Decizia comercială nr. 67/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL Dosar nr. (...)
DECIZIA C. NR. 67/2011
Ședința publică din 13 aprilie 2010
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: F. T. JUDECĂTOR A. C. GREFIER D. C.
S-a luat spre examinare apelul formulat de către reclamanții P. V.-B. și P. M.-D., împotriva Sentinței comerciale nr. 490 din 28 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta intimată SC B. A. V. I. G. SA, având ca obiect pretenții - despăgubiri.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
C.ea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție și dispozițiile Legii nr. 136/1995, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. C.ea, din oficiu, raportat la dispozițiile art. 137 C.pr.civ., art. 249, art. 252 C.pr.civ., invocă excepția perimării prezentei cauzei și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată. C.EA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.490 pronunțată la (...) în dosar nr.(...) al T.ui C. C. a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune și în consecință a fost respinsă ca prescrisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții P. V. B. și P. M. D. împotriva pârâtei S. B. A. V. I. G. S. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că apărările invocate de către reclamanți referitoare la o pretinsă incidentă în materie comercială a termenului general de prescripție de 3 ani, indiferent de natura raportului dintre părțile în litigiu, nu au nicio justificare legală, neputând fi așadar primite. Natura comercială a litigiului dedus judecății nu a făcut obiectul vreunei contestații în cauză și aceasta decurge din interpretarea coroborată a dispozițiilor art.3 pct.17, art.6 alin.1, art.56 și art.893 C.com., iar instanța a considerat că este competentă să soluționeze litigiul dedus judecății prin însăși judecarea acestuia. Față de natura comercială a raportului juridic dedus judecății, desigur sunt incidente dispozițiile art. 945 C.com. invocate de reclamanți pe cale de apărare față de excepția invocată de pârâtă. P. acestor dispoziții acțiunilederivând din actele care sunt comerciale, chiar numai pentru una din părți, se prescriu pentru toate părțile contractante, în conformitate cu dispozițiile legii comerciale, iar în conformitate cu art.947 C.com. prescripția ordinară în materie comercialã este de 10 ani în toate cazurile în care prin acest cod sau prin alte legi nu s-a stabilit o prescripție mai scurtă. Având în vedere faptul că dispozițiile cuprinse în Codul comercial nu reglementează termenul de prescripție în materia supusă analizei în cauza dedusă judecății, potrivit normei de trimitere, sunt incidente dispozițiile art.3 alin.2 din Decretul nr. 167/1958 conform cărora, prin derogare de la dispozițiile alineatului precedent, (potrivit căruia termenul prescripției este de 3 ani) în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripție este de 2 ani, în afara acelor raporturi ce izvorăsc din asigurările de persoane în care obligațiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare. Așadar, se observă că, în ceea ce privește raporturile dintre asigurat și asigurător, legiuitorul a instituit printr-o normă derogatorie de la norma generală care reglementează termenul general de prescripție, un termen special de 2 ani. Față de considerentele reținute, aplicarea în cauză a termenului general de prescripție, pretinsă de reclamanți, în raport cu reglementarea specială prevăzută de lege în materia asigurărilor, contravine principiului "specialia generalibus derogant";. În cauză se pune de asemenea problema momentului de la care începe curgerea termenului de prescripție, raporta la dispozițiile art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită. Sub acest aspect, instanța reține că potrivit art.4.4.3 din contractul părților (f.11), despăgubirea se plătește de către asigurător, la solicitarea asiguratului în maxim 15 zile lucrătoare, respectiv 30 de zile (în cazul producerii riscului de furt) de la depunerea ultimului document solicitat de asigurător. Față de reglementările expuse, rezultă că dreptul la acțiune în sens material s-a născut în favoarea reclamanților la expirarea celor 15 zile de la depunerea ultimului document solicitat de asigurător. Din cuprinsul dosarului de daună întocmit de către asigurător, instanța reține că ultimele documente din întreaga corespondență purtată de părți în vederea constituirii dosarului de daună, datează din august - septembrie 2006 (f.60-63), ultimul act, prin care însă nu se comunică asigurătorului vreun document necesar dosarului de daună, fiind datat (...), termen de la care a început să curgă termenul de 15 zile lucrătoare asumat conform clauzelor contractuale și față de care, dreptul reclamanților la acțiune în sens material a fost prescris la data înregistrării cererii de chemare în judecată, respective 25 iunie 2009. În fine, situația sub aspectul prescripției, ar fi aceeași chiar și în ipoteza în care termenul de 15 zile lucrătoare la expirarea căruia ar începe curgerea termenului de prescripție, s-ar raporta la data menționată de reprezentantul reclamanților, în ședința publică din data de (...), ca fiind data ultimului document transmis asigurătorului, respectiv 9 ianuarie 2007 (f.16), aceasta fiind data cea mai favorabilă reclamanților, în raport cu care s-ar putea eventual calcula termenul de prescripție. Din această perspectivă apărarea formulată de către reclamanți referitoare începerea curgerii termenului de prescripție de la data comunicării răspunsului de către C. de S. a A., respectiv 13 martie 2008 (f.57-58), nu poate produce efecte juridice întrucât, pe de o parte reclamanții nu au un raport contractual cu această instituție, iar pe de altă parte clauzele contractuale asumate sunt în sensul celor mai sus expuse și nu susțin în niciun caz ipoteza alegată de reclamanți, aceasta cu atât mai mult cu cât instituția sesizată este un organ de supraveghere a societăților având obiect de activitate în domeniul asigurărilor, a cărui sesizare este facultativă, însă oricum aceasta nu poate da naștere unor drepturi în favoarea uneia sau alteia dintre părțile în litigiu. Împotriva soluției au declarat apel reclamanții arătând momentul de la care curge termenul de prescripție coincide cu data la care s-a comunicat decizia de respingere de la plata despăgubirilor solicitate conform dosarului de daune. Nu se poate formula acțiune anterior răspunsului având credința că despăgubirile le vor fi acordate astfel că termenul începe să curgă de la primirea răspunsului (...). Despre refuz de plată au aflat prin adresa nr.VII/2008 comunicată la (...) având credința că vor fi acordate despăgubirile acesta fiind indusă de faptul că adresa nr.9550/2006 s-au solicitat a fi depusă documentația necesară efectuării plății în urma evenimentului asigurat, care a fost apoi redusă și ca atare în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.7 alin.2 din Decretul nr.167/1958. Referitor la întreruperea termenului de prescripție se arată că potrivit art.16 din decretul amintit „prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția. Recunoașterea la care se referă textul trebuie să fie neîndoielnică dar ea poate fi atât expresă cât și tacită. Astfel că recunoașterea datoriei chiar implică în cazul de față reprezentat de solicitarea din partea pârâtei a depunerii documentației în vederea întocmirii dosarului de daună care are ca efect întreruperea cursului prescripției. Recunoașterea datoriei de către pârâtă i-a îndreptățit să creadă că executarea se face de bună voie fără a fi necesar să procedeze la acționarea în judecată a acesteia. Față de cele invocate la data de (...) în considerarea că părțile nu au cerut judecarea în lipsă și astfel sunt incidente dispozițiile art.242 C.pr.civ C.ea a dispus suspendarea pricinii și trimiterea cauzei spre păstrare la arhivă până la o nouă stăruință. La data de (...) din oficiu C.ea în baza art.137 C.pr.civ. coroborat cu art.248, 259 C.pr.civ. a invocat excepția perimării apreciată ca întemeiată. Astfel se reține că potrivit art.248 alin.1 C.pr.civ. orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs se perimă de drept chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. P. alin.3 al aceluiași articol în materie comercială termenul de perimare este de șase luni. Conform art.2521 (1) perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate. În cauză se reține că acțiunea a fost suspendată în temeiul art.242 pct.2 C.pr.civ. la (...), iar de la această dată reclamanta avea la dispoziție un termen de șase luni pentru a solicita repunerea pe rol a prezentei cauze. Nefiind îndeplinit nici un act de procedură în termenul legal stabilit C.ea va admite excepția invocată din oficiu și va constata perimat apelul. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Constată perimat apelul declarat de P. V. B. cu domiciliul ales la C. A. M. P. cu sediul în C.-N. str. S. A. nr.148, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 490 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședința publică din 13 aprilie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER F. T. A. C. D. C. Red.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.N. K.
| ← Decizia comercială nr. 626/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 528/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
