Decizia comercială nr. 219/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 219/2011
Ședința din data de 07 noiembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. C.
JUDECĂTOR : C. P.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, apelul declarat de reclamanta SC S. SA împotriva sentinței civile nr. 1493 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., în contradictoriu cu intimata J. V. C. G. C. S. T. S. S. R. - S. C. SA, având ca obiect pretenții.
În data de 04 noiembrie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea intimatei J. V. C. G. C. S. T. S. S. R. - S. C. SA.
În data de 07 noiembrie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea apelantei SC S. SA.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 31 octombrie 2011, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi .
C U R T E A
Prin sentința comercială nr.1493 din 10 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune în sens material, invocată de reclamantă cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâtă.
A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC S. SA în contradictoriu cu pârâta SC J. V. C. G. C. S. - T. S. S. R.
- S. C., și, în consecință a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de
123.048,88 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate, precum și penalități de întârziere în cuantumul stabilit conform art.14.8 din contractul
4R16, începând cu data de (...) și până la plata integrală a sumei.
A fost admisă cererea reconvențională.
A fost obligată reclamanta să-i restituie pârâtei suma de 50.957,79 lei.
S-a dispus compensarea celor două sume până la concurența celei mai mici, respectiv suma de 50.957,79 lei și obligă pârâta să plătească restul sumei în cuantum de 72.091,09 lei.
A fost respinsă cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere începând cu data de 22 noiembrie 2008.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei, în cuantum de 4.578,38 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbre judiciare și respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare.
A fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei, în cuantum de 5.615,6 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbre judiciare și onorariu avocațial.
S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată până la concurența celei mai mici, respectiv 4.578,38 lei și obligă reclamanta să-i plătească pârâtei restul în cuantum de 1.037,22 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin contractul de execuție de lucrări încheiat la data de (...) părțile, în speță reclamanta, și-a asumat obligația executării lucrărilor de mutări și protejări de cabluri de telecomunicații afectate de reabilitarea DN 6 D. T. S. - L., în schimbul obligației de plată a contravalorii lucrărilor de către pârâtă, valoarea acestora ridicându-se la suma de 318.083,19 euro, exclusiv TVA.
De asemenea, instanța a reținut că asupra modalității de plată părțile au convenit ca aceasta să se realizeze cu ordin de plată pe baza facturilor emise de executant, în temeiul situațiilor de lucrări finale confirmate de constructor, consultant și beneficiarul final C. SA și proprietarul rețelelor. În același timp, executantul a declarat că acceptă, în ceea ce privește plățile pe care urma să le efectueze pârâta, aceleași condiții de plată ca și cele din contractele dintre constructor și C. SA.
Referitor la debitul pretins prin cererea de chemare în judecată, ca urmare a facturii emise în temeiul acestui contract, instanța a luat act de recunoașterea făcută în acest sens de către pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei urmând să o oblige pe aceasta pe baza recunoașterii sale.
Sub aspectul penalităților de întârziere, tribunalul a reținut modalitatea de plată convenită de către părți și descrisă mai sus, urmând să dispună obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în temeiul disp. art.1073 C.civ. și art.1088 C.civ., reținând în ceea ce privește cuantumul acestora că se calculează în conformitate cu dispozițiile art.4.18 din contractul 4R16, iar sub aspectul termenului de la care încep să curgă a reținut că părțile au convenit că scadența sumelor la care pârâta s-a obligat se împlinește în maxim 10 zile de la data încasării sumelor de către constructor de la beneficiarul C. SA. A. din urmă a realizat plata către societatea pârâtă la data de 25 iunie 2009, astfel încât scadența și, implicit, termenul de la care încep să curgă penalitățile, este data de
7 iulie 2009 și nu 22 noiembrie 2008 cum a solicitat reclamanta.
Referitor la cererea reconvențională, instanța a analizat cu prioritate excepția prescripției, reținând că prin cererea formulată pârâta a solicitat obligarea reclamantei la restituirea unei sume de bani care a fost achitată în plus, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 119.
În ceea ce privește excepția, instanța a reținut disp. art.8 din Decretul nr.167/1958 republicat, conform cărora prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe sa curgă de la data când pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea. D. alineatului precedent se aplica prin asemănare și în cazul îmbogatirii fără just temei.
Așadar, prin raportarea dispozițiilor legale conținute în alineatul 2 la cele din alineatul 1 rezultă că termenul de prescripție începe să curgă de la data la care pârâta a cunoscut sau trebuia să cunoască faptul că a achitat în plus suma de bani pretinsă prin cererea reconvențională, respectiv în iunie 2010, când a fost întocmită situația lucrărilor efectuate și respectiv achitate, de unde rezultă că pârâta a achitat în plus față de valoarea efectivă a lucrărilor realizate suma de
50.957,78 lei.
Astfel, rezultă din cele de mai sus că la data formulării cererii reconvenționale termenul de prescripție nu era împlinit.
Chiar și în ipoteza susținută de reclamant, respectiv că termenul de prescripție ar fi început să curgă de la data la care pârâta a realizat ultima plată, respectiv 21 noiembrie 2007, deși o asemenea ipoteză nu poate fi reținută,cererea reconvențională depusă la P. R. în data de (...) este formulată în interiorul termenului de prescripție.
Pe fond, cererea reconvențională este întemeiată, diferența de plată pe care pârâta a achitat-o în plus reiese, așa cum s-a arătat și în cele ce preced, din înscrisul aflat la fila 119, din care, urmare a comparației dintre lucrările efectiv efectuate și sumele achitate de către societatea pârâtă astfel cum rezultă și din înscrisurile aflate la filele 109-115, rezultă o diferență de 50.957,78 lei, pe care pârâta nu o datora, având în vedere în acest sens disp. art.992 și urm. C.civ.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept reținute, reținând în plus și disp. art.969 C.civ., tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește cererea reconvențională, a admis în parte cererea de chemare în judecată în sensul că a obligat pârâta la plata penalităților de întârziere doar de la data de 7 iulie 2009, calculate asupra debitului la care aceasta, de asemenea, a fost obligată în cuantum de 123.048,88 lei, a fost admisă cererea reconvențională, obligând reclamanta să restituie pârâtei suma de
50.957,79 lei, în temeiul disp. art.1143 și 1144 C.civ., a dispus compensarea celor două debite până la concurența sumei mai mici și a obligat pârâta să plătească restul sumei în cuantum de 72.091,09 lei.
În temeiul disp. art.274 și 276 C.pr.civ., a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei în cuantum de 4.578,38 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbre judiciare proporțional cu admiterea acțiunii și a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare, având în vedere faptul că acestea nu au fost dovedite, luând așadar în considerare disp. art.1169 C.civ. De asemenea, a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei în cuantum de 5.615,6 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, timbre judiciare și onorariu avocațial și a dispus compensarea cheltuielilor de judecată până la concurența celei mai mici, respectiv 4.578,38 lei și a obligat reclamanta să-i plătească pârâtei restul în cuantum de 1.037,22 lei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta S. S. S., declarat încontradictoriu cu J. V. C. G. C. S. T. S. S. R. - S. C. S.
Apelanta a arătat că înțelege să formuleze apel solicitând schimbarea în parte a sentinței civile atacate astfel: cu privire la cererea principală schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare iar cu privire la cererea reconvențională a solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul respingerii cererii reconvenționale.
Apelul a fost motivat cu privire la cererea reconvențională arătându-se că apelanta nu datorează nimic intimatei J. V. C. G. C. S. T. S. S. R. - S. C. S. aspecte care rezultă din situația de fapt ce trebuia analizată de către instanța de fond prin raportare la invitația de conciliere directă precum și la ansamblul probelor care demonstrează că și în ipoteza în care ar fi încasat suuma ce face obiectul litigiului de două ori nu putea fi obligată la restituirea acesteia întrucât obligația civilă perfectă de a restitui suma s-a transformat la împlinirea termenului de prescripție într-o obligație imperfectă ce nu mai putea fi adusă la îndeplinire prin executare voluntară.
Intimata J. V. C. G. C. S. T. S. S. R. - S. C. S. prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului ca nefundat în ceea ce privește cheltuielile de judecată iar în ceea ce privește apelul declarat cu privire la cererea reconvențională solicită respingerea ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a J. V. C. G. C. S. T. S. S. R. - S. C. S.
Referitor la cheltuielile de judecată se evidențiază că acestea nu au fost justificate decât în măsura în care au fost dovedite astfel că soluția apare ca fiind corectă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a J. V. C. G. C. S. T. S. S. R. - S. C. S. în raport de motivele de apel a fost justificată prin invocarea prevederilor art.287 alin.1 pct.1 în relație cu care trebuie înțeles că s-a formulat apel doar în contradictoriu cu pârâta din cererea principală.
Pentru ipoteza în care apelul declarat ar fi fost precizat ca fiind formulat și în contradictoriu cu J. V. C. G. C. S. -T. S. S. R. având în vedere prev. art.284
C.pr.civ. înțelege să invoce excepția tardivității.
Apărările în ceea ce privește cererea reconvențională s-au limitat la cele referitoare la excepția dreptul la acțiune în sens material iar apărările de fond au vizat interpretarea probatoriului administrat din perspectiva sa.
Analiza apelului formulat din perspectiva excepțiilor de procedură invocate potrivit disp. art.137 C.pr.civ. relevă următoarele:
Reclamanta SC S. SA prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 9 septembrie 2010, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta J. C. G. C. S. T. S. S. R. S. C. SA, obligarea pârâtei la plata sumei de 123.048,88 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate în perioada octombrie 2008, conform facturii fiscale nr.080441/12 noiembrie 2008, emisă în baza Contractului de executări lucrări nr.18/20 iulie 2006, la plata penalităților de întârziere, începând cu data de 22 noiembrie 2008 până la plata integrală a creanței și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, taxă de timbru și cheltuieli de deplasare.
Prin cererea reconvențională formulată, J. V. C. G. C. S. -T. S. S. R. a solicitat obligarea reclamantei la restituirea sumei de 50.957,79 lei reprezentând plată nedatorată și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta reconvențională a arătat că între părți a fost încheiat contractul de execuție lucrări nr.15/20 iulie 2006, modificat prin actele adiționale nr.1/3 ianuarie 2007 și nr.2/2007, care a avut ca obiect executarea lucrărilor de relocare a instalațiilor feroviare SCB afectate de reabilitarea DN 6, Dr. T. S.-L. potrivit prevederilor art.1 din contract, lucrările subcontractate de către pârâta reconvențională au format obiectul contractului nr.4R16 sector Bahna-Mehadia, km.358+000-km.388+000, inclusiv construcția variantei ocolitoare Mehadia-LOT 2, cu mențiunea că lucrările contractate de reclamanta reconvențională de la C. SA în baza contractului nr.4R16 parțial au făcut obiectul contractului nr.18/2006 încheiat între reclamanta reconvențională și pârâta reconvențională. În urma verificării de către firma de consultanță D. C. I. G. a situației de lucrări la terminarea lucrărilor, întocmită de către pârâta reconvențională la data de 16 martie 2010, a rezultat că facturile emise în baza situațiilor interimare lunare sunt în sumă de 568.513,75 lei, achitate integral de către reclamantă reconvențională iar lucrările efectiv executare sunt în valoare de
517.555,97 lei, conform situației finale emisă de pârâtă, diferența achitată în plus, în sumă de 50.957,79 lei datorându-se faptului că, cu ocazia întocmirii ultimei facturi pentru lucrările executate, nu s-a luat în considerare valoarea lucrărilor efectiv executate ci situația lucrărilor cuprinse în centralizatorul lucrări din 30 aprilie 2007.
Apelanta S. S. S. a formulat în fapt cu privire la cererea principală apel doar în ceea ce privește cheltuielile de judecată critica substanțială fiind formulată în ceea ce privește cererea reconvențională în raport de care a solicitat admiterea apelului schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii cererii reconvenționale.
Apelanta a indicat în calitate de intimat doar pe J. V. C. G. C. S. -T. S. S. R.
- S. C. S., cu sediul în localitatea S. str. C. nr.89, jud. C. entitate distinctă detitulara cererii reconvenționale J. V. C. G. C. S. -T. S. S. R. cu sediul în Italia, Stiava (Luca) Via del V.o nr.476 Cod fiscal 01889670467 Subiectele principale ale apelului sunt părțile între care s-a derulat litigiul în fața instanței de judecată.
Calitatea de intimată în apel o dobândește persoana în raport de care s-a declarat apelul și pe care o vizează criticile formulate în cuprinsul acestuia ca efect al principiului devolutiv al apelului.
Regula tantum devolutum quantum appellatum constituie o aplicare particulară a principiului disponibilității procesuale care se aplică și în fața instanțelor de control judiciar și confirmă ideea că instanța este limitată să cerceteze cauza numai cu referire la motivele indicate în cererea de apel.
A doua regulă rezultată din efectul devolutiv este cea exprimată prin adagiul tantum devolutum quantum iudicatum care exprimă ideea că efectele apelului nu se pot restrânge decât asupra aceea ce s-a judecat în prima instanță și doar la cadrul procesual sub aspectul părților determinat în prima instanță neputând fi modificat în apel cadrul procesual prin extindere asupra altor persoane.
Legitimarea procesuală pasivă în calitate de intimat în calea de atac poate justifica doar partea adversă din fața primei instanțe celei care au declarat apelul iar apelul declarat de apelanta reclamantă S. S. S.A în ceea ce privește cererea reconvențională nu poate fi derulat în raport cu o altă entitate decât cea care a avut calitatea de titular al acestei cereri și care nu a fost chemată în judecată în această etapă procesuală de către apelantă.
Raportat la prev. art.287 alin.1 pct.1 din C.pr.civ. C.ea a apreciat apărările formulate de pârâta J. V. C. G. C. S. -T. S. S. R. - S. C. ca fiind întemeiate și în consecință în baza art.137 C.pr.civ. va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de aceasta în ceea ce privește apelul declarat cu privire la cererea reconvențională.
Referitor la cheltuielile de judecată acordate de către prima instanță C.ea reține că în chiar cuprinsul memoriului de apel s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată astfel cum au fosta cestea dovedite iar analiza înscrisurilor prezentate în probațiune în vederea justificării cheltuielilor de judecată solicitate se reține că acestea au fosta cordate în măsura în care au fost dovedite prin înscrisurile aflate la dosar.
Apelul declarat în ceea ce privește cheltuielile de judecată apare în consecință ca fiind nefundat întrucât chiar și în raport cu înscrisurile prezentate în fața instanței de apel cuantumul dovedit al acestora este același celelalte înscrisuri prezentate în copie nefiind de natură să releve o stare contrară celei reținute de către prima instanță.
Considerentele evidențiate au relevat că excepția invocată apare ca fiind întemeiată și în consecință urmează a fi admisă iar în ceea ce privește apelul declarat cu privire la modalitatea de soluționare a cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată se va reține că aceasta apare ca fiind nefundat urmând ca în baza art.296 C.pr.civ. să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de J. V. C. G. C. S. T. S. S. R. - S. C. S. cu sediul în localitatea S. str. C. nr.89, jud. C. și înconsecință respinge apelul în contradictoriu cu intimata în ceea ce privește cererea reconvențională.
Respinge apelul declarat de apelanta S. S. S:A cu sediul în B. str. G-ral P.
P. nr.81 sector 6, împotriva sentinței civile nr.1493 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C..
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER A. C. C. P. L. F.
Red.A.C./S.M.D.
4 ex./(...)
Jud.fond. N. Koșa
| ← Decizia comercială nr. 1762/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 323/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
