Decizia comercială nr. 3461/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 3461/2011
Ședința a de 26 septembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. C.
JUDECĂTOR : M. S.
JUDECĂTOR : C. P.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea A. F. P. A M. C.-N. R. PRIN D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 213 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., în contradictoriu cu intimații SC M. S. PRIN LICHIDATOR J. R. L. I., P. V. G. și P. M. M., având ca obiect procedura insolvenței
- angajarea răspunderii conform art.138 din L. 85/2006 .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 31 mai 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscris din partea lichidatorului judiciar al debitoarei SC M. S.-R. L. I. prin care solicită respingerea recursului.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.213 din (...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de creditorul majoritar D. a jud. C., având ca obiect antrenarea răspunderii patrimoniale personale a pârâților P. V. G. și P. M. M., în solidar, pentru pasivul debitoarei SC M. S., în cuantum de 24.108,00 lei
S-a dispus conexarea prezentului dosar nr. (...) la dosarul având ca obiect procedura insolvenței debitoarei SC M. S., nr. (...)12.
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de lichidatorul judiciar (f.51 și 52 dosar (...)), notificările privind deschiderea procedurii insolvenței adresate celor doi pârâți administratori statutari ai debitoarei, conținând înștiințările pârâților despre obligațiile ce le revin în baza Legii nr. 85/2006, nu au fost comunicate efectiv pârâților, actul de la f. 51 referitor la notificarea pârâtului P. M. M. atestând returnarea notificării cu mențiunea „destinatar mutat";, iar actul de la f.
52 referitor la notificarea pârâtului P. V. G. atestând predarea notificării surorii pârâtului. La dosar nu există vreo dovadă în sensul predării efective a notificării către pârâtul P. V. G. În consecință, judecătorul sindic nu poate reține o eventuală nepredare voită de către pârâții administratori statutari a documentelor contabile ale debitoarei către lichidatorul judiciar, pentru a putea prezuma o eventuală neconducere a contabilității în conformitate cu legea.
Pentru a se putea reține incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din L. nr. 85/2006 nu este suficientă, însă, o simplă neîntocmire a actelor contabile ale debitoarei, ci se impune demonstrarea unei legături de cauzalitate între neținerea contabilității în conformitate cu legea și ajungerea debitoarei în stare de insolvență. Or, în speță, cauzele ajungerii debitoarei în insolvență au fost indicate de către lichidatorul judiciar cu titlu de ipoteză (managementul deficitar al resurselor financiare, neglijarea responsabilităților ce le reveneau în calitate de administratori statutari). Chiar lichidatorul judiciar a reținut faptul că ultimul bilanț contabil întocmit este aferent anului 2003, concluzionând în sensul că nu poate aprecia dacă există sau nu elemente care să atragă incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 din L. nr. 85/2006. În aceste condiții, nu se poate stabili nicio legătură de cauzalitate între modul în care a fost ținută contabilitatea debitoarei și starea de insolvență a debitoarei.
Subsecvent, orice analiză suplimentară a susținerilor creditoarei D. a jud.
C. în sensul verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d din
L. nr. 85/2006 este inutilă, deoarece nu este întrunită condiția existenței unei legături cauzale între pretinsa neconducere corectă a contabilității debitoarei și ajungerea debitoarei în stare de insolvență..
Se impune, totuși, menționarea faptului că susținerile creditoarei referitoare la prezumarea raportului de cauzalitate sunt, conceptual, eronate, deoarece prezumția este un procedeu logic prin care se ajunge la o concluzie referitoare la un fapt necunoscut pornind de la o situația de fapt cunoscută. Raportul de cauzalitate dintre o faptă și o urmare - prejudiciu este o legătură logică de tip cauză - efect, care nu poate fi prezumată, deoarece nu este o concluzie referitoare la un fapt necunoscut. Dimpotrivă, în cazul raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, ambele situații de fapt sunt cunoscute, fiind necesară identificarea existenței unei legături necesare și suficiente dintre cele două fapte.
În alți termeni, în cazul prezumției ne aflăm în prezența unui fapt cunoscut și a unui procedeu inductiv sau deductiv, deasemenea cunoscut și, respectiv, a unui fapt necunoscut, care trebuie identificat, pe când în cazul raportului de cauzalitate ne aflăm în prezența a două fapte cunoscute și a unui mecanism logic de corelare a celor două fapte, care nu este cunoscut și care trebuie identificat și probat.
În același sens, judecătorul sindic a reținut că raportarea creditoarei D. a jud. C. la practica judiciară este lipsită de orice temeinicie, jurisprudența neavând valoare de izvor de drept în sistemul de drept pozitiv român, ci, cel mult, valoare orientativă.
În consecință, în temeiul art. 1169 C.civ., coroborat cu art. 129 alin. 1
C.proc.civ., judecătorul sindic a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de creditorul majoritar D. a jud. C., având ca obiect antrenarea răspunderii patrimoniale personale a pârâților P. V. G. și P. M. M., în solidar, pentru pasivul debitoarei SC M. S., în cuantum de 24.108,00 lei.
Având în vedere necesitatea cuprinderii în același cadru a tuturor dosarelor având ca obiect cererile referitoare la insolvența debitoarei SC M. S., judecătorul sindic, în temeiul art. 164 alin. 1 C.proc.civ. s-a dispus conexarea prezentului dosar nr. (...) la dosarul având ca obiect procedura insolvenței debitoarei SC M. S., nr. (...).
Analizând recursul promovat în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente C.ea reține următoarele:
Hotărârea pronunțată de judecătorul sindic a fost criticată de către recurentă sub două aspecte: în primul rând, s-a susținut că aceasta cuprinde motive contradictorii, iar în al doilea rând, că aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Prima critică adusă hotărârii recurate se impune a fi înlăturată întrucât judecătorul sindic a procedat la analizarea succintă a condițiilor răspunderii patrimoniale a administratorilor statutari ai debitoarei, fiind prezentate argumentele de fapt și de drept care l-au condus la soluția pronunțată.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, C.ea reține că după admiterea cererii de autorizare de către judecătorul sindic, creditoarea A. F. P. C.-N., reprezentată de D. C., a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 138 (1) lit. d din L. nr. 85/2006 modificată, obligarea pârâților P. V. și P. M. , în calitate de administratori statutari al debitoarei SC M. S., la plata pasivului societății, în cuantum de 24108 lei, susținându-se în esență că nepredarea documentelor financiar-contabile ale debitoarei către lichidatorul judiciar creează prezumția că pârâții, în calitate de administratori statutari nu au ținut contabilitatea debitoarei fapt ce a condus la falimentul persoanei juridice și pune creditorii în imposibilitatea de a verifica modul în care a fost gestionată activitatea debitoarei înainte de deschiderea procedurii insolvenței.
Judecătorul sindic a respins cererea creditoarei de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâților P. V. și P. M. în considerarea faptului că nu s-a făcut dovada nepredării intenționate a documentelor contabile, iar cauzele insolvenței nu au fost identificate, astfel că nu a fost demonstrată legătura de cauzalitate între neținerea contabilității debitoarei în conformitate cu legea și ajungerea acesteia în insolvență.
Pentru a concluziona în acest sens a dat relevanță împrejurării că notificările privind deschiderea procedurii insolvenței nu au ajuns efectiv în posesia pârâților și a celuilalt administrator de naționalitate slovacă.
C.ea nu achiesează la concluzia nevalabilității notificării de predare a documentelor contabile pentru cel puțin două argumente.
Potrivit listei de control a debitoarei emisă de ORC C., se constată că domiciliul pârâților P. V. și P. M. figurează în continuare la adresa indicată, adresă care este opozabilă terților, inclusiv lichidatorului judiciar.
Lichidatorul judiciar și-a îndeplinit atribuția de a pune în vedere pârâților
P. V. și P. M. obligația de a preda documentele contabile și prin expedierea notificării la sediul debitoarei pe care aceștia o administrau, adresă menționată la
ORC C., astfel că nu se poate susține că pârâții nu au fost informați asupra obligațiilor ce le revin după deschiderea procedurii insolvenței, iar în plus pentru unul din pârâți comunicarea s-a realizat prin predarea uneia din persoanele indicate în procesul verbal ,sora acestuia .
În aceste condiții, omisiunea de a se prezenta la oficiul poștal în vederea ridicării corespondenței expediate de lichidatorul judiciar este imputabilă exclusiv pârâților și nu poate conduce la exonerarea acestora de orice răspundere.
Nu în ultimul rând, dacă pârâții ar fi dat dovadă de bună credință aceștia ar fi predat documentele contabile lichidatorului judiciar sau le-ar fi depus la dosarul cauzei în cursul judecății cererii de antrenare a răspunderii patrimonialedat fiind că aceștia au fost citați la adresa de domiciliu, iar de la primirea citației și până la soluționarea cererii de chemare în judecată , s-au derulat două cicluri procesuale ,având în vedere Decizia nr 1645/(...) a Curții de A. C.
Conduita procesuală a pârâților P. V. G. și P. M. M. adoptată după data deschiderii procedurii insolvenței , precum și starea de pasivitate în cursul soluționării cererii de antrenare în care nu au formulat nici o apărare și nu invocat nici o probă în apărare , confirmă că aceștia nu au ținut contabilitatea în conformitate cu dispozițiile legale ,întrucât acest fapt relevat de evidențele ORC și ale MFP , nu a fost înlăturat .
Lichidatorul judiciar a evidențiat că ultimul bilanț contabil este cel aferent anului 2003 astfel că această împrejurare nu mai poate fi apreciată ca o simplă prezumție a omisiunii de a conduce contabilitate conform normelor legale .
Concluzia judecătorului sindic este pentru a se putea reține incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din L. nr. 85/2006 nu este suficientă, însă, o simplă neîntocmire a actelor contabile ale debitoarei, ci se impune demonstrarea unei legături de cauzalitate între neținerea contabilității în conformitate cu legea și ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Deși evidențiază că între cauzele ajungerii debitoarei în insolvență au fost indicate de către lichidatorul judiciar cu titlu de ipoteză , managementul deficitar al resurselor financiare și neglijarea responsabilităților ce le reveneau în calitate de administratori statutari, judecătorul sindic apreciază în mod eronat că nu s-a stabilit raportul de cauzalitate între fapta imputată și starea de insolvență .
Raportul de cauzalitate este prezent în ipoteza în care există fapta generatoare , care a constituit condiția necesară ,adică fapta în lipsa căreia dauna nu s-ar fi produs .
Complexitatea vieții unei societăți comerciale implică succesiunea și împletirea unor fapte și împrejurări între care trebuie decelat care pot îndeplini condiția de a fi considerate cauza insolvenței.
Determinarea raportului cauzal specific implică identificarea acelor fapte care fie au declanșat punerea în mișcare a acestor cauze, fie că au favorizat desfășurarea lor nestingherită ,fie nu au împiedicat această desfășurare ,deși intervenția ar fi fost posibilă și eficientă împiedecând apariția consecințelor nedorite , între care insolvența debitoarei care a fost și cauza prejudiciului creditoarei recurente .
Raportul cauzal nu trebuie să fie întotdeauna unul direct putând fi și unul mediat în sensul că fapta imputată a permis unor factori exteriori să acționeze și să producă prejudiciul.
C.ea apreciază că judecătorul sindic a reținut în mod greșit starea de fapt, întrucât nu a dat relevanța cuvenită înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, fapt ce a dus la concluzia greșită a nedovedirii raportului de cauzalitate între fapta imputată , prevăzută de art. 138 lit. d in L. nr. 85/2006 și prejudiciul invocat .
Practica a reținut în mod constant premisa coexistenței dintre cauză și condiții ,cuprinzând în raportul de cauzalitate nu numai faptele ce constituie cauza necesară,dar și condițiile cauzale,adică faptele care au mediat acțiunea cauzală .
Judecătorul sindic a reținutcorect că în cazul raportului de cauzalitate ne aflăm în prezența a două fapte cunoscute și a unui mecanism logic de corelare acelor două fapte, care nu este cunoscut și care trebuie identificat și probat,însă a conchiis în moderonat cănusuntemdecâtîn prezența unor prezumții.
Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din L. nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin faptul că au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea.
În prezenta cauză, C.ea apreciază că în sarcina pârâților poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care aceștia nu au predat lichidatorului judiciar documentele contabile prevăzute în art. 28 alin.1 din L. nr.85/2006 și nu au înregistrat nici situațiile financiare anuale la registrul comerțului în mai mulți ani consecutivi. Pârâților, în calitate de administratori, le revenea obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce le-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorii fiind solidar răspunzători pentru modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile lor reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990.
Astfel, administratorii sunt răspunzători față de societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din L. nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații ceea ce denotă că există un raport de cauzalitate suficient de caracterizat în această ipoteză .
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se confirmă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor.
C.ea apreciază că în sarcina pârâților poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit. d din L. nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
Pentru aceste considerente, reținând incidența motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ, C.ea va admite recursul declarat de creditoarea A. F. P. C.-N. împotriva sentinței civile nr.213 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C. pe care o va modifica în sensul că va admite cererea de antrenare a răspunderii și va obliga pârâții P. V. G. și P. M. M., în solidar, la acoperirea pasivului debitoarei SC M. S. până la concurența sumei de 24108 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea A. F. P. C.-N. împotriva sentinței civile nr.213 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C. pe care o modifică în sensul că admite cererea de antrenare a răspunderii și obligă pârâții P. V. G. și P. M. M., în solidar, la acoperirea pasivului debitoarei SC M. S. până la concurența sumei de 24108 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. C. M. S. C. P.
L. F.
GREFIER
Red.A.C./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond. F. I.Moțu
| ← Decizia comercială nr. 4276/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 919/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
