Sentința comercială nr. 226/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 226/2011
Ședința Camerei de C. din data de 06 A. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B. GREFIER D. C.
Pe rol, conflictul negativ de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul G. V. M. în contradictoriu cu pârâta B. C. R. SA - S. A. ÎN S. D. PRIN A. D. F. DEJ, având ca obiect - ordonanță președințială.
Examinarea cauzei a avut loc în camera de consiliu în lipsa părților, acestea nefiind citate.
Curtea reține cauza în pronunțarea regulatorului de competență.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr. 1740 din (...) pronunțată de Judecătoria Dej în dosarulnr. (...) s-a declinat competența de soluționare a cererii de ordonanță președințialăformulată de reclamantul G. V. M. împotriva pârâtei B. C. R. SA, în favoarea T.ui C. C. și potrivit art.158 al.3 Cod proc.civilă, dosarul a fost trimis instanței competente.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut următoarele:
La (...), între reclamant și pârâtă s-a încheiat contractul înregistrat sub nr.312 prin care pârâta a acordat reclamantului un credit de 80.400 E. pe o perioadă de 300 luni, contractul stabilind condițiile în care se va rambursa suma împrumutată(f.9,10)
Potrivit art.158,art.159 pct.2 Cod proc.civilă, s-a constatat că în cauză sunt incidente disp. art.2 pct.1 lit.a Cod proc.civilă și art.10 pct.4 cod proc.civilă, competența de soluționare a cauzei raportat la natura acesteia(cerere comercială a cărui obiect este neevaluabilă în bani) aparținând T.ui C. C.
În consecință, s-a declinat competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială în favoarea T.ui C. C. și potrivit art.158 al.3 cod proc.civilă, dosarul a fost trimis instanței competente.
Prin Sentința comercială nr. 8154 din (...) pronunțată de Tribunalul Comercial
Cluj în dosarul nr. (...) s-a declinat competența materială de soluționare a cereriiformulată de către reclamantul G. V. M. în contradictoriu cu pârâta B. C. R. SA,
A. D. F. DEJ, în favoarea J. Dej.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență.
S-a dispus trimiterea dosarului, pentru soluționarea conflictului negativ de competență, C. de A. C.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul comercial a reținuturmătoarele:
Potrivit art. 581, al. 2 C.pr.civ., cererea de ordonanță președințială se judecă de către instanța care soluționează și fondul cauzei. În speță, cererea de fond a fost înregistrată la Judecătoria Dej, primind numărul (...).
Obiectul fondului litigiului este unul evaluabil în bani, reclamantul dorind obligarea pârâtei la restructurarea unui credit, doar parțial, în sensul plății, pe odurată de 12 luni, a unei rate lunare de 400 euro, în locul celei de 789,03 euro, stabilită prin contractul încheiat cu banca. Astfel, pentru 12 luni de zile, reclamantul nu dorește să plătească suma de 389,03 E., litigiul purtându-se pentru o valoare a obiectului său de 4.668,36 lei care, chiar și cu dobânda care ar putea să crească în acest caz datorită nerespectării contractului inițial, nu are cum să depășească suma de 100.000 lei, prevăzută în art. 2, pct. 1, lit. a C.pr.civ. Desigur, calculele complete și exacte ale restructurării parțiale a creditului, vor fi făcute de către instanța ce urmează să judece fondul cauzei, însă, pentru stabilirea competenței materiale de soluționare a cererii, există date suficiente din care să rezulte că Judecătoria Dej este cea care trebuie să se pronunțe pe fondul cauzei.
Ivit fiind conflictul negativ de competențe, în temeiul art. 20, pct. 2, 22, al.
2 C.pr,civ., dosarul a fost trimis pentru soluționarea acestui conflict, instanței superioare și comune celor în fața cărora s-a ivit problema, C. de A. C.
Fiind astfel sesizată, Curtea constată următoarele:
Prin cererea formulată de reclamantul G. V. M. împotriva pârâtei B. C. R.
SA, înregistrată pe rolul J. Dej, s-a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, fără citarea părților, obligarea pârâtei la sistarea cesiunii creditului ce face obiectul contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr.312/(...), sistarea plății ratelor a dobânzilor și majorărilor aferente, până la rămânerea irevocabile a acțiunii civile ce formează obiectul dosarului nr.(...) al J. Dej.
În motivarea cererii s-a arătat că de la data contractării creditului, o perioadă de 3 ani, reclamantul și-a onorat obligația de plată a ratelor aferente, însă începând cu anul 2010, datorită problemelor financiare a fost în imposibilitate de a plăti lunar 789,03 E., rată credit, solicitându-i pârâtei restructurarea creditului, prin scăderea contravalorii ratelor la 400 E. pe lună, o perioadă de 12 luni.
J. a apreciat că cererea are un caracter comercial, neevaluabil în bani, fiind incidente prev. art. 2 pct. 1 lit. a C.pr.civ., în timp ce tribunalul comercial, fără a nega natura comercială a cauzei, a constatat că este vorba despre un litigiu patrimonial, fiind necesară și obligatorie cuantificarea obiectului acestuia, iar în acest sens, s-a raportat la sursa conflictului și la pretenția concretă invocată, respectiv la intenția reclamantului de a obține o reeșalonare temporară a creditului, în urma căruia rata lunară să scadă, pe o perioadă de 1 an, de la
789,03 euro, la 400 euro.
În acest context, trebuie amintit că, la data de (...), între reclamant și pârâtă s-a încheiat contractul înregistrat sub nr.312 prin care pârâta a acordat reclamantului un credit de 80.400 E. pe o perioadă de 300 luni.
Ca atare, nu se contestă condițiile contractuale, ci doar refuzul pârâtei de a proceda la reeșalonarea temporară a creditului, în contextul economic actual, raportat și la situația specifică a familiei reclamantului. Mai mult, se arată că acțiunea de fond este înregistrată pe rolul J. Dej, iar sistarea operațiunii de cesiune a creditului se solicită să fie limitată în timp până la soluționarea irevocabilă a acestuia.
Pentru a soluționa prezentul conflict de competență, Curtea s-a raportat la cele statuate de către Î.-S. unite, prin decizia nr. 3., conform căreia:„ Potrivit cu natura și obiectul dreptului exercitat, pot fi distinse acțiuni personale (atunci când se valorifică un drept personal, de creanță), acțiuni reale (când dreptul a cărui protecție se urmărește este unul real) și acțiuni mixte (când se valorifică deopotrivă un drept personal și unul real), acțiuni extrapatrimoniale și acțiuni patrimoniale, acțiuni mobiliare și acțiuni imobiliare, acțiuni petitorii și acțiuni posesorii.
Acțiunile patrimoniale sunt cele care au un conținut economic, pe când acțiunileextrapatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoanatitularului lor, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică, drepturi fără conținut economic, deci drepturi personale nepatrimoniale…..
Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorulconfigurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac.
Ca atare, se poate afirma că dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție "transferă" caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță.
În consecință, ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja undrept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară….
A susține că acțiunea în desființarea unui act juridic producător de consecințe patrimoniale nu are caracter evaluabil în bani înseamnă a ignora natura însăși a dreptului pe care se fundamentează acțiunea, drept care este personal și cu conținut economic.
Un drept are caracter personal, fără conținut economic și, prin urmare, neevaluabil în bani, atunci când este strâns legat de persoană, servind laindividualizarea acesteia în cadrul societății sau al familiei: dreptul la viață, la sănătate și integritate fizică și morală, la libertate, la onoare, cinste, reputație, dreptul la nume și la domiciliu etc.
Or, dreptul a cărui valorificare se urmărește prin acțiunea în desființarea sauineficacitatea unui act juridic cu efecte patrimoniale nu poate fi integrat drepturilorpersonale nepatrimoniale menționate anterior.
A susține că există acțiuni patrimoniale neevaluabile în bani înseamnă a susțineo contradicție juridică, a spune de fapt că există drepturi patrimoniale neevaluabileîn bani, ceea ce contravine naturii intrinseci a acestor drepturi, cea care ledeosebește de drepturile personale nepatrimoniale…..
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004, republicată, și ale art. 329 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili că dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct.
1 lit. a) și b) și art. 282^1 alin. 1 din codul de procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare";.
Deși obiectul cererii de chemare în judecată formulată de către reclamant nu se circumscrie situațiilor expres enumerate în dispozitivul deciziei, se constată că argumentele pentru care s-a apreciat că acțiunile privitoare la drepturile patrimoniale sunt întotdeauna evaluabile în bani, sunt pe deplin valabile și în cazul de față.
Așa fiind, în mod corect a statuat tribunalul comercial că se impune o cuantificare a acestuia, iar criteriile avute în vedere, pornind de la pretenția concretă invocată în acțiunea de fond, legată în mod necesar și de cererea de ordonanță președințială, sunt corecte.
Astfel, s-a luat act de faptul că reclamantul dorește obligarea pârâtei la restructurarea unui credit, doar parțial, în sensul plății, pe o durată de 12 luni, a unei rate lunare de 400 euro, în locul celei de 789,03 euro, stabilită prin contractul încheiat cu banca. Astfel, pentru 12 luni de zile, reclamantul nu dorește să plătească suma de 389,03 E., litigiul purtându-se pentru o valoare aobiectului său de 4.668,36 lei care, chiar și cu dobânda care ar putea să crească în acest caz datorită nerespectării contractului inițial, nu poate depăși suma de
100.000 lei, prevăzută în art. 2, pct. 1, lit. a C.pr.civ.
Deși este real că reclamantul urmărește stoparea operațiunii de cesiune a contractului de credit, a cărui valoare o depășește pe cea instituită prin acest text legal, nu este mai puțin adevărat că această cesiune s-a inițiat tocmai în contextul în care cererea reclamantului privind reeșalonarea parțială a creditului a fost respinsă.
În consecință, văzând și prev. art. 581 alin. 2 C.pr.civ., art. 20-22 din același act normativ, se va stabili că instanța competentă să soluționeze prezenta cerere este Judecătoria Dej.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
Stabilește competența de soluționare a cererii formulate de G. V. M. domiciliat în Dej str.D. V. nr.8 județ C., împotriva pârâtei B. C. R. SA-A. D. F. DEJ, cu sediul în Dej, str. D. G. nr.6 bloc.VO.2, parter, ap.17 II, județ C., în favoarea J. Dej.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Red.M.B./dact.L.C.C.
4 ex./(...)
| ← Decizia comercială nr. 711/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 3521/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
