Decizia comercială nr. 14/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 14/2011
Ședința din 25 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : C. I. JUDECĂTOR : A. - I. A. G. : V. D.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta SC V. T. L. S., împotriva sentinței civile nr. 3052 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu SC A. Ț. A. SA-S. B. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu 3416,77 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de (...) s-a înregistrat la dosar din partea apelantei un înscris, trimis prin fax, prin care s- a solicitat admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să soluționeze apelul potrivit art. 131 și art. 282 C.pr.civ. În baza actelor și a probelor de la dosar apreciază că, prezenta cauză este în sare de judecată și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 3052 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. Ț. A. SA B. prin S. B. M., împotriva pârâtei SC V. T. L. SA V. de Sus, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 63.518,88 E., echivalent în lei la data plății, precum și 6816 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că potrivit art. 112 pct. 4 Cod procedură civilă cererea de chemare în judecată trebuie să conțină arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Invocarea unui temei de drept eronat nu poate influența justa soluționare a cauzei, deoarece instanța este aceea care stabilește cadrul legal și procesual în raport de pretențiile formulate. T. a admis punctul de vedere exprimat de pârâtă, în sensul că nu suntem în prezența unei plăți nedatorate, întemeiată pe dispozițiile art. 1092 Cod civil și nici a unei îmbogățiri fără justă cauză întemeiată pe art. 992 și 994 Cod civil. Este necontestat faptul că reclamanta a plătit pârâtei, urmare a cererii de despăgubiri formulată de aceasta la (...), despăgubiri în sumă totală de 91.822,27 E.. Plata s-a făcut în temeiul unor contracte de asigurare legal încheiate, situație în care reclamanta nu poate pretinde în mod întemeiat că a plătit ceea ce datora, pentru a putea fi aplicabile prevederile art. 1092 Cod civil. Nici despre pârâtă nu se poate susține că a primit de la reclamantă o suma care nu-i era datorată sau că ar fi fost în eroare, respectiv de rea credință, când a încasat despăgubirile de la reclamantă pentru a fi aplicabile prevederile art. 992 și 994 Cod civil. Eroarea, buna sau reaua credință ar putea fi analizate eventual, în raport cu asigurătorul german, care i-a plătit chiar pârâtei suma de 63.518,88 E., după ce în prealabil pentru același accident pârâta încasase deja 91.822,27 E. la (...). Plata sumei de 63.518,82 E. a fost făcută către pârâtă la (...). În cererile de despăgubire din (...) pârâta s-a obligat textual că „ nu voi pretinde despăgubiri pentru accidentul din (...) de la o altă societate de asigurări sau persoana vinovată și că nu urmează să avizeze această daună la altă societate de asigurări. Pârâta și-a încălcat obligațiile asumate mai sus deoarece ea a încasat despăgubiri și de la asiguratorul german la nivelul sumei pretinse în acțiune. Demersurile reclamantei pentru încasarea despăgubirilor de la un alt asigurator decât reclamanta constituie o faptă cauzatoare de prejudiciu, în sensul celor reglementate de art. 998 Cod civil, care atrage obligarea la plată a pârâtei, deoarece prin activitatea sa ilicită a pus reclamanta în situația de a nu putea formula acțiune în regres împotriva persoanei vinovate de accident și a asiguratorului acestuia, în condițiile în care este unanim acceptat că nu conducătorul mașinii avariate a fost vinovat de producerea accidentului. Împotriva acestei sentințe a declarat apel SC V. T. L. S. solicitândadmiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemareîn judecată. În motivarea apelului a arătat că soluția este eronată pentru că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.992-994 C.civ., art.26 lit.m și art.84 din Anexa nr.I - Condițiile generale la polițele de asigurare tip buchet, art.1092 C.civ., precum și art.22, respectiv 26 din L. nr.136/1995. Instanța a concluzionat că invocarea unui temei de drept eronat nu poate influența justa soluționare a cauzei, deoarece cadrul legal și procesual este stabilit de instanță în raport de pretențiile formulate. In considerarea acestui principiu a reținut faptul că reclamanta a achitat pârâtei despăgubirea în sumă de 91.822,27 E. în temeiul contractului de asigurare și cu toate că prin cererea de despăgubire adresată reclamantei la data de (...), pârâta s-a obligat să nu avizeze dauna la o altă societate de asigurări și să nu pretindă despăgubiri de la un alt asigurator sau de la persoana vinovată de producerea accidentului, pentru același accident a mai încasat suma de 63.518,82 E. de la asiguratorul german. Prima instanță a stabilit faptul că eroarea, buna sau reaua credință a părților ar putea fi analizată eventual în raport cu asiguratorul german, dar, în temeiul dispozițiilor art.998 C.civ. a concluzionat că fapta pârâtei este cauzatoare de prejudicii și a admis acțiunea. Consideră că cele două răspunderi, contractuală și delictuală nu pot coexista și chiar dacă ar fi compatibile, reclamanta nu a dovedit că sunt îndeplinite cerințele nici uneia dintre ele, după cum nu sunt îndeplinite nici condițiile exercitării acțiunii în regres, astfel cum poate fi calificată acțiunea reclamantei. Sub aspectul răspunderii civile contractuale: reclamanta s-a obligat la plata despăgubirii în cazul producerii riscului asigurat, riscul a existat, pârâtaa solicitat plata și a încasat despăgubirea cuvenită. Incasarea unei despăgubiri de la asiguratorul german nu induce automat culpa pârâtei pentru că, nu s-a dovedit faptul că aceste despăgubiri nu i se cuveneau și nici faptul că reclamanta ar fi încercat recuperarea sumelor de la persoana vinovată sau de la asiguratorul german și că demersul ar fi eșuat. Prin urmare, reclamanta nu a dovedit existența unui prejudiciu și îndreptățirea de a-l recupera printr-o acțiune în regres. Sub aspectul răspunderii civile delictuale arată că nu este dovedită culpa pârâtei, prejudiciul reclamantei și nici raportul de cauzalitate dintre fapta culpabilă și prejudiciul cauzat printr-o asemenea faptă. Sub aspectul temeiniciei acțiunii în regres arată că dispozițiile art.22 din L. nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în R. stabilesc cadrul legal al unei acțiuni în regres și anume, text reprodus : în limitele indemnizației plătite, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei ( sublinierea ne aparține), cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule și împotriva asiguratorului de răspundere civilă, (sublinierea ne aparține) în limitele obligației acestuia conform art.54 alin. 2 și 3. Prin urmare, textul legii stabilește cadrul procesual al unei acțiuni de natura celei deduse judecății și anume: a.) reclamantul - în persoana asiguratorului care a plătit despăgubirea și b.) pârâți - persoana vinovată de producerea accidentului (în cazul dat conducătorul auto din vina căruia s-a produs accidentul), respectiv societatea al cărei asigurat de răspundere civilă auto a fost conducătorul auto vinovat de producerea accidentului și implicit a pagubei. Câtă vreme reclamanta nu a putut face dovada că a înregistrat un prejudiciu rezultând din refuzul persoanei vinovate de producerea accidentului sau a asiguratorului acestuia de a restitui despăgubirea, acțiunea este neîntemeiată, iar soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală. SC A. Ț. A. SA B. prin întâmpinare (f.8-10) a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nelegal. Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate și având învedere dispozițiile legale incidente Curtea constată următoarele: Prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamanta intimată SC A. T. A. SA și a obligat pârâta apelantă SC V. T. L. S. la plata sumei de 63.518,88 E., echivalentul în lei la data plății, reținându-se că pârâta a încălcat obligațiile asumate prin contractul de asigurare întrucât prin încasarea despăgubirilor în cuantumul la care a fost obligată și de la o altă societate de asigurări, reclamanta s-a aflat în situația formulării unei acțiuni în regres împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului din data de (...), sens în care s-a săvârșit o faptă cauzatoare de prejudiciu în sensul celor reglementate de prevederile art.998 C.civ. Soluția pronunțată de prima instanță s-a fundamentat în mod corect pe temeiul răspunderii civile delictuale în raport de starea de fapt prezentată astfel: la data de (...) pârâta apelantă SC V. T. L. S. beneficiara unei polițe de asigurare C. nr. 0357009 din (...) și nr. 0357010 din aceeași dată încheiată cu SC A. T. ASIGURASI SA B. a avizat asiguratorul cu privire la producerea unui accident rutier la data de (...) ce a avut loc în Germania unde ansamblul compus din cap tractor marca DAF cu nr.de înmatriculare (...) și semiremorca marca Kogel cu nr.de înmatriculare (...) au fost avariate ca urmare apătrunderii unui alt autoturism pe contrasens și intrării în coliziune cu ansamblul auto condus regulamentar de numitul C. G. Ca urmare asiguratorul a achitat în baza dosarului de daună casco nr. 07/008/K și având în vedere cererile de despăgubire formulate de pârâtă la data de (...) suma de 91.822,27 E. cu titlu de despăgubiri suferite ca urmare a producerii accidentului rutier. Ulterior despăgubirii pârâtei, în vederea valorificării dreptului de regres al asiguratorului pentru acest eveniment, în temeiul prevederilor art.22 din L. nr. 136/1995 și art.84 din anexa I - condiții generale la polițele de asigurare încheiate cu pârâta, s-a formulat cerere de despăgubire împotriva asiguratorului RCA al autovehiculului vinovat de producerea accidentului (marca DODGE VAIPER cu nr. SR-M2). Prin urmare asiguratorul german RCA prin adresa emisă la data de (...) a comunicat faptul că pârâta apelantă SC V. T. L. S. a fost despăgubită și de către acesta ca urmare a solicitărilor de despăgubire și prin urmare responsabilitatea sa în calitate de asigurator RCA al autovehiculului vinovat de producerea accidentului a încetat prin plata despăgubirilor către persoana prejudiciată. Cuantumul total al despăgubirilor acordate de asiguratorul german s-a ridicat la suma de 63518,88 E. pentru ansamblul compus din cap tractor marca DAF și semiremorca marca Kogel și respectiv suma de 5710 E. cu titlu de costuri de tractare, taxă de staționare, costuri de păstrare ansamblu cap tractor și semiremorcă. De altfel faptul achitării despăgubirilor de către asiguratorul german este recunoscut de însăși apelanta cât și din extrasele de cont depuse de către aceasta. În concluzie, în condițiile în care asiguratorul RCA german a achitat cu titlu de despăgubire prejudiciul cauzat apelantei, obligația sa de plată și despăgubire pentru aceste bunuri a încetat. Pornind de la cele arătate Curtea reține că în fapt pârâta apelantă și-a încălcat obligațiile contractuale stabilite prin dispozițiile art.26 lit.m din Anexa nr.I - condiții generale la polițele de asigurare încheiate, care îi impuneau conservarea dreptului de regres al asiguratorului împotriva persoanelor vinovate prin producerea daunei deoarece prin plata de către asiguratorul german către pârâtă a sumei de 63518,88 E., reclamanta nu-și mai poate valorifica în mod real dreptul său de regres. Nu este de ignorat faptul că pârâta și-a asumat obligația de a nu aviza și a nu solicita alte despăgubiri pentru acest eveniment de la persoana vinovată de producerea pagubei sau de la asiguratorul acesteia, cerință contractuală menită să conserve dreptul de regres al reclamantei intimate și asumată de aceasta în conformitate cu prevederile art.2 din L. nr. 136/1995. În concluzie pârâta apelantă prin conduita sa aceea de a solicita și încasa despăgubiri și de la asiguratorul RCA german ca urmare a accidentului rutier din data de (...), deși a fost despăgubită pentru aceeași pagubă și de către reclamantă, a încălcat condițiile contractului de asigurare încheiat cu reclamanta prin imposibilitatea exercitării de către aceasta din urmă a dreptului său de regres cu privire la dauna produsă, motiv pentru care instanța reține că în sarcina pârâtei apelante în mod întemeiat prima instanță a reținut condițiile civile contractuale pentru suma de 63.518,88 E.. Prin urmare în mod întemeiat în raport de prevederile art.969, art.998 C.civ. rap. la art.2, 22, 29 din L. nr. 136/1995 și respectiv art.26 lit.m, art.84 din Anexa nr.I - condiții generale la polițele de asigurare, pârâta a fost obligată la echivalentul în lei a sumei de 63.518,88 E.. Față de considerentele mai sus expuse în temeiul dispozițiilor art. 296 C.proc.civ. apelul formulat de pârâta SAC V. T. L. S. urmează a fi respins ca neîntemeiat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge apelul declarat de SC V. T. L. S. în contradictoriu cu SC A. Ț. A. SA - S. B. M. având ca obiect sentința comercială 3052/(...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...). Respinge cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică azi 25 ianuarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTOR G. I. C. A. A. I. D. V. Red.CI Dact.SzM/4ex. (...)
| ← Decizia comercială nr. 4335/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 2484/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
