Decizia comercială nr. 4395/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4395/2011
Ședința { F. |publică de la 04 N. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta A. F. P. A M. B., împotriva sentinței civile nr. 6. din 21 ianuarie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Bistrița Năsăud în contradictoriu cu intimat O. DE PE L. T. B.-
N., intimat S. R. V. S., având ca obiect opoziție Legea nr. 31/1990.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 6. din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Bistrița Năsăud s-a respins ca nefondată opoziția formulată de reclamanta A. F. P. A M. B., în contradictoriu cu pârâta S. R. V. S. B. DE SUS, jud. B.-N., împotriva Hotărârii nr. 1/(...) a asociaților pârâtei SC R. V. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin H. nr. 1/(...) a asociaților pârâtei SC R. V. S. (f. 9), s-a decis transmiterea prin cesiune la valoare nominală, a celor 20 părți sociale, în valoare totală de 200 lei în numerar, după cum urmează: asociatul R. I. transmite 10 părți sociale în valoare de 100 lei d-nului Suder Mischael, iar asociata R. I.-A. transmite 10 părți sociale în valoare de 100 lei d-lui R. S., transmitere care va opera, conform mențiunilor din hotărâre, la data expirării termenului de 30 de zile de la data publicării hotărârii în M.O. partea a IV-a, în absența formulării vreunei opoziții. Este real că potrivit prevederilor art. 61 din Legea nr. 31/1990 republicată, „creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaților privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art. 57 fiind aplicabile";. Totodată, a învederat instanța de fond, incidente în speță sunt dispozițiile art. 202 alin.2 ind.3 din aceeași lege, potrivit cu care „creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale pot formula o cerere de opoziție, prin care să solicite instanței să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat precum și, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului, care intenționează să-și cedeze părțile sociale, dispozițiile art. 62 din aceeași lege aplicându-se corespunzător";. Prin prisma acestei dispoziții legale invocate de către creditor rezultă condiția de admisibilitate a cererii de opoziție ca fiind aceea prin care hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale ale societății să fie păgubitoare pentru creditorii sociali sau alte persoane, respectiv să cauzeze acestora un prejudiciu care să nu poată fi reparat decât prin anularea hotărârii de transmitere a părților sociale. Or, a constatat instanța de judecată, în cauză, reclamanta nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu cauzat prin hotărârea nr. 1/(...) a asociaților pârâtei SC R. V. S., faptul în sine că la data hotărârii de cesionare a părților sociale, societatea comercială avea obligații față de bugetul statului în valoare de 56.081 lei, nereprezentând un prejudiciu în sensul prevederilor legale sus citate. Aceasta, întrucât transmiterea părților sociale în cazul societăților care se constituie pe principiul intuitu personae - caracter pe care îl împrumută și societățile cu răspundere limitată, această categorie împrumutând caractere atât ale societăților de persoane, cât și ale societăților de capitaluri - având drept consecință substituirea asociatului cedent cu o altă persoană, ar putea eventual leza încrederea și cunoașterea reciprocă, factori determinanți în constituirea acestor categorii de societăți. O atare lezare însă nu se repercutează nici direct, nici indirect, asupra raporturilor juridice pe care societatea comercială le are cu reclamanta, având ca obiect obligațiile bugetare ale pârâtei, a căror existență nu este influențată de persoanele titulare ale drepturilor conferite de părțile sociale deținute. A apreciat tribunalul că inexistența prejudiciului invocat de reclamantă rezidă în specificul răspunderii în cadrul societăților comerciale cu răspundere limitată, în sensul că pentru obligațiile sociale, răspunderea aparține societății comerciale, entitate căreia legea îi conferă personalitate juridică și patrimoniu propriu, distinct de al asociaților, aceștia din urmă răspunzând în cazul acestui tip de societate comercială, numai în limita aportului lor. Prin urmare, față de cele ce preced, instanța a respins ca nefondată opoziția formulată de reclamanta AFP B. împotriva Hotărârii nr. 1/(...) a asociaților pârâtei SC R. V. Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. F. P. B. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea în întregime a sentinței atacate și, rejudecând cauza pe fond, admiterea opoziției și obligarea S. R. V. S. la repararea prejudiciului cauzat la bugetul de stat, respectiv la achitarea debitelor restante în cuantum de 11.855 lei. În motivarea recursului, reclamanta a arătat că S. R. V. S. datora, la data formulării acțiunii, obligații la bugetul de stat în cuantum de 11.855 lei, obligații ce se impun a fi executate de către organele fiscale, motiv pentru care prin hotărârea atacată se aduc grave prejudicii acestui buget, iar cedarea părților sociale este doar o încercare a asociaților firmei debitoare de a se sustrage de la plata impozitelor și taxelor. De asemenea, cesionarea părților sociale de către asociații R. I. și R. I. A. este un abuz în legătură cu exercitarea dreptului de dispoziție asupra bunurilor mobile necorporale ce sunt reprezentate de părțile sociale deținute, în sensul în care, prevalându-se de dreptul de înstrăinare în calitate de asociați a societății debitoare, nu urmăresc decât zădărnicirea oricăror acțiunii întreprinse de organele fiscale în vederea realizării creanțelor deținute față de respectivele societăți comerciale. Referitor la respingerea de către prima instanță a acțiunii organului fiscal motivat de faptul că prin transmiterea părților sociale de către asociat către o altă persoană nu ar crea un prejudiciul bugetului de stat, reclamanta a invocat dispozițiile art. 202 alin. 2/3 din Legea nr. 31/1990 din cuprinsul cărora rezultă condiția de admisibilitate a cererii de opoziție ca fiind aceea prin care hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale să fie păgubitoare pentru creditor, respectiv să cauzeze un prejudiciu, or, în cauză, organul fiscal a făcut dovada acestui prejudiciu cauzat bugetului de stat în sumă totală de 11.855 lei, iar la data formulării recursului aceasta datoria a ajuns la 14.996 lei, astfel că prejudiciul este cert și dovedit. În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 62, art. 202 pct. 2/3 din Legea nr. 31/1990 și art. 114 alin. 5 C.pr.civ. Analizând recursul formulat Curtea reține următoarele: Opoziția reglementată de art. 202 (23) este o acțiune în răspundere patrimonială avându-și fundamentul juridic în hotărârile ilegale și prejudiciante ale organelor statutare ale societății comerciale. Recurenta susține că hotărârea de modificare a actelor constitutive ale S. R. V. S. este un abuz în legătură cu exercitarea dreptului de dispoziție asupra părților sociale și urmărește zădărnicirea oricăror acțiunii întreprinse de organele fiscale în vederea realizării creanțelor deținute față de respectivele societăți comerciale. În cauză, așa cum corect a reținut prima instanță, nu se dovedește că prin hotărârea de cesionare a părților sociale recurenta ar fi prejudiciată. În condițiile în care creditoarea A. F. P. B. nu a făcut dovada inițierii unei executării silite împotriva intimatei SC R. V. S. pentru recuperarea sumei de 11.855 lei și nu a dovedit insolvabilitatea acesteia, Curtea apreciază că oponenta nu a făcut dovada prejudicierii sale actuale prin simpla transmitere a părților sociale către noi asociați Suder Mischael și R. S.. Trebuie subliniat de asemenea faptul că executarea eventualelor creanțe se poate face împotriva SC R. V. S. respectiv a patrimoniului acestei societăți în contextul în care transmiterea părților sociale se face atât cu drepturile cât și obligațiile sociale. Actele de la dosarul cauzei nu relevă că societatea nu ar avea bunuri în patrimoniu în măsură să fie executate. De asemenea modificarea titularilor părților sociale nu determină prin ea însăși o imposibilitate totală sau parțială de recuperare a creanței de 11.855 lei, câtă vreme capitalul social ( 200 lei ) și patrimoniul SC R. V. S. rămân nemodificate, iar obligația de plată a debitului de 11.855 lei către bugetul de stat este o obligație proprie a societății SC R. V. S., iar nu o obligație personală a celor doi asociați cedenți, R. I. și R. I. A.. Mai mult decât atât, recurenta nu făcut dovada bonității asociaților R. I. și R. I. A., după cum nu a probat în vreun fel insolvabilitatea noilor asociați ai SC R. V. S., Suder Mischael și R. S.. Întrucât motivul de recurs invocat nu a fost găsit întemeiat, Curtea în baza art.312 C.pr.civ. urmează să respingă recursul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de reclamanta A. F. P. B. împotriva sentinței civile nr. 6. din 21 ianuarie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Bistrița Năsăud, pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 04 noiembrie 2011. { F. | PREȘEDINTE, S. AL H. JUDECĂTOR, M.-I. I. JUDECĂTOR, G.-A. N. GREFIER, A. B. } Red.M.I.I./(...) Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: A.P.M.;
| ← Decizia comercială nr. 14/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 105/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
