Decizia comercială nr. 2502/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii

Decizii comerciale (litigii cu profesioniști) - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA C.Ă, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 2502/2011

Ședința publică din 31 mai 2011

Completul compus din: PREȘEDINTE: A.-I. A. JUDECĂTOR: D. P. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: V. D.

S-a luat în examinare recursul declarat de C. M. C. în calitate de lichidator judiciar al SC Ț. P. S., împotriva sentinței civile nr. 5094 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., cauza privind și pe intimata S. A., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din L. 85/2006 - depus de T. M. in dos. (...).

La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.

Procedura de citare este îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de (...) s-a înregistrat la dosar un înscris din partea practicianului în insolvență C. M. C., prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă. În data de (...), s-a înregistrat la dosar o cerere de amânare din partea intimatei, în vederea angajării unui apărător.

C.ea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 159^{1 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 8 din L. nr. 85/2006. Respinge cererea de mânare formulată de intimată și în baza actelor și a lucrărilor de la dosar apreciază cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.}

C U R T E A

Prin sentința comercială nr. 5094/(...), pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr. (...), s-a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar C. I. de I. T. M. C., desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei S. T. S., împotriva pârâtei Ș. A.

Pentru a dispune în acest sens, T. a reținut că prin încheierea comercială nr.

426/(...) pronunțată în dosar nr. (...) a fost admisă cererea formulată de debitoarea SC T. P. S. și s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei, fiind desemnat administrator judiciar C. I. de I. T. M. C. Prin sentința comercială nr.

2295/(...) s-a dispus intrarea debitoarei în faliment în procedură simplificată.

Prin raportul întocmit de lichidatorul judiciar în conformitate cu prevederile art. 59 din L. 85/2006 s-a reținut că starea de insolvență a fost determinată de nevalorificarea materiei prime existente și a stocului de marfă în vederea obținerii de lichidități pentru continuarea activității, dispariția nejustificată a unor bunuri din patrimoniu, valorificarea în interesul personal al asociatului unic a bunurilor debitoarei, angajarea de credite nejustificat de mari în comparație cu activitatea desfășurată. S-a apreciat că vinovați de apariția stării de insolvență sunt Ș. I. Ciprian, asociat unic și administrator statutar și Ș. A., administrator de fapt al debitoarei.

Conform dispozițiilor art.138 din L. nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau deconducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului. C. de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit. a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.

În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de L. nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.

Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.

Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.

Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din L. nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților. Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei.

Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din L. nr.

85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.

Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.

Conform art. art.138 lit. a din L. nr.85/2006 o parte a pasivului debitorului ajuns în insolvență poate fi suportată de membrii organelor de conducere din cadrul societății care au cauzat starea de insolvență prin faptul că au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al altei persoane.

Din informațiile oferite de O. R. C. C. rezultă că Ș. I. Ciprian a avut calitatea de administrator al debitoarei SC T. P. S. (f.52 din dosarul nr. (...)), iar din procura autentificată sub nr. 1018/(...) de notarul public Sighartău R. Ștefan rezultă că administratorul statutar a împuternicit-o pe pârâtă să efectueze toate actele și faptele de administrare a societății (f.15). La interogatoriul administrat în ședința publică din data de (...) pârâta a recunoscut că a efectuat acte de administrare a societății debitoare.

Din declarația martorului V. P. G. rezultă că pârâta nu folosește bunurile care s-au aflat în patrimoniul debitoarei și că unele bunuri, respectiv două banzicuri și un încărcător frontal au fost duse la T., fiind pierdute în inundațiile care au avut loc în această localitate. De asemenea, martorul a arătat că un banzic, despicătorul de bușteni, gaterul și un camion nu mai există deoarece aceste bunuri s-au deteriorat în timp și nu au mai putut fi utilizate. Din cauza precipitațiilor din cursul anului 2005, cantitatea de cherestea care a fost achiziționată de debitoare și care a fost depozitatăpe o platformă de beton pe care s-a infiltrat apa, a fost deteriorată și nu a mai putut fi folosită.

Astfel, din probele administrate în cauză, judecătorul sindic a reținut că lichidatorul judiciar nu a dovedit faptul că pârâta a folosit bunurile societății în interes personal și că prin acest fapt a cauzat apariția stării de insolvență. Apărările formulate de pârâtă sunt susținute de declarația martorului audiat în cauză, în sensul că bunurile care s-au aflat în patrimoniul debitoarei nu mai există deoarece s-au pierdut sau au fost deteriorate și că aceste bunuri nu au fost folosite de pârâtă în interes personal.

Faptul că pârâta nu a efectuat demersurile necesare în vederea recuperării creanțelor în cuantum de 12.132,87 lei de la persoanele cu care a derulat raporturi comerciale nu este de natură a duce la concluzia că prin acest fapt s-a cauzat starea de insolvență. Judecătorul sindic a apreciat că pârâta nu a săvârșit fapte care să atragă răspunderea pentru pasivul societății debitoare în condițiile art. 138 lit. a din L. nr. 85/2006. Conform art. 138 lit. d din L. nr. 85/2006, o parte a pasivului debitorului ajuns în insolvență poate fi suportată de membrii organelor de conducere din cadrul societății care au cauzat starea de insolvență prin faptul că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

În cuprinsul cererii de chemare în judecată lichidatorul judiciar a arătat că pârâta a predat actele contabile ale societății, însă nu a predat și lista creditorilor societății debitoare pentru a se putea proceda la notificarea acestora în vederea formulării declarațiilor de creanță.

Faptul că pârâta nu a predat lichidatorului judiciar o listă a creditorilor debitoarei nu se circumscrie situației reglementate de art. 138 lit. d din L. nr.85/2006. Această dispoziție legală are în vedere situația în care starea de insolvență a fost cauzată prin faptul că membrii organelor de conducere au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. L. nu a invocat nici una din aceste cauze ale apariției stării de insolvență, iar nepredarea listei cu creditorii debitoarei nu înseamnă că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea. Pe de altă parte, faptele care au determinat apariția stării de insolvență trebuie să fie anterioare deschiderii procedurii, pe când obligația de a preda practicianului în insolvență o listă a creditorilor revine debitoarei după data deschiderii procedurii insolvenței, iar neîndeplinirea acestei obligații legale nu are nici o relevanță asupra împrejurărilor în care debitoarea a ajuns în insolvență.

Față de considerentele reținute, judecătorul sindic a apreciat că pârâta nu a nici săvârșit fapte care să atragă răspunderea pentru pasivul societății debitoare în condițiile art. 138 lit. d din L. nr. 85/2006, motiv pentru care a fost respinsă cererea formulată de lichidatorul judiciar ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. M. C. în calitate de lichidator judiciar al SC Ț. P. S., solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de angajare a răspunderii.

In fapt, lichidatorul judiciar a arătat că în baza actelor contabile care au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar s-a întocmit raportul asupra cauzelor si împrejurărilor care au determinat starea de insolvența. In concluziile acestui raport s-a făcut precizarea ca administratorul statutar al debitoarei, prin modul in care a desfășurat activitatea, a determinat starea de insolvența.

In susținerea cererii, lichidatorul judiciar a arătat ca bunurile debitoarei nu i-au fost predate cu toate că acestea existau evidențiate in contabilitatea debitoarei, societatea deținând in proprietate o hala industriala in suprafața de 145 mp situata in localitate a R., județul C. precum si utilaje pentru transportul si prelucrarea lemnului. Conform balanței de verificare din data de (...), ultima balanță întocmita si prezentata, activele imobilizate ale debitoarei se ridicau la valoarea de 418.874,24 lei.

Mai mult decât atât, in contabilitate exista înregistrate stocuri in valoare de

32.807,29 lei, care nu au fost prezentate spre inventariere si valorificare si nici nu exista dovezi ca acestea ar fi fost inventariate, casate si distruse, daca termenul de valabilitate ar fi fost depășit. Dintre aceste bunuri doar o parte nesemnificativa valoric au fost predate, respectiv un minigater nefuncțional si o mașina de găurit cu coloana nefuncționala, ambele având preț de fier vechi.

Referitor la existenta in proprietate a halei, aceasta nu a putut fi valorificata întrucât nu este înscrisa in cartea funciara ca fiind proprietatea societății debitoare, iar terenul pe care este amplasata este proprietatea paratei si al soțului acesteia. Acest imobil, datorita amplasării intr-o zona neatractiva si a faptului ca cheltuielile de intabulare sunt estimate ca fiind mai mari decât valoarea imobilului nu a putut fi valorificat.

In formularea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere in temeiul art. 1 38 alin.1 lit. a si d din L. 85/2006, lichidatorul a apreciat ca administratorul statutar a folosit bunurile nepredate in folosul sau ori al altei persoane la care a contribuit si faptul ca s-au predat decât o parte din actele contabile. Fata de cele mai sus expuse, consideră că judecătorul sindic și-a format o percepție eronată atât cu privire la susținerile lichidatorului, cat si cu privire la documentele depuse in probațiune, invocând lipsa raportului de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.

Întreaga susținere a lichidatorului judiciar cu documente contabile a fost răsturnata de depoziția unui martor in persoana d-Iui V. P. G., care era un colaborator al societății debitoare. M. susține ca parata nu folosește bunurile ce se aflau in patrimoniul debitoarei si ca o parte din bunuri au fost pierdute in inundațiile de la T. unde debitoarea își desfășura activitatea, fara ca aceasta locație sa fie evidențiata ca un punct de lucru in mențiunile înscrise la O. R. C. C. S. punct de lucru declarat fiind in localitatea R., nr. 6 B, comuna C., județul C. De asemenea, susținerea in apărarea paratei, in sensul ca bunurile care nu au fost predate lichidatorului judiciar erau deteriorate si nefuncționale și că acestea din eroare nu au fost evidențiate in contabilitatea societății ca fiind casa te si scoase din evidenta nu pot fi reținute.

Fata de cele mai sus expuse solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței nr. 5094/(...) recurate in sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii pentru întreg pasivul debitoarei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele: Cererea de chemare în judecată având ca obiect angajarea răspunderii fostului administrator de fapt al debitoarei, pârâta Ș. A. a fost fundamentată în drept pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a și d din L. 85/2006, prevederi legale care permit angajarea răspunderii în situația în care persoanele responsabile pentru starea de insolvență a debitoarei fie au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane, fie au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea.

Judecătorul sindic a făcut o analiză detaliată și temeinică a stării de fapt și a probelor administrate, ajungând la concluzia că nu sunt întrunite în persoana pârâtei intimate condițiile angajării răspunderii pentru producerea stării de insolvență a debitoarei.

În mod întemeiat judecătorul sindic a reținut la nivel de principiu că antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.

Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituieo condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.

Din procura autentificată sub nr. 1018/(...) de notarul public Sighartău R. Ștefan rezultă că administratorul statutar a împuternicit-o pe pârâtă să efectueze toate actele și faptele de administrare a societății (f.15). La interogatoriul administrat de către judecătorul sindic în ședința publică din data de (...) pârâta a recunoscut că a efectuat acte de administrare a societății debitoare, în consecință are calitate procesual pasivă în demersul lichidatorului judiciar.

Este real și faptul că în contabilitatea debitoarei sunt înscrise bunuri, în concret active imobilizate în cuantum total de 418.874, 24 lei, mărfuri pe stoc în valoare de

32.807, 29 lei și creanțe de recuperat de la terți în cuantum de 12.132, 87 lei. Cu privire la bunurile înscrise în contabilitate lichidatorul judiciar susține faptul că nu au fost predate și în consecință au fost folosite de către administratorul de fapt în interes personal. O analiză detaliată a naturii acestor bunuri și coroborarea probelor administrate nu permit însă o astfel de concluzie.

Astfel, în primul rând, din activele imobilizate în cuantum total de 418.874, 24 lei o parte sunt bunuri mobile, în valoare contabilă de 337.374, 24 lei iar a doua parte sunt construcții, în valoare de 81.500 lei, neindividualizate.

Actele dosarului confirmă însă faptul că un bun imobil a fost predat lichidatorului, în concret o hală industrială cu suprafața de 145 mp. L. nu susține că ar fi existat și alte imobile a căror predare nu s-a realizat, mai mult, dacă alte imobile există, lichidatorul avea obligația să le identifice și să le preia înspre valorificare, în condițiile în care sustragerea din patrimoniul debitorului a unui bun imobil este mult mai greu de realizat decât a unui bun mobil. Pe de altă parte, valoarea contabilă de

81.500 lei pentru o hală cu suprafața de 145 mp este plauzibilă, circumstanță care pledează pentru ideea că acesta este singurul imobil din patrimoniul debitoarei.

Nu se poate reține faptul că bunul a fost folosit de către pârâtă în interes personal, în condițiile în care a fost predat lichidatorului, așa cum confirmă prin chiar cererea de chemare în judecată, însă există o imposibilitate de valorificare a bunului. Imposibilitatea de valorificare nu echivalează cu o folosire în interes personal saun în folosul unor alte persoane.

Cu privire la bunurile mobile, în primul rând trebuie menționat faptul că au fost predate minigaterul și mașina de găurit cu coloană, ambele nefuncționale. L. nu precizează însă care este valoarea acestor bunuri din ansamblul activelor înscrise în contabilitate.

Cu privire la restul bunurilor, martorul audiat și interogatoriul administrat pârâtei în cauză relevă faptul că unele bunuri, respectiv două banzicuri și un încărcător frontal au fost duse la T., fiind pierdute în inundațiile care au avut loc în această localitate. De asemenea, martorul a arătat că un banzic, despicătorul de bușteni, gaterul și un camion nu mai există deoarece aceste bunuri s-au deteriorat în timp și nu au mai putut fi utilizate. Din cauza precipitațiilor din cursul anului 2005, cantitatea de cherestea care a fost achiziționată de debitoare și care a fost depozitată pe o platformă de beton pe care s-a infiltrat apa, a fost deteriorată și nu a mai putut fi folosită.

În consecință, în baza acestor probe judecătorul sindic a reținut în mod întemeiat că pârâta a răsturnat prezumția folosirii în interes personal a bunurilor înscrise în contabilitate. Mia mult, în lipsa acestei prezumții lichidatorul judiciar nu a dovedit faptul că pârâta a folosit bunurile societății în interes personal și că prin acest fapt a cauzat apariția stării de insolvență. Apărările formulate de pârâtă sunt susținute de declarația martorului audiat în cauză, în sensul că bunurile care s-au aflat în patrimoniul debitoarei nu mai există deoarece s-au pierdut sau au fost deteriorate și că aceste bunuri nu au fost folosite de pârâtă în interes personal.

Chiar dacă au mai existat bunuri care nu au fost deteriorate și care ar fi putut să fie folosite în interes personal, prejudiciul constând în valoarea acelor bunuri nu mai este unul cert și determinat, fiind imposibilă decelarea valorii acestora din ansamblul valorii activelor înscrise în contabilitate.

Faptul că pârâta nu a efectuat demersurile necesare în vederea recuperării creanțelor în cuantum de 12.132,87 lei de la persoanele cu care a derulat raporturi comerciale este o faptă care teoretic poate atrage angajarea răspunderii în condițiile art. 138 alin. 1 lit. a din L. 85/2006, fiind vorba despre bunuri folosite în interesul altor persoane, prin ,,omisiunea,, de a recupera valoarea acestora. În cazul concret analizat însă, cuantumul redus al acestor creanțe prin raportare la valoarea totală a datoriilor (12.132, 87 prin raportare la 479.212,72 lei) nu permite concluzia că nerecuperarea acestor creanțe este cauza stării de insolvență. Nu este astfel îndeplinită condiția esențială a raportului de cauzalitate.

Cu privire la incidența art. 138 alin. 1 lit. d din L. 85/2006, soluția pronunțată de către judecătorul sindic este deasemenea legală și temeinică. Astfel, rezultă din chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că lichidatorul judiciar a arătat că pârâta a predat actele contabile ale societății, însă nu a predat și lista creditorilor societății debitoare pentru a se putea proceda la notificarea acestora în vederea formulării declarațiilor de creanță.

Faptul că pârâta nu a predat lichidatorului judiciar o listă a creditorilor debitoarei nu se circumscrie situației reglementate de art. 138 lit. d din L. nr.85/2006. Această dispoziție legală are în vedere situația în care starea de insolvență a fost cauzată prin faptul că membrii organelor de conducere au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Nepredarea listei cu creditorii debitoarei nu înseamnă că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea. Mai mult, anterior am arătat argumentat că starea de insolvență a debitoarei nu poate fi pusă într-un raport de cauzalitate cu nerecuperarea acestor creanțe, al căror cunatum total nu permite această concluzie. Chiar dacă ar fi fost corect evidențiate în contabilitate și recuperate, starea de insolvență nu putea fi evitată.

Față de considerentele reținute, în baza art. 312 alin. 1 C.p.c. recursul declarat va fi respins ca neîntemeiat și sentința recurată va fi menținută ca fiind pe deplin legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C. T. M. C., în calitate de lichidator judiciar al S. Ț. P. S., împotriva sentinței civile nr. 5094 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

A.-I. A. D. P. M. S.

V. D.

GREFIER

Red.AAI/dact.MS

2 ex./(...)

Jud.fond: S.Ivănescu

← Decizia comercială nr. 471/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii...		Decizia comercială nr. 64/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... →

Decizia comercială nr. 2502/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia comercială nr. 2502/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii