Decizia comercială nr. 14/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA din 14 octombrie 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H. Judecător G.-A. N.
G. A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - apelul declarat de către pârâtele SC P. P. S. și SC P. S. împotriva sentinței civile nr. 881/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș, în contradictoriu cu intimata SC T. S., având ca obiect acțiune în revendicare.
Se constată că la data de 11 octombrie 2011 s-au înregistrat la dosar concluzii scrise formulate de intimată, transmise prin fax și ulterior prin poștă, la 13 octombrie. La data de 12 octombrie 2011 s-au înregistrat concluzii scrise formulate de apelante, iar la 14 octombrie 2011 intimata a transmis prin fax chitanța justificativă a cheltuielilor de judecată solicitate constând în onorariu avocațial.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 7 octombrie 2011, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
INSTANȚA
Prin sentința comercială nr.881 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. s-a admis în parte acțiunea precizată promovată de reclamanta SC T. S., în contradictoriu cu pârâtele: SC P. S., și SC P. P. S., și în consecință, au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 7.137 euor/lună cu titlu de despăgubiri, începând cu data de (...) și până la data pronunțării hotărârii.
Pentru a dispune în acest sens , tribunalul a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de vânzare încheiat la data de (...) cu ocazia vânzării prin licitație publică a terenului situat în B. M., B-dul B. nr. 42, în suprafață de 4758 mp, înscris în CF 16786 B. M., nr. topo
2723/(...)/(...)/1/1 și 2708/991 proprietatea debitoarei insolvente SC R. SA B. M., reclamanta din prezenta cauză a fost declarată adjudecatară a acestui teren.
În baza acestui proces verbal a fost încheiat la data de (...) actul de adjudecare (fila 5) în cuprinsul acestuia consemnându-se că, adjudecatarul face dovada achitării prețului de adjudecare în cuantum de 254.255,4 euro echivalent a 984.476,90 lei, la cursul valutar din data licitației din (...),respectiv 1 euro=3,872 lei astfel, suma de 100.000 lei, cu OP nr. 610200/(...)
și suma de 884.476,90 lei cu OP nr. 411/(...).
S-a menționat faptul că actul de ajudecare constituie titlu de proprietate, însoțit de procesul verbal de licitație încheiat conform art. 120 alin. 2 din Legea privind procedura insolvenței, în condițiile art. 515 și 516
Cod procedură civilă, în caz contrar constituind titlu executoriu.
În procesul verbal de vânzare s-a consemnat faptul că terenul scos la vânzare este ocupat parțial de construcții dobândite de terți prin divizarea debitoarei SC R. SA, acest aspect fiind confirmat și de expertul tehnic judiciar A. A. A., în cuprinsul expertizei tehnice judiciare întocmită în prezenta cauză este consemnat faptul că, proprietarul tabular al clădirilor înscrise în CF, respectiv baracă metalică cu suprafața construită de 288,29 mp, clădire atelier cu suprafața construită de 336,08 mp și clădire birouri cu suprafața de 72,81 mp este SC P. S., cu titlu de drept divizare, dobândit prin convenție în cotă de 1/1.
Expertul a susținut faptul că toate construcțiile au fundație sau sunt încastrate în beton, respectiv toate construcțiile au caracter definitiv.
Din punct de vedere cadastral terenul este înscris în CF 16768 B. M. proprietarul tabular al terenului fiind SC T. S. B. M.
Între SC P. SA (în prezent SC P. S. prin schimbarea formei juridice) și pârâta P. P. S. a fost încheiat la data de (...) un contract de asociere în participațiune pentru o perioadă de 25 de ani începând cu data de (...) asociatul SC PATEON SA participând la asociere cu imobilele situate în B. M., B-dul B. nr. 42, înscrise CF 1. B. M.), sub numele topografice
2723/(...)/(...)/(...)/971.
Prin interogatoriul luat pârâtei SC P. S., aflat la fila 45 din dosar, s-a confirmat faptul că terenul și clădirile situate pe acesta sunt folosite de ambele societăți pârâte.
Referitor la primul capăt de cerere privitor la obligarea pârâtelor de a lăsa reclamantei în deplină proprietate, posesie și folosință terenul, s-a reținut faptul că, pe de o parte pe acest teren sunt amplasate construcțiile proprietatea pârâtei SC P. S. dobândite cu titlu legal, acestea au fundație sau sunt încastrate în beton având astfel caracter definitiv, iar pe de altă parte la data dobândirii terenului de către reclamantă prin adjudecare ((...)) aceasta cunoștea situația și caracterul acestor construcții acceptând această situație.
De altfel, reclamanta nu a precizat în ce modalitate pârâtele urmează a fi obligate cu atât mai mult cu cât așa cum am arătat anterior aceste construcții au caracter definitiv, aspect cunoscut de proprietarul terenului la data adjudecării nefiind astfel posibilă eliberarea terenului prin simpla ridicare a construcțiilor iar demolarea nu este posibilă în condițiile în care pârâta SC P. S. deține un titlu legal asupra construcțiilor, motiv pentru care primul capăt de cerere va fi respins.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere referitor la obligarea pârâtelor de a plăti reclamantei despăgubiri începând cu data de (...) (data adjudecării) și până la eliberarea efectivă și predarea terenului către reclamantă, s-a reținut că acesta va fi admis numai în parte respectiv pentru perioada (...) (data promovării acțiunii) și până la data pronunțării prezentei sentințe în condițiile în care pe de o parte în prezenta cauză obligația de plată a despăgubirilor datorate pentru lipsa de folosință a terenului este scadentă numai de la data punerii în întârziere a pârâtei ca efect al înregistrării acțiunii, iar pe de altă parte în prezent eliberarea terenului nu este posibilă pentru motivele expuse anterior.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor reprezentând lipsa de folosință a terenului au fost avute în vedere concluziile expertizei întocmite de expert tehnic judiciar, prin raportare la valoarea de piață a unui mp de teren închiriat în zona respectivă, lipsa de folosință fiind astfel de 1,5 euro/mp, iar raportat la întreaga suprafață de 4758 mp.
Pentru considerentele sus menționate în baza dispozițiilor art. 480,
481 și 998 Cod civil, acțiunea a fost admisă în parte .
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele SC P. P. S.
și SC P. S.
Pârâta SC P. P. S. prin apelul său, solicită admiterea apelului și modificarea în tot a hotărârii apelate în sensul respingerii acțiunii precizate a reclamantei-intimate.
În motivele sale de apel, pârâta arată că a semnat un contract de asociere în participațiune cu SC P. S. pentru o perioadă de 25 de ani, la care participă cu 98% atât la constituirea patrimoniului asocierii, finanțarea asocierii 100%, asigurarea personalului etc., iar SC P. S. constituie doar cu terenul aferent construcțiilor și drept urmare acestei participări ea beneficiază de 98% din beneficii și pierderi, iar SC P. S. participă cu 2% la beneficii și pierderi. Consideră ca ilegală intervenția instanței de judecată în stabilirea altei sume.
Menționează că SC P. S. este proprietara și a construcției speciale
(platforma betonată) care se află pe toată suprafața de teren ce nu este ocupată cu construcții. Aceste construcții definitive cât și construcțiile speciale au fost dobândite de către SC P. S. cu titlu legal, prin divizarea SC R. SA și apoi SC R.a SA. Intimata SC T. S. cunoștea această situație la momentul cumpărării asumându-și riscul anulării contractului de vânzare- cumpărare, acesta fiind încheiat cu disprețul prevederildor imperative ale legilor privatizării.
Precizează că își însușește motivele invocate de apelanta SC P. S.
Prin apelul său, pârâta SC P. S. solicită admiterea apelului și modificarea în tot a hotărârii apelate în sensul respingerii acțiunii precizate a reclamantei-intimate.
În motivele de apel se arată că intimata SC T. S. a formulat o acțiune pe care ulterior a precizat-o prin care a solicitat obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate, posesie și folosință terenul situat în B. M., Bd.B. nr.42 în suprafață de 4758 mp, înscris în CF 16786 B. M., nr.topo
2723/(...)/(...)/1/1 și 2708/991 și obligarea acesteia la plata sumei de 7.137 euro/lună cu titlu de despăgubiri, începând cu data de (...) și până la eliberarea și predarea efectivă a terenului.
Consideră sentința instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică învederând faptul că în urma divizării s-au înființat SC R. SA B. M. și SC R.A SA B. M., arătând că în urma acestei divizări au primit prin fostul patrimoniu al SC R. SA și apoi al SC R.A SA, construcțiile ce se găsesc pe terenul în cauză, construcții definitive, care au fundație sau sunt încastrate în beton.
Printr-un act S. R.-SA i-a cesionat toate drepturile si obligatiile ce rezulta din Hotararea Consiliului Judetean M. prin care s-a aprobat eliberarea Certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului aferent constructiilor. Aceasta cesiune s-a facut datorita faptului ca S. R.-SA B. M. se gasea in stare de insolventa la data eliberarii acestor certificate, si nemaiavand activitate nu a mai putut primi teren.
Apoi, prin anexa nr.5 la actul de divizare a S. R.-SA s-a prevazut ca pe langa supraedificate, S. R.A-SA sa primeasca si terenulaferent constructiilor, iar apoi S. R.A-SA s-a divizat si in urma divizarii acesteia s-a nascut S. P.-S., iar in urma divizarii S. R. A-
SA B. M., a cesionat mai departe toate drepturile si obligatiile ce rezulta din certificatul de atestare a dreptului de proprietate, inclusiv terenurile aferente supraedificatelor de pe acestea.
Precizează ca atat cu ocazia divizarii S. R.-SA B. M.,cat si cu ocazia divizarii S. R. A-SA B. M. s-au incheiat protocoale de divizare si predare- primire in care se specifica, ca noile societati preiau pe baza de bilant intreg patrimoniu ce se gaseste situat in anexa nr.5 la actul de divizare, in care este trecut si terenul aferent.
In urma acestor divizari si a actelor susmentionate, societatile ce au luat nastere prin divizarea succesiva a S. R.-SA si apoi a S. R.A- SA au intabulat terenurile si supraedificatele, urmand sa parcurga procedura prevazuta de legile privatizarii (art.32 din Legea 137/2002, art.142-14S, 290,
291 din Normele de aplicare a O. nr.881l997 si a L. nr.137/2002).
Intabularea s-a facut concomitent pe S. R.-SA, S. R. A-SA si S. P A.-S.
Ulterior, printr-o actiune s-a solicitat, de catre lichidatorul desemnat cu lichidarea S. R.-SA, anularea intabularilor si rectificarea CF-ului, actiune admisa, cu toate ca actele pe baza carora s-a efectuat intabularea nu au fost anulate niciodata, ele fiind si azi acte apte pentru intabulare.
Precizează că actualmente se află în proces cu lichidatorul S. R.-SA B.
M., a formulat o actiune în anularea intabularii efectuate pe S. R.-SA si rectificarea CF -ului in sensul ca S. roman sa ramana proprietar, actiune ce formeaza obiectul dosarului nr.12601l00/2010, aflat pe rol la T. M., pe considerentul ca S. R.-SA era in stare de insolventa la data eliberarii certificatului de atestare a proprietatii asupra terenului si, conform legilor in materie, nu era indreptatita la improprietarire .
Apelanta arată că practica Inaltei Cuti de C. si J. in aceasta materie este data prin D. nr.1238/2006, publicata in revista Dreptul nr.7, paj.292, care prevede ca: "In cazul societii comerciale care se privatizeaza, prima instanta a facut o corecta aplicare a art.32 alin 1 si 2 din Legea nr.99/1999 prin care s-a stabilit o procedura speciala de majorare a capitalului social cu valoarea ternurilor pentru care s-a eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate". "Aceasta procedura de majorare a capitalului social nu poate fi substituita prin alte modalitati sau criterii, fara a se retine incalcarea prevederilor lega le in materia privatizarii." Or, tocmai aceste prevederi legale au fost nesocotite de catre lichidator, iar prin vanzarea terenului aferent constructiilor noastre a creat o situatie confuza si nedorita, noi suntem proprietari de drept ai constructiilor iar intimata a fost facuta proprietara terenului.
Au fost incalcate de catre lichidator și prevederile art.130,
131,132,134,135,136,137 din Hotararea nr.577 din (...) (actualizata), privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O. nr.88/1997 privind privatizarea societatilor cornerciale, cu modificarile si completarile ulterioare si a L. nr.137/2002 privind unele norme privind accelerarea privatizarii.
Art.130 "Terenurile care alcatuiesc domeniul public al statului, sau al unei unitati administrativ teritoriale ... , se atribuie direct printr-un contract de concesiune societatilor comerciale privatizate sau care vor fi privatizate, care detin astfel de terenuri si daca acestea sunt strict necesare in vederea realizarii obiectului lor de activitate. C. se face fara intocmirea unui studiu de oportunitate sau caiet de sarcini si fara nici o forma de publicitate, prin negociere directa."
Art.131 "Administratorii societatii comerciale sunt obligati sa prezinte concedentului documentatia privind justificarea folosirii terenulu."
Art.136 "Concesionarea, potrivit art.32(1) alin 3 din Ordonanta de U., are ca obiect inclusiv utilizarea de catre concesionar a terenurilor, in limitele cerute de desfasurarea normala a activitatii potrivit obiectului sau de activitate ... "
Art.137 "Terenurile apartinand domeniului privat al statului sau al autoritatii administrativ teritoriale, care nu sunt concesionate se inchiriaza sau se vand societatilor comerciale care le detin, fara nici un fel de publicitate, prin negociere directa ... "
Din lecturarea articolelor de mai sus rezulta ca S. R.-SA nu avea cum sa intre in proprietatea terenurilor fiindca aceste terenuri nu îi erau necesare deoarece nu mai avea nici un obiect de activitate (art.130), pe terenurile in cauza noi ne desfasuram activitatea, si deci, numai noua ni se puteau concesiona (art.136) iar S. R.-SA nu avea cum sa vanda terenurile, in primul rand caci nu mai erau ale lui, iar in al doilea rand terenurile puteau fi vandute doar societatilor comerciale care le detin (or noi le detinem), prin negociere directa (art.137). De altfel, in domeniul privatizarii terenul urmeaza soarta constructiilor si nu invers. Deci si din acest punct de vedere lichidatorul a incalcat grosolan prevederile legale in materia privatizarii, contribuind din plin la situatia bizara din speță.Totodata arată că a promovat si o actiune civila prin care a solicitat sa se constate ca noi suntem proprietari asupra terenului aferent constructiilor, conform art.20 alin 2 si art. 15 din Legea nr.15/1990 si a protocolului de divizare si predare-primire incheiat in urma divizarii S. R.-SA in S. R. A-SA si altele, iar apoi prin A. aditional la protocolul de divizare, din (...) prin care ni s-a transmis si dreptul de proprietate asupra terenului aferent constructiilor in suprafat de
4.
Aceasta actiune a facut obiectul dos.nr.(...), care a fost suspendat in anul 2010 (art.36 din Legea nr.85/2006), solutie atacată cu recurs în dosarul nr.(...) de pe rolul CA C.
In repetate randuri a solicitat, in acest dosar, suspendarea cauzei pe motivul existentei pe rol a dosarelor nr.(...) si nr.(...), dar cererea a fost respinsa, cu toate ca apreciază ca se impunea suspendarea pana la clarificarea situatie juridice a terenului.
In alta ordine de idei critica sentinta si sub aspectul stabilirii, in mod nejustificta, sustine apelanta, a sumei de 7.137 Euro/luna drept despagubiri pentru folosirea terenului.
Consideră ca obligarea pârâtelor la plata chiriei pentru un teren ce îi apartine de drept, nu are nici un temei legal.
Pe langa terenul pe care sunt asezate supraedificatele, SC panteon S. este li proprietara constructiei speciale (paltforma betonata)
Or, tocmai aceasta platforma betonata a dus la stabilirea unei chirii astronomice la nivelul orasului B. M., asa cum rezulta din finalul expertizei efectuate în cauza.
Deliberând Curtea reține următoarele:
Reclamanta și-a întemeiat demersul său judiciar pe dispozițiile art.480, 481, 998 C.
Exercitând acțiunea a urmărit să obțină protecția dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu.
În esență, reclamanta a pretins pârâtelor să îi lase în deplină proprietate și posesie terenul situat administrativ în B. M. B-dul B. nr.42 însuprafață de 4758 mp înscris în CF 1. B. M. susținând că acestea îl dețin fără un titlu.
Totodată, a solicitat ca pârâtele să fie obligate la plata despăgubirilor reprezentând lipsa de folosință a imobilului începând cu data de 5 noiembrie
2008 și până la eliberarea efectivă a acestuia.
Reclamanta a relevat că prejudiciul cauzat ca urmare a lipsei de folosință a terenului se ridică la suma de 47.580 lei/lună.
Prima instanță a admis în parte acțiunea exercitată de reclamantă și a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 7137 euro/lună cu titlu de despăgubiri începând de la data de (...) și până la data pronunțării hotărârii 7 martie 2011.
T. a arătat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale întrucât la data la care reclamanta achiziționat imobilul în litigiu construcțiile amplasate pe acest teren existau și aparțineau de drept societății comerciale P. S., fiind evident că la momentul în care terenul a intrat în patrimoniul reclamantelor acesta nu era liber de sarcini, reclamanta nedobândind dreptul de folosință asupra terenului afectat de aceste construcții.
Cu toate acestea, prima instanță a recunoscut și confirmat dreptul pretins de reclamantă privind obligarea pârâtelor la plata unor despăgubiri datorate pentru lipsa de folosință a terenului, socotind că această obligație este scadentă numai de la data punerii în întârziere a pârâtelor ca efect al promovării acțiunii.
Dat fiind caracterul definitiv al acestor construcții și faptul că demolarea lor nu este posibilă în condițiile în care pârâta SC P. S. este proprietara acestora, prima instanță, a limitat intervalul pentru care despăgubirile au fost acordate până la momentul pronunțării hotărârii și anume, 7 martie 2011.
Cu privire la specificul acestui raport juridic litigios Curtea rețineurmătoarele :
Reclamanta a promovat o acțiune reală imobiliară din care a înțeles săvalorifice și să exercite un drept real purtând asupra unui imobil teren. Ea a pretins ca pârâtele să îi predea terenul afectat de construcțiile cu caracter definitiv care se află însă în proprietatea pârâtei SC P. S.
Acțiunea a îmbrăcat forma unei acțiuni petitorii prin care s-a solicitat instanței să stabilească în mod direct că reclamantul este titularul dreptului real de proprietate asupra terenului pe care se află edificate construcțiile aflate în proprietatea pârâtei SC P. S.
Dezlegarea raportului juridic litigios depinde de lămurirea în prealabil adouă chestiuni: 1) dacă reclamanta se bucură de toate prerogativele dreptului de proprietate despre care pretinde că la dobândit în urma unui proces de adjudecare, și 2 )dacă prin conduita sa proprietarul construcției edificate pe acest teren încalcă dreptul subiectiv de proprietate al reclamanteicauzându-i un prejudiciu material.
1) Fără îndoială că reclamanta a dobândit cu ocazia vânzării prin licitație publică terenul situat administrativ în B. M., B-dul B. nr.42. Terenul scos la vânzare era însă ocupat parțial de construcții cu caracter definitiv aflate în patrimoniul altor subiecte de drept. Prin urmare, reclamanta cunoștea la data dobândirii acestui teren problemele referitoare la conținutul juridic și limitele exercitării dreptului de proprietate. Ea avea reprezentarea clară a faptului că atributul folosinței (ius utendi și ius pruendi) terenului afectat de construcții revine altor persoane. La data adjudecării acestei construcții erau încorporate în teren resorturile prezumției de proprietate întemeiată pe relațiadintre bunul accesoriu (construcție) și bunul principal (teren) fiind în mod incontestabil înlăturate. Limitele materiale ale exercitării dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu erau în acest context clar trasate, proprietarul terenului neputând exercita atributele folosinței cu privire la terenul aferent construcțiilor.
2) Delictul și cvasidelictul sunt întotdeauna conduite umane prin care secauzează altei persoane un prejudiciu. Conduitele ilicite în planul răspunderii civile se obiectivează în acțiuni sau inacțiuni prin care se încalcă drepturile subictive sau interesele legitime ale altor persoane. Or, față de împrejurarea că reclamanta cunoștea care sunt limitele exercitării dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, nu se poate reține că prin conduita sa pârâtele ar încălca dreptul subiectiv de care reclamanta se prevalează. Comportamentul concret al pârâtelor nu s-a schimbat, după data la care reclamanta a adjudecat terenul în litigiu. Inconcret situația a rămas aceeași. Si înainte de vânzarea terenului construcțiile existau și erau utilizate de către pârâte. Prin urmare, pârâtele nu pot fi acuzate de comiterea unui declict sau a unui cvasidelict care să justifice angajarea răspunderii lor civile delictuale și implicit repararea prejudiciului pretins de reclamantă.
Reclamanta nu a dovedit că este o victimă în sensul definit de art.998 -
999 C. și nu a probat că pârâtele ar fi săvârșit un delict sau cvasidelict.
La data adjudecării dreptului de proprietate al SC T. S. asupraterenului în litigiu manifestarea exterioară a dreptului de proprietate al SC P. S. asupra construcției se realiza și prin acte materiale de folosință cu privire la terenul aferent construcțiilor și cel necesar pentru ca exploatarea construcțiilor să se realizeze în condiții de normalitate .
Obiectivarea drepturilor reale este tocmai posesia ca stare de fapt. Prinurmare actele materiale și actele juridice în care se obiectiva la acel moment dreptul subiectiv invocat de proprietara construcției edificate pe terenul în litigiu constituiau componente materiale ale aparenței unei superficii. Reclamanta avea repere care să permiteau nașterea unei prezumții puternice că între dreptul pe care tindea să-l dobândească și aparența sa în sens restrâns nu există o suprapunere reală. Pe baza obiectivării dreptului de proprietate asupra construcțiilor în acte materiale de stăpânire și asupra terenului în litigiu, exista la acea dată nu doar o aparență simplă și care ar fi putut fi ușor înlăturată prin evidențierea nonidentității dintre entitatea care a creat-o (SC P. S.) și adevăratul titular al dreptului ( persoana juridică de la care SC T. S. a dobândit terenul în litigiu), ci o aparență amplificată la nivelul unei anumite comunități și consolidată prin puterea ei de a induce în eroare , cu consecința sporii dificultății de a afla adevărul.
Cu alte cuvinte, reflexul intelectual al actelor materiale și al actelor juridice prin care SC P. S.- proprietară a construcției - exercita dreptul de folosință și asupra terenului era dificil de înlăturat.
Aparența amplificată a unei superficii care greva o parteînsemnată a terenului adjudecat ulterior de reclamantă putea nașteserioase îndoieli cu privire la aptitudinea titlului înstrăinătorului de atransmite plenitudinea prerogativelor dreptului de proprietate.
În consecință riscul evicțiunii pentru un dobânditor diligent și prudentera facil de sesizat. În calitate de proprietară a construcțiilor edificate pe teren SC P. S. și cel puțin la nivel aparent al unui dezmembrământ al dreptului de proprietate putea oricând „ pretinde"; să nu i se nesocotească dreptul de folosință asupra terenului pe care se află edificate aceste construcții, precum și asupra terenului necesar pentru ca exploatarea construcțiilor să se realizeze în condiții de normalitate .
Nu în cele din urmă,reclamantei îi revine obligația generală și negativă de a nu aduce atingere dreptului de proprietate al SC P. S. asupra construcțiilor edificate pe terenul în litigiu și care s-a constituit anterior titlului de care cea dintâi se prevalează .
Prin urmare, pârâta SC P. S. își poate exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra acestor construcții( care implică și dreptul de folosințăasupra terenului pe care se află edificate aceste construcții, precum și asupra terenului necesar pentru ca exploatarea construcțiilor să se realizeze în condiții de normalitate) , în mod direct și nemijlocit, fără concursul altei persoane, drepturile constituite în favoarea sa având deplină legitimitate și fiind în aceste condiții opozabile reclamantei.
Analiza subiectivă și obiectivă a comportamentului concret al pârâtelor ținând cont de condițiile concrete ale speței, a condus Curtea la concluzia că prin conduita lor, pârâtele nu încalcă vreun drept subiectiv sau vreun interes legitim al reclamantei.
Pentru aceste considerente, instanța de apel a apreciat că acțiunea petitorie exercitată de reclamantă nu este fondată.
Nefiind întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, tribunalul nu putea obliga pârâtele la plata unor despăgubiri, contradicția dintre elementele ce alcătuiesc silogismul judiciar al primei instanțe fiind evidentă.
Numai existența/confirmarea unui raport de răspundere civilă delictuală justifică recunoașterea dreptului de creanță invocat de persoana prejudiciată și obligarea persoanei răspunzătoare la repararea prejudiciului cauzat victimei urmare a comiterii unei fapte ilicite.
Or, T. nu a „validat"; statul de victimă al reclamantei, dar i-a recunoscut totuși dreptul de a fi despăgubită , deși nu confirmase raportul juridic obligațional.
Pentru aceste considerente , în baza prevederilor art. 296 C.proc.civ va admite apelul declarat de pârâtele SC P. P. și SC P. S. împotriva sentinței civile nr. 881 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o va schimbă în parte în sensul că va respinge cererea privind obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor și va menține restul dispozițiilor.
Culpa procesuală a intimatei fiind dovedită aceasta va fi obligată în temeiul art. 274 C.proc.civ. să plătească apelantei SC P. P. S. cheltuieli de judecată în sumă de 35008,15 lei .
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.
D E C I D E
Admite apelul declarat de pârâtele SC P. P. S. cu sediul în B. M.,B-dul B., nr.42, jud.M. și SC P. S. cu sediul în B. M., B-dul I. nr.2A/5 jud.M. împotriva sentinței civile nr. 881 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tibunalului M., pe care o schimbă în parte în sensul că respinge cererea privind obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor. Menține restul dispozițiilor.Obligă intimații-reclamanți să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 35008,15 lei în favoarea SC PP S.
D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
G.
S. AL H. G. A. N.
A. B.
5 ex. - (...)jud.fond.P. M.
| ← Decizia comercială nr. 53/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 4395/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
