Decizia comercială nr. 186/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)*
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. 186/2011
Ședința de la 07 O. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I. Judecător S. Al H. G. A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - apelul declarat de reclamanta S. T. Ș. S. împotriva sentinței civile nr. 2211/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș, în contradictoriu cu intimata S. Î. M. I. S. B. M., având ca obiect pretenții.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 23 septembrie 2011, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru data de
30 septembrie 2011 și ulterior, pentru termenul de azi.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2211 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Maramureș, s-a respins acțiunea precizată promovată de reclamanta S. T. Ș. S. B. S., în contradictoriu cu pârâta S. Î. M. I. B. M.
Prin aceeași sentință s-a admis în parte cererea reconvențională promovată de pârâta-reclamantă SC I. M. I. SA, în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă SC T. Ș. SRL și, în consecință, a fost obligată reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante suma de 85.487,39 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate cu penalități de 1 % pe zi de întârziere începând cu data pronunțării prezentei și până la achitare precum și suma de 7.532,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut căreclamanta a invocat la termenul din (...) anularea cererii reconvenționale ca netimbrată, respectiv respingerea cererii reconvenționale ca fiind formulată cu încălcarea dispozițiilor art. 119 alin. 3 Cod procedură civilă.
Referitor la prima excepție, tribunalul a reținut că, ca urmare a amânării cauzei în pronunțare pârâta-reclamantă a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4.990 lei prin O. de plată nr. 899/(...), situație în care excepția nu subzistă.
În ceea ce privește cea de-a doua excepție s-a reținut că potrivit art. 135
Cod procedură civilă, cererea reconvențională sau modificarea cererii introductive ulterior primei zile de înfățișare, definite conform art. 134 Cod procedură civilă, se sancționează nu prin respingerea ei, ci, eventual, prin disjungerea acesteia.
În situația de față, cererea reconvențională a fost disjunsă inițial prin Î. pronunțată la data de (...) și înregistrată în Dosarul nr. (...) pentru ca ulterior, cu acordul ambelor părți, să se dispună conexarea Dosarului nr. (...) la prezentul dosar.
Examinând cererile, în baza probatoriului administrat, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de (...) a fost încheiat Contractul de execuție nr. 8. între reclamanta
SC T. Ș. SRL în calitate de beneficiar și pârâta SC Î. M. I. SA în calitate de executant, având ca obiect lucrări în construcție pentru obiectivul „. A. P. Ș.";.
Valoarea totală a contractului stabilită între părțile contractante este de
337.148,65 lei la care se vor adăuga TVA.
În lucrarea de expertiză întocmită de expert tehnic judiciar B. Z. se menționează că termenul de începere a lucrărilor stabilit prin contractul nr.
75/(...) pentru obiectul de investiție „. A. P. Ș., județul M. este (...) și finalizarea lucrărilor este prevăzută la (...).
Data începerii lucrărilor este considerată data predării amplasamentului (...) și atunci termenul de predare a lucrărilor se prelungește cu 22 zile, adică până la (...).
De la C. de M. R. T. N. în urma adresei nr. 848/(...), efectuată de expertă, aceasta a obținut care a fost timpul probabil (în perioada (...) - (...)) la S. O. Ș. care este cea mai apropiată zonei Ș. (anexa nr. 19) și se constată că într-un număr de 22 zile nu s-au putut efectua lucrări din cauza timpului nefavorabil ceea ce duce la prelungirea termenului de execuție al lucrărilor cu încă 22 zile și astfel termenul de predare se prelungește până la data de (...).
Potrivit susținerilor ambelor părți la data de (...) societatea pârâtă a abandonat lucrările, invocând impracticarea căilor de acces.
Prin sentința civilă nr. 3406/(...), pronunțată în Dosarul nr. (...) al T.ui M. a fost respinsă acțiunea promovată de SC I. M. I. SA privind anularea contractului de execuție lucrări nr. 855 din 31 martie 2006 motivat de faptul că consimțământul reclamantei n-a fost valabil exprimat la data semnării lui, întrucât a fost surprins prin dol.
În considerentele sentinței sus menționate s-a reținut că este incontestabil faptul că anterior încheierii contractului, reclamanta a studiat toată documentația întocmită pentru licitație și că în memoriul justificativ, anexă la caietul de sarcini, la art. 2.7 intitulat „Căile de acces, căile de comunicații"; s-a consemnat faptul că pentru transportul materialelor principale se utilizează rețeaua de drumuri existentă iar pentru zonele în care nu există drumuri au fost prevăzute drumuri tehnologice balastate de 3 m lățime, care se vor desființa după terminarea lucrărilor, în cazul în care nu vor fi necesare pentru lucrări de întreținere.
De altfel, în oferta depusă de reclamantă, aceasta și-a inclus 12.315,13
RON reprezentând cheltuielile pentru executarea drumului tehnologic (f.40).
În contextul celor arătate, tribunalul a apreciat ca nefondată susținerea reclamantei conform căreia pârâta n-ar fi informat-o despre necesitatea executării unui astfel de drum.
A.ul declarat împotriva Sentinței civile nr. 3406/(...) a fost respins prin D. nr. 27/(...) reținându-se că anterior încheierii contractului a cărui anulare se solicită, reclamanta apelantă a studiat toată documentația întocmită pentru licitație și că în memoriul justificativ, anexă la caietul de sarcini, la art. 2.7 intitulat „Căile de acces, căile de comunicații"; s-a consemnat faptul că pentru transportul materialelor principale se utilizează rețeaua de drumuri existente iar pentru zonele în care nu există drumuri au fost prevăzute drumuri tehnologice balastate de 3 m lățime.
Eventuala neconcordanță privind lungimea drumului tehnologic rezultată din consemnările efectuate în documentele licitației și stare faptică din teren, privind lungimea acestuia după cum susține apelanta nu pot constitui viciu de consimțământ, surprins prin dol după cum stabilesc dispozițiile înscrise prin art. 953, 960 Cod civil.
În cuprinsul lucrării de expertiză întocmită în prezentul dosar de expert tehnic judiciar B. Z. este consemnat faptul că lungimea drumului tehnologic prevăzut în caietul de sarcini este de 200 ml și lățimea este de 3 mp/ml=600 mp, iar lungimea reală a drumului tehnologic pentru ca obiectul contractului să poată fi realizat este de 1.000 metri liniari, respectiv de la platforma de depozitare șipână la capătul pârtiei sunt 800 ml drum forestier neamenajate și de la capătul pârtiei până la locație mai sunt încă 200 ml, experta susținând că pe acest drum puteau circula mai mult utilaje, transportul cu mijloace de transport era aproape impracticabil.
Astfel, tribunalul a reținut că așa cum s-a stabilit în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 3406/(...) eventuala neconcordanță privind lungimea drumului tehnologic rezultată din consemnările efectuate în documentele licitației și starea faptică reală din teren, privind lungimea drumului tehnologic, nu poate constitui dol prin reticență, respectiv o cauză de nulitate a convenției în sensul dispozițiilor art. 960 Cod civil, însă această împrejurare poate constitui o cauză care l-au împiedicat pe constructor de a continua lucrările, respectiv de a-și îndeplini întocmai și la timp obligațiile asumate față de beneficiar.
Potrivit dispozițiilor cap. V - Alte clauze, din contract pentru neonorarea obligațiilor contractuale privind încadrarea în graficul și termenul de execuție, respectiv efectuarea plăților, partea în culpă va achita celeilalte părți penalități de
1 % pentru fiecare zi de întârziere, calculate la valoarea lucrărilor neexecutate sau cea neachitată; dacă obligația nu se execută în termenul de 30 de zile, partea în culpă va achita celeilalte părți echivalentul a 50 % din valoarea contractului, indiferent de sumele achitate anterior sau de volumul lucrărilor executate deja.
Conform art. 5 liniuța 1 din Contract, articol ce constituie temeiul juridic al pretențiilor formulate de către reclamantă, pentru a fi aplicabile, devin incidente și dispozițiile liniuței nr. 2 al aceluiași articol, care subliniază că rezilierea intervine doar dacă „executantul nu se încadrează în graficul de execuție din vina exclusivă";.
În raport de dispozițiile art. 1082 și următoarele coroborate cu art. 1073 și
1088 alin. 1 și 2 Cod civil, daunele interese, chiar prestabilite conform art. 1087
Cod civil, pot fi acordate doar în situația în care se dovedește îndeplinirea următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite; existența unui prejudiciu patrimonial (chiar dacă cuantumul despăgubirilor este prestabilit, conform dispozițiilor art. 1087 Cod civil); raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu; vinovăția celui care a săvârșit fapta ilicită.
În situația de față, așa cum s-a arătat anterior nu poate fi reținută culpa exclusivă a societății pârâte, în condițiile în care expertul a constatat necesitatea extinderii amenajărilor căii de acces pe un aliniamente de 2 kilometri (din care doar 200 metri liniari au făcut obiectul Caietului de sarcini și implicit a contractului).
De asemenea, la pct. 3 și 4 se arată în mod neechivoc că în Proiectul tehnic, partea desenată, căile de acces nu sunt evidențiate, în aceste condiții căile de acces existau doar ipotetic la data de (...) când s-a asumat Contractul și a fost rezultatul unui Proiect ce nu se corela cu situația de teren.
De asemenea expertul a reținut că nu a existat un grafic de lucrări semnat de ambele părți în sensul celor prevăzute la art. V, fapt ce determină o atitudine culpabilă a ambelor părți contractante.
În ceea ce privește cererea reconvențională, tribunalul a reținut că din cuprinsul lucrării de expertiză reiese că lucrările executate de pârâta-reclamantă se ridică la suma de 185.789,11 lei inclusiv TVA, prin O. de plată nr. 330/(...) reclamanta-pârâtă achitând pârâtei reclamante suma de 100.301,72 lei, rămânând o diferență neachitată de 85.487,39 lei. În acest sens, a mai reținut instanța, că indiferent de sorgintea rezilierii, aceasta nu înseamnă ca lucrările executate să nu trebuie a fi achitate, neexistând o astfel de sancțiune în cazul rezilierii unilaterale a contractului.
În ceea ce privește cererea pârâtei-reclamante privind obligarea reclamantei-pârâte la plata penalităților contractuale, tribunalul a reținut, pe de o parte, faptul că pârâta-reclamantă nu a prezentat modalitatea de calcul alpenalităților, iar pe de altă parte, expertul a reținut faptul că între cele două părți nu s-a întocmit un grafic cu lucrările care se vor realiza pe stadii fizice și plățile ce se vor achita de către beneficiar pe stadii fizice, situație în care instanța a apreciat că momentul de la care acestea sunt datorate este momentul pronunțării prezentei sentințe, urmând a fi calculate până la data achitării efective a debitului.
Pentru considerentele sus menționate acțiunea reclamantei a fost respinsă, iar cererea reconvențională a fost admisă în parte, respectiv până la concurența sumei de 85.485,39 lei, cu penalități de întârziere potrivit dispozitivului.
În baza art. 274 și art. 276 Cod procedură civilă reclamanta pârâtă a fost obligată să plătească pârâtei reclamante suma de 7.532,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat, onorar expert și taxă judiciară de timbru, proporțional cu valoarea pretențiilor admise.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta S. T. Ș. S. B. S. a declarat apel,solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței apelate, cu consecința admiterii acțiunii sale, obligarea intimatei-pârâte la plata sumei de
168.574.325 lei despăgubiri la care se adăugă TVA, cu penalități de întârziere de
1 % pe zi calculate pentru perioada 14 august 2006 - 15 iunie 2007, în prima variantă (conform notei de calcul din concluziile scrise) de 678.048 lei și în varianta a II-a de calcul de 508.568 lei. De asemenea, a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca nefondate în raport de prev. C. V. alin. 4 din contractul
8., cu cheltuieli de judecată.
A.anta a mai solicitat printre altele și anularea cererii recvonvenționale pentru lipsa timbrajului menționând că taxa de timbru nu a fost achitată decât după închiderea dezbaterilor, iar în subsidiar respingerea cererii reconvenționale ca fiind formulată peste termenul prevăzut de art. 119 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că afirmațiile instanței de fond sunt contrare probelor administrate, iar hotărârea este dată cu încălcarea principiului forței obligatorii a contractului prevăzut de art.969 alin. 1 cod civil și cu ignorarea unor hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate în litigiul dintre societatea reclamantă și intimata-pârâtă privind dreptul acesteia de a refuza executarea contractului nr. 8. pentru lipsa căilor de acces.
Prin sentința civilă nr. 3. s-a stabilit în mod irevocabil că pârâtă- reconvențională nu are dreptul să solicite rezilierea contractului pentru lipsa căilor de acces la punctul de lucru reținându-se următoarele: și-a adjudecat executarea lucrării prin licitație publică în urma unui caiet de sarcini care prevedea condițiile de șantier; și-a prevăzut în oferta prezentată sume distincte pentru amenajarea căilor de acces în valoare de 12.315,13 Iei; în documentația pentru licitație s-a prevăzut că pentru executarea lucrării se utilizează căile de acces existente iar pentru zonele care nu există drumuri au fost prevăzute drumuri tehnologice balastate de 3 m lățime, care se vor desființa după terminarea lucrărilor.
Toate aceste aspecte sunt reținute și de instanța fondului, dar cu rea- credință sunt interpretate în favoarea pârâtei-reclamante, în sensul că această stare de fapt a generat dreptul intimatei-pârâte de a părăsi șantierul și a rezilia unilateral contractul nr. 8..
În ceea ce privește interpretarea clauzelor contractului nr. 8., instanța de fond a dat o interpretare inedită dispozițiilor arte 969 alin. 1 Cod civil.
Potrivit dispozițiilor arte 969 alin. 1 Cod civil s-a consacrat principiul forței obligatorii a contractului, din care rezultă următoarele consecințe: contractul are forță obligatorie pentru părțile contractante; forța obligatorie a contractului este aceeași și pentru instanțele de judecată, care au sarcina de a asigura executarea lui.
Din cele de mai sus rezultă următoarele consecințe: a) părțile contractante sunt ținute să execute întocmai, una față de cealaltă, obligațiile la care s-au îndatorat; b)contractul nu poate fi revocat prin voința uneia din părțile contractante; c)obligațiile contractuale trebuie să fie executate întotdeauna cu bună credință.
Instanța de fond a dat o interpretare originală clauzelor contractuale și a reținut că: a) doar societatea reclamantă are obligația de a executa obligațiile asumate prin contract, în sensul că trebuie să plătească lucrările executate de intimata-pârâtă și penalități de întârziere prevăzute în contract iar clauza de despăgubiri și clauza penală nu se aplică și celeilalte părți contractante, chiar dacă a reziliat în mod unilateral contractul; b)intimata-pârâtă poate să revoce doar ea contractul iar societatea noastră nu are acest drept; c)obligația de a executa cu bună-credință obligațiile contractuale Îi revine doar societății noastre nu și pârâtei-intimate.
Referitor la cererea reconvențională, se arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra efectelor produse de clauza contractuală inserată în C. V alin.4 din contractul nr. 8. care prevedea că intimata-pârâtă nu mai poate formula pretenții privind valoarea lucrărilor executate sau a materialelor în situația în care reziliază unilateral contractul sau nu își execută obligația de executare a lucrării contractate.
Totodată s-a susținut că excepția netimbrării acțiunii a fost so
Prin D. civilă nr. 154/(...), Curtea de A. C. a admis apelul declarat de SC. T.
Ș. SRL împotriva sentinței civile nr. 2211 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o schimbă în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanta SC. T. Ș. SRL împotriva pârâtei Î. M. I. SA B. M.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 168.574,325 lei +TVA despăgubiri, în favoarea reclamantei, și la plata sumei de 4.987,49 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Restul dispozițiilor sentinței apelate au fost menținute.
De asemenea, a fost obligată intimata Î. M. I. SA B. M. la plata în favoarea apelantei, a sumei de 4.996,24 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel reprezentând taxă timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Î. M. I. SA B. M., iar prin D. nr. 1499 din 7 aprilie 2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție a fost admis recursul, decizia pronunțată de Curtea de A. C. a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe cu îndrumarea ca instanța de apel să cerceteze dacă sunt aplicabile dispozițiile art. V alin. 1 din contractul nr. 8., respectiv dacă pârâta Î. M. I. SA B. M. este în culpă contractuală.
Cu ocazia rejudecării apelului, reclamanta și-a exprimat punctul de vederecu privire culpa pârâtei în executarea contractului, susținând că aceasta derivă din următoarele împrejurări: l. a cunoscut condițiile de execuție ale lucrării din caietul de sarcini;
2. și-a prevăzut în documentația pentru licitație executarea unor căi de acces pentru care a alocat suma de 12.315,13 lei, iar în Centralizatorul lucrărilor aflat la fila 52 din dosar, la poziția nr.8 a prevăzut că a executat drum tehnologic de 12.315,13 lei;
3. a preluat șantierul pe bază de proces-verbal fără a face nici o obiecțiune cu privire la căile de acces;
4. a executat lucrări la acest șantier pe care le-a estimat la valoarea de
213.256,91 cu TVA; evident că aceste lucrări au necesitat materiale care au fost transportate pe căile de acces existente;
5. a beneficiat de sprijinul reclamantei în transportul unor materiale cu telescaunul din dotare, valoarea acestora fiind de 24.286,66 lei, valoare acceptată de intimata-pârâtă;(fila 52-centralizator, poziția 10)
6. nu a solicitat nici un moment decalarea termenului de execuție și nici n- a solicitat suplimentarea devizului de lucrări;
7. lucrările au fost finalizate de firma OMA C. S. în condițiile în care nu s- au executat căi de acces suplimentare.
Cu privire la penalitățile de întârziere, reclamanta a apreciat că în speță sunt aplicabile dispozițiile C. V alin.l din contractul nr. 8. unde se prevede că partea în culpă, va achita celeilalte părți penalități de I % pentru fiecare zi de întârziere, calculate la valoarea lucrărilor neexecutate. Prin urmare, reținându-se culpa intimatei-pârâte, se impune și obligarea acesteia la plata penalităților de 1
% pentru fiecare zi de întârziere calculate la valoarea lucrărilor neexecutate - suma de 678.048 lei - care a fost stabilită prin raportul de expertiză și care trebuie coroborat cu valoarea lucrărilor executate de firma OMA C., cea care a finalizat lucrările.
Prin concluziile scrise înregistrate la data de (...), pârâta Î. M. I. SA B. M. a solicitat respingerea apelului și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În argumentarea poziției sale, intimata a susținut că reclamanta nu a pus la dispoziție calea de acces și nu a dorit să suporte cheltuielile suplimentare, pentru un drum tehnologic suplimentar față de cel prezent în caietul de sarcini, motiv ce a dus la suspendarea lucrărilor datorită imposibilității obiective de continuare a lor. A mai menționat intimata că până la momentul suspendării lucrărilor, s-au efectuat lucrări la nivelul sumei de 185.789,11, din care a rămas neachitată suma de 85.487,39 lei. În opinia intimatei nu se poate vorbi despre culpa sa exclusivă, sens în care nu a operat rezilierea contractului la inițiativa apelantei, iar în acest context, este evident că lucrările executate trebuiau achitate de apelantă.
Analizând apelul formulat, Curtea reține următoarele:
Prealabil analizei temeiniciei pretențiilor apelantei, Curtea va înlătura obiecțiunile acesteia referitoare la modul de soluționare de către prima instanță a excepțiilor de procedură privitoare la netimbrarea și tardivitatea depunerii cererii reconvenționale de către intimata Î. M. I. SA.
E. corectă observația apelantei că pârâta nu a achitat taxa judiciară de timbru decât după închiderea dezbaterilor, respectiv la data de (...), însă această împrejurare nu poate atrage anularea cererii reconvenționale pentru cel puțin două motive. Mai întâi, se constată că instanța de fond nu a stabilit cuantumul taxei de timbru și nu i-a pus în vedere pârâtei această obligație așa cum impun normele metodologice de aplicare a L. nr. 1.. Apoi, între momentul închiderii dezbaterilor și momentul pronunțării sentinței apelate, pârâta și-a îndeplinit din proprie inițiativă această obligație astfel că vătămarea prezumată de art. 20 din Legea nr. 1. nu mai subzista la momentul soluționării pe fond a cererii reconvenționale.
Instanța nu poate însă să nu remarce reaua-credință a apelantei în invocarea acestei neregularități procedurale de vreme ce însăși apelanta s-a aflat într-o situație aproximativ identică. La rândul său, aceasta și-a îndeplinit obligația de completare a taxei judiciare de timbru aferentă pretențiilor majorate după închiderea dezbaterilor, chiar la o dată ulterioară celei la care pârâta a achitat taxa de timbru.
Referitor la tardivitatea depunerii cererii reconvenționale, prima instanță a explicat în mod corect că sancțiunea ce intervine în cazul depășirii primei zi de înfățișare este reglementată de art. 135 C. și constă în judecarea separată a cererii, iar nu în respingerea acesteia ca tardivă. În cazul de față, a fost aplicată sancțiunea disjungerii, formându-se dosarul nr. (...), însă ulterior, față de acordul părților, prin încheierea din (...) s-a dispus conexarea celor două dosare. În condițiile în care judecarea simultană a celor două cereri este rezultatul acorduluidintre părți, orice critică cu privire la acest aspect trebuie înlăturată ca fiind neavenită.
Pe fondul litigiului, Curtea constată că pretențiile apelantei derivă din contractul nr. 855 încheiat între părți la data de (...) între părți. A. contract a avut ca obiect efectuarea de către pârâta Î. M. I. SA a lucrărilor de construire pentru
„.a acumulare permanentă S. județul M."; în beneficiul apelantei SC T. S. SRL pentru prețul de 337.148,65 lei plus TVA (art.I și II din contract).
Suma pretinsă de apelantă reprezintă penalități de întârziere pentru nefinalizarea lucrărilor la termen, calculate conform clauzei contractuale de la punctul V din contract.
Conform contractului, lucrările urmau să înceapă cel mai târziu la (...) și să fie finalizate cel mai târziu la data de (...). Părțile au convenit ca în caz de neonorare a obligațiilor contractuale privind încadrarea în graficul și în termenul de execuție și efectuarea plăților, partea în culpă să achite celeilalte părți penalități de 1% pe fiecare zi de întârziere calculate la valoarea lucrărilor neexecutate sau cea neachitată, iar dacă obligația nu se execută în termen de
30 de zile partea în culpă va achita celeilalte părți echivalentul a 50% din valoarea contractului indiferent de sumele achitate anterior sau de volumul lucrărilor executate deja. (art.V paragraful 1).
În realitate, lucrările de construcție au început cu o întârziere de 22 de zile, respectiv la data de (...) așa cum rezultă din procesul verbal nr. 40/(...) de predare-primire a amplasamentului anexat la raportul de expertiză efectuat în cauză. De vreme ce apelanta nu a probat în niciun fel culpa intimatei în nerespectarea termenului de începere a lucrărilor, urmează a se reține că această întârziere este imputabilă apelantei.
A. raționament al instanței se întemeiază pe următoarele considerente. În primul rând, obligația de a proceda la predarea amplasamentului revenea apelantei, potrivit art. IV lit. B. paragraful 1 din contract. Această obligație era una de rezultat, astfel încât din neatingerea rezultatului promis până la data de (...) se deduce automat culpa apelantei. Aceasta nu a făcut dovada inițierii unor demersuri pentru predarea amplasamentului anterior datei de (...) prin expedierea unei notificări sau a unei invitații pe numele intimatei în acest scop, așa încât nu se poate reține refuzul implicit al intimatei de a începe lucrările la termenul convenit.
În continuare Curtea reține că intimata a executat lucrări de construcție la obiectivul apelantei până la data de 14 august 2006 când a părăsit șantierul, fără a finaliza lucrările contractate, fapt necontestat de niciuna din părți. D. cum se poate remarca părăsirea șantierului de către intimată a avut loc înainte de împlinirea termenului de 1 septembrie 2006 stabilit de părți pentru finalizarea investiției.
Din corespondența scrisă purtată între părți ( f. 93-96 ), Curtea deduce că această decizie a fost luată de intimată din cauza neînțelegerilor generate de caracterul impracticabil al căilor de acces spre șantier, accentuat de ploile abundente, intimata invocând pe de o parte încălcarea de către apelantă a obligației de a-i asigura căi de acces spre șantier, iar pe de altă parte forța majoră constând în ploi abundente care au obligat-o să întrerupă lucrările.
A.anta nu a achiesat la explicațiile date de intimată pentru părăsirea șantierului, ci în plus a susținut că intimata nu a respectat graficul de execuție a lucrărilor. În consecință la data de (...), apelanta s-a prevalat de prevederile capitolului V din contract și a comunicat intimatei că înțelege să rezilieze în mod unilateral contractul ( f. 5 ) deoarece au trecut mai mult de 30 de zile de la data notificării cu privire la neîncadrarea în graficul de execuție.
Graficul de execuție la care se referă apelanta se află la fila 37 din dosar și evidențiază categoriile de lucrări care urmează să se efectueze în fiecare lună fărăînsă a se menționa cantitatea exactă de lucrări care trebuia realizată în fiecare lună. Apoi trebuie specificat faptul că acest grafic a fost întocmit de intimată cu ocazia depunerii ofertei de contractare, iar nu după momentul preluării amplasamentului, astfel că acest grafic de execuție nu are în vedere întârzierea de
22 de zile înregistrată în privința preluării amplasamentului de către intimată.
Față de îndrumarea dată de instanța de casare, Curtea urmează să analizeze culpa intimatei în nefinalizarea lucrărilor în termenul convenit cu apelanta.
Pentru a opera clauza penală referitoare la daunele moratorii convenită de părți, era necesar ca reclamanta sa facă dovada culpei pârâtei în nefinalizarea la termen a lucrărilor asumate prin convenție.
D. cum s-a precizat într-un paragraf anterior, intimata-pârâtă și-a justificat refuzul de a continua finalizarea lucrărilor prin neasigurare de către reclamantă a unor căi de acces adecvate spre șantier în contextul unor condiții meteo nefavorabile caracterizate prin ploi abundente, apărare respinsă de către apelantă prin invocarea principiului forței obligatorii a contractului asumat. Ca atare intimata s-a prevalat de o veritabilă excepție de neexecutare a contractului din partea reclamantei.
E. de netăgăduit faptul că forța obligatorie a contractului impune părților să execute întocmai, una față de cealaltă, toate prestațiile care fac obiectul raportului juridic născut între acestea.
Prin executarea întocmai a contractului se înțelege îndeplinirea tuturor prestațiilor la care părțile s-au îndatorat prin propria voință, în condițiile convenite și la termenele stabilite.
În dreptul pozitiv român și în jurisprudență au fost conturate anumite situații în care neexecutarea contractului poate deveni licită, fiind autorizată printr-o clauză contractuală ( de exemplu inserarea unei clauze de dezicere ), de o dispoziție legală ( de exemplu art. 1082, teza finală, care prevede exonerarea de răspundere a debitorului în caz de forță majoră ) sau de judecător ( de exemplu acordarea unui termen de grație debitorului).
Un caz aparte de neexecutare licită este reprezentat și de utilizarea mecanismului juridic al excepției de neexecutare a contractului sinalagmatic, recunoscut în doctrină și jurisprudență, deși nu cunoaște o reglementare legală. Orice altă neexecutare, neautorizată de lege, de convenția părților sau de judecător, este una ilicită și dă dreptul la daune-interese.
"Exceptio non adimpleti contractus" este o sancțiune specifică pentru partea care pretinde executarea obligației corelative fără să-și îndeplinească propriile îndatoriri contractuale.
În situația în care sunt îndeplinite condițiile de exercitare, invocarea excepției de neexecutare are ca efect suspendarea forței executorii a contractului, astfel că partea îndrituită să opună excepția de neexecutare nu poate fi obligată să plătească daune-interese moratorii pe motiv că ar fi întârziat executarea prestațiilor ce le datorează celeilalte părți.
Dat fiind mecanismul de funcționare a excepției de neexecutare prezentat mai sus, revine Curții să examineze care sunt obligațiile asumate de părți prin contract, care sunt obligațiile pretins neexecutate, importanța lor în conținutul contractului și cauza neexecutării.
Întrucât reclamanta neagă vehement că și-ar fi asumat vreo obligație în sensul punerii la dispoziție a unor căi de acces spre șantier, C. urmează să verifice cui revenea obligația de a asigura căile de acces spre șantier și dacă această obligație a fost îndeplinită.
Din lectura contractului reiese că în privința acestui aspect părțile nu au inserat nicio clauză expresă, deși s-a dovedit a prezenta o importanță deosebită înderularea contractului dat fiind că lucrările de construcții urmau să se execute la altitudine, într-o zonă muntoasă, pentru a deservi pârtia de schi Ș.
Față de această împrejurare, Curtea va face aplicarea prevederilor art. 970 alin. 2 C.civ potrivit cărora convențiile obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, ci și la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea le dă obligației, după natura sa și va da relevanță în privința acestui aspect caietului de sarcini ce a stat la baza licitației organizate pentru adjudecarea acestor lucrări de construcții unde s-a rezervat un subcapitol și căilor de acces. Curtea va porni în analiza sa de la aceste date tehnice deoarece este de necontestat că acestea au prezentat o importanță majoră în conturarea voinței interne comune a părților la momentul încheierii contractului.
Astfel la punctul 2.7 intitulat „Căile de acces, căile de comunicații"; din capitolul referitor la „. lucrărilor"; proiectantul a menționat că „Pentru transportul materialelor principale se utilizează rețeaua de drumuri existente. Pentru zonele în care nu există drumuri au fost prevăzute drumuri tehnologice balastate de 3m lățime care se vor desființa după terminarea lucrărilor ( în cazul în care nu vor fi necesare pentru lucrări de întreținere )";. Mergând mai departe la memoriul tehnic, în capitolul 2.15.5 „ Principalele volume de lucrări"; se menționează că executantului îi revine obligația de a realiza un drum tehnologic cu o suprafață de 600 mp. C. această cerință a memoriului tehnic cu cea de la punctul 2.7 rezultă că în sarcina executantului revenea obligația de a amenaja un drum tehnologic pe o lungime de 200 ml și cu o lățime de 3 m, cu o suprafață totală de
600 mp. În mod logic, rezultă că pentru restul distanței de parcurs până la
șantier, pârâta poate să utilizeze „drumurile existente";.
De asemenea și în raportul de expertiză s-a subliniat faptul că prin caietul de sarcini și în documentația de ofertare s-a prevăzut a se realiza un drum tehnologic în valoare de 12.315,13 lei.
Dată fiind poziția divergentă a părților în ce privește necesitatea amenajării unui drum tehnologic cu o altă lungime decât cea specificată în caietul de sarcini, Curtea trebuie să clarifice în primul rând care era realitatea faptică la momentul organizării șantierului, iar în al doilea rând să stabilească dacă reclamanta și-a îndeplinit cu bună-credință obligația de informare în faza precontractuală. Împrejurarea că prin sentința nr. 3406/(...) pronunțată în dosarul (...) a T.ui M. s- a stabilit că pârâta nu a exprimat un consimțământ viciat prin dol la momentul încheierii contractului nu împiedică analizarea aspectului menționat anterior deoarece urmează a i se da relevanță doar din perspectiva bunei-credințe în executarea contractului, fără a se repune în discuție validitatea contractului.
În concret, „drumurile existente"; la care face se referire la modul general în caietul de sarcini sunt cele identificate de către doamna expert B. Z. cu ocazia deplasării la fața locului. Potrivit propriilor constatări ale expertului, de la sediul pârâtei și până în parcarea Cabanei M. s-a măsurat o distanță de 26 Km care poate fi parcursă cu orice mijloc de transport. De la C. M. și până la prima platformă de depozitare a materialelor există un drum pietruit de circa 1 Km pe care pot circula mijloace de transport, iar de la platou și până la capătul pârtiei există un drum forestier neamenajat de 800 ml pe care pot circula doar utilajele, transportul cu mijloacele de transport fiind aproape impracticabil. A.e constatări se coroborează și cu răspunsul comunicat pârâtei de O. S. B. M. ( f. 92 ) în care se arată că accesul spre partea superioară a pârtiei de schi Ș. se face pe drumul forestier DF 90 D și o parte de drum de tractor amenajat într-un singur sens.
Așadar se constată că transportul cu mijloacele de transport nu era posibil pe o distanță mult mai mare decât cea specificată în caietul de sarcini, fiind vorba în plus de o distanță de 800 ml, împrejurare ce prezintă o importanță majoră în economia contractului de față întrucât a determinat schimbarea soluțiilor tehnologice în executarea lucrărilor de construcții.
În acest sens se impune a fi exemplificat faptul că betonul nu a mai putut fi preparat în stații centralizate, așa cum impunea caietul de sarcini, deoarece transportul betonului cu cifa până la locul executării lucrărilor s-a dovedit a fi imposibil, astfel de mijloace de transport neavând acces până la șantier. În aceste condiții, pârâta a luat decizia de a prepara betonul manual, soluție tehnică acceptată de către reclamantă. A. accept rezidă în primul rând din permisiunea acordată pârâtei de a utiliza propria instalație de telescaune pentru transportul sacilor de ciment.
E. incontestabil că schimbarea soluției tehnologice de preparare a betonului a provocat întârzieri în respectarea graficului de execuție, betonierele manuale preparând betonul într-un ritm mult mai lent decât stațiile centralizate. Apoi acest fapt a condus și la suplimentarea cheltuielilor cu forța de muncă care trebuia asigurată tot de pârâtă.
În concluzie, Curtea reține că pârâtei nu i s-au pus la dispoziție căi de acces adecvate spre șantier pentru a se putea servi de utilajele moderne de preparare a betonului care au fost avute în vedere în caietul de sarcini.
Referitor la o eventuală asumare a riscurilor ce rezultau din contractul încheiat Curtea apreciază că prezintă o importanță majoră informațiile de care dispunea pârâta la momentul încheierii contractului.
Referitor la obligația de informare, în doctrină s-a susținut că, din perspectiva debitorului, aceasta este una de mijloace deoarece creditorul este liber să valorifice eficient informațiile primite sau să le ignore. În plus, creditorul dreptului la informare nu este scutit de îndatorirea de a se informa singur mai ales când este vorba de un profesionist cum e și pârâta din cauza de față.
Din acest unghi de vedere pârâtei i se reproșează că a preluat amplasamentul fără obiecțiuni așa încât nu ar fi plauzibilă susținerea acesteia că nu a cunoscut situația căilor de acces. E. corectă prima teză a apelantei, însă nu se poate susține cu succes că acest neajuns nu a fost observat încă de la începerea lucrărilor de vreme ce pentru transportul sacilor de ciment și a materialelor pentru organizarea șantierului nu au fost utilizate căile de acces existente, ci instalația de telescaune aflată în administrarea reclamantei.
A. lucru denotă faptul că reclamanta, la rândul său, avea cunoștință de caracterul impracticabil al drumurilor de acces existente, oferindu-se să pună la dispoziția pârâtei propria instalație de telescaune pentru transportul materialelor de construcție înspre șantier. Procedând în această manieră, reclamanta și-a manifestat dorința de a colabora cu debitoarea sa pentru a facilita executarea contractului în alte condiții decât cele impuse prin caietul de sarcini.
De asemenea, nu trebuie omisă nici împrejurarea că licitația pentru perfectarea contractului a avut loc la începutul lunii martie, fără o prealabilă inspecție a căilor de acces și a zonei în care trebuiau să se deruleze lucrările de construcție. Cu privire la acest aspect nu se poate imputa pârâtei o lipsă de diligență deoarece în această perioadă a anului căile de acces erau impracticabile din cauza stratului de zăpadă așa încât orice tentativă a pârâtei ar fi fost sortită eșecului. Această teză este confirmată de planșele foto și procesul-verbal ( f. 187-
191) întocmit de expertul desemnat în cauză care învederează instanței de fond că deplasarea la fața locului nu a putut avea loc din cauza zăpezii, solicitând amânarea momentului depunerii raportului de expertiză.
Trebuie să admitem că orice contract are putere de lege atâta vreme cât buna-credință a părților și utilitatea lui pentru ele sunt și rămân prezumate. În momentul în care pe bază de probe prezumția este înlăturată și se constată că buna-credință a uneia dintre ele nu mai subzistă, executarea contractului nu își mai dovedește nicio utilitate pentru cealaltă parte.
Aplicând acest principiu la cauza dedusă judecății, Curtea constată că pârâta s-a obligat să execute pe seama apelantei „.a acumulare permanentă S.județul M."; în condițiile specificate în caietul de sarcini, urmând să încaseze drept contraprestație suma de 337.148,65 lei plus TVA.
În condițiile în care transportul materialelor de construcții a fost îngreunat din cauza lipsei căilor de acces pe o distanță mult mai mare decât 200 m cât se menționase în caietul de sarcini ( dovedindu-se că în realitate s-ar fi impus amenajarea unui drum tehnologic pe aproximativ 1000 m ) continuarea executării convenției devenea excesiv de oneroasă pentru pârâtă.
Prin urmare finalizarea lucrărilor devenea prejudiciabilă pentru pârâtă deoarece nu s-ar fi încadrat în cheltuielile preconizate și risca să nu mai obțină niciun avantaj patrimonial din perfectarea acestui contract, ceea ce nu este de admis într-un contract cu titlu oneros și comutativ.
Împrejurarea că pârâta a acceptat inițial să execute o parte din lucrări în condiții mult mai dificile decât cele avute în vedere la momentul contractării nu o împiedica să-și reconsidere poziția în momentul în care ruperea echilibrului contractual devenea iminentă.
Toate aceste considerente pledează pentru o înțelegere mai nuanțată a principiului forței obligatorii a contractului și în corelație cu celelalte principii ce guvernează efectele contractului și anume buna credință în executarea contractului.
Buna credință în executarea contractului este prevăzută în art. 970 alin. 1
C.civ. și incumbă atât debitorului cât și creditorului. F. din partea debitorului se materializează prin aceea că trebuie să depună diligența unui bun proprietar pentru a surmonta dificultățile ce pot să apară pe durata ființei contractului și pentru a satisface interesul creditorului urmărit prin perfectarea contractului. Însă în egală măsură și creditorul trebuie să manifeste bună-credință și să nu impună debitorului său cheltuieli exorbitante de natură a rupe echilibrul contractual.
Curtea opinează că reclamanta, în calitate de creditoare nu a acționat cu bună-credință nici în faza precontractuală și nici pe perioada derulării contractului, urmărind expunerea pârâtei la un prejudiciu eminent care ar fi decurs din continuarea executării contractului în termenii inițiali. De altfel se constată că nici cealaltă societate de construcții, OMA C. SRL, angajată de reclamantă în vederea continuării lucrărilor nu a reușit să le finalizeze în termenul convenit inițial de 30 de zile, ci doar la data de 15 iunie 2007, reclamanta achiesând la prelungirea termenului contractual cu încă o lună și jumătate.
A.anta susține în mod eronat că prin sentința nr. 3406/(...) pronunțată în dosarul (...) a T.ui M. s-ar fi stabilit culpa pârâtei în neexecutarea contractului. Această sentință a fost pronunțată într-un dosar ce a avut ca obiect anularea contractului pentru vicierea consimțământului prin dol, iar nu rezilierea așa cum greșit pretinde apelanta. Ca atare analiza instanței s-a limitat la comportamentul părților din faza precontractuală și din momentul perfectării contractului, fără a lua în considerare conduita acestora din perioada executării contractului.
Față de toate considerentele expuse, Curtea conchide că refuzul pârâtei de a continua lucrările angajate în contextul modificării substanțiale a condițiilor în care a contractat cu reclamanta este unul justificat, fiind îndeplinite cerințele excepției de neexecutare a contractului. Refuzul pârâtei de a continua lucrările a preîntâmpinat un dezechilibru contractual contrar exigențelor bunei-credințe.
Ca atare, declarația reclamantei de reziliere unilaterală a contractului nu este aptă să producă efecte juridice în absența culpei exclusive a pârâtei în nerespectarea graficului de execuție a lucrărilor, iar daunele moratorii sub forma penalităților de întârziere sunt paralizate prin invocarea cu succes a excepției de neexecutare a contractului.
În ce privește cererea reconvențională, Curtea reține că în urma examinării lucrărilor de construcții executate de pârâtă în temeiul contractului nr. 8., prin expertiza tehnica efectuată de B. Z. s-a constatat ca lucrările executate sunt corespunzătoare calitativ, iar valoarea acestora se cifrează la suma de 185.789,11 lei din care s-a achitat suma de 100.301,72 lei, fiind justificată reținerea primei instanțe că reclamanta mai datorează pârâtei o diferență de preț de 85.487,39 lei.
Cu toate că reclamanta a contestat realitatea unor lucrări și implicit sumele datorate cu titlu de diferența de preț, totuși aceasta nu a solicitat o nouă expertiză, context în care prima instanță s-a considerat lămurită asupra aspectelor care au generat litigiul dintre părți și a reținut pricina spre soluționare. A. în vedere principiul disponibilității, instanța de apel nu putea dispune o nouă expertiză în lipsa unei cereri adresate în acest sens, și drept urmare criticile reclamantei referitoare la împrejurarea că nu s-a ținut seama de volumul real al lucrărilor executate de pârâtă nu pot fi primite, neavând niciun suport probator.
Clauza exoneratoare de răspundere inserată la capitolul V paragraful 4 din contract și de care se prevalează reclamanta nu operează în privința diferenței de preț solicitată de către pârâtă deoarece nu este îndeplinită situația-premisă avută în vedere de această clauză și anume contractul să fi fost reziliat unilateral de către beneficiar pentru nerespectarea graficului de execuție, din culpa exclusivă a executantului. În paragrafele anterioare s-au prezentat considerentele pentru care nu se poate reține culpa pârâtei în nefinalizarea lucrărilor la termenele convenite.
Cât privește penalitățile acordate de prima instanță, Curtea constată îndrituirea pârâtei de a pretinde penalități de 1% pe zi de întârziere pentru neplata diferenței de preț în temeiul clauzei penale inserate la capitolul V paragraful 1 din contract. Însă prima instanță a omis a da eficiență prevederilor L. nr. 469/2002, în vigoare la momentul încheierii contractului, act normativ care limita cuantumul penalităților la debitul principal în lipsă de clauză expresă contrară. Întrucât în contractul nr. 8., încheiat între părțile litigante, nu exista o clauză, care să permită ca valoarea penalităților să depășească valoarea debitului la care au fost calculate, hotărârea apelantă a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 4 pct. 3 din Legea nr. 469/2002, urmând a fi schimbată sub acest aspect.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 296 C.. Curtea va admite apelul declarat de reclamanta S. T. Ș. S. împotriva sentinței civile nr. 2211 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o schimbă în sensul că obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 85.487,39 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate cu penalități de 1% pe zi de întârziere începând cu data pronunțării și până la achitare dar nu mai mult decât valoarea debitului principal la care se raportează accesoriile.
Vor fi menținute restul dispozițiilor.
În temeiul prevederilor art. 276 C.., având în vedere că apărările apelantei au fost primite doar în parte, Curtea va dispune compensarea cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata apelului după ce în prealabil a procedat la micșorarea onorariului intimatei conform art. 274 alin. 3 Cproc. civ. de la 12.400 lei la 6000 lei considerând că raportat la stadiul procesual în care se află cauza și durata procedurii în fața instanței de apel suportarea de către reclamantă a unor cheltuieli cu plata onorariului avocatului de către partea adversă de 6000 lei apare echitabilă și suficientă.
Întrucât criticile apelantei au fost considerate întemeiate doar în parte și nu au vizat întinderea pretențiilor sale care au generat obligația de plată a taxei judiciare de timbru, Curtea a stabilit în sarcina intimatei obligația de suporta suma de 1000 lei din onorariul plătit de apelantă, astfel că în urma compensăriicelor două sume acordate cu titlu de cheltuieli de judecată în apel apelanta urmează să plătească intimatei diferența rămasă după compensare în sumă de
5000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite apelul declarat de reclamanta S. T. Ș. S. B. S. împotriva sentinței civile nr. 2211 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o schimbă în sensul că obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 85.487,39 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate cu penalități de 1% pe zi de întârziere începând cu data pronunțării și până la achitare dar nu mai mult decât valoarea debitului principal la care se raportează accesoriile.
Menține restul dispozițiilor.
Dispune compensarea cheltuielilor de judecată și obligă apelanta să plătească intimatei diferența rămasă după compensare în sumă de 5000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2011.Red.M.I.I./(...) Dact.H.C./5 ex.
Jud.fond: M. P.;pp
| ← Decizia comercială nr. 3521/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 67/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
