Sentința comercială nr. 222/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A C.,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA C. NR. 222/2011
Ședința ta de 08 N. 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta SC W. T. S., împotriva sentinței comerciale nr. 3643 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâții S. O. I. și S. D. M., având ca obiect - rezoluțiune contract.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) apelanta-reclamantă a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C.EA
Prin sentința comercială nr. 3643 din (...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților S. O. I. și S. D.
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta
SC W. T. S. în contradictoriu cu pârâții S. O. I. și S. D.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la data de (...), reclamanta SC W. T. S., în calitate de promitentă-cumpărătoare, s-a obligat să cumpere imobilul situat în C.-N., str. L. R. nr.9, imobil care se construiește în baza autorizației de construire nr. 1687/(...) eliberată de P. mun. C.-N. pe terenul înscris în CF 1. C., nr. cadastral 22669/1/1, iar pârâții S. O. I. și S. D. s-au obligat, în calitate de promitenți-vânzători, să vândă acest imobil (f.25-26). Prețul vânzării a fost stabilit, conform art. 3 din contract, la suma de 225.000 euro, din care suma de 112.500 euro trebuia achitată cu titlu de avans până la data de (...), iar restul prețului trebuia achitat în termen de 5 zile de la recepția fără obiecțiuni a bunului.
Conform art. 5.3 din contract, termenul de execuție a lucrărilor a fost prevăzut a se încheia până în ultima zi a lunii decembrie 2007, putându-se acorda un termen de grație de 2 luni. P.rea imobilului trebuia să se realizeze în termen de 15 zile de la recepția fără obiecțiuni sau de la recepția după remedierea defecțiunilor, dar anterior încasării diferenței de preț.
La data de (...) între pârâții S. O. I. și S. D., în calitate de vânzători, și
SC B. C. S., în calitate de cumpărător, se încheie contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1340/2008 de notarul public I. R. având ca obiect vânzarea unor terenuri, precum și a construcțiilor care se aflau în curs de edificare pe aceste terenuri conform autorizației de construire nr.
1687/(...) eliberată de P. mun. C.-N.(f. 38-40). Atât pârâții, cât și reclamanta au fost de acord asupra faptului că obiect al acestui contract de vânzare cumpărare l-a format și terenul și construcția aflată în curs de edificare care a format obiectul antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între părți la data de (...).
În lipsa unei intenții clare și neîndoielnice de a nova, tribunalul a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada stingerii prin novație a obligațiilor născute în sarcina pârâților prin antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la data de (...).
Fiind în prezența unei delegații imperfecte, obligațiile asumate de pârâți prin antecontractul de vânzare cumpărare încheiat cu reclamanta nu s-au stins, aceșția răspunzând în continuare de executarea acestor obligații, motiv pentru aceștia au calitate procesuală în cauză, excepția invocată a fost respinsă.
În cazul rezoluțiunii judiciare, pe lângă condițiile referitoare la îndeplinirea de către creditor a propriilor obligații și neexecutarea culpabilă a obligațiilor din partea celeilalte părți contractante, este necesară și punerea în întârziere a debitorului obligației neexecutate.
Deoarece nu sunt îndeplinite condițiile rezoluțiunii contractului, astfel cum acestea rezultă din prevederile art. 1020 C., instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de rezoluțiune a antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la data de (...).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC W. T. S. solicitând instanței:
I. să admită prezentul apel, să schimbe în totalitate sentința atacată, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată ca fiind întemeiată.
II. să dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare- cumpărare a unui bun viitor, încheiat la data de (...), între apelantă și pârâții-intimați, ca urmare a neexecutării de către aceștia a obligațiilor contractuale asumate, cu consecința repunerii părților în situația anterioară.
III. să oblige intimații la restituirea în favoarea apelantei a sumei de 178.178 euro, în lei la cursul BNR din ziua plății, reprezentând atât suma achitată de către apelantă cu titlul de avans, cât și tranșa stabilită conform actului adițional încheiat la data de (...). iv. să oblige intimații la plata daunelor-interese compensatorii:
1) în cuantum de 42.913 euro, echivalentul a 184.096 lei, daune calculate - la cursul BNR din data de (...) " sub forma dobânzii legale, conform OG 9/2000 și a dispozițiilor legale incidente, până la data introducerii cererii de chemare în judecată.
2) în cuantum de 6.615 euro, echivalentul a 28.113 lei, daune calculate la cursul BNR din data de (...), sub forma dobânzii legale, până la data formulării prezentului apel, cu respectarea art.294 alin.2 C. (fiind dobânzi ivite după darea hotărârii primei instanțe).
3) precum și la plata daunelor-interese compensatorii calculate de la data formulării prezentului apel și până la data restituirii sumelor indicate la petitul iii, cu cheltuieli de judecată.
Consideră sentința comercială nr.3643/2011 temeinică în ceea ce privește următoarele aspecte:
• intimații au calitate procesuală pasivă, raportat la faptul că
"obligațiile asumate de pârâți prin antecontractul de vânzare-cumpărareîncheiat cu reclamanta nu s-au stins, aceștia răspunzând în continuare în executarea acestor obligații, motiv pentru care aceștia au calitate procesuală în cauză, excepția invocată urmând a fi respinsă"",
• suntem în prezența unei delegații imperfecte (și nu perfecte, astfel cum au susținut pârâții) care a intervenit între intimați și S. B. C. S. În acest mod, debitorul inițial - pârâții - nu este descărcat de obligația sa față de delegatar, respectiv față de reclamanta S. W. T. S., iar aceasta poate urmări pe oricare dintre debitori, respectiv pe cel inițial sau pe cel care s-a obligat alături de primul debitor"
Raportat la condițiile rezoluțiunii judiciare, consideră că se impune analizarea acestora raportat la poziția exprimată de către instanța de fond, acesta fiind și singurul aspect pentru care acțiunea formulată de reclamantă a fost considerată ca neîntemeiată.
Instanța de fond nu indică nici un text de lege din care să rezulte necesitatea punerii În Întârziere a debitorului, În materie comercială ca și condiție de bază a pronunțării rezoluțiunii judiciare.
Din analiza temeinică a mai multor spete similare, având ca și punct de interes condițiile pronunțării rezoluțiunii unui contract comercial sau fie chiar și civil, reies cu claritate doar următoarele aspecte:
1. Punerea în întârziere nu este o condiție pentru rezoluțiunea judiciară a unei convenții comerciale,
Însăși CURTEA DE APEL CLUJ, prin două decizii pronunțate în apel, a arătat că În mod unanim sunt recunoscute doar două condiții ce trebuie Îndeplinite pentru a se putea pronunța rezoluțiunea pe cale judiciară:
- acțiunea poate fi introdusă numai de partea care a executat obligațiile (sau se declară gata să o facă) și
- pârâta să nu-și fi executat din culpa sa obligațiile ce îi incumbă.
Această orientare se regăsește În cuprinsul Deciziei Civile nr.199/2009 (cu precădere, fila 6), decizie anexată prezentului script.
Mai mult decât atât, printr-o altă decizie pronunțată de Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a CURȚII DE APEL C. -
Decizia civilă nr.123/2009 - se specifică În mod expres faptul că "În raporturile comerciale. nu este necesară punerea în întârziere a debitorului. întrucât acesta este conform art.43 cod comercial de drept pus În Întârziere din ziua scadenței".
Așadar, se reiterează practic cele două condiții esențiale - dovedite de către reclamanta-apelantă în cadrul judecării în fond a cauzei - pentru intervenția rezoluțiunii, respectiv: neexecutarea de către una din părți a obligațiilor contractuale și culpa în neexecutare.
În același sens s-a pronunțat și ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Secția comercială, decizia nr.1341 din 3 aprilie 2008 - care a arătat faptul că "În materie comercială. pentru a opera instituția rezoluțiunii se cer a fi Întrunite două condiții de admisibilitate; una din părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin, neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a Îndeplinit obligația ", nefiind nici măcar indicată condiția privind punerea în întârziere a debitorului, deși obligația considerată neexecutată în litigiul soluționat irevocabil de Î. C.e nu era o obligație bănească, ci o obligație de instalare a produselor vândute.
Prin urmare, pentru a putea pronunța rezoluțiunea judiciară a antecontractului de vânzare-cumpărare, Î. Î. reclamanta-apelantă și intimați la data de (...), instanța de fond trebuia să constate îndeplinite cele două condiții privind:
- neexecutarea obligației de finalizare a lucrărilor de construire a imobilului-apartament de către intimați, precum și
- culpa acestora, având în vedere și faptul că obligațiile neexecutate reprezintă obligații de rezultat ce au fost expres prevăzute În contract și pentru care culpa este prezumată.
Întrucât instanța de fond a considerat că acțiunea reclamantei nu se circumscrie art.43 Cod comercial, a respins cererea formulată ca neîntemeiată.
Având în vedere toate cele arătate mai sus, se raliază opiniei jurisprudențiale exprimate de cele două instanțe, conform cărora pentru a admite o cerere bazată pe dispozițiile art.1020 Cod civil, sunt necesare doar două condiții, printre care nu se regăsesc si aceea privind punerea În
Întârziere a pârâtului!!
2. PUNEREA ÎN ÎNTÂRZIERE este o condiție pentru acordarea de daune interese.
Urmând orientarea doctrinară de specialitate, punerea În Întârziere este o condiție necesară pentru obligarea la plata de daune-interese, fie ele compensatorii sau moratorii, În funcție de specificul contractual si nu este nicidecum o condiție de pronunțare a rezoluțiunii.
Astfel, solicitarea de obligare la plata de daune-interese trebuie raportată la o punere în întârziere a debitorului obligației neexecutate, dacă prin contract nu a fost stipulat vreun pact comisoriu care să excludă obligativitatea punerii în întârziere.
În speță dedusă judecății, reclamanta-apelantă a urmat regulile prevăzute de C. comercial, coroborând așadar dispozițiile art.1084 Cod civil, care o Îndreptățește să solicite daune-interese cu cele prevăzute de art.43
Cod comercial și a calculat daune-interese compensatorii sub forma dobânzii legale de la data expirării tuturor termenelor convenite contractual În favoarea intimaților.
Așadar, pârâții - debitori ai obligației neexecutate -sunt de drept puși în întârziere, conform art.56 Cod comercial, raportat la art.1079 alin.2 pct.1
Cod civil.
În susținerea celor arătate cu privire la punerea în întârziere, depune anexat o Decizie a Înaltei Curți nr.892/(...)s, pronunțată în materie civilă care indică în mod clar, necesitatea punerii în întârziere a debitorilor - părți în convențiile civile - pentru a se putea solicita daune-interese. Întrucât antecontractul a cărui rezoluțiune am solicitat-o este comercial, obiectul litigiului atrăgând astfel și competența T. C. ca instanță de fond, intimații sunt de drept puși în întârziere de la data la care toate termenele convenite contractual au expirat fără ca aceștia să execute obligațiile stabilite în sarcina lor.
Deși susținerile cu privire la inutilitatea punerii în întârziere a intimaților au fost pe deplin dovedite prin cele prezentate anterior, reclamanta-apelantă a îndeplinit chiar si procedura punerii în întârziere a intimaților, fapt pe deplin ignorat de către instanța de fond.
Astfel, la data de 10 decembrie 2011, printr-o notificare adresată prin executorul judecătoresc de la domiciliul intimaților - S. A. D. și O. A. -, reclamanta a notificat pârâților-intimați intenția de a rezoluționa antecontractul de vânzare-cumpărare, punându-le În vedere să restituie la data de 16 decembrie 2010 sumele primite de la reclamantă.
Mai mult, a indicat toate dispozițiile contractuale încălcate de către intimați, precum și depășirea termenelor de grație stabilite de comun acord.
Această notificare s-a circumscris și respectării de către reclamantă a clauzei contractuale cuprinse În art. 7.3.2., care prevedea atât un pact comisoriu de grad III, cât și obligativitatea notificării prin executor În cazul În care cel care a respectat obligațiile Își manifestă opțiunea de a rezoluționa antecontractul.
Pentru a îndeplini și celelalte dispoziții imperative în materie comercială, odată cu notificarea cu rol de punere în întârziere a intimaților, reclamanta a comunicat acestora și convocarea la conciliere directă, întemeiată pe dispozițiile art.720 ind. 1 C. pentru data de 28 decembrie
2010.
Era singurul aspect cu privire la care pârâții puteau fi puși în întârziere deoarece rezidă din opțiunea contractuală a reclamantei de a alege rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, cu efectele contractuale și legale de rigoare.
Despre existența acestei notificări, reclamanta a făcut mențiune:
• odată cu depunerea cererii de chemare În judecată, o copie a notificării de punere în întârziere și o dovadă de comunicare a acesteia fiind depuse la dosarul cauzei;
• prin concluziile scrise depuse la dosarul de fond la data de 27 mai 2011, unde, În cuprinsul filei 3, a indicat faptul că data de 9 decembrie
2010 reprezintă data notificării prin executor judecătoresc a opțiunii de rezoluțiune a antecontractului de vânzare-cumpărare.
În consecință, pârâții-intimați debitori ai obligației neexecutate de finalizare a construcției - au fost puși În Întârziere conform dispozițiilor art.l079 C.!!!
Astfel, chiar dacă am accepta că art.43 cod comercial nu este aplicabil
și în litigiul dedus judecății, instanța de apel nu poate respinge cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată pentru neîndeplinirea condiției de punere în întârziere.
Înscrisul doveditor a fost depus la dosarul cauzei odată cu cererea de chemare În judecată iar prin scriptul depus în condițiile art. 146 C.pr.civ., notificare privind opțiunea de rezoluțiune - punerea în întârziere a intimaților - a fost adusă la cunoștința instanței de fond, dar care respingând acțiunea reclamantei a lipsit de eficiență Î. ansamblul probator administrat, neanalizând Înscrisurile depuse cu respectarea art.167 alin. l C.pr.civ.
Ca și un element final de circumstanțiere a sentimentului de descumpănire care o Încearcă În lecturarea sentinței și spre evidențierea absurdului motivării instanței de fond, Î. să învedereze că intimații nu au formulat nici măcar o singură apărare În care să solicite respingerea acțiunii pentru motivele arătate de către instanță, fapt ce o conduce la concluzia că nici măcar aceștia nu consideră Întemeiată părerea acesteia.
În drept s-au invocat prevederile: art.282 și urm. C., precum și toate celelalte temeiuri legale invocate În prezentul script.
Pârâții intimați S. O.-I. și S. D. M. au formulat întâmpinare prin care solicită să se respingă apelul declarat de reclamanta apelantă S. W. T. S. împotriva S. nr. 3643/2011 pronunțată în prezentul dosar de către Tribunalul Comercial Cluj, sentință pe care solicită a o menține ca temeinică și legală, pentru următoarele considerente:
Pe cale de excepție, raportat la cererea formulată de reclamanta apelantă, înțelege să invoce:
1. Excepția lipsei procedurii prealabile raportat la lipsa procedurii de conciliere prealabilă prevăzută de art. 720 ind. 1 C.p.c., solicitând să se respingă cererea formulată ca inadmisibilă
2. excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, solicitând să se respingă cererea formulată de reclamanta apelantă S. W. T. S. ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, solicită să se mențină hotărârea atacată și să se respingă cererea formulată de S. W. T. S. ca fiind nelegală și netemeinică. în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii formulate, raportat la lipsa procedurii prealabile prevăzută de art. 720 ind. 1 C.p.c., solicită ca reanalizând cauza sub acest aspect să se observe că dezlegarea dată de instanța de fond excepției invocate este greșită și în consecință să se admită excepția formulată.
În acest sens, solicită instanței a observa că în concret, instanța de fond a greșit atât în ceea ce privește aplicarea în cauză sub acest aspect a prev. art. 105 alin.2 C.p.c. cât și în ceea ce privește modul de aplicarea al prevederilor legale arătate.
Astfel, pe de o parte, apreciază că instanța de fond era ținută să dezlege cauza sub aspectul existentei procedurii concilierii prealabile raportat la prev. art. 109 alin. 2 C.p.c. si nu raportat la prev. art. 105 alin. 2.
Ca stare de fapt, solicită a observa că cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar a fost înregistrată pe rolul instanțelor de judecată anterior încheierii procesului verbal de conciliere directă și respectiv anterior împlinirii a 30 de zile de la data la care pârâții au primit convocarea la conciliere. În acest sens, solicită a observa că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței în data de (...), în timp ce procesul verbal de conciliere directă s-a încheiat la data de (...).
În ceea ce privește sancțiunea lipsei procedurii prealabile sau a realizării acesteia după înregistrarea cererii de chemare în judecată, atât literatura de specialitate cât și practica instanțelor de judecată este unanimă în a aprecia că "neefectuarea procedurii obligatorii de conciliere constituie un fine de neprimire a acțiunii". Prin urmare, acțiunea reclamantelor nu poate fi înregistrată pe rolul instanței, în lipsa dovezii realizării sau încercării de realizare a procedurii concilierii.
Pe de altă parte, în ceea ce privește nerespectarea termenelor prevăzute de art. 720 ind. 1 C.p.c., apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut aplicabilitatea prev. art. 105 alin. 2 C.p.c. însă în mod greșit a aplicat prevederile legale.
Astfel, așa cum a arătat, în mod realist pârâților li s-a cauzat un prejudiciu prin nesocotirea acestor termene întrucât pe de o parte au fost în postura de a nu-și putea pregăti apărarea, poziția procesuală, probele și a pretențiilor pârâților raportat la pretențiile reclamantei.
Astfel, solicită a observa pe de o parte faptul că întreaga procedură s-a derulat în perioada sărbătorilor - vacanțe lor de iarnă, pârâții fiind nevoiți să își întrerupă o vacanță planificată cu foarte mult timp în urmă pentru a putea răspunde și a se întâlni în data de (...) cu reprezentanții reclamantei.
Acest fapt în sine făcea dificilă pregătirea apărării, a poziției procesuale, a probelor și a pretențiilor pârâților, prezentarea situației juridice și de fapt a imobilelor și a derulării contractului raportat la contractul de cesiune notificat reclamantei și la faptul că în respectiva perioadă era dificil de organizat o întâlnire cu reprezentantul S. B. C. S., întâlnire la care să avem parte și de asistență juridică astfel încât să putemprezenta reclamantei o poziție pertinentă raportat la pretențiile exprimate de aceasta.
Un alt fapt care a împiedicat realizarea finalității procedurii de conciliere îl constituie faptul că la data semnării procesului - verbal de conciliere directă pârâții au fost induși în eroare cu privire la starea reală de fapt.
În acest sens, reprezentanții reclamantei le-a comunicat la întâlnirea din data de (...) un exemplar al cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, datat cu data de (...) (cum de altfel este datat și exemplarul depus la dosarul cauzei).
Aceste aspecte se regăsesc și în cuprinsul Procesului - verbal încheiat la data de (...), unde se face vorbire de pretențiile care reies din "convocarea formulată dar și din cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul T.
C. C., la data de (...)".
În aceste condiții, la data la care pârâții au semnat procesul - verbal de conciliere directă pârâții încă nu cunoșteau faptul că situația litigioasă descrisă prin convocare mai era susceptibilă de soluționare amiabilă sau ca ar mai avea vre-un rost să luam în considerare pretențiile reclamantei, dovezile și apărările acesteia sau la rândul nostru să mai depunem eforturi pentru a le prezenta pe ale noastre.
Ca o concluzie a celor mai sus arătate, solicită a observa că în mod real procedura de conciliere directă imperativ prevăzută de lege nu a fost realizată în prezenta cauză, chiar părțile apreciind (consemnat în procesul verbal de conciliere directă încheiat la data de (...)) că raportat la viciile procedurii realizate se impune programarea unei noi discuții pentru a se soluționa amiabil situația litigioasă, sau cel puțin pentru a se prezenta pretențiile, dovezile și apărările părților.
Raportat la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată, solicită de asemenea să se constate că instanța de fond a dezlegat greșit pricina sub acest aspect și în consecință, urmare a reanalizării cauzei sub acest aspect, să se dispună admiterea excepției pentru considerentele arătate În fata instanței de fond prin Î. depusă cu ocazia judecării cauzei În primă instanță.
Pe fondul cauzei, solicită a se respinge apelul declarat si în consecință să se mențină hotărârea atacată ca temeinică și legală.
În drept își întemeiază prezenta pe prev. art. 115, art. 720 ind. 1
C.p.c., art. 969, art. 1128 pct. 2, art. 1129 și urm., art. 1295 C. civ., art. 43
C. com.
Deliberând asupra apelului, C.ea constată următoarele:
Reclamanta a declanșat o procedură judiciară prin care au solicitat instanței să dea efecte pactului comisoriu expres de gradul III stipulat de părțile litigante prin contractul de vânzare-cumpărare a unui bun viitor încheiat la (...).
S-a solicitat prin acțiunea introductivă și repunerea părților în situația anterioară încheierii acestei convenții, în sensul restituirii prestației executate de reclamantă și a obligării pârâților la plata daunelor interese aferente.
Anterior înregistrării acțiunii, reclamanta a îndeplinit formalitățile prevăzute de art.7201 C. încercând soluționarea litigiului prin conciliere directă. Notificarea în acest sens a fost expediată la 9 decembrie 2010 (f.28- 30 dos. fond). Cu prilejul concilierii, pârâții au solicitat reprogramarea invitației formulate invocând lipsa din țară în perioada respectivă -..Totodată, la (...) a notificat-o pe reclamantă cu privire la cesiunea de creanță intervenită cu SC B. C. S. -f.37 iar rezultatele concilierii au fost consemnate în procesul verbal din (...) -f.60 Prima instanță, învestită cu o cerere de rezoluțiune a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiate între intimați și apelantă, a considerat că apelanta nu a îndeplinit procedura de punere în întârziere a intimaților anterior sesizării instanței și fără a analiza celelalte condiții ale rezoluțiunii, a respins acțiunea acesteia. Revine instanței de apel să se pronunțe asupra necesității parcurgerii procedurii de punere în întârziere în cazul dedus judecății și asupra formalităților pe care le presupune îndeplinirea acestei etape pentru a produce efectele prevăzute de lege. Punerea în întârziere constă în manifestarea de voință din partea creditorului prin care pretinde executarea obligației asumate de către debitor și marchează momentul de la care creditorul este în drept să pretindă rezoluțiunea contractului sau daune interese compensatorii pentru neexecutarea obligației. Atunci când e vorba de o obligație de a da, regula este aceea că simpla ajungere la termen, adică la scadență, nu îl pune în întârziere pe cel împotriva căruia curge, fiind nevoie de punerea în întârziere, cu excepția cazului în care debitorul este de drept în întârziere în temeiul unei dispoziții legale exprese, a unei clauze contractuale exprese în acest sens sau obligația este afectată de un termen esențial. Cu privire la prima chestiune legată de necesitatea punerii în întârziere a pârâților, C.ea achiesează la susținerea instanței de fond potrivit căreia intimații-pârâți nu erau de drept în întârziere, în temeiul articolului 43 Cod comercial, întrucât aceștia nu sunt debitori ai unei obligații comerciale lichide și plătibile în bani, ci ai unei obligații de a da, respectiv de a transmite în viitor dreptul de proprietate asupra unui teren. Punerea în întârziere în materie comercială operează de drept doar în cazul debitorilor care își asumă prin contract obligația de a plăti o sumă de bani, la un termen anume, de îndată ce acesta s-a împlinit prin ajungere la scadență. De asemenea, în speța supusă analizei, părțile litigante nu au stipulat în antecontractul de vânzare cumpărare încheiat vreo clauză potrivit căreia prin ajungerea la termenul (...) prorogat cu 2 luni - art. 5.3.1 din contract, pârâții ar fi de drept în întârziere, motiv pentru care, simpla ajungere la termenul convenit nu a fost de natură să îndeplinească cerința referitoare la punerea în întârziere, reclamanta-apelantă având obligația de a pune pârâții în întârziere pentru a obține rezoluțiunea antecontractului. Totodată încheierea contractului de vânzare-cumpărare putea să aibă loc și după împlinirea termenului, obligația asumată în acest sens nefiind afectată de un termen esențial. În concluzie, C.ea reține că apelanta-reclamantă trebuia să urmeze procedura punerii în întârziere a debitorilor săi pentru a putea obține rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare. Cât privește forma pe care trebuie să o îmbrace punerea în întârziere pentru a produce efectele prevăzute de art. 1079 C., C.ea nu agreează teza formalismului excesiv adoptată de prima instanță. În lumina art. 1079 din C. civil, punerea în întârziere se realizează „prin o notificare ce i se va face prin tribunalul domiciliului său";. Nu putem însă să nu remarcăm caducitatea parțială a acestei prevederi legale de vreme ce instanțele de judecată nu mai asigură servicii de transmitere a notificărilor de punere în întârziere, activitatea acestora limitându-se la îndeplinirea funcției de jurisdicție. Pe de altă parte, trebuie să admitem că acest text de lege continuă să își producă efectele urmărite de autorii C. civil chiar dacă notificarea se transmite printr-o altă modalitate, adaptată la particularitățile și evoluția dreptului comercial. De altfel, atât în doctrină cât și în jurisprudență este unanim acceptat că punerea în întârziere se poate face fie printr-o notificare adresată debitorului prin intermediul executorului judecătoresc, fie prin cererea de chemare în judecată, trimisă debitorului împreună cu citația, prin care se pretinde fie executarea obligației, fie rezoluțiunea cu plata unor daune- interese. În plus, în materie comercială, se poate considera că punerea în întârziere a părții care nu și-a îndeplinit obligația se realizează și prin parcurgerea procedurii de conciliere directă instituită de art. 7201 C., dacă se face dovada că în concret debitorul a primit notificarea creditorului prin care își exprimă nemulțumirea legată de neexecutarea contractului în termenii conveniți. Nu există nici o rațiune pentru a crea o diferență de tratament juridic, din perspectiva punerii în întârziere, între efectele notificării expediate prin executorul judecătoresc și cea expediată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire în condițiile art. 7201 C. câtă vreme ambele modalități de transmitere sunt apte să confirme primirea corespondenței de către destinatar. În cauza dedusă judecății, în primul rând, punerea în întârziere a intimaților a operat în perioada (...) -(...) cu ocazia comunicării către pârâți a invitațiilor la conciliere, aflate la filele 28-32 și a întâlnirii efective a părților la (...) -f.60. De altfel pârâții nu s-au apărat nici un moment în sensul că nu ar fi primit invitațiile la conciliere prin care li s-a atras atenția asupra depășirii termenului contractual în care trebuia să execute obligația asumată prin antecontractul a căror rezoluțiune se solicită. Chiar dacă am lipsi etapa concilierii prealabile de relevanță juridică sub aspectul punerii în întârziere a pârâților, trebuie să admitem că acest efect a fost produs cu siguranță cel mai târziu la data de (...) prin introducerea cererii de chemare în judecată având ca obiect rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare. Redactarea și comunicarea cererii de chemare în judecată exprimă manifestarea neîndoielnică a creditorului de a informa debitorii săi că termenul contractual a fost depășit și că a optat pentru rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare. Fiind clarificată această chestiune, C.ea urmează să verifice dacă la momentul sesizării instanței erau îndeplinite condițiile rezoluțiunii judiciare și ce consecințe putea să producă îndeplinirea obligațiilor asumate de către intimați pe parcursul judecății în primă instanță. În conformitate cu dispozițiile art. 1021 din C. civil, rezoluțiunea poate fi pronunțată de instanța judecătorească, dacă în cadrul contractului sinalagmatic, există o neexecutare totală sau parțială a obligației uneia din părți, aceasta neexecutare este imputabilă debitorului obligației respective, iar debitorul a fost pus în întârziere. În cauza dedusă judecății, prima instanță nu a mai procedat la efectuarea de verificări cu privire la condițiile rezoluțiunii astfel că revine Curții să stabilească dacă a avut loc o neexecutare sau executare cu întârziere a obligațiilor contractuale și dacă aceasta este imputabilă pârâților. Principala obligație asumată de pârâții S. O. I. și S. D. față de reclamantă a constat în transmiterea dreptului de proprietate asupraimobilului situat pe str. L. R. nr. 9, C.-N. - F., imobil care se construiește în baza autorizației de construcție nr. 1687/(...) eliberată de primarul mun. C.- N. pe terenul proprietatea vânzătorilor, înscris în CF 1. C.-N., nr. cadastral topo 22669/1/1 cu destinația de locuință, până în ultima zi a lunii decembrie 2007, cu posibilitatea acordării unui termen de grație de 2 luni. C.ea reține că termenul pentru încheierea contractului în formă autentică a expirat fără ca pârâții să își fi îndeplinit obligația asumată. Neperfectarea contractului în formă autentică s-a datorat pârâților care recunosc că nu și-au executat obligația de transmitere a dreptului de proprietate la termenul convenit, însă pretind că a intervenit o cesiune de datorie sub forma novației. Sub acest aspect, delegația este o convenție prin care un debitor numit delegant obține și aduce creditorului său numit delegatar, consimțământul unei alte persoane, numită delegat, care se obligă alături sau în locul delegantului. Delegația perfectă este acea formă a delegației în care delegatarul descarcă prin declarație expresă pe delegant, înțelegând ca obligația să fie executată de delegat. Se poate astfel observa că delegația perfectă se confundă cu novația prin schimbarea debitorului, în ipoteza în care aceasta din urmă se realizează cu consimțământul debitorului. Astfel, spre deosebire de novația prin schimbarea debitorului, unde nu este necesar consimțământul debitorului, la delegația perfectă acest consimțământ este obligatoriu. Totodată art. 1132 din C. civil instituie regula potrivit căreia delegația prin schimbare de debitor nu operează novațiunea decât cu acordul expres declarat al creditorului Delegația imperfectă este acea formă a delegației în care delegatarul nu consimte la liberarea delegantului, în consecință delegatarul are doi debitori: delegantul și delegatul. Este corectă calificarea dată de către instanța de fond delegației intervenite între părți, ca fiind o delegație imperfectă, C.ea achiesând la toate argumentele avute în vedere de tribunal în acest sens. Astfel, din interogatoriul administrat reprezentantei reclamantei rezultă că reclamanta nu a avut cunoștință de faptul că terenul și construcția aferentă au fost vândute în favoarea SC B. C. S., iar discuții purtate cu această societate în legătură cu modul de realizare a construcției au fost determinate de calitatea de antreprenor al acestei societăți. . Aspectele invocate de pârâți în sensul că reclamanta a pretins de la SC B. C. S. predarea imobilului, că a solicitat de la aceeași societate predarea posesiei, montarea unei centrale termice și a hidroforului nu reprezintă moduri de exprimare clară a intenției de a nova. Deși s-a invocat faptul că reclamanta a renegociat prețul cu SC B. C. S. și că a plătit acestei societăți diferența de preț de 10.000 euro, nu s-a făcut dovada acestei plăti. Prin urmare, pârâții au calitate procesuală pasivă, putând fi urmăriți de către reclamantă care are alegerea între mai mulți debitori. O altă apărare formulată de către intimați vizează introducerea acțiunii înainte de întocmirea procesului verbal de conciliere. Textul art. 720 ind. 1 alin 1 Cod proced. civilă instituie, în cazul litigiilor comerciale evaluabile în bai, obligația urmării procedurii prealabile, adică încercarea de soluționare pe cale amiabilă a litigiului. Doar nerespectarea acestei obligații atrage sancțiunea respingerii acțiunii ca inadmisibile și nu nerespectarea termenului de 30 zile prevăzut laalin 5 al aceluiași articol care ar putea atrage eventual o nulitate relativă în condițiile dovedirii unei vătămări ce nu poate fi altfel înlăturată. Lipsa posibilității de pregătire a apărării este o afirmație nereală a pârâților în condițiile în care, în fața instanței de fond, au beneficiat de mai multe termene de judecată, au depus întâmpinare, au încheiat un contract de asistență juridică și au fost reprezentați. Trebuie arătat și faptul că data inițială stabilită pentru conciliere a fost amânată la cererea pârâților care au încercat în acest fel să tergiverseze consemnarea rezultatelor concilierii. C.ea nu va primi apărarea intimaților-pârâți referitoare la exonerarea de răspundere în ce privește neexecutarea la termen a obligației de a perfecta contractul de vânzare-cumpărare pe motiv că acest fapt trebuie să îi fie imputat eventual delegatului SC B. C. S.. Un argument în plus față de cele avute în vedere de instanța de fond este legat de faptul că termenul de executare a contractului a fost stabilit la (...) cu posibilitatea de prorogare pentru 2 luni. Cesiunea de creanță a intervenit între pârâți și SC B. C. S. a intervenit la (...), după împlinirea termenului de vânzare către reclamanți și fără consimțământul acestora. În cauză nu s-a negat faptul că recepția imobilului nu a fost realizată nici în prezent iar considerentele de mai sus relevă că neexecutarea la termenul convenit a obligației de a transfera proprietatea asupra terenului și construcției în discuție este imputabilă pârâților. Trebuie adăugat că prevederile art. 1021 din C. civil stabilesc un drept de opțiune între a cere rezoluțiunea contractului sau executarea acestuia doar în favoarea părții care și-a executat întocmai propriile obligații, iar nu în favoarea debitorului obligației neexecutate. Finalizarea acestei tranzacții imobiliare în anul 2011 nu mai corespunde intereselor economice al reclamantei, fiind de notorietate declinul pieții imobiliare ce s-a produs în România în ultimii ani. Prețul de tranzacționare a terenurilor în primăvara anului 2008, termenul - limită la care părțile au convenit să aibă loc transferul proprietății, era cu mult mare decât cel ce s-ar putea obține în anul 2011, așa încât menținerea raporturilor contractuale ar conduce la sancționarea implicită a reclamantei căreia nu i se poate reține nici o culpă în derularea contractului, aceasta achitând la termen avansul de preț convenit. Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 296 C. C.ea va admite apelul declarat de SC W. T. S. împotriva sentinței civile nr. 3643 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C. pe care o va schimba în sensul că va admite acțiunea formulată de SC W. T. S. împotriva pârâților S. O. I. și S. D., va dispune rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare a unui bun viitor încheiat la (...) între părți îi va obliga pe pârâți să restituire reclamanților suma de 178.178 euro, la cursul BNR din ziua plății, cu dobânda legală în materie comercială conform art. 3 din OG 9/2000, în vigoare la momentul formulării acțiunii, începând cu (...) și până la restituirea integrală a sumei datorate. În baza art. 274 cod proced. civilă, va obliga intimații pârâți la plata în favoarea apelantei-reclamante a sumei de 20655,25 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel reprezentând taxă timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Admite apelul declarat de SC W. T. S. împotriva sentinței civile nr. 3643 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C. pe care o schimbă în sensul că admite acțiunea formulată de SC W. T. S. împotriva pârâților S. O. I. și S. D. Dispune rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare a unui bun viitor încheiat la (...) între părți. Obligă pârâții să restituire reclamanților suma de 178.178 euro, la cursul BNR din ziua plății, cu dobânda legală în materie comercială conform art. 3 din OG 9/2000 începând cu (...) și până la restituirea integrală a sumei datorate. Obligă intimații pârâți la plata în favoarea apelantei-reclamante a sumei de 20655,25 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel. Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 8.XI.2011. Red.M.H./dact.L.C.C. 6 ex./(...) Jud.fond: S. Ivănescu
| ← Decizia comercială nr. 1343/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 1702/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
