Decizia comercială nr. 206/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 206/2011
Ședința publică de la 27 O. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamanții C. LOCAL AL M.
C. N. PRIN P. și M. C. N. PRIN P. S. A., împotriva sentinței comerciale nr.
3826/2011, pronunțată de T. S. C., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta SC C. SA, având ca obiect acțiune în constatare încetarea dreptului de folosință.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanți, consilier juridic G. N., cu delegații la dosar și reprezentantul intimatei, avocat A. B..
C.ea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., raportat la art. 7208, corelat cu art. 282 alin. 1, teza a II-a C. Pr. Civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că apelul este timbrat, iar la dosar s-a depus întâmpinare, comunicată cu reprezentanta apelanților. Reprezentanta apelanților solicită admiterea apelului, solicitând respingerea excepțiilor. Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată. C.ea reține cauza în pronunțare. { F. | } C.EA Prin sentința comercială nr. 3826/2011, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în dosarul nr. (...), a fost admisă excepția lipsei capacității de folosință și exercițiu a reclamantului C. LOCAL AL M. C.- N., prin primar S. A. și, în consecință s-a anulat cererea de chemare în judecată formulată de C. Local al municipiului C.-N. împotriva pârâtei SC C. SA C.-N. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale a reclamantului M. C.- N. prin primar S. A. și, în consecință a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană lipsită de legitimare procesuală activă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut având în vedere excepțiileinvocate pe calea întâmpinării, a proceda la analiza celor de procedură a cărorsoluționare a și a condus la rămânerea fără obiect a celorlalte excepții invocate. A., în ceea ce privește excepția lipsei capacității de folosință și exercițiu a reclamantului C. Local al M. C.-N., tribunalul a reținut că potrivit disp. art.20 alin.1 din Legea nr.215/2001 republicată, comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale. De asemenea, potrivit art.21 alin. 1 și 2 din același actnormativ, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean. Rezultă, așadar, din dispozițiile legale citate că are personalitate juridică și capacitatea de a dobândi drepturi și de a-și asuma obligații, precum și cea de a sta în justiție doar unitatea administrativ-teritorială reprezentată prin primar sau președintele consiliului județean, după caz, în speță M. C.-N. prin primar și nu C. Local al M. C.-N. față de care, ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității de folosință, va fi anulată cererea de chemare în judecată. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M. C.-N. prin primar, tribunalul reține că prin cererea de chemare în judecată acesta a solicitat să se constate încetarea dreptului de folosință gratuită al pârâtei, să se dispună evacuarea acesteia din spațiul comercial situat în C.-N., str.Horea nr.96-106, ap.83, pretinzându-se proprietar al imobilului în litigiu. Din cuprinsul CF nr.61461 C.-N. (f.9-19) rezultă că imobilul situat administrativ la adresa mai sus menționată a fost înscris în această carte funciară în foaia A, la poziția 83, având ca și proprietar pârâta SC C. SA până la data de (...), când, în baza sentinței civile nr.3044/2007 pronunțată în dosarul nr.(...) de către Judecătoria Cluj-Napoca, imobilul înscris sub A+83 a fost transcris în CF nr.1. C.-N. și ulterior, prin încheierea de CF nr.62255/(...), dreptul de proprietate a fost transmis prin divizare societății SC SOMPAN INVEST SA (f.22-23). Așadar, în cauză reclamantul nu a făcut dovada faptului că în raportul dedus judecății este titularul vreunui drept care poate fi apărat în justiție și care l-ar legitima procesual să inițieze demersul juridic dedus judecății. Împrejurarea că atât reclamanta, cât și o altă societate comercială se pretind titulare ale dreptului de proprietate, societatea comercială, respectiv societății SOMPAN INVEST SRL fiindu-i înscris dreptul de proprietate asupra acestui imobil în CF, pune problema, eventual, a comparării titlurilor, însă nu pe această cale. Referitor la extinderea de acțiune depusă la data de 8 iunie 2011, tribunalul nu a procedat la analiza acesteia întrucât a fost depusă la dosar după închiderea dezbaterilor care au avut loc la data de 2 iunie 2011. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanții C. LOCAL AL M. C. N. PRIN P. și M. C. N. PRIN P. solicitând în temeiul dispozițiilor art.296-297 C.pr.civ., admiterea apelului și, în principal desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în secundar, procedând la o nouă judecată, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. În motivare reclamanții au arătat că prin actiunea introductiva, inregistata la data de 3 martie 2011 C. Local al M. C.-N. si M. C.-N., prin P. S. A., in contradictoriu cu S. C. S. au solicitat instantei constatarea incetarii dreptului de folosinta gratuita a paratei prin expirarea termenului pentru spatiul comercial situat in C.-N., str. Horea 96-106, ap. 83 si evacuarea paratei din spatiul comercial situat la adresa mai sus indicata, cu cheltuieli de judecata. Prin Sentința C.a nr. 3826/2011 pronuntata de Tribunalul Comercial Cluj, instanta a admis exceptia lipsei capacitatii de folosinta si exercitiu a reclamantului C. Local al M. C.-N., prin P.-S. A., a anulat cererea de chemare in judecata formulata de C. Local al M. C.-N., a admis exceptia lipsei calitatii procesuale a reclamantului M. C.-N., respingand cererea de chemare in judecata ca fiind formulata de o persoana lipsita de legitimare procesuala activa. In motivarea hotărârii, instanța a reținut următoarele: - în ceea ce privește C. local al municipiului C.-N., acesta nu are capacitate de folosinta si exercitiu, raportat la disp. art. 20 alin. 1 si art. 21 alin. 1 si 2 din Legea nr. 215/2001, republ., cu modificarile si completarile ulterioare; - în ceea ce priveste M. C.-N., acesta are capacitatea de a sta in justitie, insa nu are legitimare procesuala activa, intrucat nu a facut dovada faptului ca in raportul juridic dedus judecatii este titularul vreunui drept care poate fi aparat pe calea justitiei. Fata de considerentele retinute de catre magistratul fondului si raportat la probatiunea administrata in cauza, apreciem ca solutia pronuntata este nelegala, apelul nostru urmand a fi admis pentru argumentele la care ne vom referi in continuare: 1. In ceea ce priveste C. local al municipiului C.-N., asa cum a aratat mai sus, unicul motiv pentru care instanta a anulat cererea introductiva de instanta formulata de catre C. local a fost acela ca, autoritatea deliberativa nu are capacitate de folosinta si exercitiu, imprejurare care rezulta din art. 20-21 din Legea nr. 215/2001. Din punctul nostru de vedere, atunci cand a admis exceptia lipsei capacitatii de folosinta si exercitiu, instanta de fond a pornit de la o premisa gresita, punand în discutia partilor doar capacitatea procesuala a C. local de a solicita instantei sa statueze asupra situatiei juridice deduse judecatii. Ori, instanta avea obligatia de a verifica daca reclamantul C. local are dreptul de a obtine, in cadrul litigiului, condamnarea paratei, pornind de la urmatoarele argumente: - art. 41 alin. 2 C. pr. civ. stabileste regimul juridic general al capacitatii procesuale de folosinta, in privinta entitati lor ce nu au personalitate juridica. - în literatura de specialitate s-a afirmat, in legatura cu capacitatea procesuala a autoritatilor publice, ca lipsa personalitatii juridice nu inseamna, eo ipso, intotdeauna, si lipsa capacitatii procesuale. - capacitatea procesuala si calitatea procesuala a autoritatilor publice este fundamentata pe recunoasterea capacitatii de drept administrativ, autoritatile publice putand sta in proces, in nume propriu, chiar in lipsa personalitatii juridice. - capacitatea procesuala este legata de lipsa personalitatii juridice, in timp ce calitatea procesuala se intemeiaza pe notiunea de patrimoniu, respectiv de universalitate juridica ce se urmareste a fi intregita. Asa fiind, din cele expuse mai sus, rezulta ca, C. local este autoritatea publica investita cu atributii de exercitare a puterii publice, care se realizeaza pe calea actelor administrative de autoritate, in ceea ce priveste actele de administrare referitoare la bunurile aflate in patrimoniul unitatii administrativ- teritoriale. Din punct de vedere structural, continutul atributiei publice nu se identifica cu cel al dreptului subiectiv, intrucat atributia contine, in acelasi timp, dreptul de a lua o anumita decizie, dar si obligatia de a realiza acest lucru. Prin urmare, in comparatie cu dreptul subiectiv, caracterizat prin posibilitatea de a fi exercitat sau nu, atributia publica este obligatoriu a fiexercitata, deoarece ea este legata de realizarea functiei unei autoritati publice, in cadrul sistemului administratiei publice locale. Asadar, consiliului local ii revine obligatia de a exercita, pe calea actelor juridice, atributiile ce-i revin referitoare la administrarea patrimoniului unitatii administrativ - teritoriale. Din perspectiva celor expuse mai sus, gresit s-a sustinut de catre prima instanta ca aceasta autoritate publica nu poate sta in proces in nume propriu, intrucat s-ar incalca regula generala a fundamentarii capacitatii procesuale pe ideea de personalitate juridica. Dincolo de viciile formale ale inscrierilor din C.E nr. 61461, soarta spatiului comercial in litigiu si decizia referitoare la revenirea lui in patrimoniul unitatii administrativ-teritoriale, trebuie sa apartina entitatii investite cu prerogativa legala a administrarii bunurilor aflate in domeniul privat al municipiului. Mai exista un argument pentru care consideram ca cel putin in privinta primului capat de cerere, autoritatea deliberativa are capacitate procesuala. Din acest punct de vedere, observam ca, parte a protocolului incheiat cu parata in anul 1995, in baza H.G. nr. 391/1995, a fost C. local al municipiului C.-N. C. altul decat cel care a fost parte a protocolului poate sa decida si sa in initieze procedurile judiciare de desfiintare a acelui protocol. In contextul dat, nu se poate nega capacitatea procesuala a autoritatii publice deliberative de a realiza atributiile privind administrarea bunurilor aflate in patrimoniul unitatii administrativ-teritoriale, prin initierea demersurilor judiciare referitoare la obtinerea unui titlu executoriu in vederea reintoarcerii unui bun in patrimoniul municipiului. II. In ceea ce priveste M. C.-N., instanta de fond a reținut - ca acest reclamant are capacitatea de a sta in justitie, insa nu are legitimare procesuala activa, intrucat nu a facutr dovada faptului ca in raportul juridic dedus judecatii este titularul vreunui drept care poate fi aparat pe calea justitiei. Este real faptul ca, in cauza, potrivit inscrierilor din C. F. nr. 61461, spatiul in litigiu se afla in proprietatea Statului Roman si administrarea C. local al municipiului C.-N. I., demersul judiciar al M. C.-N. porneste chiar de la prevederile art. 21 din Legea nr. 215/2001, invocate si de către instanta de fond. A., potrivit textului legal, unitatile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal titulare ale codului de inregistrare fiscala si ale conturilor deschise la unitatile teritoriale de trezorerie si bancare. Unitatile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligatiilor ce decurg din administrarea bunurilor ce apartin domeniului public si privat, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice in conditiile legii. In justitie, unitatile administrativ teritoriale sunt reprezentate, dupa caz, de P. sau de P. C. J. Prin urmare, legitimarea procesuala activa a M. C.-N. rezulta chiar din prevederile legale mentionate. Fata de imprejurarea ca spatiul ce formeaza obiectul prezentei cauze se afla in domeniul privat al M. C.-N., fiind constituit numai un drept de folosinta gratuita in favoarea paratei, pe durata determinata apreciază ca legitimarea procesuala activa este suficient dovedita, demersul acestora vizand tocmai impiedicarea diminuarii patrimoniului unitatii administrativ-teritoriale. Pentru toate considerentele expuse mai sus, solicită instanței, in temeiul disp. art. 296-297 C. pr. civ., admiterea apelului si, in principal desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în secundar, procedând la o nouă judecată, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulată. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 19 octombrie 2011, pârâta S. C. S. C.-N. (f. 7-8) a solicitat respingerea apelului formulat de reclamanți cu menținerea în întregime a sentinței comerciale și să fie obligați apelanții la plata cheltuielilor de judecată. Analizând apelul formulat în cauză prin prisma motivelor formulate, C.eareține că este fondat pentru considerentele ce urmează: C.ea remarcă dintru început că reclamanții au calitatea de a acționa pe pârâtă în judecată în baza titlului juridic pe care-l invocă mai precis în temeiul protocolului încheiat de C. local C.-N. și pârâtă la data de (...). Din această perspectivă speța pune în discuție posibilitatea pe care o anumită persoană de a invoca în justiție dreptul a cărui sancționare o solicită. Prima instanță, motiva de aspecte de ordin procesual a răpit reclamanților orice șansă de a discuta în contradictoriu în proces soarta dreptului de folosință gratuită asupra spațiului comercial ce face obiectul protocolului încheiat în anul 1995. În primul rând, C.ea reține că parte în acest raport juridic care a născut acest drept sunt reclamantul C. Local al municipiului C.-N. și pârâta în calitate de beneficiar al dreptului de folosință gratuită. C. local a încheiat protocolul cu pârâta în virtutea dispozițiilor art. 86 din Legea nr. 69/1991 a administrației publice locale, aplicabilă în cauză prin principiul tempus regit actum. Conform acestei norme legale, consiliile locale și cele județene pot da în folosinta gratuita, pe termen limitat, imobile din patrimoniul lor societăților și instituțiilor de utilitate publica sau de binefacere, recunoscute ca persoane juridice, în scopul îndeplinirii unor activități care satisfac cerințele cetățenilor din comuna, oraș sau județ. Această dispoziție legală este reluată într-o altă formă, mai restrictivă cu privire la beneficiarii acestor tipuri de acte gratuite, prin art. 124 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale respectiv, consiliile locale și consiliile județene pot da în folosință gratuită, pe termen limitat, bunuri mobile și imobile proprietate publică sau privată locală ori județeană, după caz, persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfășoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice. Se poate observa astfel că autorității deliberative îi este recunoscută această prerogativă expresă de a încheia contracte de folosință cu titlu gratuit ce au ca obiect bunuri administrate de aceasta entitate. Este evident că acest contract intră în sfera actelor de administrare a patrimoniului nefiind un act de dispoziție, respectiv înstrăinare sau de grevare. De altfel, cu referire la atributul capacității civile și administrative, aptitudinea și prerogativa de administrare a domeniului public și privat al orașului aparține consiliilor locale conform art. 20 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 69/1991 dispoziție reluată și în art. 81 alin. 2 lit. f) din Legea nr. 215/2001. Pe cale de consecință, se poate conchide că părți ale raportului juridic care au fost născut urmare a contractului de folosință gratuită sunt pe de o parte C. local al municipiului C.-N. și pârâta SC C. SA C.-N. iar conflictul litigios are ca părți litigante practic părțile raportului juridic de drept material. Din această perspectivă C. local are toată îndreptățirea să stea în judecată pentru a cere justiției protecția dreptului alegat care face parte din domeniul administrat de reclamant. Și este așa deoarece, capacitatea procesuală reprezintă aplicare în plan procesual a capacității civile. Deși în cauză reclamantului nu i se neagă capacitatea de folosință și exercițiu a drepturilor legate de administrarea patrimoniului public și privat alo unității administrativ teritoriale i se neagă totuși capacitatea de folosință și exercițiu a drepturilor procesuale legate de protecția în justiție a acestui patrimoniu. Așa cum se știe capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual iar capacitatea de exercițiu constă în aptitudinea unei persoane de a-și valorifica singură drepturile procedurale și de a-și îndeplini singură obligațiile procedurale, altfel spus de a sta singură în judecată. În cazurile și condițiile prevăzute de lege, o persoană poate fi lipsită total de capacitate de exercițiu, ori să aibă numai o capacitate de exercițiu restrânsă. În acest sens, dispozițiile art. 42 C.pr.civ. se referă la instituțiile reprezentării, asistării ori autorizării. C.ea reține că în prezent, dispozițiile legale în materia administrației publice locale prevăd în esență că, capacitatea juridică deplină este recunoscută unităților administrativ teritoriale, acestea fiind recunoscute ca subiecte de drept public, de drept fiscal și sunt, între altele, conform art. 20 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 și subiecte de drept civil deoarece sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. Totodată, pe plan procesual dispozițiile art. 20 alin. 2 din aceeași lege prevăd că, în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean. Printr-o analiză a acestor dispoziții legale prima instanță ajunge la concluzia că dreptul mde folosință gratuită care a fost cedat pârâtei prin protocol nu mai poate fi apărat de consiliul local deoarece acesta nu are capacitate de folosință și nu poate fi apăra nici de unitatea administrativ teritorială deoarece nu este parte în contract. O astfel de abordare este străină, concepției de administrare a patrimoniului unităților administrativ teritoriale și conduce la ideea că ori de câte ori se pune în valoare bunurile domeniului public și privat prin astfel de contracte de folosință gratuită de către consiliile locale apărarea acestor drepturi ori alte litigii născute în legătură cu aceste contrcate nu pot fi promovate nici de consiliul local care prin premisă nu are recunoscută capacitate procesuală de folosință și de exercițiu și nici de unitatea administrativ teritorială care nu este parte în contract. Această concepție este fundamental greșită și paralizează exercitarea drepturilor și obligațiilor procesuale ale autorităților administrației publice locale în legătură cu bunurile ce fac parte din domeniul public sau privat. Pentru a statua în acest sens, C.ea are în vedere că potrivit celor ce precedă, consiliului local îi este recunoscută capacitatea civilă de a încheia acte de administrare a patrimoniului unității administrativ teritoriale prin încheierea de contracte de folosință gratuită și pe cale de consecință trebuie să- i fie recunoscută și capacitate procesuală care nu este altceva decât reversul în plan procesual al capacității civile. Dincolo de asta, cu trimitere la dispozițiile art. 42 din codul de procedură civilă și în absența unei clarificări pe plan procesual în economia dispozițiilor Legii nr. 215/2001 trebuie să recunoaștem și unității administrativ teritoriale dreptul de a sta în judecată în ceea ce privește litigiile care se referă la actele și faptele în legătură cu patrimoniul acesteia. Din această perspectivă, C.ea reține că în ceea ce privește primul capăt de cerere cadrul procesual este corect stabilit de reclamanți, aceștia având capacitatea procesuală și calitatea procesuală în litigiul de față. Cât privește cel de-al doilea petit, acesta decurge firesc din primul, între cele două fiind un raport de accesorialitate cu atât mai mult cu titlul în bazacăruia s-a înscris dreptul de proprietate în favoarea pârâtei nu este opozabil reclamanților. Așa fiind, în temeiul art. 297 C.pr.civ. constatând că procesul a fost soluționat fără a fi cercetat în fond de către prima instanță, C.ea urmează ca să admită apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței apelate pe care o va desființa în întregime și ca atare va trimite cauza spre rejudecare T. S. C. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite apelul declarat de reclamanții C. LOCAL AL M. C. N. PRIN P. și M. C. N. PRIN P. împotriva sentinței comerciale nr. 3826 din (...), pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în dosarul nr. (...), pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare T. S. C. Definitivă și executorie. Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 27 octombrie 2011. { F. | PREȘEDINTE, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. GREFIER, M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...) Jud.fond. N. Koșa
| ← Decizia comercială nr. 950/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 2706/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
