Decizia comercială nr. 43/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 43/2011
Ședința din data de (...)
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta SC R. E. 97 SA împotriva sentinței nr. 216/CC/2010 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. B.-N., în contradictoriu cu reclamantul O. A. și intervenientul în nume propriu SC N. I. S., având ca obiect - acțiune în anulare a hotarârii AGA.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 februarie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de (...) și, apoi, la data de (...).
C U R T E A
Prin S. comercială nr. 216/CC din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului O. A.
S-a respins excepția inadmisibilității petitelor în constatare din acțiunea introductivă ca fiind rămasă fără obiect.
S-a respins, pentru lipsa calității procesuale active, acțiunea formulată de reclamantul O. A. împotriva pârâtei SC R. E. 97 SA.
S-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC N. I. S. B. și în consecință:
- s-a constatat nulitatea hotărârilor nr. 1, 2, 3, 4 și 5 adoptate în data de 29 aprilie 2009 de A. G. O. a A. SC R. E. 97 SA.
A fost obligată pârâta să plătească intervenientei suma de 11.900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținuturmătoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului s-a constatat că această excepție este fondată.
Astfel, prin contratul de cesiune încheiat în data de 9 iunie 2008 între reclamant în calitate de cedent și numiții O. C. Dan și O. M. în calitate decesionari, cedentul a transmis integral dreptul său de proprietate asupra acțiunilor deținute la SC R. E. 97 SA B.
În concluzie reclamantul nu poate avea calitatea procesuală pasivă în prezenta acțiune pe care pretinde că a formulat-o în calitate de acționar cu o participare la capital de 33,33% și în consecință acțiunea introductivă urmează să fie respinsă pentru acest motiv.
În acest context excepția inadmisibilității acțiunii pentru neindicarea nr. hotărârii atacate ce a fost redată inițial numai prin conținutul său precum și excepția inadmisibilității petitelor în constatare din acțiunea introductivă au rămas fără obiect.
Sub acest aspect mai este de menționat faptul că la solicitarea instanței făcută în baza prev. art. 129 al. 5 din Cod procedură civilă părțile au depus la dosar cele 5 hotărâri adoptate de A. pârâtei în data de 29 aprilie
2009 al căror conținut este contestat în prezenta cauză motiv pentru care pârâta nu a mai reiterat în concluziile scrise excepția referitoare la neindicarea nr. hotărârii atacate.
Se mai reține că prin contractul de cesiune încheiat în data de 13 octombrie 2008 numiții O. C. Dan și O. M. au cesionat acțiunile dobândite către intervenienta SC N. I. S. B.
Prin sentința comercială nr. 649/2009 pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), pârâta a fost obligată să înscrie în registrul acționarilor modificările intervenite în structura acționariatului în urma încheierii celor două contracte de cesiune, sentință devenită irevocabilă prin respingerea recursului declarata de pârâtă prin decizia civilă nr. 4. pronunțată de Curtea de A. C. în același dosar.
Pârâta deși a cunoscut astfel faptul că intervenienta a dobândit calitatea de acționar în urma celor două contracte de cesiune de acțiuni nu a convocat-o și mai mult în procesul verbal al A. din data de 29 aprilie 2009 s- a consemnat „Prezența acționarilor este de 1. din capitalul social"; deși intervenienta nu a fost consemnată ca fiind prezentă și nu a participat la votarea hotărârilor supuse dezbaterii.
În aceste împrejurări hotărârile au fost adoptate cu încălcarea prev. art. 101 al. 1 din L. nr. 3. care consfințește dreptul intervenientului de a participa la vot în adunarea generală, ceea ce potrivit prev. art. 132 al. 2 și 3 din același act normativ duce la nulitatea celor cinci hotărâri adoptate.
Pentru considerentele menționate și în baza textelor de lege citate, instanța a respins acțiunea introductivă și a admis cererea de intervenție în interes propriu potrivit dispozitivului prezentei sentințe.
În baza prevederilor art. 274 Cod procedură civilă instanța a obligat pârâta să plătească intervenientei suma de 11.900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta S. R. E. 97 S. B.solicitând admiterea apelului; modificarea în parte a sentinței comerciale nr.
216/CC/2010 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...) în sensul respingerii și a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta S.C N. I. S. in principal ca inadmisibila, in subsidiar ca neintemeiata.
T., solicită obligarea reclamanților-intimați la cheltuielile de judecata ocazionate cu prezentul dosar, atât în fond cât și în apel.
În motivare s-a arătat că:
În fapt, prin sentința comercială nr. 216/ CC / 2010 instanța de judecată a admis excepția calității procesuale active a reclamantului O. A., arespins excepția inadmisibilității petitelor în constatare din acțiunea introductivă ca rămasă fără obiect, a respins acțiune a reclamantului O. A., pentru lipsa calității procesuale active, însă a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC N. I. S. și, în consecință, a constatat nulitatea hotărârilor nr. 1, 2, 3, 4 și 5 adoptate în data de (...) de A. a SC R. E. 97 SA. De asemenea, pârâta a fost obligată la plata sumei de 11.900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Consideră că instanța a procedat corect în parte, în ceea ce privește admiterea exceptiei lipsei calității procesuale active a lui O. A. și a respingerii acțiunii acestuia.
În schimb, instanța a greșit admițând cererea de intervenție în interes propriu a SC N. I. S. și constatând nulitatea hotărârilor nr. 1,2, 3, 4 și 5 adoptate în data de (...) de A. a SC R. E. 97 SA, dând în acest sens o hotărâre nefondată.
Aceasta întrucât intervenienta SC N. Inest S. nu deținea calitatea de asociat al SC R. E. 97 SA la data ținerii Adunării Generale Ordinare a A. - (...), procedura aplicabilă fiind cea prevăzută de art. 98 din LSC, acolo unde momentul la care se transmite dreptul de proprietate este foarte clar enunțat
- momentul înscrierii cesiunii în registrul acționarilor.
A. G. a A. SC R. E. 97 SA care face obiectul prezentului dosar a avut loc în data de (...), când acționari ai pârâtei, trecuți în registrul acționarilor, erau Onita Călin D., Kontra Francisc V., Onita D. I., Kontra N. I. și O. A.
Ulterior, în data de (...), instanța a pronunțat în dosarul nr (...), o hotărâre prin care a obligat pârâta la înscrierea în registrul acționarilor a modificărilor intervenite în structura acționariatului în urma încheierii contractelor de cesiune între O. A., pe de o parte, și O. C. Dan și O. M., pe de altă parte, iar apoi între aceștia din urmă și SC N. I. S.
I.a în registrul acționarilor a avut loc la data de (...), de la această dată transmițându-se dreptul de proprietate asupra acțiunilor și, tot de la această dată, SC N. I. S. devenind acționar al pârâtei.
Astfel, nu vede cum ar fi fost posibil ca societatea comercială N. I. S. să participe la adunările generale a acționarilor a SC RBC E. 97 SA, din moment ce la data ținerii acestor adunări, cea dintâi societate nu era acționar al pârâtei.
Subliniază că și dacă s-ar lua ca termen de transfer al proprietății asupra acțiunilor data pronunțării hotărârii în dosarul nr. (...), acesta tot ar fi ulterior adunărilor generale, și anume (...). În hotărârea din acest dosar nu este nicăieri indicat că dispozițiile date de instanță se aplică în mod retroactiv, lucru care ar fi fost de-a dreptul imposibil. Trebuie subliniat că există diferență între data încheierii contractelor de cesiune și data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor care, conform prevederilor art. 98 din L. 3., are loc la data înscrierii cesiunii în registrul acționarilor. Astfel, oricum s-ar interpreta, este imposibil ca SC N. I. S. să fi avut calitatea de acționar anterior datei de (...). Neavând această calitate, nu poate avea pretenția să participe la adunările generale în calitate de acționar. Mai mult, nu are drept de vot și nici un alt drept care ar rezulta din calitatea de acționar.
La fel de important este faptul că societatea intervenientă sau reprezentanții acesteia nu au contestat niciodată hotărârea din dosarul nr. (...), așa cum a fost aceasta dată și nu au contestat nici modalitatea ori data înscrierii în registrul acționarilor a contractelor de cesiune și, implicit, a dreptului său de proprietate asupra acțiunilor pârâtei.
Rezultă, așadar, fără dubiu, că la data ținerii A. din (...) SC N. I. S. nu avea calitatea de acționar al pârâtei și că data la care a dobândit această calitate, conform prevederilor legale, este ulterioară ținerii acestei adunări, adică data de (...).
În aceste condiții intervenienta nu putea și nu trebuia să participe la
A. din (...), care a fost convocată și ținută legal, fără a fi încălcate prevederile legale.
Pentru convocarea și ținerea legală a A. din (...) trebuiau respectate prevederile legale și ale actului constitutiv de la acea dată, și nu de la o dată ulterioară.
Mai mult, reprezentanții intervenientei au participat la A. din (...) în calitate de reprezentanți ai pârâtului O. A., dar nu au invocat deloc faptul că
SC N. I. S. ar trebui să participe la această adunare și nu au avut obiecțiuni față de menționarea acționarilor prezenți.
Instanța face referire și la contractele de cesiune între O. C. Dan și O. M. din (...) și la sentința comercială nr. 649/2009 a T. B. N. din dosarul nr. (...), însă omite să indice data de la care se aplică acea sentință și data de la care SC N. I. S. a devenit acționar al pârâtei. S. nu se aplică retroactiv, este o obligație de a face, care a fost dusă la îndeplinire în data de (...), dată de la care și intervenienta a dobândit calitatea de acționar.
Faptul că nu a convocat intervenienta, așa cum a arătat la capitolul precedent, este eronat, căci convocarea s-a făcut prin publicitate, deci era liber să se prezinte oricine făcea dovada că este acționar al pârâtei. Î., foarte important, nu avea nici obligația să convoace SC N. I. S., căci nu era acționar la data convocării.
Instanța a reținut că hotărârile au fost adoptate cu încălcarea prevederilor art. 101, al. 1 din L. 3., care consfințește dreptul intervenientului de a participa la vot în adunarea generală. Este o interpretare forțată, care nu e în concordanță cu ceea ce reglementează de fapt acest articol.
Instanța de judecată a obligat doar pârâta la plata cheltuielilor de judecată către intervenientă, deși a respins acțiunea reclamantului O. A., și acesta căzând în pretenții. De asemenea, intervenienta nu a făcut dovada efectuării cheltuielilor solicitate.
Instanța, admițând acțiunea intervenientei pe argumentele greșite indicate mai sus, a omis să analizeze fondul problemei, și anume dacă există motive reale de anulare a hotărârilor AGA atacate. Deoarece consideră că instanța de apel va trebui să analizeze și aceste aspecte, pentru a observa că nu există motive de anulare sau nulitate nici pe fond, prezintă motivarea sa de respingere a acțiunilor reclamantului și intervenientei și în ceea ce privește fondul cauzei.
Ulterior, în cadrul ședinței publice din data de (...), reprezentantul apelantei a revenit asupra acestei poziții, apreciind că, în situația în care îi vor fi validate apărările expuse mai sus, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, pentru a analiza celelalte motive de nulitate invocate de către intervenientă.
La data de (...) intervenienta intimată S. N. I. S., B. a depus la dosar concluzii scrise solicitând respingerea apelului declarat de către S. R. E. 97
S. ca nefondat.
Întreaga stare litigioasă a fost generată de refuzul nejustificat al administratorilor/acționari ai S. RC8 ELECTRCO 97 S. de a-și îndeplini obligația legală prevăzută în sarcina lor, respectiv aceea de a ține și completaîn mod corespunzător registrul acționarilor, așa după cum prevăd dispozițiile Legii nr. 3..
Acest aspect rezultă cu claritate din cuprinsul Deciziei civile nr.
45/(...) pronunțată de către Curtea de A. C. în dos. nr. (...) (pag. 19, alin. 3), unde se arată că transferul dreptului de proprietate cu privire la acțiuni ar fi trebuit înscris în Registrul acționarilor la data înștiințării societății despre intervenirea celor două cesiuni, motiv pentru care susține că hotărârea dată are caracter declarativ.
Analizând apelul formulat, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea comercială înregistrată pe rolul T. B. N., sub nr. de mai sus, reclamantul O. A. a chemat în judecată pârâta SC R. E. 97 SA solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea în parte a hotărârii adunării generale ordinare a acționarilor SC R. E. 97 SA din data de (...), respectiv a deciziei consemnate la punctul introductiv din procesul verbal al adunării referitor la compunerea consiliului de administrație, a deciziilor consemnate la punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 13 și la punctul 14 subpunctele 1, 2, 3, 4 și 5 de pe ordinea de zi, să constate că acționarii Onița Călin D., Onița D. I., Kontra Francisc V. și Kontra N. I. nu aveau dreptul de a vota cu privire la punctul 14 subpunctul 2 de pe ordinea de zi, să constate că pct. 14 subpct. 2 de pe ordinea de zi a fost adoptat conform votului și poziției exprimate de reclamant în procesul verbal al adunării, fiind fixată limita maximă de retribuție a directorilor executivi la suma de 6.500 lei brut lunar.
Din ansamblul motivelor de nulitate dezvoltate pe larg de către reclamant în cerere, Curtea reține că acesta s-a prevalat de calitatea sa de acționar recunoscut de către societate, cu o participare la capital de 33,33%. Datorită înlăturării sale din organele de conducere, în ciuda faptului că deține un procent semnificativ de 33,33% din capital, între reclamant pe de o parte și ceilalți acționari pe de altă parte s-a creat o stare conflictuală gravă și permanentă, alimentată de abuzurile majorității, abuzuri caracterizate prin obstrucționarea dreptului de a se informa cu privire la modul de gestionare a patrimoniului social, refuzul de a acorda dividende (o parte minoră din profit a fost repartizată acționarilor) în condițiile în care ceilalți doi acționari și directori, Onița Călin și Kontra Francisc și-au aprobat renumerații de 10.000 euro lunar fiecăruia.
Concret, a fost invocată nerespectarea prev. art. 13 din actul constitutiv și prev. de art. 117 al. 6 și 7, art. 126 al. 1, art. 163 al. 3, art.1172 alin.(l), art. 153 indice 20, art. 1442 al. 5, art. 153 indice 18 alin.(4) din L. nr. 3., relevându-se că deciziile au fost adoptate de ceilalți patru acționari în lipsa celor mai elementare informații, necesare pentru ca reclamantul să-și exprime votul în deplină cunoștință de cauză și cu nesocotirea dreptului său de a obține introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi. Pârâta SC R. E. 97 SA a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului O. A., întrucât la termenul din (...), acesta nu mai avea calitatea de acționar al societății, inadmisibilitatea acțiunii, întrucât nu se precizează numărul hotărârii atacate în situația în care în data de (...) acționarii R. E. 97 SA au adoptat și înregistrat la ORC mai multe hotărâri AGA, iar pe fond, în cazul care se va respinge excepția mai sus invocată, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În susținere s-a arătat că reclamantul nu mai poate obține un folos practic ca urmare a anulării hotărârilor atacate, din moment ce nu mai deține calitatea de acționar, în registrul acționarilor, începând cu data de (...), fiind înscrisă societatea comerciala N. I. S. În cauză a formulat cerere de intervenție intervenienta SC N. I. S. solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenție, constatarea nulității absolute a hotărârii generale ordinare a acționarilor SC R. E. 97SA din data de (...), iar în subsidiar admiterea acțiunii formulată de reclamantul O. A., pe care intervenienta și-o însușește în totalitate. În motivarea cererii, intervenienta a arătat că a dobândit dreptul de proprietate asupra unui nr. de 1680 acțiuni nominative emise de pârâta SC R. E. 97 SA în formă dematerializată, înregistrate în registrul acționarilor societății de la nr. 3162 la nr. 4842, cu valoarea nominală de 19 lei, în total 31.920 lei reprezentând 33,33% din capitalul social, prin cumpărare de la cedenții O. C. și O. M., care l-a rândul lor au dobândit acțiunile respective prin cumpărare de la acționarul O. A., astfel cum rezultă din contractele de cesiune de acțiuni încheiate la data de (...) și (...). Referitor la nulitatea absolută a hotărârii atacate se arată că în conformitate cu art. 101 al. 1 din L. nr. 3. „ orice acțiune plătită dă dreptul la un vot în adunarea generală, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel";. Din contractele de cesiune încheiate la (...) și (...) rezultă cu certitudine faptul că intervenienta a dobândit în proprietate un număr de 1680 acțiuni nominative emise de pârâta SC R. E. 97 SA în valoare totală de 31.920 lei, valoare achitată integral în momentul încheierii contractului. În consecință, la data adoptării hotărârii atacate aceasta deținea 33,33% din totalul drepturilor de vot în adunările generale, drepturi pe care L. nr. 3. i le recunoaște din momentul plății acțiunilor, însă nu i-au fost recunoscute de pârâtă la data respectivă, care cu rea-credință a refuzat înscrierea deși cunoștea existența acestor contracte, astfel că nu și-a putut exercita aceste drepturi în adunările generale. Prin sentința comercială nr. 216/ CC / 2010 instanța de judecată a admis excepția calității procesuale active a reclamantului O. A., a respins excepția inadmisibilității petitelor în constatare din acțiunea introductivă ca rămasă fără obiect, a respins acțiunea reclamantului O. A., pentru lipsa calității procesuale active, însă a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC N. I. S. și, în consecință, a constatat nulitatea hotărârilor nr. 1, 2, 3, 4 și 5 adoptate în data de (...) de A. a SC R. E. 97 SA. De asemenea, pârâta a fost obligată la plata sumei de 11.900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a dispune astfel, s-a reținut, în esență, că, la data la care a fost ținută ședința AGA, calitatea de acționar nu a aparținut reclamantului, ci intervenientei, care însă nu a fost convocată, motiv de nulitate absolută a deciziilor adoptate. Prin apelul declarat, se arată că această hotărâre este parțial nelegală, contestându-se dispoziția referitoare la admiterea cererii de intervenție și solicitându-se schimbarea ei în parte, în sensul respingerii ei, pe considerentul că, la data ședinței AGA, acționar era reclamantul O. A. Curtea constată că soluționarea cauzei este legată de clarificarea situației acționariatului societății pârâte, la data de (...), fiind corecte susținerile din apel, în sensul că legalitatea deciziilor adoptate se apreciazăprin prisma situației existente la acea dată, independent de schimbările intervenite ulterior. În acest sens, se ia act de faptul că, la data de 9 iunie 2008, între intimatul O. A., in calitate de cedent, și O. C. Dan și O. M., în calitate de cesionari, a intervenit un contract de cesiune prin intermediul căruia cedentul a cesionat către cesionari totalitatea acțiunilor pe care le deținea, reprezentând 33,33% din capitalul social al S. R. E. 97 S. Ca urmare a încheierii acestui act, la sediul S. R. E. 97 S. s-au depus imediat declarațiile părților din contractul de cesiune indicat mai sus, în condițiile art. 98, alin. 1 din L. nr. 3.. republicată, prin intermediul căreia a fost înștiințată societatea cu privire la transferul intervenit, precum și cererea de înscriere a acestui transfer și a noilor acționari în Registrul acționarilor. Prin intermediul Adresei nr. 3594 din data de 7 iulie 2008, S. R. E. 97 S. a înștiințat părțile din contractul de cesiune descris mai sus despre refuzul de înscriere în registrul actionarilor a transferului intervenit cu privire la acțiuni și a noilor acționari, invocându-se ca motiv de nelegalitate a acestui transfer, neobservarea unei clauze din actul constitutiv al societății care, potrivit susținerilor societății, ar fi pretins acordul Adunării Generale Extraordinare a A. ca și condiție necesară pentru realizarea unei asemenea operațiuni. Ca urmare a acestui refuz, părțile din contractul de cesiune au înaintat, la data de 30 iulie 2008, către T. B.-N., o acțiune introductivă de instanță în dos. nr. (...), prin intermediul căreia au solicitat instanței să oblige S. R. E. S. să înscrie în Registrul acționarilor transferul dreptului de proprietate intervenit cu privire la acțiunile societății. A.anta S. R. E. 97 S. a înaintat o acțiune reconvențională în cadrul acelui dosar, prin intermediul căreia a solicitat anularea contractului de cesiune din data de 9 iunie 2008. La data de 13 octombrie 2008, între O. C. Dan și O. M., în calitate de cesionari, și intervenienta intimată S. N. I. S., în calitate de cedentă, a fost încheiat un contract de cesiune cu privire la pachetul de 1680 acțiuni ale S. R. E. 97 S., reprezentând 33,33% din capitalul social al acestei societăți. Pachetul de acțiuni transmis către S. N. I. S. prin intermediul acestui contract de cesiune era identic cu cel ce a făcut obiectul contractului de cesiune din data de 9 iunie 2008. Având în vedere că pe rolul T. B.-N. se afla deja în curs de soluționare dosarul nr. (...), intervenienta intimată S. N. I. S. a formulat, la data de 14 octombrie 2008, cerere de intervenție în nume propriu, prin intermediul căreia a solicitat, la rândul său, obligarea S. R. E. 97 S. la înscrierea în registrul acționarilor și a intervenientei în calitate de nou acționar ca urmare a contractului de cesiune din data de 13 octombrie 2008. Astfel, la data de 14 octombrie 2008, a fost comunicată apelantei S. R. E. 97 S. atât cererea intervenientei intimate S. N. I. S., de a fi înscrisă ca nou acționar, cât și dovada transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor. Prin sentința comercială nr. 649/(...), pronunțată de către T. B.-N. în dos. nr. (...), devenită definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 45/(...), pronunțată de către Curtea de A. C. în dos. nr. (...), s-a dispus obligarea apelantei S. R. E. 97 S. să înscrie în registrul acționarilor acestei societăți, modificările intervenite în structura actionarilor în urma încheierii contractului de cesiune din data de (...) între intimatul O. A., în calitate de cedent, și O. C. Dan și O. M., în calitate de cesionari, și a C. de cesiune din data de (...) intervenit între cesionarii din contractul descris mai sus, deaceastă dată în calitate de cedenți, și intervenienta intimată S. N. I. S., în calitate de cesionar. T., a fost respinsă ca neîntemeiată actiunea reconvențională formulată de către apelantă. Pentru a da această soluție, instanța de fond, iar ulterior cea de apel au reținut, în esență, faptul că în mod eronat apelanta nu a procedat la înscrierea celor două cesiuni menționate mai sus în registrul acționarilor, în conformitate cu prevederile art. 98, alin. 1 din L. nr. 3., republicată, ca urmare a depunerii la sediul acesteia a declarațiilor cedenților și cesionarilor privind cesiunile efectuate, precum și faptul că aceste contracte de cesiune sunt valabile, în cuprinsul actului constitutiv al S. R. E. 97 S., în forma în vigoare la data cesiunilor, nefiind inserată vreo clauză de agrement, aceasta referindu-se doar la cesionarea de către societate a propriilor acțiuni. Susținerile contradictorii ale părților sunt legate de efectele hotărârii din dosarul nr. (...), apelanta apreciind că, anterior pronunțării acesteia, la data de (...), structura acționariatului nu a suferit vreo modificare, în timp ce intervenienta arată că este vorba despre o sentință cu efect declarativ, transferul proprietății producându-se de la data depunerii documentelor impuse de textul art. 98 alin. 1 din LSC, respectiv de la data comunicării cu pârâta a contractului de cesiune prin care intervenienta a dobândit acțiunile reprezentând 33,33% din capitalul social. Curtea achiesează interpretării date de către apelantă, iar pentru a aprecia astfel, a luat în considerare că, raportat la petitele care au fost formulate în cadrul dosarului mai sus menționat, grefate pe o obligație de a face, este exclusă atribuirea unui caracter declarativ, nefiind vorba despre o acțiune în constatare, ci despre una în realizare. Deși este adevărat că orice acțiune în realizare are drept premisă constatarea existenței unui drept sau interes legitim al petentului, această împrejurare nu este de natură să-i atribuie caracterele și efectele uneia în constatare, afirmațiile intervenientei fiind lipsite de suport teoretic. Mai mult, raportat la specificul speței, aducerea la îndeplinire a obligației de a face impusă în sarcina apelantei prin sentința la care s-a făcut referire mai sus, nu depindea exclusiv de voința acesteia, înscrierea intervenientei în registrul acționarilor fiind condiționată și de existența unor formalități prealabile, respectiv de desemnarea, în condițiile impuse de statutul acesteia, a unui mandatar care să semneze declarația la care face referire art. 98 alin. 1 din LSC, aceasta fiind făcută abia la (...) (f. 57), respectiv la data care apare menționată în registrul acționarilor pârâtei, ca fiind data cesiunii (f. 55, 56). Chiar dacă cu privire la menționarea acestei date au existat opoziții din partea cesionarilor, raportat la obiectul cauzei, Curtea constată că nu este ținută să se pronunțe cu privire la momentul la care se apreciază că pot fi considerate ca prezente cerințele impuse de textul legal mai sus amintit, esențial fiind doar că, în nici un caz, anterior pronunțării sentinței civile nr. 649/(...), nu se poate aprecia că structura participării la capitalul social ar fi fost alta decât cea înscrisă în registrul acționarilor, relevante în acest sens fiind dispozițiile art. art. 91 alin. 2, art. 117 alin. 4 și art. 123 alin. 3 din L. nr. 3., în forma în vigoare la data ședinței AGA. Astfel, primul dintre textele arătate stipulează că felul acțiunilor va fi determinat prin actul constitutiv; în caz contrar ele vor fi nominative. Acțiunile nominative pot fi emise în forma materială, pe suport hârtie, sau în forma dematerializată, caz în care se înregistrează în registrul acționarilor. În egală măsură, conform disp. art. 117 alin. 4 din același act normativ, în cazul în care toate acțiunile sunt nominative, convocarea va putea fi făcută și numai prin scrisoare recomandată, expediată cu cel puțin 30 de zile înainte de data ținerii adunării, la adresa acționarului, înscrisă în registrul acționarilor. Mai mult, teza finală a aceluiași text prevede că schimbarea adresei nu poate fi opusă societății, dacă nu i-a fost comunicată în scris de acționar. Relevant este și art. 123 alin. 3 din L.S., conform căruia acționariiîndreptățiți sa încaseze dividende sau sa exercite orice alte drepturi, inclusiv dreptul de a fi convocat și de a vota în cadrul unei adunări generale(s.n.), sunt cei înscriși în evidentele societății sau în cele furnizate de registrul independent privat al acționarilor, corespunzătoare datei de referință. Din analiza coroborată a acestor texte rezultă că, în ceea ce privește modalitatea de identificare a acționarilor care sunt îndreptățiți să participe la o ședință a adunării generale, legiuitorul a adoptat o soluție formalistă, întrucât toate prevederile de mai sus sunt imperative în privința faptului că atât identitatea acționarilor, cât și adresa lor de corespondență sunt strict cele care rezultă din registrul acționarilor, nefiind prevăzute modalități alternative prin care schimbările intervenite în privința acestor elemente, dar neoperate efectiv în registrul acționarilor, să fie opozabile societății. Caracterul imperativ al acestor norme rezultă din modul lor de redactare și din analiza comparativă a lor cu alte texte din același act normativ, care prevăd modalități alternative în ceea ce privește diverse aspecte legate de funcționarea unei societăți comerciale, în astfel de cazuri fiind edictate anumite conduite, care pot fi urmate numai în ipoteza în care ele nu sunt interzise prin actul constitutiv al societății sau prin alte dispoziții legale (ex. art. 91 alin. 2 teza I, art. 117 alin. 5, etc.). De asemenea, în conținutul acestor texte nu există o prevedere similară celei a art. 5 alin. 2 teza finală din L. nr. 26/1990 care, la rândul său, stipulează că nici o operațiune nemenționată în registrul de publicitate nu este opozabilă terților, cu excepția situației în care aceștia cunoșteau aspectele în discuție pe o altă cale, astfel încât, Curtea apreciază că un astfel de principiu nu poate fi aplicat prin analogie în speță, existând reglementări exprese în privința modului în care cesiunile de acțiuni pot fi opozabile societății, analogia nefiind permisă în astfel de situații. Că este așa, rezultă și din faptul că una dintre principalele obligații ale administratorilor este existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere (art. 73 alin. 1 lit. c din L.S.), încălcarea acesteia atrăgând răspunderea solidară a administratorilor față de societate. Nu pot fi reținute, din această perspectivă, susținerile cesionarilor conform cărora aceste transferuri de acțiuni, care au avut drept urmare dobândirea de către intervenientă a 33,33 % din capitalul social, sunt opozabile societății, parte în procesul având ca obiect obligația de a face, date fiind prevederile imperative și formaliste ale art. 98 alin. 1 și art. 123 alin. 3 L.S., mai sus menționate. Este real că în legătură cu prevederile art. 98 alin. 1 din L.S. au existat discuții în doctrină, orientarea majoritară curentă părând a fi aceea conform căreia înscrierea declarației este o condiție privind transmiterea dreptului de proprietate, iar pentru a aprecia astfel, s-a făcut o analiză comparativă a prevederilor art. 171 alin. 2 din Codul comercial cu cele ale art. 98 alin. 1 din LSC, fiind subliniat caracterul categoric al termenilor utilizați în legislația actuală. Pe de altă parte, chiar dacă una dintre opinii este în sensul în care acestea conțin formalități cerute ad probationem pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în formă dematerializată, iar nu ad validitatem, nu s-a negat, nici chiar de către susținătorii acesteia, că, pentru a face opozabile societății modificările astfel intervenite, este nevoie de o mențiune în registrul acționarilor. Drept urmare, chiar în perioada interbelică, s-a admis că numai acționarul înscris în registru va putea exercita drepturile aferente calității de acționar. Din această perspectivă, este importat de subliniat faptul că, deși de principiu, nu se poate nega posibilitatea obținerii unei hotărâri judecătorești care să oblige societatea la efectuarea mențiunilor, dispozitivul sentinței comerciale de care se prevalează intervenienta nu face nici o referire la constatarea sau recunoașterea, cu caracter retroactiv, a calității de acționar a acesteia, iar în lipsa unor astfel de statuări exprese, nu este admisibilă interpretarea dată de către intimată. În această situație, Curtea apreciază că această hotărâre nu poate primi valențele pe care încearcă să le-o confere intervenienta, în ceea ce privește modul în care societatea a înțeles să pună în aplicare disp. art. 123 alin. 3 L.S., la data de (...). Aceasta arată că, potrivit art. 98, alin. 1, teza a II-a din L. nr. 3., republicată, odată cu înștiințarea societății despre transferul intervenit cu privire la acțiuni, administratorii acesteia trebuie să completeze registrul acționarilor cu datele transferului și să permită acționarului cedent și celui cesionar să semneze la rubricile de rigoare. Și este așa întrucât art. 91 din L. 3. arată că acțiunile în formă dematerializată se înregistrează în registrul acționarilor, iar conform art. 98 din L. nr. 3. « dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în formă dematerializată se transmite prin declarație făcută în registrul acționarilor, semnată de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor. Prin actul constitutiv se pot prevedea și alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor ». Întrucât părțile nu au derogat de la aceste prevederi, art. 10 din actul constitutiv al pârâtei prevăzând că "acțiunile sunt indivizibile cu privire la societate, care nu recunoaște decât un proprietar pentru fiecare acțiune. C. parțială sau totală a acțiunilor între acționari sau către terți se face în condițiile și cu procedura prevăzută de lege. C. acțiunilor se înregistrează în registrul de evidență al acționarilor", intimata subliniază că înștiințarea societății cu privire la intervenirea unui transfer asupra dreptului de proprietate a acțiunilor și declanșarea procedurii descrisă anterior, se poate realiza fie prin depunerea unor declarații distincte ale cedentului și cesionarului cu privire la intervenirea transferului (ca în cazul primului contract de cesiune), fie chiar prin comunicarea contractului de cesiune (ca în situația celei de-a doua operațiuni, din 13 octombrie 2008). Curtea constată însă că această ultimă interpretare excede cadrului legal, care nu face nicio referire la faptul că transmiterea dreptului de proprietate se realizează prin simpla notificare a contractului de cesiune, fiind necesară declarația semnată de cedent și cesionar sau de mandatarii lor, iar în cazul intervenientei, mandatarul a fost desemnat abia la (...), respectiv ulterior ședinței A. a pârâtei în cadrul căreia au fost adoptate deciziile contestate. Chiar dacă nu ar fi așa, această parte nu se poate prevala de dispozițiile legale care sancționează cu nulitatea absolută hotărârea A.G.A.adoptată cu încălcarea condițiilor de cvorum, de prezență și deliberativ, respectiv de vicierea voinței sociale din această perspectivă, întrucât, chiar dacă s-ar aprecia că ea a fost titulara a 33,33 % din capitalul social, dreptul său de a fi convocată și de a vota este unul personal și care, în ipoteza în care a fost nesocotit, atrage nulitatea relativă a hotărârii, în măsura în care, chiar în lipsa acestui acționar, ar fi fost întrunit cvorumul de prezență. Aplicând acest principiu în cazul de față, se constată că față de împrejurarea că, la ședința din (...) au fost prezenți acționari care dețin împreună 66,67 % din capitalul social, chiar în condițiile în care s-ar aprecia că intervenienta nu a fost, în fapt, reprezentată, au fost îndeplinite cerințele imperative ale art. 112 alin. 1 L.S. referitoare la cvorumul de prezență și, implicit, cele ce privesc cvorumul deliberativ. Mai mult, apelanta susține cu temei că A. G. a A. din (...) a fost convocată prin publicare în M. O. al R., partea a IV-a, nr. 1776/25.III.2009 și în Ziarul Mesagerul nr. 3776/(...), fiind vorba, așadar, de o convocare "publică", conformă cu prevederile Legii 3. și ale actului constitutiv. In aceste condiții, de convocarea prin publicare a putut lua cunoștință orice persoană, inclusiv reprezentanții intervenientei, care s-ar fi putut prezenta din această postură, pentru SC N. I. S. și să invoce faptul că ei consideră că această societate este acționar al pârâtei și că doresc să participe din această calitate la A. din (...). Neprocedând astfel și, implicit, cunoscând și recunoscând faptul că la data de (...) O. A. era acționar, acesta a participat la A., prin reprezentanți. Din această perspectivă, în mod corect pune apelanta sub semnul întrebării legitimitatea demersului intervenientei, părând a fi întemeiată concluzia conform căreia, de rea credință fiind, și-a preconstituit premisele unei cereri de chemare în judecată, încă de la data ținerii A.. În plus, nu se înțelege la ce face referire prima instanță atunci când afirmă că intervenienta nu ar fi fost „convocată";, din moment ce nu au fost făcute convocări nominale prin scrisoare recomandată, ci doar cele prin publicarea în MO și în ziar. Drept consecință, la data ședinței, nu se poate susține că ar fi fost încălcat dreptul acestei societăți de a fi convocată și de a vota, pentru a fi încălcat, astfel, principiul majorității care guvernează formarea voinței sociale, numai împreună cele două putând constitui motiv de nulitate absolută. Deși este adevărat că poate fi pus sub semnul întrebării caracterul „echitabil"; al unei astfel de abordări, din perspectiva faptului că s-ar deschide astfel posibilitatea cel puțin teoretică ca societatea pârâtă să se prevaleze de propria culpă, nu este mai puțin adevărat că există instituite în textul legii remedii în acest sens. Pe de altă parte, în concursul dintre această culpă, care pare a fi mai puțin caracterizată, din perspectiva faptului că apelanta și-a întemeiat refuzul de înscriere pe existența unei clauze în actul constitutiv, chiar dacă s-a dovedit că modalitatea ei de aplicare nu a fost cea corectă, și cea relevată în privința modului în care au înțeles să acționeze atât reclamantul, cât și intervenienta, Curtea o va sancționa pe aceasta din urmă, prin respingerea cererii de intervenție în interes propriu, urmând să constate că aceștia au săvârșit un abuz de drept. Astfel, se constată că la A. din (...), au participat următoarele persoane: 1. Onița Călin D.; 2. Kontra Francisc V.; 3. Kontra N. I., prin S. I. S. R. 4. Onița D. I., prin D. O., 5. O. A., prin O. C. Dan, pentru un număr de 100 de acțiuni din cele 1680, în baza procurii nr. 1276/(...), prin O. M., pentru un număr de 1480 acțiuni din cele 1680, în baza procurii nr. 1278/(...) și N. A., pentru un numărde 100 de acțiuni din cele 1680, în baza procurii nr. 1277/(...). O. A. este administrator al intervenientei SC N. I. S., iar O. C. Dan și O. M. sunt asociați în cadrul acestei societăți. Cel dintâi a participat în calitate de acționar la A. din (...), prin cei 2 din urmă. Așadar, la adunarea din (...) au participat atât asociații, cât și reprezentantul legal al SC N. I. S., însă aceștia și-au ales calitatea în care participă și nu au reclamat niciodată, în niciun fel, că reprezintă SC N. I. S., că această societate ar fi trebuit să fie prezentă, ori că nu sunt de acord cu mențiunile din procesul verbal al Adunării unde au fost indicați acționarii prezenți și procentul acționarilor prezenți la adunare. Procesul verbal a fost semnat fără obiecțiuni în ceea ce privește aceste aspecte. De reținut că în procesul verbal reprezentanții lui O. A. au menționat de fiecare dată când nu erau de acord cu vreun aspect sau vreo decizie, deci nu se poate reține că aceștia nu a avut posibilitatea să conteste aspecte referitoare la acționarii prezenți ori la procentul de 1. al acestora. Mai mult, apelanta a arătat că, la nici o adunare generala a actionarilor care a avut loc in perioada iulie 2008-august 2009, nici O. A. si nici O. C. Dan si O. M., in nume personal si/sau ca si reprezentanti legali ai societatii comerciale N. I. S. nu au ridicat vreo problema legata de calitatea de actionar a numitilor O. C. Dan, O. M. sau a SC N. lnvest S. De fiecare dată, Ia adunările generale ale acționarilor societății au participat numiții O. C. Dan si O. M., în calitate de mandatari ai acționarului O. A. În plus, ori de câte ori O. A., O. C. Dan, O. M. sau SC N. lnvest S. au solicitat anularea sau suspendarea vreuneia dintre adunarile generale ale acționarilor S. R. E. 97 SA, niciodată nu a fost indicat vreun motiv de nulitate legat de faptul ca nu li s-ar fi permis prezenta in cadrul adunărilor generale ale acționarilor sau legat de cvorumul existent in cadrul acestora. De altfel, se mai relevă că în niciunul dintre procesele verbale ale AGA din această perioadă, niciuna dintre cele trei persoane fizice si nici SC N. lnvest S. nu au ridicat nici o problema legata de legalitatea cvorumului întrunit in cadrul adunărilor generale ale acționarilor. În acest sens, în dosarul de apel au fost anexate înscrisuri (f. 62-123), respectiv copie certificata dupa procesul verbal al A. SC R. E. 97 SA din data de (...), din care rezulta faptul ca la aceasta adunare generala a participat acționarul O. A., reprezentat prin mandatara O. M. M. a participat în mod activ in cadrul adunării generale, votând problemele înscrise pe ordinea de zi. Mai mult, aceasta a făcut parte din secretariatul tehnic al adunării generale care a verificat prezenta acționarilor si a constatat faptul ca prezenta acționarilor este de 1., confirmând si indicând faptul ca adunarea generala a fost convocata cu respectarea dispozițiilor Legii 3., republicata și a actului constitutiv. Se mai face trimitere la sentinta nr. 3. pronunțată la data de 2 decembrie 2009, de către T. B. N. in dosarul (...), în care reclamantul O. A. a solicitat anularea parțială a hotarârii AGA din data de (...), cererea fiind respinsă. Acțiunea a fost înregistrată la data de (...) de catre reclamantul O. A., iar la acel moment, era incheiat contractul de cesiune de actiuni dintre O. C. Dan si O. M. pe de o parte in calitate de cedenți și S. N. I. S., în calitate de cesionară. Reclamantul O. A. nu face nici o referire la vreun motiv de nulitate legat de cesiunea de actiuni sau de calitatea de actionari a altor persoane. Un alt document relevant este adresa înregistrata de catre O. A. la registratura societatii comerciale R. E. 97 SA, sub nr. 401/(...), în calitatea sa de acționar al acestei societăți comerciale. Conform acestui înscris, " ... O. A., detinator a 33,33% din capitalul social al R. E. 97 SA conform registrului actionarilor existent la sediul societatii, ..... va inaintam urmatoarele liste de documente si situatii pe care va solicitam sa ni le puneti la dispozitie in vederea analizarii si votarii situatiilor economico-financiare ale firmei si a descarcarii de gestiune a consiliului de administratie pentru exercitiul financiar 2008". T., în aceeași termeni a fost formulată și adresa nr. 402/(...), prin care reclamantul solicita, în temeiul art. 13 din actul constitutiv, introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi a ședinței din data de (...) (f. 126, dosar fond). S-a mai depus și cererea de ordonanță președințială formulata de catre reclamantul O. A. prin care acesta a solicitat suspendarea partiala a hotarârii adunarii generale a actionarilor din data de (...) si care a fost inregistrata sub nr. (...) pe rolul T. B. N. In aceasta acțiune nu se face nici o referire la vreun refuz al acționarilor SC R. E. 97 SA prin care sa nu se permită participarea la AGA a reprezentanților legali ai SC N. I. S. sau la invocarea vreunui motiv de nulitate legat de acest aspect sau de cel referitor la cvorumul adunării generale, iar din cuprinsul deciziei pronunțate în recurs de către Curtea de A. C., în acest dosar, rezultă că cererea a fost analizată din perspectiva calității de acționar a reclamantului. În fine, se face referire și la procesul verbal al adunării generale extraordinare si ordinare a acționarilor SC R. E. 97 SA din data de (...), din care rezulta faptul ca la aceasta adunare generala a participat actionarul O. A., prin imputernicitii O. M. in baza procurii speciale din data de (...) si O. C. Dan, în baza procurii din data de (...). Toate acestea sunt de natură să ducă la concluzia că apărările formulate de către intervenientă sunt de conjunctură, neputând fi încadrate într-o viziune unitară, care ar fi de natură să valideze susținerile conform cărora este de bună credință, nefăcând altceva decât să încerce să combată „abuzul de majoritate"; al celorlalți acționari. Din contră, aceste înscrisuri vin în sprijinul apelului, în sensul în care atestă că reclamantul și intervenienta nu acționează în concordanță cu interesul social și cu principiul exercitării drepturilor în scopul în care ele au fost recunoscute și în cadrul unor limite stabilite de lege. Așa fiind, văzând și faptul că reclamantul nu a înțeles să conteste dispoziția referitoare la admiterea excepției lipsei calității sale procesuale active, sub acest aspect, hotărârea fondului dobândind putere de lucru judecat, în baza tuturor celor mai sus redate și a prev. art. 296 C.pr.civ., apelul pârâtei va fi admis, cu consecința schimbării în parte a sentinței, în sensul respingerii cererii de intervenție în interes propriu formulată de SC N. I. S., fiind menținute restul dispozițiilor. În baza prev. art. 274 alin. 1 și 3 C.pr.civ., cu luarea în considerare a faptului că apelul vizează și modul în care a fost soluționată, la fond, chestiunea cheltuielilor de judecată, vor fi obligați reclamantul și intervenienta în interes propriu, în solidar, la plata în favoarea pârâtei SC R. E. 97 SA, a sumei de 5000 lei, cheltuieli parțiale de judecată la fond (f. 267- 268, dosar fond). T., conform aceluiași text, va fi obligată intimata SC N. I. S. la plata, în favoarea apelantei, a sumei de 2500 lei, cheltuieli parțiale de judecată în apel. Pentru a dispune astfel, s-a apreciat că suma solicitată, de 11900 lei, la fond și de 14.880 lei, în apel, este nepotrivit de mare în raport de valoarea pricinii și de complexitatea ei. Mai trebuie reținut, de asemenea, că în jurisprudența constantă a I.C.C.J., instanța supremă admite că prevederile art. 274 alin. 3 C.pr.civ. sunt aplicabile ori de câte ori onorariul de avocat acordat nu apare ca fiind justificat nici din punct de vedere probator, nici din punct de vedere al valorii pricinii sau a muncii îndeplinite de avocat (decizia nr. 3.944 din 04 decembrie 2007). PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite apelul declarat de SC R. E. 97 SA împotriva sentinței civile nr. 2166 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. B.-N. pe care o schimbă în parte în sensul că respinge cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC N. I. S. Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate. Obligă pe reclamant și intervenienta în interes propriu, în solidar, la plata în favoarea pârâtei SC R. E. 97 SA, a sumei de 5000 lei, cheltuieli parțiale de judecată în fond. Obligă pe intimata SC N. I. S. la plata în favoarea apelantei, a sumei de 2500 lei, cheltuieli parțiale de judecată în apel. Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din (...). Red.M.B./dact.L.C.C. 6 ex./(...) Jud.fond: V. C.
| ← Decizia comercială nr. 67/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 886/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
