Decizia comercială nr. 2482/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 2482/2011
Ședința din data de 30 mai 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. S. JUDECĂTOR : M. I. I. JUDECĂTOR : A. C. GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții M. Z. V. și F. L. împotriva sentinței civile nr. 8082 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al
T.ui Comercial C., în contradictoriu cu intimații F. C. I. ADMINISTRATOR J. AL SC R. S. și K. I., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din L. 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat D. E. pentru recurenți, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 60 lei și timbru judiciar de 1,5 lei.
S-a făcut cauzei, după care reprezentanta recurenților depune la dosarul cauzei dovada ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei și timbru judiciar de 1,5 lei și solicită în probațiune încuviințarea acvirării întregului dosar de insolvență privind pe debitoarea
SC R. S., respectiv corespondența purtată cu lichidatorul judiciar, pentru a demonstra buna credință a celor doi recurenți, că au făcut toate demersurile pentru a depune actele solicitate. Mai mult, se arată că procedura de insolvență a fost încheiată, că societatea a fost radiată iar lichidatorul judiciar a fost descărcat, însă arată că nu au contestat hotărârea de închidere a procedurii insolvenței întrucât nu le-a fost comunicată.
C.ea, după deliberarea, analizând cererea în probațiune formulată de reprezentanta recurenților și reținând dispozițiile art. 8 din L. nr.85/2006 o va respinge, apreciind că aceste înscrisuri trebuie a fi depuse de partea care se prevalează de necesitatea administrării înscrisurilor ca probe în susținerea recursului.
În raport de cele învederate de reprezentanta recurenților și reținând dispozițiile art. 137 alin. 1 C.pr.civ și art. 41 și urm. C.pr.civ. invocă excepția lipsei capacității de folosință și exercițiu.
Reprezentanta recurenților solicită respingerea excepției, învederând instanței că până în momentul de față societatea nu a fost dizolvată și radiată, are capacitatea de folosință și că nici nu are convingerea că sentința
T.ui Comercial C. este definitivă și irevocabilă.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința comercială nr.8082 din 23 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui Comercial C., s-a admis cererea formulată de către administratorul judiciar F. C. I. împotriva pârâților M. Z. V., F. L. și K. I., șiîn consecință, au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească suma de
37.776,75 lei reprezentând întregul pasiv al debitoarei SC R. S., aflată în procedura de insolvență în dosarul nr. (...) al T.ui Comercial C..
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele: Responsabilitatea civilă a administratorilor este o responsabilitate subsidiară și indiferent dacă este individuală sau solidară, este una integrală atât pentru damnun emergens cât și pentru lucrum cessans.
Sfera persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru falimentul societății când activele sociale sunt insuficiente este circumscrisă categoriei administratorilor în funcțiune la data încetării plăților, directorilor tehnici executivi, când se comportă ca și când ar fi administratori propriu-ziși, iar când consiliul de administrație este organizat ca un consiliu de supraveghere răspunderea revine administratorilor operativi.
Obligația subzistă dacă situația care a dus la insuficiența activului a luat naștere în timpul exercitării mandatelor.
Din examinarea faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit.a, c și d din L. nr.85/2006 rezultă că ele pot fi, în mod obiectiv, săvârșire nu doar de asemenea persoane, legal învestite, cu atribuții de conducere, de autoritate și de dispoziție sau de supraveghere, dar și de acele persoane care au uzurpat asemenea prerogative, fără a face distincție textul legal între conducătorii în funcție la data deschiderii procedurii și conducătorii anteriori.
În speță, dupa cum rezulta din extrasul certificat ORC , administrator al debitoarei este la data deschiderii procedurii K. I., care în aceasta calitate avea obligația de a gestiona cu atenție patrimoniul și activitatea societății, iar încălcarea culpabilă a acestei obligații a determinat prejudicierea creditorilor și atrage răspunderea acestora.
Din cuprinsul inscrisurilor inregistrate in aparare de catre paratul M. Z. V. rezulta ca la data de (...) acesta si paratul F. L., fosti administratori ai debitoarei, și-au cesionat partile sociale paratului K. I. , acesta din urma declarand ca a luat la cunostinta despre situatia economico-financiara a societatii comerciale si este de acord sa o preia cu activ/pasiv fara obiectiuni.
Aceasta mentiune din contractul de cesiune nu are insa nici o relevanta juridica in speta , cu privire la faptele prev de art. 138 din lege si la raspunderea paratilor pentru savarsirea unor asemenea fapte pana la data cesiunii.
Contractul de cesiune nu face nici o mentiune concreta despre bunurile din averea debitoarei, despre fondurile banesti sau despre actele contabile.
Din bilanțul contabil afișat pe site-ul M. încheiat la (...) rezultă că la această dată în patrimoniul debitoarei existau active imobilizate în cuantum de 73.177 lei, active circulante în sumă de 75.787 lei, constând din stocuri în sumă de 70.916 lei și creanțe în sumă de 4.871 lei, acestea nefiind puse la dispoziția administratorului judiciar, pârâții nejustificând lipsa activelor.
Faptul că aceste active și sume de bani nu au fost predate administratorului judiciar dă naștere prezumției că paratii le-au folosit în interes propriu sau în al unei alte persoane.
Raportat la faptul că există nejustificate bunuri și sume se apreciază că fapta tuturor pârâților poate fi încadrată în prev. art.138 lit.a din L. nr.85/2006, respectiv că aceștia le-au folosit în interes personal, nefiind dovedit ca la data cesiuni s-au predat macar elementele de activ care rezulta din bilanțul contabil afișat pe site-ul M. încheiat la (...).
De asemenea, în sarcina pârâților a fost invocată de către administratorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.d din L. nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar.
Judecătorul sindic a apreciat că în sarcina tuturor pârâților poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care aceștia nu i-au predat administratorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 alin.1 din L. nr.85/2006, nefiind dovedit ca la data cesiuni s-a predat contabilitatea.
Judecătorul sindic a apreciat că pârâților le revenea, în calitate de administratori , obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce le- a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din L. nr.31/1990 republicată.
Astfel, administratorii sunt solidari răspunzători pentru societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din L. nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost
ținută în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de L. nr.31/1990, care în art.73 lit.c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din L. nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. R. de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din L. nr.85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrară.
Faptul că administratorii nu au depus la dosar actele contabile solicitate de administratorul judiciar, creează prezumția că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.
Așa fiind, judecătorul sindic a apreciat că în sarcina tuturor pârâților poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit.d din L. nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiilelegale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
Faptele pârâților prin care aceasta a contribuit la aducerea societății în stare de încetare de plăți și la insuficiența activului se circumscriu prevederilor art.138 lit.a și d din L. nr. 85/2006.
Considerentele de fapt expuse conduc indubitabil la concluzia că pârâții în calitatea lor de administratori ,prin modul de gestionare a patrimoniului societății, au contribuit nemijlocit la crearea prejudiciului ce constă în insuficiența activului patrimoniului debitoarei falite, ceea ce de altfel nici nu se contestă.
Pentru aceste motive și fundamentat pe dispozițiile legale anterior arătate, cererea formulată de către administratorul judiciar a fost apreciată drept întemeiată, urmând a fi admisă.
În baza prev. art.138 lit.a, d din L. nr.85/2006, pârâții vor fi obligați să plătească suma de 37.776,75 lei reprezentând tot pasivul debitoarei.
Judecătorul sindic a reținut că în sarcina pârâților M. Z. V. și F. L. nu se poate reține săvârșirea faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.c din L. nr.85/2006, respectiv ca aceștia ar fi dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți , deoarece din ultimele informații economice , care sunt cele luate din bilanțul contabil la (...), în care sunt reflectate active imobilizate, active circulante și datorii ,in urma analizei administratorul judiciar a concluzionat că la data de (...) s-ar fi reușit, teoretic, acoperirea tuturor datoriilor societății debitoare. D. data de referinta nu este dovedit in ce masura sunt intrunite cerintele de raspundere civila delictuala pentru ca fostii administratori parati sa raspunda si in baza art. 138 lit.c din lege, insa se poate retine aceasta fapta in sarcina paratului administrator al debitoarei este la data deschiderii procedurii, K. I., care în aceasta calitate avea obligația de a gestiona cu atenție activitatea societății, iar încălcarea culpabilă a acestei obligații a determinat prejudicierea creditorilor și atrage răspunderea acestora. Acest pârât a dispus continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți, având în vedere datoriile acumulate față de creditori în cuantum de 37.776,75 lei, conform tabelului definitiv. Interesul personal al acestui parat este prezumat ,iar paratul nu a rasturnat aceasta prezumtie relativa.
In baza tuturor considerentelor de fapt si de drept mai sus expuse, judecatorul sindic a admis cererea formulată de către administratorul judiciar F. C. I. împotriva pârâților M. Z. V., F. L., și K. I. care vor fi obligati, în solidar, să plătească suma de 37.776,75 lei reprezentând întregul pasiv al debitoarei SC R. S., aflată în procedura de insolvență în dosarul nr. (...) al T.ui Comercial C..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții F. L. și M. Z. V. solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de angajare a răspunderii în ceea ce îi privește, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâții invederează faptul că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, iar hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal. În opinia lor, în mod greșit Tribunalul Comercial Cluj a reținut incidența prevederilor art.138 lit.d în sarcina pârâților.
În ceea ce privește incidența prevederilor art.138 lit.d din L. nr.85/2006, pârâții arată că instanța de fond nu a reținut faptul că în data de (...), au cedat părțile sociale deținute în SC R. S. către K. I., dată cu caremandatul lor de administrator în societate a fost revocat. Menționează că, odată cu cesionarea părților sociale, ecurenții au predat toate actele statutare ale societății, documentele contabile, actele privind personalul, registrul unic de control, facturierele, chitanțierele, ștampilele, stoculd e marfă și de produse existente în patrimoniul societății. Invederează faptul că, toate documentele contabile în original se găsesc la administratorul societății, numitul K. I.
În aceeași ordine de idei, arată că nu se poate susține faptul că administrarea societății s-a făcut în dezavantajul societății și că recurenții au folosit bunurile și creditele societății în interes propriu sau în interesul altor persoane. În condițiile în care pârâții au creditat societatea pentru susținerea activității curente, nu se poate concluziona că au gestionat patrimoniul societății în interes personal sau în interesul altor persoane, prejudiciind astfel societatea. Consideră că, societatea a ajuns în stare de insolvență datorită riscului comercial dar și instabilității economice actuale.
În ședința publică de azi, instanța din oficiu, în temeiul art.137 alin.1
C.pr.civ. a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință și exercițiu a debitoarei reținând împrejurarea că urmare a derulării procedurii insolvenței s-a dispus închiderea procedurii și radierea debitoarei din evidențele ORC.
Analizând excepția invocată prin prisma dispozițiilor legale incidente,
C.ea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.563 pronunțată la data de 10 martie 2011 de către Tribunalul Cluj, irevocabilă, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC R. S. și s-a dispus radierea acesteia din registrul comerțului.
Este cunoscut faptul că odată cu închiderea procedurii, încetează și existența debitoarei prin dizolvare și radiere din registrul comerțului de la data rămânerii irevocabile a sentinței judecătorului sindic, iar creditorii nu mai au nici o posibilitate de recuperare a creanțelor rămase neplătite.
În speță se constată că judecătorul sindic a dispus irevocabil cu privire la radierea debitoarei astfel că la data judecării recursului aceasta nu are nici capacitate procesuală de folosință și nici capacitate procesuală de exercițiu, cunoscut fiind că prin capacitate procesuală de folosință se înțelege aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual iar capacitatea procesuală de exercițiu presupune aptitudinea unei persoane de a-și valorifica singură drepturile procedurale și de a-și îndeplini singură obligațiile procedurale.
În consecință, C.ea va aprecia excepția invocată ca fiind fondată iar în temeiul dispozițiilor legale amintite o va admite și va respinge recursul declarat de către pârât, constatând că a fost promovat împotriva unei persoane juridice lipsite de capacitate procesuală de folosință și exercițiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția lipsei capacității de folosință și exercițiu.
Respinge recursul declarat de pârâții F. L. și M. Z. V. împotriva sentinței civile nr.8082 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui Comercial C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 mai 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, M. S. M. I. I. A. C. L. F.red.M.S./A.C.
2 ex. - (...)jud.fond.D. D.
| ← Decizia comercială nr. 3107/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 4868/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
