, aparența astfel creată permite recunoașterea validității și opozabilității actului respectiv" . Cum aceste apărări au fost deja respinse în mod irevocabil de către instanța supremă, ele nu mai pot fi analizate în prezenta cauză, dată fiind autoritatea de lucru judecat a hotărârii amintite.
Dar, limitele verificări jurisdicționale în acea procedură judiciară au vizat exigențele de fond pe care contractul DH/1/1999 le îndeplinea.
În acel proces, municipiul a formulat o cerere de intervenție prin care urmărea declararea ineficacității contractului încheiat între SC A. SA S. M. cu antecesoarea intimatei SC A. P. R. S.
Cauza juridică a acelei cereri de chemare în judecată și a cererii incidentale formulate de municipiul S. M., nu era identică cu cauza juridică pe care se fundamentează prezentul litigiu. În acest cadru procesual, municipiul S. M. a solicitat în principal constatarea nulității avalului dat pentru biletul la ordin emis la (...) pentru suma de 2.033.712 USD de către SC A. SA.
Prin urmare, eficacitatea obligației cambiale asumate de municipiul S. M. nu a fost cercetată în dosar nr.(...).
Sigur că una din principalele apărări ale intimatei cu prilejul soluționării în fond a pricinii, a fost aceea referitoare la inadmisibilitatea invocării excepției obiective relative privitoare la lipsa mandatului într-o acțiune de drept comun. P. de la prevederile art. 62, 63 din L. cambiei, intimata a susținut că existența căii de ataca a opoziției exclude posibilitatea utilizării de către debitorul somat a acțiunii în anulare de drept comun.
Curtea, cel puțin din perspectiva redactorului acestei hotărâri, a admiscă această apărare era extrem de importantă. Cu toate acestea, o analiză în detaliu a ei nu a fost făcută întrucât ea nu ar fi fost compatibilă cu principiul non reformatio in peius.
T. a apreciat că acțiunea este admisibilă, dar a respins pretențiile deduse judecății reținând caracterul nefondat al acestora.
A.ul este un drept făcând parte din sistemul drepturilor procesuale ale părții și îndeosebi din cel al dreptului la apărare, ca expresie a unei justiții echitabile, așa încât exercitarea lui nu poate constitui un fapt generator de daune.
Or, reclamantului i s-a recunoscut prin hotărârea pronunțată dreptul de a aduce în discuție această excepție într-o acțiune de drept comun. A readuce în discuție aspectul legat de admisibilitatea formulării unei astfel de apărări într-o acțiune de drept comun ar fi însemnat să i se agraveze reclamantei situația în propria sa cale de atac. În lipsa unei aderări la cererea de apel, hotărârea atacată putea reformată numai în favoarea (in melius) părții care a exercitat calea de atac, nu și în defavoarea sa (in peius).
Pentru aceste motive în baza prevederilor art. 296 C. proc. civ Curtea va admite apelurile declarate de reclamantul M. S. M. și intervenienta SC A. SA împotriva sentinței civile nr. 5496 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M., pe care o va schimbă în sensul că va admite în parte acțiunea și în consecință va constată nulitatea avalului dat pe biletul la ordin emis la 0(...) pentru suma de 2.033.712 USD de către SC A. SA, cu scadența la (...).
Va respinge cererea privind constatarea nulității absolute a biletului la ordin emis la 0(...) pentru suma de 2.033.712 USD de către SC A. SA și va admite cererea de intervenție formulată de intervenienta SC A. SA în limitele în care a validat doar apărările cu privire la nulitatea avalului.
PENTRU A. MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E
Admite apelurile declarate de reclamantul M. S. M. și intervenienta SC A. SA împotriva sentinței civile nr. 5496 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M., pe care o schimbă în sensul că admite în parte acțiunea și în consecință constată nulitatea avalului dat pe biletul la ordin emis la 0(...) pentru suma de 2.033.712 USD de către SC A. SA, cu scadența la (...).
Respinge cererea privind constatarea nulității absolute a biletului la ordin emis la 0(...) pentru suma de 2.033.712 USD de către SC A. SA.
Admite cererea de intervenție formulată de intervenienta SC A. SA. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR G.
S. AL H. G. A. N. A. B. red.S.Al H/A.C.
5 ex.-(...) jud.fond.B. N.
| ← Decizia comercială nr. 892/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 10/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
