Decizia comercială nr. 26/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 26/2011
Ședința publică din data de 14 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. C. JUDECĂTOR : M. I. I. GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta SC S. SA împotriva sentinței comerciale nr. 355 din (...), pronunțată în dosarul (...) al Tribunalul Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimata S. DE I. F. O. SA, având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii AGA.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de
20 lei și timbru judiciar in valoare de 0,5 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 7 februarie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei S. DE I. F. O. SA.
C.ea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părții care solicitată judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 C. proc. civ, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C.EA
Prin sentința comercială nr.355 din 16 iunie 2010 pronunțată de
Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta S. DE I. F. O. SA în contradictoriu cu pârâta SC S. SA
și, în consecință a fost anulată parțial hotărârea adunării generale ordinare a acționarilor pârâtei SC S. SA adoptată la data de 15 aprilie 2009, publicată în M.Of. al României, partea a IV-a, nr. 3051/11 iunie 2009 sub nr. 800 după cum urmează :anulează punctul 1 al hotărârii referitor la aprobarea raportului consiliului de administrație pentru exercițiul financiar 2. anulează punctul 2 al hotărârii referitor la aprobarea raportului auditorului financiar asupra situațiilor financiare ale societății pe anul 2. anulează punctul 3 al hotărârii referitor la aprobarea situațiilor financiare anuale ale societății întocmite pentru anul 2. anulează punctul 4 al hotărârii referitor la aprobarea descărcării de gestiune a administratorilor societății, pentru activitatea desfășurată în exercițiul financiar al anului 2. anulează punctul 5 al hotărârii referitor la aprobarea repartizării profitului pentru anul 2008, conform situațiilor prezentate și referitor la aprobarea ca, în condițiile art. 69 din L. nr. 31/1990 modificată și completată, să nu se acorde dividende pentru anul 2008 acționarilor societății
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de anulare a punctelor 6-15 ale hotărârea adunării generale ordinare a acționarilor pârâtei SC S. SA adoptată la data de 15 aprilie 2009, publicată în M.Of. al României, partea a IV-a, nr. 3051/11 iunie 2009 sub nr. 800.
S-a luat act că reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța analizând cu prioritate incidența excepției lipsei de interes a reclamantei în promovarea prezentei cereri, a reține că obiectul hotărârii atacate este reprezentat, între altele de aprobarea raportului consiliului de administrație pentru exercițiul financiar
2008, aprobarea raportului auditorului financiar asupra situațiilor financiare ale societății pe anul 2008, aprobarea situațiilor financiare anuale ale societății întocmite pentru anul 2008, aprobarea descărcării de gestiune a administratorilor societății, pentru activitatea desfășurată în exercițiul financiar al anului 2008, respectiv aprobarea repartizării profitului pentru anul 2008, conform situațiilor prezentate și referitor la aprobarea ca, în condițiile art. 69 din L. nr. 31/1990 modificată și completată, să nu se acorde dividende pentru anul 2008 acționarilor societății.
În calitatea sa de acționar minoritar al pârâtei, reclamanta este direct afectată de hotărârea atacată, în limitele mai sus arătate, deoarece aspectele aprobate de A. pârâtei din 15 aprilie 2009 la pct. 1-5 exprimă acordul adunării asupra modului în care administratorii pârâtei au condus activitatea pârâtei și au întocmit documentele financiar-contabile ale pârâtei în anul 2008, respectiv exprimă acordul asupra modului de repartizare a profitului obținut de societatea pârâtă în anul 2008. În ipoteza în care reclamanta și-ar exprima acordul, expres sau tacit, asupra acestor aspecte, ea, împreună cu ceilalți acționari, ar aproba însușirea de către societate a acestor acte, cu consecința asumării răspunderii societății pentru întreaga activitate a administratorilor acesteia. Or, dat fiind faptul că drepturile patrimoniale ale reclamantei sunt afectate de rezultatul activității pârâtei și de modul în care a fost aceasta condusă de administratorii săi, reclamanta justifică un interes personal, născut și actual în formularea prezentei acțiuni, iar excepția lipsei de interes, invocată de pârâtă, este neîntemeiată.
Pe fond, instanța a reținut că potrivit art. 132 alin. 1-2 din L. nr.
31/1990, hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței.
Hotărârea A. atacată de reclamantă la 16 iunie 2009 (f.35 vol. I) a fost publicată în M.Of. nr. 3051/11 iunie 2009, partea a IV-a (f.7). R. a votat împotriva tuturor punctelor de pe ordinea de zi arătate în cuprinsul cererii de chemare în judecată : prezentarea raportului consiliului de administrație, prezentarea raportului auditorului financiar, prezentarea și aprobarea situațiilor financiare anuale ale pârâtei întocmite pentru anul 2008, aprobarea descărcării de gestiune a administratorilor societății pentru activitatea desfășurată în exercițiul financiar al anului 2008, aprobarea repartizării profitului conform situațiilor financiare, aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pentru anul
2009, iar punctul de pe ordinea de zi inserat la cererea sa : declanșarea acțiunii în răspundere împotriva administratorilor a fost respins cu 3.038.319 voturi contra și 1.502.751 voturi pentru.
Potrivit listei de control a pârâtei, reclamanta are calitatea de acționar minoritar, deținând 1.501.351 acțiuni, reprezentând 23,3926% din capitalul social al pârâtei.
În consecință, tribunalul a reținut faptul că, formal, cererea reclamantei îndeplinește condițiile de admisibilitate impuse de art. 132 din L. nr. 31/1990.
Cât privește susținerea reclamantei în sensul încălcării dreptului la informare al acționarilor, tribunalul a reținut că potrivit art. 1172 din L. nr. 31/1990, situațiile financiare anuale, raportul anual al consiliului de administrație … precum și propunerea cu privire la distribuirea de dividende se pun la dispoziția actionarilor la sediul societății, de la data convocării adunării generale. Desigur, dispozițiile art. 1172 alin. 1 din L. nr. 31/1990 asigură o protecție minimală a acționarilor, stabilind un prag minim al informațiilor necesar a fi furnizate acestora pentru exercitarea unui vot informat asupra acestor aspecte. Cu toate acestea, dreptul la informare nu poate fi limitat la aceste documente, astfel cum rezultă și din dispozițiile art. 1172 alin. 3 din L. nr. 31/1990, care instituie dreptul fiecărui acționar de a adresa consiliului de administrație … întrebări în scris referitoare la activitatea societății, înaintea datei de desfășurare a adunării generale, urmând a i se răspunde în cadrul adunării. Astfel cum rezultă din coroborarea procesului verbal al A. (f.9-28 vol. I) cu adresele nr. 2. aprilie 2009 și nr. 2714/9 aprilie 2009 (f.29-31 vol. I) și cu răspunsurile pârâtei la întrebările nr. 1-5 din interogatoriu (f.98 vol. II), pârâta nu a informat-o pe reclamantă și nici pe ceilalți acționari în legătură cu contractele de consultanță și, respectiv, proiectare încheiate cu Casa de A. V. F. și SC A. I. SA (f.14-27 vol. II) și, respectiv, cu SC I. SA (f.34-40 vol. II), punând acționarii în imposibilitatea de a exprima un vot informat asupra activității consiliului de administrație, asupra temeiniciei concluziilor auditorului financiar, asupra situațiilor financiare, asupra oportunității descărcării de gestiune a administratorilor și asupra temeiniciei deciziei de a nu se repartiza dividende pentru anul 2008. În pofida numeroaselor referiri ale reclamantei referitoare la legislația pieței de capital, reclamanta nu a învestit instanța să analizeze legalitatea conduitei pârâtei din perspectiva cerințelor legislației pieței de capital, ci să analizeze legalitatea și conformitatea cu actul constitutiv a hotărârii A. a pârâtei din 15 aprilie 2009. Din această perspectivă, verificarea susținerilor reclamantei referitoare la pretinsa nerespectare de către pârâtă a obligației de raportare a actelor juridice excede cadrului procesual. Singurele aspecte care pot fi avute în vedere în prezentul cadru procesual și care au legătură cu legislația pieței de capital sunt cele legate de raportarea contractelor mai sus arătate, strict din perspectiva informării acționarilor, și, respectiv, abuzul de poziție dominantă, reglementat de dispozițiile art. 209-210 din L. nr. 297/2004, potrivit cărora emitenții de valori mobiliare vor asigura un tratament egal pentru toți deținătorii de valori mobiliare, de același tip și clasă, și vor pune la dispoziția acestora toate informațiile necesare, pentru ca aceștia să-și poată exercita drepturile, fiind interzise folosirea în mod abuziv a poziției deținute de acționari sau a calității de administrator ori de angajat al societății, prin recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase, care au ca obiect sau ca efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare și a altor instrumente financiare deținute, precum și prejudicierea deținătorilor acestora. Deținătorii valorilor mobiliare trebuie să îșiexercite drepturile conferite de acestea cu bună-credință, cu respectarea drepturilor și a intereselor legitime ale celorlalți deținători și a interesului prioritar al societății comerciale, în caz contrar fiind răspunzători pentru daunele provocate. Astfel cum rezultă din răspunsurile date de pârâtă la întrebările 3 și 10 din interogatoriul propus de reclamantă, pârâta nu a raportat contractele de consultanță și, respectiv, proiectare încheiate cu Casa de A. V. F. și SC A. I. SA (f.14-27 vol. II) și, respectiv, cu SC I. SA (f.34-40 vol. II), astfel încât acționarii nu puteau să cunoască aceste convenții prin intermediul C. Cât privește abuzul de poziție dominantă, tribunalul reține faptul că pârâta SC S. SA este deținută în proporție de 71,2745 % de SC C. SA B., care, la rândul său, este deținută în proporție de 76,5. de SC S. C. R. SA, deținută la rândul său de d-l V. Ș. în proporție de 92,2093 %. În consecință, d-l V. Ș. deține, prin intermediul societăților comerciale mai sus arătate, 50,3117 % din acțiunile SC S. SA, având, deci, posibilitatea de a exprima un număr suficient de voturi în cadrul unei A. sau AGEA a pârâtei pentru a determina adoptarea oricărei hotărâri. Având în vedere faptul că SC A 1 I. SRL este deținută în proporție de 1. de SC S. SA, iar SC A 1 I. SRL deține în proporție de 83,7. SC U. SA, respectiv faptul că SC U. SA și SC IASITEX SA dețin în proporție de 54,1. și, respectiv, 45,833 % SC A 2 I. SRL, iar A 2 I. SRl deține în proporție de 83,8. SC C. SA B., respectiv SC A 2 I. SRL deține 63,01 % din SC IASITEX SRL, iar SC IASITEX SRL deține 94,7397% din SC CAROMET SRL, iar SC A. I. SRL este deținută în proporție de 80% de SC C. SA (10%), SC S. SA (10%), SC CAROMET SA (10%), SC U. SA (15%), SC IASITEX SA (15%) și SC C. SA B. (20%), precum și faptul că SC IASITEX SA deține 99,556% din SC I. SA, rezultă faptul că d-l V. Ș. controlează, indirect, atât SC A. I. SRL, cât și SC I. SA, fapt care, desigur, nu atrage, prin sine însuși, vreo sancțiune. Cu toate acestea, aprecierea de către acționari a oportunității încheierii contractelor mai sus arătate și aprecierea modului în care aceste contracte au fost executate trebuia efectuată în cunoștință de cauză, fiind necesară informarea acestora despre existența contractelor și despre controlul d-lui V. Ș. asupra societăților comerciale implicate, în caz contrar aprobarea încheierii și executării lor reprezentând abuzul de poziție dominantă al pârâtei controlate de d-l V. Ș. Cât privește apărările pârâtei în sensul că reclamanta putea și trebuia să fie informată de membrul desemnat în consiliul de administrație al pârâtei, tribunalul reține faptul că L. nr. 31/1990 stabilește obligația societății comerciale de a informa toți acționarii, dreptul la informare neaparținând unui anumit acționar care deține o cotă de participare la capitalul social suficientă pentru a desemna un membru în consiliul de administrație. Din această perspectivă, este de reținut faptul că acțiunea în anularea unei hotărâri A. are caracter social și își produce efectele în beneficiul sau detrimentul tuturor acționarilor, indiferent dacă aceștia au sau nu un reprezentant în consiliul de administrație și indiferent dacă reprezentantul lor poate sau nu influența deciziile consiliului de administrație. Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul, în temeiul art. 132 alin. 2 din L. nr. 31/1990, actualizată, a admis în parte cererea formulată de reclamanta S. DE I. F. O. SA în contradictoriu cu pârâta SC S. SA și, în consecință, a anulat parțial hotărârea adunării generale ordinare a acționarilor pârâtei SC S. SA adoptată la data de 15 aprilie 2009, publicată în M.Of. al României, partea a IV-a, nr. 3051/11 iunie 2009 sub nr. 800 după cum urmează : a anulat punctul 1 al hotărârii referitor la aprobarea raportuluiconsiliului de administrație pentru exercițiul financiar 2. a anulat punctul 2 al hotărârii referitor la aprobarea raportului auditorului financiar asupra situațiilor financiare ale societății pe anul 2. a anulat punctul 3 al hotărârii referitor la aprobarea situațiilor financiare anuale ale societății întocmite pentru anul 2. a anulat punctul 4 al hotărârii referitor la aprobarea descărcării de gestiune a administratorilor societății, pentru activitatea desfășurată în exercițiul financiar al anului 2.a anulat punctul 5 al hotărârii referitor la aprobarea repartizării profitului pentru anul 2008, conform situațiilor prezentate și referitor la aprobarea ca, în condițiile art. 69 din L. nr. 31/1990 modificată și completată, să nu se acorde dividende pentru anul 2008 acționarilor societății. La eventuala rămânere irevocabilă a prezentei sentințe, aceasta s-a menționat în registrul comerțului și se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. De la data publicării, ea va fi opozabilă tuturor acționarilor. Cât privește restul punctelor adoptate prin hotărârea A. din 15 aprilie 2009, acestea nu au fost atacate prin prezenta cerere, astfel încât, în temeiul art. 129 alin. 6 C.proc.civ., tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de anulare a punctelor 6-15 ale hotărârea adunării generale ordinare a acționarilor pârâtei SC S. SA adoptată la data de 15 aprilie 2009, publicată în M.Of. al României, partea a IV-a, nr. 3051/11 iunie 2009 sub nr. 800. Având în vedere dispozițiile art. 274 C.proc.civ. și principiul disponibilității în procesul civil, instanța a luat act că reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În temeiul art. 1169 C.civ. și art. 129 alin. 1 C.proc.civ. a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta solicitând admitereaapelului si pe cale de consecinta respingerea actiunii. În motivarea apelului se arată că intimata prin actiunea formulata, a solicitat anularea H. A. S. din (...), aratand faptul ca hotararea incalca dreptul de informare a actionarilor precum si faptul ca a fost luata urmare a abuzului de pozitie dominanta a actionarului majoritar. Prin sentinta comerciala nr. 355/CC/2010 instanta de fond a admis actiunea intimatei insa aceasta nu este motivata in fapt si in drept, retinerile acesteia fiind total gresite. Actiunea de anulare a H. A. S. din (...), este neintemeiata in fapt si in drept si total nedovedita. Hotararea A. din (...) a fost adoptata cu respectarea cerintelor legale si ale actului constitutiv privind convocarea adunarii genera le, desfasurarea acesteia si adoptarea hotararilor cu cvorumul necesar. In aceste conditii, Hotararea A. din (...) a fost luata in limitele legii si ale actului constitutiv fiind obligatorie chiar pentru actionarii care au fost absenti sau care au votat impotriva, conform art. 132 alin. 1 din L. nr. 3111990. Singura modalitate de a contesta hotararile adunarii generale a actionarilor este prevazuta la art. 132 alin. 2 din L. nr. 3111990 care prevede faptul ca : .. hotararile adunarii generale contrare legii sau actului constitutiv potfi atacate in justitie .... "Ori, intimata nu dovedeste in nici un fel incalcarea legii (L 31/1990) sau a actului constitutiv care sa motiveze in drept cererea de anulare a hotararii. Socictatea a respectat obligatia de informare a actionarilor conform Legii nr. 31/1990. Intimata invoca ca motiv incalcarea dreptului la informare aactionarilor facand referire la R. nr. 1. a C. C. ca acest lucru nu poate fi un temei legal si de drept care sa dea dreptul intirnatci de a solicita anularea unei hotarari a Adunarii Gencrale a Actionarilor. Nerespectarea actului C. duce la aplicarea unei contravcntii si nu la anularea unei hotarari AGA. Intimata in calitatea sa de actionar al societatii. avea SI are asigurat accesul la in formatii conform art. 1722 din L. nr. 31/1990. Conform art.1172 din L. nr.31/1990 „Situatiile financiare anuale, raportul anual al consiliului de administratie, respectiv raportul directoratului si cel al consiliului de supraveghere, precum si propunerea cu privire la distribuirea de dividende se pun la dispozitia actionarilor la sediul societatii, de la data convocarii adunarii generale. La cerere, actionarilor li se vor elibera copii de pe aceste documente. Sumele percepute pentru eliberarea de copii nu pot depasi costurile administrative implicate de furnizarea acestora. In cazul in care societatea detine o pagina de internet proprie, convocarea, orice alt punct adaugat pe ordinea de zi la cererea actionarilor, in conformitate cu art. 117^1, precum si documentele prevazute la alin. (1) se publica si pe pagina de internet, pentru liberul acces al actionarilor. Fiecare actionar poate adresa consiliului de administratie, respectiv directoratului, intrebari in scris referitoare la activitatea societatii, inaintea datei de desfasurare a adunarii generale, urmand a i se raspunde in cadrul adunarii. In cazul in care societatea detine o pagina de internet proprie, in lipsa unei dispozitii contrare in actul constitutiv, raspunsul se considera dat daca informatia solicitata este publicata pe pagina de internet a societatii, la sectiunea «. frecvente";. Ori, socictatea a respectat in intregime aceasta prevedere legala referitoare la oferirea informatiilor, acestea fiind puse la dispozitia tuturor actionarilor fara nici o îngrădire. Instanta de fond desi ia act de aceasta prevedere legala oferind unele comentarii proprii insa tara baza juridica. arata totusi ca : "verificarea sustinerilor reclantantei referitoare la pretinsa nerespectare de către pârâta obligației de raportare a actelor juridice excede cadrului procesual, in final insa isi intemeiaza decizia pe faptul ca : pârâta nu a raportat contractele ". Ori, intr-adevar, respectarea de catre societate a conduitei in ce priveste respectarea R.ui 1. a C. excecd cadrului procesual, instanta nefiind in competenta a analiza acest aspect. Fata de orice prevedere a C., care instituie obligatii ale societatii, actionarii aveau dreptul de a solicita in baza prevederilor Legii nr. 1/1990 orice date si informatii pe care le considerau necesare in vederea controlului activitatii societatii, fapt pe care nu l-au facut. Invocarea faptului ca nu cunosteau unele contracte desi trebuie mentionat ca au doi reprezentanti in Consiliul de A. al S. SA. nu poate sa fie luata in considerare tiind in fapt invocarea propriei conduite (culpe) in aparare. Avand in vedere faptul ca socictatca a respectat prevederile Legii nr.31/11990 privind furnizarea de informatii catre actionarii sai actiunea in anularea H. A. Sinterorn din (...) inaintata de intimata este nelegala si neintemeiata. Hotararea a fost luata cu respectarea legii neexistaud abuzul de pozitie dominanta invocat de intimata. In ce priveste retinerile instantei de apel referitoare la savarsirea unui abuz de pozitie dominanta prin adoptarea unei hotarari pagubitoare pentru societate consideră ca acestea sunt total neîntemeiate si nelegale. Motivul de drept respectiv "abuz de pozitie dominanta" folosit de catre inrimata si insusit de catre instanta de fond, conform art. 209 ~ 210 din L. nr. 297/2004 nu are ca si sanctiune anularea hotararii AGA. Pe de alta parte. oricum in aceasta cauzanu se aflam intr-o asemenea situatie, respectiva unui abuz de pozitie dominanta. Sunt interzise folosirea în mod abuziva poziției deținute de acționari sau a calității de administrator ori de angajat al societății, prin recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase, care au ca obiect sau ca efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare și a altor instrumente financiare detinute precum și prejudicierea deținătorilor acestora. Deținătorii valorilor mobiliare trebuie sa isi exercite drepturile conferite de acestea cu buna- credința, cu respectarea drepturilor și a intereselor legitime ale celorlalți detinători și a interesului prioritar al societății comerciale. In caz contrar fiind răspunzător pentru daunele provocate. In fapt, prevederea cuprinsa in art. 210 alin. 1 se refera la folosirea in mod abuziva pozitiei detinute prin recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase și nici a exercitării cu rea credinta a drepturilor conferite de pachetul de actiuni detinut de actionar. Chiar si ipotetic daca acele fapte s-ar fi savarsit in realitate sanctiunea prevazuta in prevederile legale invocate este de a raspunde pentru daunele provocate si nu anulat ca hotarari A. In lipsa unor dovezi care sa demonstreze existenta faptelor neloiale a celor frauduloase sau a relei credinte a actionarului majoritar instanta de fond nu putea sa retina abuzul. Nu este dovedit in nici un fel prejudiciul cauzat celorlati actionari sau a societatii ori in aceste conditii simplele speculatii invederate de intimate nu pot fi luate in considerare. Instanta de fond nu poate sa acopere ea obligatia intimatei de a-si dovedi si proba sustincrile. Ca atare, in lipsa dovezilor concrete care sa stabileasca cu certitudine existenta faptelor neloiale a celor frauduloase a actionarii cu rea credinte sau a producerii vre-unui prejudiciu, consideră ca instanta de fond si-a depasit atributiile, hotararea acesteia fiind o imixtiune evidenta in conducerea si administrarea societatii iar consecintele anularii hotararii A. de aprobare a situatiilor financiare pe anul 2008 (bilant) sunt de natura a cauza prejudicii pentru toti actionarii societatii, fapt care nu poate fi de acceptat. Analizând apelul declarat în raport de limitele stabilite potrivit disp. art.296 C.pr.civ. C.ea reține următoarele: R. S. DE I. F. O. SA prin cererea înregistrată pe rolul T. C. C. la 18 iunie 2009 sub nr. (...), a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC S. SA, anularea hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor adoptate la 15 aprilie 2009. A solicitat judecarea cauzei și în lipsa repezentantului său la dezbateri. Cererea a fost motivată prin invocarea împrejurării că hotărârea atacată încalcă dreptul la informare al acționarilor minoritari, fiind ascunse informații esențiale și supuse raportării obligatorii a pieței de valori și a C., respectiv hotărârea este rezultatul abuzului de poziție dominantă al acționarului majoritar, fiind contrară dispozițiilor art. 209-210 din L. nr. 297/2004, respectiv hotărârea este contrară interesului social, urmărindu-se favorizarea neloială a unui terț care deține controlul societății și are ca efect înlăturarea neloială a acționarilor minoritari de la participarea la beneficiile societății. La data de 15 aprilie 2009 s-a desfășurat A. pârâtei, având pe ordinea de zi : prezentarea raportului consiliului de administrație, prezentarea raportului auditorului financiar, prezentarea și aprobarea situațiilor financiare anuale ale pârâtei întocmite pentru anul 2008, aprobarea descărcării de gestiune a administratorilor societății pentru activitatea desfășurată în exercițiul financiar al anului 2008, aprobarea repartizării profitului conform situațiilor financiare, aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pentru anul 2009, iar la cerereareclamantei ordinea de zi a fost suplimentată cu un nou punct, având ca obiect declanșarea acțiunii în răspundere împotriva administratorilor. Cu votul acționarului majoritar SC C. B. SA, entitate aflată sub controlul SC S. C. R. SA au fost aprobate toate punctele de pe ordinea de zi, mai puțin punctul introdus la solicitarea reclamantei. A arătat că adunarea respectivă a fost una ordinară, de aprobare a bilanțului, care a analizat problemele stabilite expres în competența A. prin art. 111 alin. 2 lit. a-e din L. nr. 31/1990. A fost încălcat dreptul la informare al acționarilor urmărindu-se ascunderea operațiunilor în care au fost implicate persoanele care dețin controlul de fapt al pârâtei, d-l V. Ș. și SC S. C. R. SA. R. a solicitat, prin adresele nr. 2. aprilie 2009 și nr. 2714/9 aprilie 2009, în temeiul art. 1172 din L. nr. 31/1990 informații cu privire la gestiunea societății, referitoare la operațiun încheiate cu persoanele și entitățile afiliate care dețin controlul societății, în urma cărora pârâta a efectuat în anul curent o plată de 346.000 lei cu titlu de cheltuieli de management și consultanță în favoarea unui consorțiu format din SC A. I. SA și Casa de A. V., penalități de întârziere de 259.584 lei pentru plata cu întârziere a obligațiilor către furnizori și bugetul de stat, respectiv a solicitat explicitarea cheltuielilor de prestări servicii identificate într-un raport de expertiză a gestiunii societății pârâte pe anii 2000-2008 întocmit în baza art. 136 din L. nr. 31/1990, precum și indicarea persoanelor care au aprobat operațiunile mai sus arătate. A arătat că în cadrul ședinței A. nu au fost aduse la cunoștința acționarilor nici un fel de informații, directorul general afirmând că vor fi transmise în scris în cursul lunii mai. A învederat că SC S. SA este societate deținută public, fiind supusă dispozițiilor legale privind piața de capital care reglementează obligațiile de raportare, stabilite prin secțiunea 1 din titlul V a Legii nr. 297/2004 și prin R. nr. 1. al C., care statuează obligația administratorilor de raportare a oricărui act juridic încheiat de societatea pârâtă cu administratorii, angajații, acționarii care dețin controlul și cu persoanele implicate cu aceștia a cărui valoare depășește 50000 euro, respectiv societatea pârâtă trebuie să asigure toate facilitățile și informațiile pentru a permite acționarilor săi să își exercite drepturile. Din informațiile cuprinse în listea de control emisă de O. pentru entitățile în favoarea cărora pârâta a plătit suma de 346.000 lei, reprezentând cheltuieli de consultanță, se constată că acestea sunt controlate de d-l V. Ș., care deține pachetul majoritar de acțiuni al SC S. C. R. SA, societate care controlează SC C. SA B., care este acționarul majoritat al pârâtei. A arătat că această relație între entitățile mai sus indicate este calificată de L. pieței de capital, prin art. 2 pct. 16 lit. b ca legătură strânsă, în sensul că d-l V. Ș. este persoana care deține controlul asupra societății S. SA. Hotărârea este rezultatul abuzului de poziție dominantă al acționarului majoritar, cu încălcarea dispozițiilor art. 209-210 din L. nr. 297/2004, deoarece administratorii societății pârâte aveau obligația de raportare, inclusiv în favoarea publicului investitor, cu privire la aceste operațiuni, încă de la data când operațiunile respective au fost efectiv încheiate, iar faptul că nu au prezentat o informare corectă și completă asupra acestor aspecte nici măcar la interpelarea reclamantei reprezintă o dovadă în plus a lipsei de transparență, faptă interzisă expres de legea pieței de capital. A apreciat că operațiunile respective au drep scop înlăturarea acționarilor minoritari de la beneficiile societății, în condițiile în care acționarul care deține controlul este beneficiarul unor venituri fără contraprestație reală și serioasă. A arătat că dovada în sensul că, în realitate, nu a existat o asistență prudentă, diligentă și eficientă care să justifice aceste costuri de consultanță este faptul că pârâta a achitat penalitățide întârziere în cuantum de 259.584 lei, în condițiile în care pârâta are 4 directori executivi, respectiv a achitat cheltuieli de proiectare în cuantum de 3. lei, în condițiile în care are departament de proiectare propriu. A concluzionat în sensul că hotărârea de aprobare a situațiilor financiare pe baza cărora s-a aprobat repartizarea profitului a fost nelegală. Probatoriul administrat a relevat așa cum în mod corect s-a reținut de către prima instanță că SC A 1 I. SRL este deținută în proporție de 1. de SC S. SA, iar SC A 1 I. SRL deține în proporție de 83,7. SC U. SA, respectiv faptul că SC U. SA și SC IASITEX SA dețin în proporție de 54,1. și, respectiv, 45,833 % SC A 2 I. SRL, iar A 2 I. SRl deține în proporție de 83,8. SC C. SA B., respectiv SC A 2 I. SRL deține 63,01 % din SC IASITEX SRL, iar SC IASITEX SRL deține 94,7397% din SC CAROMET SRL, iar SC A. I. SRL este deținută în proporție de 80% de SC C. SA (10%), SC S. SA (10%), SC CAROMET SA (10%), SC U. SA (15%), SC IASITEX SA (15%) și SC C. SA B. (20%), precum și faptul că SC IASITEX SA deține 99,556% din SC I. SA, rezultă faptul că d-l V. Ș. controlează, indirect, atât SC A. I. SRL, cât și SC I. SA, fapt care, desigur, nu atrage, prin sine însuși, vreo sancțiune. Cu toate acestea, aprecierea de către acționari a oportunității încheierii contractelor mai sus arătate și aprecierea modului în care aceste contracte au fost executate trebuia efectuată în cunoștință de cauză, fiind necesară informarea acestora despre existența contractelor și despre controlul d-lui V. Ș. asupra societăților comerciale implicate, în caz contrar aprobarea încheierii și executării lor reprezentând abuzul de poziție dominantă al pârâtei controlate de d-l V. Ș. Aserțiunile apelantei referitoare la împrejurarea că au fost respectate principiile referitoare la vot neexistând abuzul de poziție dominantă nu pot fi primite întrucât maniera de comunicare a informațiilor solicitate respectiv omisiunea prezentării acestora în modalitățile prevăzute de dispozițiile legale relevă în mod cert că acestea se pot circumscrie sferei faptelor neloiale. Susținerea potrivit căreia nu există nici o dovadă în privința abuzului de poziție dominantă nu sunt reale întrucât așa cum s-a evidențiat refuzul oferirii informațiilor care să asigure un tratament legal pentru toți deținătorii de valori mobiliare informații necesare pentru ca aceștia să-și poată exercita drepturile a fost manifest și nu a fost contestat de pârâtă care a încercat să paralizeze demersul reclamantei prin invocarea împrejurării că are un membru desemnat în consiliul de administrație al pârâtei. Apărarea referitoare la informarea mediată de persoana desemnată în Consiliul de administrație a fost corect înlăturată de către prima instanță reținându-se că dreptul de informare trebuie respectat în mod egal pentru toți acționarii indiferent dacă dețin sau nu un număr suficient de acțiuni pentru desemnarea unei persoane în cadrul Consiliului de administrație. Principiile degajate din L. nr.31/1990 și drepturile garantată în favoarea diferitelor entități ce fac obiectul acestei legi au fost avute în vedere de către prima instanță astfel că susținerea apelantei potrivit căreia hotărârea A. a fost luată în limitele legii și ale actului constitutiv nefiind astfel incidente dispozițiile art.132 alin.2 din L. nr.31/1990 nu pot fi primite întrucât obligația de informare reglementată de dispozițiile art.1722 din L. societăților comerciale au fost ignorate. Informațiile solicitate în mod evident nu au fost furnizate în condițiile art.1722 alin.3 din L. nr.31/1990, apelanta prevalându-se și la momentul declarării apelului de o interpretare a textelor legale care să îi permită eludarea acestora în scopul realizării activității doar în raport cu voința acționarilor majoritari și ignorarea drepturilor celorlalți acționari. Considerentele evidențiate au relevat că apelul apare ca fiind nefundat prima instanță determinând în mod corect cadrul procesual și dispozițiile legale incidente realizând o judicioasă aplicare și interpretare a acestora astfel că în baza disp. art.296 C.pr.civ. C.ea va respinge apelul declarat de pârâta S. S. SA, împotriva sentinței civile nr.355 din (...),pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C. C. pe care o va menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge apelul declarat de pârâta S. S. SA cu sediul în C.-N. B-dul M. nr.12, jud. C., împotriva sentinței civile nr.355 din (...),pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C. C. pe care o menține în întregime. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER A. C. M. I. I. L. F. Red.A.C/S.M.D. 4 ex./(...) Jud.fond.Flaviu Iancu Moțu
| ← Decizia comercială nr. 4338/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 92/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
