Sentința comercială nr. 60/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 60/2011
Ședința Camerei de C. din data de 31 ianuarie 2011
Instanța constituită din: JUDECĂTOR : M. S.
GREFIER : L. F.
S-a luat spre examinare conflictul de competență ivit între Tribunalul
Bistrița Năsăud și Judecătoria Bistrița, în vederea soluționării acțiunii formulată de reclamantele N. F. și M. S. A. în contradictoriu cu pârâții M. I., SC A. G. SRL, SC C. SA, SC C. SA, S. U. B., SC H. SA, SC A. SZ SRL, SC BT
L. T. IFN SA, M. B. PRIN P. și SC T. I. SRL, având ca obiect ieșire din indiviziune.
Soluționarea conflictului s-a realizat în camera de consiliu, fără citarea părților
CURTEA
Deliberând reține că,
Prin cererea înregistrată inițial la Judecătoria Bistrița sub nr.
1185/2003, reclamantele N. F., M. S. A., au chemat în judecată pe pârâții M.
I., SC A. G. SRL, SC C. SA, SC C. SA, S. U. B., SC H. SA, solicitând instanței să dispună partajarea spațiului comun compus din hol parter situat în Complexul comercial D., în sensul de a se stabili partea de hol ce revine reclamanților din acest spațiu comun, identificat în CF nr. 6767 B., prin atribuirea în natură conform cotelor de coproprietate și să se dispună întabularea în CF a dreptului de proprietate exclusivă cu titlu de partaj.
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că sunt coproprietare împreună cu pârâții asupra unor spații comune situate în Complexul comercial D. așa cum reiese din colile colective de carte funciară depuse la dosar. Î. de mai mult timp între reclamante și unul dintre coproprietari au apărut divergențe referitor la modul de folosire a spațiului comun de la parterul acestui imobil, au formulat prezenta acțiune pentru a se partaja holul, în sensul de a se stabili în natură partea ce revine reclamantelor pentru a nu s e crea diferende între coproprietari.
Prin sentința civilă nr. 2. pronunțată la data de (...), Judecătoria
Bistrița a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului B.-Năsăud - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a calificării obiectului litigiului ca fiind unul de natură comercială, întrucât privește partajarea unor spații ce fac parte din fondul de comerț al societăților pârâte și nu este evaluabil în bani.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că obiectul cauzei este unul de natură comercială, neevaluabil în bani întrucât privește partajarea unor spații ce fac parte din fondul de comerț al societăților pârâte astfel că se impune că revine în competența materială a tribunalului soluționarea cauzei.
Procedând la analiza propriei sesizări, tribunalul a invocat din oficiu, în ședința publică din data de (...), excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, iar prin sentința comercială nr.1843 din 19 noiembrie
2010 pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului B.-Năsăud, s-a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
S-a constatat ivit conflict negativ de competență și, în temeiul art. 21
C.pr.civ., suspendă din oficiu orice altă procedură și dispune trimeterea dosarului Curții de A. C. pentru soluționarea conflictului negativ, după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Așa cum rezultă nu doar din cererea de chemare în judecată, cu precizările ulterioare, din întâmpinările formulate de pârâți, din înscrisurile depuse la dosar în dovedire (extrase CF, coli evolutive), dar și din concluziile expertizei tehnice în construcții, obiectul litigiului dintre părți este spațiul rămas în indiviziune ca urmare a atestării dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul societății comerciale cu capital de stat, conform HG 834/1992, demers în urma căruia părțile în litigiu și-au înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra spațiilor cu destinație comercială și asupra terenurilor aferente din cadrul imobilului Complex comercial D..
Părțile comune în privința cărora se solicită prin prezenta acțiune sistarea indiviziunii, identificate prin expertiza tehnică, sunt reprezentate de hol acces parter, SAS și cameră de lift - parter, scări acces etaj, cameră de lift și hol etaj, în suprafață totală de 398 lei.
Este de menționat în primul rând că nu se poate susține că prezenta acțiune are caracter neevaluabil în bani, câtă vreme părțile din imobil asupra cărora poartă dreptul de proprietate comun al părților are, incontestabil, valoare pecuniară, iar în ipoteza partajării lui, loturile formate sunt supuse de asemenea evaluării.
În privința acestei valori, așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de (...), este estimată de către reprezentantul reclamantei N. F. la suma de 30.000 lei, cuantum necontestat de părțile în litigiu, astfel încât, din punct de vedere al competenței de soluționare a cauzei conform criteriului valoric, indiferent dacă se reține natura litigiului ca fiind comercială sau civilă, prin prisma prevederilor art. 2 pct. 1 C.pr.civ.(fie prin raportare la litera a, fie la litera b), apare ca nefiind întrunită nici una dintre ipotezele legale ale textelor menționate, astfel încât, competența aparține, în temeiul art. 1 pct. 1 C.pr.civ., judecătoriei. Mai mult decât atât, prevederile art. 2 pct.1 lit. b teza a II-a C.pr.civ., exclud în mod expres din sfera de competență în primă instanță a tribunalului cererile de împărțeală judiciară, aceasta revenind judecătoriei ca instanță de drept comun.
Raportat la calificarea naturii juridice a litigiului, tribunalul apreciază că este real că părțile indivize ale imobilului în litigiu fac parte, în privința persoanelor juridice - societăți comerciale - din fondul de comerț al fiecăreia în parte, ca element al întregului reprezentat de acesta din urmă, fond de comerț ce se constituie într-un bun (mobil) unitar, distinct de elementele ce-l compun.
Totodată, corespunde realității faptul că doctrina și jurisprudența recentă a consacrat o concepție modernă, opusă celei tradiționale, exprimate de prevederile art. 3 al Codului comercial, în materia calificării juridice a actelor săvârșite cu privire la bunurile imobile ce constituie elemente ale fondului de comerț, statuând că, atât în materia vânzării-cumpărării, cât șia închirierii, dacă bunul imobil se contopește în masa fondului de comerț, asemenea acte juridice au caracter comercial, reprezentând acte de comerț.
Aceasta nu înseamnă însă că toate acțiunile ce derivă din exercitarea dreptului de proprietate asupra imobilului element al fondului de comerț dobândesc caracter comercial, câtă vreme acțiunea nu derivă din fapte ce pot fi calificate drept fapte de comerț fie potrivit criteriului obiectiv (art. 3
C.com.), fie potrivit celui subiectiv (art. 4 C.com.).
Dimpotrivă, natura civilă a litigiului este reglementată în mod expres de prevederile art. 4 C.com. ca o excepție de la prezumția de comercialitate instituită de invocatul text de lege.
Or, sistarea stării de indiviziune (cu atât mai mult cu cât se invocă în cauză caracterul forțat al acesteia și imposibilitatea partajării spațiului comun) are un definitoriu caracter civil, sens în care, în temeiul prevederilor art. 1 pct.1 C.pr.civ., competența soluționării în primă instanță revine
Judecătoriei B..
Asupra prezentului conflict negativ de competență, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial la Judecătoria Bistrița sub nr.
1185/2003, reclamantele N. F., M. S. A., au chemat în judecată pe pârâții M.
I., SC A. G. SRL, SC C. SA, SC C. SA, S. U. B., SC H. SA, solicitând instanței să dispună partajarea spațiului comun compus din hol parter situat în Complexul comercial D., în sensul de a se stabili partea de hol ce revine reclamanților din acest spațiu comun, identificat în CF nr. 6767 B., prin atribuirea în natură conform cotelor de coproprietate și să se dispună întabularea în CF a dreptului de proprietate exclusivă cu titlu de partaj.
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că sunt coproprietare împreună cu pârâții asupra unor spații comune situate în Complexul comercial D. așa cum reiese din colile colective de carte funciară depuse la dosar și întrucât de mai mult timp între reclamante și unul dintre coproprietari au apărut divergențe referitor la modul de folosire a spațiului comun de la parterul acestui imobil, au formulat prezenta acțiune pentru a se partaja holul, în sensul de a se stabili în natură partea ce revine reclamantelor pentru a nu s e crea diferende între coproprietari.
Rezultă, așadar, din cuprinsul acțiunii formulate că ne aflăm în prezența unei acțiuni ce tinde la valorificarea unui drept de proprietate dobândit anterior, acțiune ce are o natură civilă, în condițiile în care nu există nici un element care să atragă competența unei instanțe specializate în drept comercial, nefiind incidente prevederile art. 3, 4 sau 56 C.comercial, neputând fi reținute considerentele conform cărora natura comercială ar rezulta din împrejurarea că o parte este o societate comercială.
Prin urmare, chiar dacă, de principiu, art.4 C.com., instituie o prezumție de comercialitate pentru toate obligațiile comerciantului, prezumția de comercialitate este înlăturată, dacă obligația are caracter civil sau necomercialitatea rezultă din însuși actul săvârșit de comerciant.
Cum în speță reclamanta tinde prin acțiunea dedusă judecății la parjarea proprietății asupra unui bun imobil care nu se poate reține că, la acest moment, ar face parte din fondul său de comerț se poate conchide că acțiunea promovată de reclamantă este civilă iar competența materială de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei B..
Curtea va achiesa la statuările primei instanțe conform cărora sistarea stării de indiviziune (cu atât mai mult cu cât se invocă în cauză caracterul forțat al acesteia și imposibilitatea partajării spațiului comun) are un definitoriu caracter civil.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.22 C.pr.civ. va stabili că în prezenta cauză competența materială de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei B..
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Stabilește competența materială de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții N. F., M. S. A. în contradictoriu cu pârâții pârâții M. I., SC A. G. SRL, SC C. SA, SC C. SA, S. U. B., SC H. SA în favoarea Judecătoriei B..
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. S. L. F.
Red.M.S./A.C.
14 ex. -(...)
| ← Decizia comercială nr. 92/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 309/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
